duminică, 10 iunie 2018

Sfat spre cugetare

Dup-atata ...tura-vura, dupa toata tevatura si discutii pro si contra, am gasit ceva ...din contra: o clipa de-implinire romaneasca, un castig pe care l-am ascultat cu inima saltand de bucurie ca s-a realizat un vis mai mult decat frumos, la Roland Garros! 

Cum nu sunt eu in masura sa evidentiez victoria, o las in seama lor, a specialistilor!

Eu m-am pus pe cautat si, incercand sa invat ceva din tot ce s-a intamplat si se intampla am parcurs, on-line, cateva pagini interesante oprindu-ma la aceasta: http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=24710
De aici am selectat o poezie foarte educativa si de actualitate desi, dupa cum sunt facute comentariile, ea este veche, mult mai veche decat intelegem noi. 

Iat-o:

"Dragi părinţi, bunici şi verişoare
Dragi bunicuţe, unchi şi surioare;
Dragi verişoare unchi şi oameni mari:
Povestiţi celor mici, poveştile cele tari.

Uitaţi în felul acesta poverile
Uitaţi chiar şi durerile,
Supărările, tristeţile
Zilele şi dimineţile.

Descreţiţi măcar frunţile celor mici
Spuneţi-le poveşti frumoase cu pisici,
Şi dacă sunteţi obosiţi
Şi frunţile voastre le descreţiţi

Copiii obosiţi după năzdrăvănii
Fără să prindă de veste vor adormi,
Recitiţile singuri cu luare aminte
Recitiţile-n versuri, frumoasele cuvinte.

Căci, a doua zi, iar luaţi în pieptiş
Al tumultului vieţii voastre povârniş,
Iar stânca uriaşă şi împovărătoare
Va fi o stâncă uşoară şi trecătoare."

Frumos sfat spre cugetare, nu?

miercuri, 6 iunie 2018

Astazi, un gand mai vechi

Multe ganduri pot aparea in aceasta perioada de "efervescenta democratica", prin "sinergia faptelor". Implementarea lor in paradigma zilei produce, dupa cum bine preciza unul dintre "corifeii" democratiei originale romanesti, o nontransformare a statutului de "stupid peoples" pe care "initiatorii" si initiatii in "teoria conspiratiei" o monitorizeaza constant, pentru a nu devia intr-o transformare nepermisa a Romaniei si, deci, defecarea spre "alte zari de soare pline"!

Ooooo, ce introducere! Caci "parafrazand, "e usor a zice vorbe, cand nimic nu ai a spune!", nu-i asa?

Ori, un gand ma preocupa de mult: daca stiam, tot asa ... ne-necam?

De aceea astazi m-am oprit la niste versuri ale unui hit national care, desi de dragoste, pot ajuta macar pentru a ne trezi nevoia reala si adevarata de cunoastere. Las "specialistilor" placerea de a continua ...ce si cum!

"I:
Nu, Nu, 
N-am stiut
Ca toate lucrurile bune sunt doar bune la-nceput. 

Nu, nu, nu, 
N-am stiut
Ca dragostea o pretuim numai atunci cand a trecut. 

Nu, nu, nu... 

Nu, nu, nu, 
N-am stiut
Ca fericirea nu se cumpara, cu toate ca am vrut. 

Nu, nu, nu, 
N-am stiut
Ca daca vreau sa te iubesc trebuie sa las tot ce-am avut. 

R. : Dar stiu ca-ntr-o zi, 
Cand eu nu voi mai fi, 
Doar sufletul meu. 
Numai el va mai sti
Ce n-am stiut. 

Nu, nu, nu, 
N-am stiut
Ca in iubire intr-o clipa poti sa pierzi tot ce-ai avut. 

Nu, nu, nu, 
N-am crezut
Cand un prieten m-a tradat si m-a lasat, dar am tacut. 
https://Versuri.ro/w/wj5 

R. : Dar stiu ca-ntr-o zi, 
Cand eu nu voi mai fi, 
Doar sufletul meu. 
Numai el va mai sti
Ce n-am stiut. 

Nu, 
N-am stiut
Ca viata asta se termina si n-o ia de la-nceput. 

Nu, nu, nu, 
N-am stiut
Ca fericirea nu se cumpara, cu toate ca am vrut. 

R. : Dar stiu ca-ntr-o zi, 
Cand eu nu voi mai fi, 
Doar sufletul meu. 
Numai el va mai sti... 
Dar stiu ca-ntr-o zi, 
Cand eu nu voi mai fi, 
Doar sufletul meu. 
Numai el va mai sti
Ce n-am stiut... 
Ce n-am stiut... 
Ce n-am stiut... 
Ce n-am stiut... 
Ce n-am stiut..."
(https://www.versuri.ro/versuri/holograf-n-am-stiut-_wj5.html)

Merita meditat, nu?

miercuri, 30 mai 2018

Cum am ... crescut!

Am cautat mult pe net doua exemple de ...crestere. Asa am simtit ca este nevoie pentru aducerea noastra aminte. 

De ce doua? Pentru ca cu primul, printre multe altele, "Cartea cu Apollodor", "Aventurile lui Trompisor" si altele, am crescut eu. Din nefericire nu pot reda decat linkul care sper ca se poate deschide. Daca nu, se gaseste pe https://www.scribd.com/doc/.../Micul-Iosca-Iancsik-Pal-ilustratii-de-Iulia-Tollas-pdf.

Iata adresa:

Anemone: Tollas Júlia - Micul Iosca


Cu al doilea, tot printre altele, ne-am crescut copiii. Doi frumosi care, la randul lor, au copii dar nu mai au frumusetea poeziilor de atunci. Nu stiu de ce, dar sigur carcotasii vor spune ca ...asta-i evolutia. Care se vede, din plin, peste tot. Dar cum nu mi-am propus sa politizez postarea de astazi, ma opresc. Pentru ca e nevoie mai mult decat de o poezie spre curatire, nu-i asa?


Iata, deci, poezia:





"Rica Murdarica


-Mai motane, ai o pata
Stai c-am sa ti-o scot indata!
Cara Rica apa calda:
Treci, motane, de te scalda!

Infoiat ca un arici,
Mitu scuipa: - Piei de-aici!
Zice Rica-n sinea ei:
"Las' ca-l tesal pe Grivei"

Dar Grivei s-anfuriat.
"Iau cocosul la spalat".
Cu cocosuu-i si mai rau,
Parca-i un balaur, zau!

Tapule, tu-mi esti amic, 
Hai sa-ti frec barba un pic.
Iata ca s-a cam pripit,
Nu-i cu tapul de glumit.

Mai e oaia blanda, buna,
Ii mananca tot din mana, 
Dar acum nu sta defel,
Sare ca un brotacel.

"Porcul poate c-o sa vrea
Sa il spal cu mana mea".
Dar se zbate ca turbat
Si ciubaru-a rasturnat.

Leoarca vine Rica-acasa.
Mama-i striga manioasa:
-Lasa-i pe-altii si fa bine
De te spala-ntai pe tine.

Mitu face-acum la fel 
Si se spala singurel."


Uite-asa am crescut. Si ce-am mai crescut!

luni, 21 mai 2018

In loc de clarificari ...de orice fel

Nu comentez in nici un fel si nu ma aliniez la nici un fel, pentru ca nu vreau sa dau, in nici un fel, apa la moara speculatiilor. 

Versurile urmatoare spun de ce. Daca nu se stiu, deja, in vreun fel! 

"Cine sa fie vinovatul,
Daca femeia si barbatul
Dupa o datina strabuna,
Isi leaga drumul impreuna.
Din mangaiere si lumina
Isi prinde robul radacina.
Fara pacat si fara nume
Asa se-arata el in lume
Minune veche necesara,
Este si dreapta si usoara.
Iar puiul n-are nici un dinte,
Cand copacel o ia-nainte
Dar pana-n culmea inteleapta
Poteca-i stramta si e dreapta
Din ce-o strabate e mai lunga,
Si pan la capat sa ajunga.
Greu sa se ridice-n picioare
Greu sa urce si sa coboare
Sa deprinda primele litere
Primul cuvant, primul gand.
Greu sa stie ce sa-nteleaga,
Ce sa uite ce sa aleaga ,
Greu e sa-si franga pornirile
Cum pot s-o faca si cand.
Greu sa stinga focul nadejdilor ce-au murit,
Greu s-aprinda focul nadejdilor istovit.
Greu invata ce-i  juramantul,
Si cum sa isi pastreze cuvantul
Greu se mai fac oamenii oameni, greu
Greu se mai fac oamenii oameni, greu
Greu invata omul pe toate
Greu, dar el inceraca si poate
Greu descuie lacatul boltilor
Dar numai el stie cum.
Greu de puiul lui se desparte
El aici si puiul departe,
Cum ar bate toate cararile
Sa si-l opreasca din drum.
Greu gaseste locul izvorului de ivit
Greu desface aripa zborului nesfarsit.
Greu dar minte omul aduna
Pana cand ajunge sa spuna
Greu se mai fac oamenii oameni, greu
Greu se mai fac oamenii oameni, greu."
(http://alaturidedidadragan.blogspot.ro/2013/09/greu-se-mai-fac-oamenii-oameni-m-mandy.html)



miercuri, 2 mai 2018

Gand de ...mai

Multe postari ne indeamna sa fim, in acest inceput de mai, mai...buni, curati, credinciosi s.a.m.d. Si au dreptate, caci e nevoie de MAI MULTA SCHIMBARE IN FIECARE DINTRE NOI, daca vrem sa mai putem trai asa cum, mai mult ca oricand, gasim sfaturi mai mult sau mai putin ...corespunzatoare.

Dar nu m-am gandit sa fac eu mai mult decat au facut altii, mai competenti si mai abilitati decat mine.

Astazi m i-am propus doar cateva ganduri pe baza unui ...cantec de 1 mai.

Caci, nu-i asa, se spune: "rade iarasi primavara".
Care primavara, ca situatia este atat de schimbata, ca dupa iarna vine vara. Cu consecintele pe care le simtim fiecare, pe pielea noastra.

"Peste campuri, peste plai". Versuri frumoase, care semnifica mult mai mult decat acum pot insemna desele terenuri parasite, pline de deseuri si "dovezi de civilizatie" mioritica.

"Veselia umple tara, c-a venit Intai de Mai!". Normal, ca am scapat de defilarile acelea obligatorii si, cupland zilele oferite de guvernanti, putem petrece o minivacanta pe cinste. In special "saracii" bugetari si cei care au patroni mai "relaxati". Pentru restul, ca orice sarbatoare bugetara, se desfasoara la serviciu.

Ei, si-acuma e acuma, ca de-aici porneste gluma!

Caci muncitorii, care mai sunt si cat au mai ramas, daca au ramas, nu stiu daca mai sunt infratiti cu taranii care, oricum, au alte perspective si mijloace de existenta.
Dar la gratare si la petrecerea zilei la iarba verde, sigur sunt. Si nu exista deosebire profesionala. caci, nu-i asa, libertate nu inseamna doar paine si circ ci si gratar, bere si mici, unele oferite "moca" din belsug, pentru ca vin alegerile.

Si as putea continua cu analiza versurilor Mariei Rantes. Dar nu asta mi-am propus in conditiile in care, am facut si alta data referire la importantele opere ale nemuritorului nostru Ciprian Porumbescu, Una chiar legata de modul in care o anume compozitie muzicala este imnul unei alte tari!

Ma gandesc acum, la acest inceput de mai, care erau versurile adevarate scrise tot de compozitor. Daca nu, macar cele asemanatoare ale unui alt mare scriitor roman, Vasile Alecsandri.

La ele ma gandesc! 

duminică, 29 aprilie 2018

Despre ...o stare!

Astazi, dupa mai multe zile de "acalmie" si dupa multa plimbare, pe FB fireste, printre nume unele mai cunoscute decat altele, ma opresc la intelegere. Din partea celorlalti. Pentru prea multele virgule, pentru prea putina originalitate, pentru amintirile care, de multe ori, navalesc si-mi dau senzatii dintre cele mai diverse, pentru ca am mai postat aceste versuri in cu totul alt context, pentru repetari s.a.m.d.

Raman, asadar, la "Intelegere", cu si de pe https://poetii-nostri.ro/mihail-lermontov-intelegere-poezie-id-4574/ in speranta ca cei care stiu, vor intelege.


Cu multumiri!

"Las lumea să dispreţuiască
Ascunsa taină dintre noi
Prejudecata omenească
Arunce-n cale-ţi cu noroi

În faţa idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerşesc,
La fel cu tine gândul nu mi-i
Nici să iubesc nici să urăsc

M-afund fără sa caut rostul
În chefuri nici voios nici trist
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Dar pentru sufletu-mi exist

În larma lumii ne-ntâlnirăm
O zi ca orice altă zi
Fără de bucurii iubirăm
Fără tristeţi ne-om despărţi

Şi preţuim în viaţa toată
Doar oamenii, atâta tot,
Nu ne-om minţi noi niciodată
Nici alţii-a ne minţi nu pot."

marți, 24 aprilie 2018

Spre aducere aminte

Pentru ca de cateva zile fac ce mi-am propus si mentionat aici, astazi m-am oprit la niste versuri. Asa, de aducere aminte. Le redau, de pe http:
//www.romanianvoice.com/poezii/poezii/oul.php.

Poate ajuta!

"E dat acestui trist norod
Si oul sterp ca de mâncare,
Dar viul ou, la vârf cu plod,
Făcut e să-l privim la soare !

Cum lumea veche, în clestar,
Înoată, în subtire var,
Nevinovatul, noul ou,
Palat de nuntă si cavou.

Din trei atlazuri e culcusul
În care doarme nins albusul
Atât de gales, de închis,
Cu trupul drag surpat în vis.

Dar plodul ?
De foarte sus
Din polul plus
De unde glodul
Pământurilor n-a ajuns
Acordă lin 
Si masculin
Albusului în hialin :
Sărutul plin.

*

Om uitător, ireversibil,
Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil?
Precum atunci, si azi -- întocma :
Mărunte lumi păstrează dogma.

Să vezi la bolti pe Sfântul Duh
Veghind vii ape fără stuh,
Acest ou -- simbol ti-l aduc,
Om sters, uituc.

Nu oul rosu.
Om fără sat si om nerod,
Un ou cu plod
Îti vreau plocon, acum de Paste :
Îl urcă -- în soare si cunoaste !

*

Si mai ales te înfioară
De acel galben icusar,
Ceasornic fără minutar
Ce singur scrie când să moară
Si ou si lume. Te-înfioară
De ceasul, galben necesar...
A mortii frunte -- acolo-i toată.
În gălbenus, 
Să roadă spornicul albus,
Durata-înscrie-în noi o roată.
Întocma -- dogma.

*

Încă o dată :
E Oul celui sterp la fel,
Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-în el.
Si nici la closcă să nu-l pui !
Îl lasă -- în pacea -- întâie-a lui,

Că vinovat e tot făcutul,
Si sfânt, doar nunta, începutul." 

(Ion Barbu - Oul dogmatic)