marți, 21 noiembrie 2017

Daca-i stat ...stat sa fie!

Am tot citit zilele acestea despre polemica statului: de drept, paralel, perpendicular, tangential samd. Si imi aduc aminte ca mai erau: Statu-Palma-Barba-Cot, statu' degeaba, statu-n fund (sa ma esprim frumos), statu-n ...alta parte si, nu in ultimul rand, statul pe loc. Nimeni, insa, nu a vorbit pana acum, daca bine tin eu minte, desi ma pot insela, de STATUL IN STAT. Si nu ma intreb de ce!

In schimb, m-am pus pe citit. Si am luat la rand multe articole aparute in mediul virtual, din toate partile esicherului politic si al binomului pro-contra.

Dupa atata lecturare, m-am oprit la un material interesant, zic eu, pe care imi permit sa-l postez, prin copy-paste fireste, din mai multe motive, unul fiind inclus chiar in respectiva aparitie, Nu-l spun asa, de distractie, sa vad cine-si da seama. In schimb, spun ca, trecand peste polemicile privind autorul, mi se pare foarte intersanta o incursiune in randul comentariilor postate. Au multa greutata, mai ales pentru ca reflecta intelegerea (sau nu) a ceea ce tocmai pusesem ca semn de intrebare ca inseamna statul in stat.

"Sebastian Ghiță a fost achitat într-un proces important ajuns la Curtea Supremă, cel în care era acuzat de mituirea primarului Bădescu. În altul, procesul Hidro, a fost intervievat prin Skype și s-a considerat că nu e neapărat să fie reținut preventiv.
Ghiță fusese  acuzat de dare de mită, instigare la abuz în serviciu şi spălare de bani. Magistraţii Curţii Supreme au motivat decizia de achitare astfel:  „Nu există probe directe pentru condamnare”.„Instanţa poate pronunţa condamnarea în situaţia în care constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, din toate probatoriile administrate în cauză, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. În consecinţă, dacă în urma procesului de interpretare şi apreciere a probelor administrate, subzistă o îndoială cu privire la vreunul din elementele necesare pentru tragerea la răspundere penală a persoanei cercetate, prezumţia de nevinovăţie nu este înlăturată, iar dubiul existent va profita acuzatului, urmând a fi valorificat ca o probă în favoarea nevinovăţiei sale. (…) Chiar dacă s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori, pur şi simplu, nu mai există şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie şi deci inculpatul trebuie achitat. Hotărârile de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se pot întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi” (conform Mediafax). În sfîrșit o motivare bine scris și pe fond, ca și pe formă, impecabilă. Așa e, nu aveau de ce să îl condamne.
Fac parte din cei care nu l-au crezut pe dl Ghiță cînd a spus că își petrecea vacanțele cu Florian Coldea, conducătorul din umbra al DNA pentru cîțiva ani buni. Dar m-am înșelat. Am greșit pentru că am întrebat despre Coldea , mai demult, pe înaltele mele relații, unii, credeam, chiar prieteni, din statul actual și fost și mi s-a spus că de fapt nu există nici o dovadă contra lui decît mărturia Elenei Udrea, deci e un băiat Ok care și-a făcut doar datoria. Între timp s-a dovedit că Udrea avea dreptate în ce-l privește pe Coldea. Se adună mărturiile la comisia SRI, de la Horia Georgescu, fostul șef ANI, acuzat de restituiri frauduloase, la Adrian Sîrbu, care a făcut totdeauna servicii puterii contra amînări la taxe, dar inteligent și cum voia el, și ca atare a fost deranjat, probabil, de faptul că de la SRI s-a încercat  coordonarea presei într-un răspuns comun, care s-a și reușit ulterior, dar e, desigur, partial comun, că așa e la noi, fiecare jumătate cu adevărul ei partial sau mai degrabă cu intoxicarea ei parțială. Georgescu a povestit de petreceri comune în vile RAAPS la Herestrău cu înalți oficiali DNA și SRI- toți, desigur, inocenți parteneri în promovarea statului de drept. Aceleași vile în care dădeau petreceri niște oameni complet necunoscuți actualului șef al statului, dar care urmau să devină consilierii lui de bază, și, desigur, își anunțau la acele petreceri viitorul angajament la Cotroceni, cu totul spontan și derivat direct din revolta populară din al doilea tur la alegerile 2014.
Mărturisesc, ca atare, că dacă e să fiu de partea cuiva, sunt de partea judecătorilor ÎCCJ și a motivației lor înțelepte. Dacă nu ești sigur, nu condamna. Vîntul certitudinii, care bate în exact zilele în care ies la iveală dovezi masive despre cartelul din sînul statului de drept, perfect paralel cu logica acestuia, un cartel în care personajele sunt azi eroi ai integrității și mîine extrădați, urmăriți sau trecuți în rezervă e destul să pună orice om rational pe gînduri.
De asta nimeni nu va discuta și nu va multiplica pe Facebook știrea achitării lui Ghiță și a unui alt dosar de doi bani făcut de DNA Ploiești. Pentru că nimeni nu vrea să fie pus pe gînduri, fiecare vrea să i se confirme prejudecățile pe care le are deja. Ce să mai vorbim de motivarea judecătorilor, sunt și voi rămîne probabil singurul ei critic literar. Între timp, PNL- prin fostul PPDD, dl Fenechiu 2 și PSD vor bate palma pe legile justiției, că esențial pentru ambele tabere e să rămînă control politic asupra ei, oricine îl exercită, știu ei că se vor roti și unii și alții, la rînd, ca porumbeii, deci fiecare va avea ocazia. Iar pe protestatari nu i-am auzit să articuleze ce ar trebui- afară cu orice factor politic din numirea procurorilor, nici miniștri, nici Președinte, CSM poate face asta perfect singur, cu INM, ÎCCJ, etc. Nu, fiecare vrea să dea justiția la altcineva. De partea statului de drept de fapt nu e nimeni, taman acum, cînd proza lui a început să sune mai bine.
De asta faptul că președintele ar fi ținut un discurs în care a afirmat că nu există nici un stat paralel cred că e o știre falsă. Că orice sfătuitor cu capul pe umeri care nu e din statul palalel i-ar fi spus că niciodată nu trebuie să spui că albul e negru, mai ales dacă nu ești acuzat direct, că acuși iese soarele și o să vadă toată lumea ceea ce e deja clar doar pentru cine e informat. Sigur, e ușor să le amesteci pe toate, conspirații sorosiste, putiniste și să le arunci pe toate la coș. Hai să fim serioși. Faptul că Soros nu are miniștri în România nu înseamnă că SRI nu are (ghici, ciupercă, cine-i). Sau că la orice talk show de politică externă la TV deschid cînd vin pe acasă nu reușesc să depistez pe nimeni care nu e de la SIE. Dacă e vreunul totuși, să se identifice nu numele și gradul, sau- pardon- e invers.
Statul de drept e cel pe care a jurat să-l apere președintele, nu statul paralel cu cel de drept, cel în care a uitat să ne spună din ce motiv l-a  trecut de fapt în rezervă pe Coldea, dacă era așa inocent de nu l-a ținut pe mai departe? Statul de drept, cel de care taberele încleștate pentru controlul justiției trag așa de tare că îți vine să crezi că se suprapune pe alocuri cu cel paralel. O fi unul la București și unul la Belgrad, unul la Cotroceni și altul la Teleorman? Contra acestei idei atrăgătoare, dar simpliste, stau partidele de tenis comune între toate părțile (Maior, Coldea, Dragnea), petrecerile acasă la Gabi Oprea cu șefa DNA în ziua esențială a alegerilor și cele prin vile RAAPPS evocate de Georgescu, pînă mai ieri un personaj credibil de dat la export să curețe de corupție și alte țări. Statul paralel iese din umbră treptat prin mărturiile celor ajunși în tabere diferite dintre membrii săi. Iar cine îl neagă ne comunică, de fapt, cît se poate de explicit, că nu va face nimic contra lui, în ciuda faptului că existența sa subminează statul de drept, pune la îndoială rezultatul alegerilor din 2009, toate majoritățile politice și guvernele rezultate din ele din care a făcut parte partidul lui Oprea (sub Boc și Ponta), mai multe arestări, voința de a-l aduce pe Ghiță la închisoare și își ride de naivitatea trupei de manevră din stradă.
E drept că statul de drept poate fi redus uneori la o lectură dezagreabilă, ca asta în care eu citesc de la completul ÎCCJ că îl inocentează pe Ghiță, care m-a numit ” Fethullah Gülen de România”, vă dați seama ce plăcere! Dar cum casa de mită pe care se presupunea că a dat-o e tot la el, nu la cine se presupunea că a luat-o, iar ăla care se presupunea că trebuie să intervină nu era cel căruia în stătea în putere să intervină, ce putem face decît să avem încredere în justiție. Au dreptate, nimeni nu trebuie condamnat fără probe, iar dacă dosarele lui Ghiță se dovedesc aiurea, să ne amintim ce îi spunea procurorul Negulescu pe înregistrare fetei lui Cosma, că la cum a făcut el dosarul tată-su scapă sigur.  De ce? Pentru că justiția funcționează, chiar dacă doar pe bucăți.
Între timp, să îi mulțumim președintelui pentru comunicarea lui spontană și onestă. E bine să știm pe cine ne putem baza să apere statul de drept de cel paralel."
 (Cît de paralel este statul de drept?- Alina Mungiu-Pippidi http://www.romaniacurata.ro/cit-de-paralel-este-statul-de-drept/ Posted on  in EditorialFeaturedRecomandări with 20 Comments)

joi, 9 noiembrie 2017

De ce nu #REZIST! (nu doar un pamflet)

Nu vreau sa polemizez pe teme bine polemizate si polemizante pe site-urile de socializare. Nici sa ma contrazic de ce sau din ce cauza, atata timp cat democratic, dupa cum spunea cel care a promovat citatul, "tu ai dreptul sa nu fi de acord cu mine!" (poate prea extins, dar cred ca la asta se fererea ilustrul politician).

Din aceasta cauza si dupa ce am stat mult si m-am gandit la randurile urmatoare, am ajuns la concluzia ca trebuie lasata o explicatie. La un fapt simplu pe care l-am inteles mai bine urmarind, cu ani in urma, interviul cu un fost specialist al unei structuri de siguranta nationala care preciza (si redau strict din memorie): "eu nu pot sa fiu .... deoarece eu sunt eu, tu esti tu, el este el si asa mai departe".

Din cauza aceasta si nu numai, mi-am propus sa las cateva clarificari asupra unei situatii cu care ne confruntam zilnic, situatie pe care o gasim tot mai des in mass-media si pe retelele de socializare si care spune sec: #REZIST!

Prima clarificare priveste faptul in sine. Pentru ca ramane un fapt incontestabil al unei anume solidaritati si pentru a respecta principiul enuntat de neintelesul, la timpul respectiv, dar apreciatul politician Ion Ratiu, fenomenul apare ca ceva inevitabil unei situatii si stari cu care ne confruntam cu totii.
A doua clarificare se refera la origini. Dar cum facem parte din marea familie europeana, cel putin la nivel declamativ, nu cred ca au rost alte extensii ale problemei intr-o conjunctura care, din cate se observa, daca se observa, are conexiuni aproape globale.
Urmatoarea clarificare priveste participantii. Facand trimitere la acelasi principiu enuntat la inceput, inteleg ca participarea este libera si nemanipulata, asa cum se incearca a se discredita in anume cercuri, fapt pentru care inteleg ca traim intr-o reala democratie.
In fine, o ultima clarificare priveste demersul in sine. Din acest punct de vedere inteleg ca, depasind "ingradirea" impusa de separarea puterilor in stat, politicul mana-n mana cu societatea civila doreste sa realizeze ceea ce nu s-a realizat, postdecembrist, de mai bine de un sfert de veac de dominatie straina. Sau nu!

Cum toate se intampla sub acest slogan care cheama la rezistenta si cu care, in multe puncte sunt de acord, m-am intrebat de ce eu nu ma identific cu el.

Si, in sinea mea, dar si pentru cei carora le doresc numai bine, am gasit ca eu nu #REZIST deoarece si pentru ca, scuzati dar am conceput totul ca si un pamflet nevinovat, de peste 20 (douazeci) de ani impreuna cu familia rezistam

Si rezistam din plin si cu succes, indiferent de valtorile prin care am trecut cu sau fara voia noastra, dupa cum am votat si am participat la viata cetatii. Multumindu-I lui Dumnezeu pentru tot si pentru toate, fie bine fie mai putin bine.

Mai e nevoie sa-mi pun un diez inainte?

luni, 6 noiembrie 2017

Din ...surse "publicate"

Mi-am deschis pagina si am incercat sa mai scriu cate ceva asa, pentru linistea dragilor mei. Nu am reusit pentru ca, avand si FB deschis, am tot primit informatii care de care mai interesante (sau "interesante"?).

De la politica la monden, de la istorie si stiinta si tehnica la religie, urmaresc cam tot ce pot accesa pe acest mijloc de informare si, de ce nu, de relationare cu persoanele cu care sunt pe aceeasi lumgime de unda.

Astazi, insa, m-am oprit la un material gasit intre toate acestea care, intamplator sau nu, ne priveste pe fiecare dintre noi pentru invatamintele pe care ni le transmite. Si m-am hotarat sa-l redau, prin copy-paste, pentru ca merita. Zic eu!

Fiule, sa nu uiti ca totul ni se intoarce!” (2 minute de citit pentru o intelepciune de-o viata)

„Au fost, s-au dus si au revenit vremurile grele, fiule” – a spus batranul.
„ Inca de cand ma stiu, am dus o viata grea…dar parca acum e mult mai greu decat a fost. Viata obisnuia sa fie mai usoara inainte. Oamenii nu aveau mult, dar inima lor era impacata cu ceea ce aveau. Inima lor era plina cu altceva, era plina cu dragoste si respect pentru cei dragi.

Tata era tata, mama era mama si copilul…era doar un copil nevinovat. Astazi, din ce in ce mai multi oameni in intreaga lume se spala cu propriile lacrimi caci fericirea, pentru multi dintre ei, nu este decat un cuvant desprins dintr-un basm. Daca ma intrebi pe mine, fiule, nu am mai simtit nici macar o frantura de bucurie si pace de foarte, foarte mult timp. Nici macar nu imi mai amintesc, fiule, cand am ras ultima oara cu adevarat, cu inima, cand am ras ultima oara din tot sufletul.

I-am spus in mai multe feluri…mi-a parut rau sa admit ca intr-un final sa-i spun vietii doar…”o viata”, ca oricare alta. Nu-mi traiesc viata intr-un fel anume. Daca ma intrebi de copiii mei, ei sunt buni cu mine. Tot ce imi doresc eu este ca lor sa le fie bine. Si ei, la randul lor, au viata lor, familie, copii. Vin si ei si ma viziteaza cand pot, cum pot, imi aduc ce pot. Eu ii astept uitandu-ma pierdut pe geam. Nu stiu unde ma uit,ma uit departe, cat mai departe…Insa atunci cand copiii mei vin la mine, este ca si cum soarele imi zambeste.

Si mie soarele imi zambeste foarte rar. Imi spun ca au foarte multe treburi, obligatii si ca le este greu sa vina sa ma viziteze mai des. Cand vin sa ma vada, sunt pe fuga, grabiti sa plece. Dar eu ii inteleg si tot ma bucur sa ii vad.
Stii la ce ma gandesc fiule? Ca totul se intoarce. Tot ceea ce ne da Dumnezeu noua, oamenilor, se intoarce. Am fost si eu asa cum sunt copiii mei. Am fost si eu asa cu parintii mei.

Astazi suntem tineri, suntem copii, maine suntem parinti si batrani. Azi suntem puternici, maine suntem slabi. Cine stie ce se va mai intampla?
Acum….sunt asa cum sunt. Obisnuiam sa fiu vesel, entuziast, voios. S-au dus acele vremuri. Acum stau si privesc pe geam. Si astept. Asa cum si parintii mei ma asteptau pe mine.
Tine minte fiule…totul ni se intoarce! Totul ni se intoarce….

SURSA: www.stayonthehealthypath.com
Traducere si adaptare: Echipa Dr. Andrei Laslau"
(http://www.virale.ro/omg/fiule-sa-nu-uiti-ca-totul-ni-se-intoarce-2-minute-de-citit-pentru-o-intelepciune-de-o-viata/)

miercuri, 1 noiembrie 2017

O ... solutie! (sau?)

Am citit si rascitit ce a scris un fost coleg de liceu, e drept mai mare si mai titrat daca este cel din promotia 1972, pe pagina sa de FB si preluat de o alta pagina consacrata. Pentru cei interesati, le las placerea de a descoperi singuri!

Am citit luari de pozitie pro si contra multor fapte care, nefericit, ne arunca departe de adevarata democratie si libertate pentru care s-a murit in decembrie 1989.

Am citit luari de pozitie pro si contra politicului care permite toate cele de mai sus si, din pacate, a ineficientei separarii puterilor in stat din cauza imixtiunii aceluias politic. Si aici nu pot ignora demersul (si contramasurile luate in speta spinoasa) pe care un fost coleg de activitate incearca sa-l duca la final, pentru clarificarea multor probleme care, rezolvate, ne-ar deschide nu doar perspective ci si oportunitati de relationare, dezvoltare si nu numai.

Cum am vazut ca peste tot se cauta solutii si ca, din ce in ce mai mult, polarizarea societatii duce, din pacate la stari conflictuale, m-am apucat sa frunzaresc asa, ca simplu cetatean, alte medii, mai pasnice. Si am dat peste ceva care, constitutional, ar putea fi solutia multelor probleme care par de nerezolvat. Un citat. Dintr-o lucrare a cu un autor cunoscut, poate prea cunoscut pentru pozitia sa de nejucator dar cu obligatii deosebite in ceea ce priveste respectarea Constitutiei si legilor tarii. Si a exercitarii functiei de mediator. Iata-l:

"În politică, dacă ai greşit, demisionezi, iar dacă ai de ales între a fi mârlan şi a câştiga, pe de o parte, şi a fi om corect şi a pierde, pe de altă parte, eu aleg corectitudinea. Referirile mele la etică şi la o etică profesională au fost constante, inclusiv în campanie, şi sunt convins că pentru mulţi dintre oamenii care m-au ales acest lucru a fost hotărâtor. Pentru mine este foarte simplu: e felul meu de a fi." Klaus Iohannis în Primul pas (mai 2015)
(http://subiecte.citatepedia.ro/despre.demisie)

Cum cautam referinte la demisia de onoare, ma intrebam daca asta ar fi solutia.
Dar de unde atata onoare, "intr-o societate lipsita de principii, care va-sa-zica ca nu le are", vorba lui "Nenea Iancu"?

Si-atunci ma-ntorc la corectitudine. Dar care? Si ce-i corect, dupa atata amar de bulversante rasturnari de situatii si, de ce nu, de ... informatii idem si la fel?

Si, in context, ma intreb tot asa, ca simplu cetatean: la care pas am ajuns?

luni, 30 octombrie 2017

Nu doar de ... frig!

Multe lucruri triste se spun astazi in spatiul virtual si ne afecteaza, mai mult sau mai putin. Citind, intre acestea multe, anumite luari de pozitii in subiecte mai mult decat controversate, mi-am dat seama ca participam, vrand-nevrand, la un razboi pe care media il alimenteaza, voit sau nu, spre binele ei si in detrimentul nostru. Dar mai tine cont cineva de pericolul ascuns al manipularii si dezinformarii, care ne patrund mai puternic decat insidioasele a.n.m.-uri pe care le infieram, aproape cu "manie proletara"?

In atari conditii, dorind sa-mi exprim un punct de vedere, m-am oprit la un mesaj mai vechi, de Cenaclu, pe care l-am fredonat si eu in tinerete si nu numai.

Nu doar de frig!

http://www.versuri.ro/versuri/cenaclul-flacara-ranitul-dintre-linii.html
(Cântăreţ: Mircea Bodolan; Poet: Demostene Botez)

"Refren
Na, na na na, na na na na na na, 
Na na na na, na na. Na

Strofa întâi

Ce plumb mă leagă de pământ, 
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt, 
Ce linişte-i în jur acum, 
Mi-e viaţa numai fum. 
Î-mi cad pe faţă fulgi de nea, 
Ca pe un bulgăr de mormânt
Şi nu-i nici ploaie şi nici vânt, 
Ce rece e pe faţa mea. 

Refren

Strofa a doua

De unde-mi gură atât cobalt
Ce mult aş vrea să-mi fie cald
Să nu se audă nici un tun, 
Ce 'nalt e cerul şi ce bun. 
Toate-s aproape şi departe
Şi parcă-s legănat de ape, 
Cu ochii în eternitate, 
Ce stranie singurătate. 

Refren

Strofa a treia

Iar ninge tare şi mi-e frig, 
Aş vrea să mă ridic să strig:
Cine-i alături şi mă cheamă, 
Mamă, mamă! 

Refren"


PS: scuze pentru repostare!

marți, 24 octombrie 2017

Atentionare pentru ... trezire

Lecturand si, iar, lecturand paginile pe care le foiletez online, am gasit o sumedenie de subiecte care, puse cap la cap, nu fac decat sa dea dureri.
Dorinte si neimpliniri, judecati si ratari, alb si negru, bine si rau, est si vest (de ce nu si nord si sud?) toate vin sa ne bomberdeze mentalul si asa debusolat de o propaganda si contrapropaganda bazate pe imixtiuni in subconstient, prin mesaje subliminale pentru o manipulare dezinformanta si dezorientare totala. 

In atari conditii, cautam ajutor. In locuri, medii si prin mijloace mai mult sau mai putin corecte.

Cum e dreptul fiecaruia "sa se loveasca de pragul de sus pentru a vedea pragul de jos", am cautat ceva care sa incerce sa ne trezeasca. La realitate, desigur.
Si cum am gasit o cugetare superba despre continuitatea romaneasca alaturi de opera eminesciana, m-am oprit asupra unei poezii, ultima tiparita de poet, in viata:

"Mihai Eminescu - Kamadeva

Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi să-l vindec,
L-am chemat în somn pe Kama -
Kamadeva, zeul indic.

El veni, copilul mândru,
Călărind pe-un papagal,
Având zâmbetul făţarnic
Pe-a lui buze de coral.

Aripi are, iar în tolbă-i
El păstrează, ca săgeţi,
Numai flori înveninate
De la Gangele măreţ.

Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
Mă lovi cu ea în piept,
Şi de-atunci în orice noapte
Plâng pe patul meu deştept...

Cu săgeata-i otrăvită
A sosit ca să mă certe
Fiul cerului albastru
Ş-al iluziei deşerte."
(http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/mihai-eminescu/kamadeva-.html)

Citind-o, nu se poate ca cineva sa nu remarce: in fond, este o poezie de dragoste.
Da, zic eu, dar dragostea se poate manifesta si altfel decat fata de o persoana.
Si, poate, din astfel de prea multa dragoste cineva, unul sau mai multi, au apelat la ... anumite ajutoare.
Ultima strofa este relevanta pentru finalul unor asemenea intreprinderi. Ca si remarca "fii atent ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca".

Si astfel, din acest punct de vedere, se merita o atentionare spre trezire, nu?

miercuri, 18 octombrie 2017

Nu doar socant


Redau mai jos un document gasit pe http://www.descoperalumea.net/istoria-se-repeta-ce-planuri-avea-hitler-pentru-romania-ce-urma-sa-se-intample-cu-noi/. Asa cum am reusit sa-l copii. De citit cu atentie, pentru ca merita. La sfarsit redau si comentariul meu pus pe FB.

"Document german din noiembrie 1940: Planurile Germaniei naziste pentru România, după ce ar fi câștigat războiul.
hitler20antonescu-540x300
Un document german din nov. 1940, redescoperit recent in Arhivele Nationale, arunca o lumina inedita asupra planurilor Germaniei naziste pentru Romania, dupa ce ar fi castigat razboiul.
Documentul pare sa fie intocmit de un diplomat german atasat la Bucuresti si vizeaza o scurta descriere a societatii si istoriei Romaniei, precum si modul in care Reichul ar trebui sa procedeze in relatiile cu aceasta tara.
Dar sa lasam documentul sa vorbeasca de la sine:
România de pe cele două părţi ale Carpaţilor reprezintă două entităţi deplin diferite. Transilvania şi Banatul sunt marcate de Europa Centrală; Valahia, Moldova şi ţinuturile de la gurile Dunării sunt mai degrabă oriental-asiatice. Încă din secolul al X lea cultura ţărănească şi orăşenească a Imperiului a ajuns până la arcul carpatic. De cealaltă parte a Carpaţilor nu s-a putut clădi ceva asemănător, de aici începe un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare. Valahia şi Moldova au fost dependente de imperiile german, turc şi rus şi din păcate la dorinţa acestor puteri au devenit state „independente”.
„Naţiunea română” nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o legendă a istoriografiei. Până în secolul al XIX lea nu a existat de fapt decât o viaţă vegetativă a micului popor de ţărani şi păstori valahi care număra cu puţin peste un milion de oameni care niciodată nu au avut o clasă conducătoare proprie ci nişte profitori patriarhali care se schimbau adesea. Înmulţirea de zece ori a acestei populaţii în secolele XIX şi XX s-a reuţit prin apariţia sistemului industrial european care a transformat stepele în terenuri agricole. Această mare şansă economică s-a transformat, ca la toţi primitivii, într-o creştere a populaţiei. De aici a rezultat un număr mai mare şi o clasă de mari proprietari lacomi care nu aveau nici o legătură cu pământul şi cu masele muncitoare; fără să existe un popor şi cu atât mai puţin o naţiune. Puţinul care are legătură cu voinţa poporului vine din Transilvania. În cercurile românilor emigraţi aici ca forţă de muncă, în urma contactului strâns cu cultura mărcilor de graniţă ale Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu. Însă până în ziua de azi s-a rămas la stadiul de dorinţă.
Aceasta nu putea să fie altfel, spune Garda de Fier deoarece clasa conducătoare străină orientată doar spre câştig a nimicit toate încercările de îmbunătăţire. Faptul că turcii, grecii, evreii şi alţi străini au devenit zeii idealului îmbogăţirii fără limite şi acceptarea corupţiei ca sistem au făcut ca aceste dorinţe idealistice să nu aibă nici o şansă. Abia revoluţia din 1940 a dat ocazia unei renaşteri a poporului român pentru o viaţă de naţiune independentă.
Ar fi o greşeală acceptarea necritică a acestei teze a Gărzii de Fier. Este adevărat că mişcarea lui Codreanu este cea mai puternică expresie de sănătate şi voinţă proprie care a apărut în rândurile populaţiei României. Putem astfel vedea că există aici substanţe ale unei rase vrednice. Este însă îndoielnic că acestea sunt destul de puternice pentru a crea un stat şi a transforma o populaţie într-un popor. În primul rând nu există un conducător şi nici o clasă conducătoare. Codreanu şi 17.000 de comandanţi subordonaţi au fost înlăturaţi şi „poporul” nu s-a mişcat. Revoluţia nu a fost făcută de Garda de Fier, ci de Antonescu, un general despre care se poate spune că este un bărbat curajos. Lovitura de stat i-a reuşit deoarece inamicii săi au fost nişte nemernici laşi. Şi chiar şi aşa Antonescu nu ar fi reuşit nimic dacă prăbuşirea politicii externe a vechiului sistem nu i-ar fi pus în mână toate atuurile.
Revoluţiile adevărate au drept urmare modificarea politicii externe. Noua Românie însă trăieşte de la început pe baza atotputernicei bunăvoinţe a Axei, chiar şi din punctul de vedere al politicii interne. Anume nu împotriva unor puteri străine a trebuit Antonescu să cheme trupele germane, ci împotriva propriei sale armate şi împotriva rezistenţei din cadrul aparatului de stat pentru că într-adevăr nu avea la îndemână forţe proprii care să îi fie alături. Într-o ţară ai cărei ofiţeri, funcţionari şi intelectuali aproape fără excepţie sunt obişnuiţi să trăiască din trădare, acest bărbat care înainte de toate pretinde cinste s-a confruntat imediat cu o duşmănie crescândă. De asemenea trebuie evitată luarea drept realitate a viselor gardiştilor. Noua Românie va avea nevoie pentru totdeauna din punct de vedere al politicii externe de sprijinul trupelor germane, iar din punctul de vedere al politicii interne pentru cel puţin câteva decenii.
Garnizoanele germane din România îi dau Reichului garanţia că nu vor apărea dezordini în sud-estul spaţiului său vital care ar fi păguboase din punct de vedere politic şi pentru situaţia aprovizionării sale. Mulţumită capacităţii populaţiei româneşti de a răbda de foame, mica supraproducţie agrară a României va fi la dispoziţia Reichului şi petrolul îşi va găsi drumul spre Reich câtă vreme acesta va curge. Astfel prin aceste exporturi româneşti se pare că vor asigurate lipsurile industriei germane. Apare acum întrebarea dacă Reichul trebuie să se mulţumească cu atât. Nu ar fi mai degrabă în interesul său să folosească pe deplin bogăţiile naturale şi forţa de muncă din această ţară apropiată?
Recolta medie la hectar în România este doar puţin mai mare decât jumătate din media Reichului, în ciuda faptului că terenul este în general cu mult mai bun decât cel din Germania. De asemenea nu sunt folosite nici pe departe toate oportunităţile agricole ale României. Tratatul Wohlthat a indicat numeroase căi rin care să fie folosite puterile economice ale României şi să fie însufleţite schimburile comerciale. Tratatul este în continuare în vigoare şi piedicile politice care se opuneau punerii lui în aplicare au dispărut. Fără îndoială că mijloacele prevăzute în tratat pot fi folosite acum mai bine, însă este nevoie de un discipol dornic de învăţătură şi care să fie capabil de dezvoltare asupra căruia să se facă simţite efectele pedagogice. Însă această viziune trebuie mai întâi analizată în mod corect. Întreaga dezvoltare istorică pasivă de până acum a României vorbeşte împotriva unei posibilităţi de acest fel.
Cunoscătorii ţării ne asigură că populaţia României nu este una ambiţioasă şi că în mod oriental-slav se mulţumeşte cu astâmpărarea foamei în loc să se străduiască să îşi asigure toate cele necesare. Religiozitatea moartă a bisericii ortodoxe îi întăreşte în această atitudine. Faptul că credinţa ortodoxă se găseşte alături de ideea naţională şi de cea de ordine în ideologia Mişcării Legionare ne face să nu ne aşteptăm la nici un fel de schimbare.
Dacă se doreşte ca România să nu fie doar păstrată ci să fie folosită pe deplin acest lucru nu poate avea succes doar prin consiliere, ci prin metode coloniale. Pentru aceasta este nevoie ca în locul proprietăţilor ţărăneşti minuscule prost exploatate să apară mari moşii care să fie administrate după metode moderne sub conducere germană. Apoi trebuie ca forţa de lucru care acum leneveşte să fie ocupată intensiv pe model colonial cu agricultura şi trebuie alcătuite mair armate de muncitori care să refacă sistemul de drumuri extrem de înapoiat. Industriile care necesită forţă de muncă intensivă trebuie să fie transferate din Reich în România.
În acest fel i se va da poporului german din România o şansă de implicare care să îi dea şi conştiinţa că joacă un rol important în cadrul Reichului. Poporul german din România a devenit de puţină vreme o corporaţie de drept public. Ei se poat alătura drapelului Reichului şi pot să îşi satisfacă serviciul militar în regimente proprii. Prin aceasta se reuşeşte ca Reichul să nu cedeze acest vechi post de graniţă, ci să îl păstreze şi cum este de dorit, să îl dezvolte. Ţara de dincoace de Carpaţi poate prin munca saşilor transilvăneni să primească din nou caracterul unui district german. De asemenea grupul etnic german oferă o rezervă necesară de oameni cunoscători ai ţării care să fie folosiţi pentru rezolvarea problemelor de cealaltă parte a Carpaţilor.
Aceste sarcini pot fi îndeplinite fără să fie atinsă suveranitatea formală a României (caracteristicile cele mai importante ale suveranităţii oricum îi lipsesc acestui stat) şi fără ca să fie blocate posibilităţile de dezvoltare ale puterilor vrednice din rândul populaţiei româneşti. Modalitatea de acţiune trebuie să fie o impunere pe cale paşnică. Nu ar trebui să fie dificil de obţinut sprijinul guvernului român pentru înfiinţarea unor moşii model şi treptat numărul acestor mari moşii să fie crescut. De asemenea nu ar trebui să fie întâmpinate obstacole de netrecut pentru punerea sub regie germană a construcţiilor de drumuri şi canale. Nu este nevoie de mijloace violente pentru penetrarea industrială. Există destul capital în Reich care caută oportunităţi şi care printr-o organizaţie centrală de intermediere în mod planificat să fie orientat către România.
Printr-o politică românească bazată pe realităţi şi nu pe programul imposibil de realizat al unei minorităţi de gardişti fiecare va primi ceea ce i se cuvine: masele capabil de dezvoltare o mai bună supraveghere şi alimentare ca până acum, germanii vor primi conducerea în ceea ce priveşte interesele Reichului şi foloasele cuvenite pentru contribuţia şi responsabilitatea lor politico-militară, forţele vrednice de origine românească vor primi participarea la guvernare şi administrare, conducerea producţiei şi a comerţului.
Misiunea militară germană din România trebuie să apere ordinea astfel încât să nu mai fie posibile dezordinile. Reichul german nu trebuie să lase să îi scape posibilităţile coloniale care se găsesc la uşa sa.
Acest document a fost datat 4 noiembrie 1940, adica la inceputul celui de al doilea razboi mondial, cand regele Carol II abia fusese alungat de pe tron, regimul antonesciano-legionar era in primele lui zile, iar misiunea militara germana abia se instalase la Bucuresti.
Din fericire (desi unii ar spune ca din pacate) aceste planuri ale Germaniei naziste nu au fost niciodata puse in aplicare pe deplin (cu exceptia favorizarii minoritatii germane si exploatarea materiilor prime romanesti) deoarece, stim cu totii, Hitler a pierdut razboiul.
Documentul ramane insa unul deosebit de interesant, mai ales pentru cei care se intreaba ce ar fi fost daca Hitler ar fi castigat razboiul si cum ar fi aratat Romania in acel context.
Aveti mai jos documentul original:
Surse:
  1. George-Damian.ro
  2. http://www.cotidianul.ro/raport-german-din-4-noiembrie-1940-176139/
  3. http://www.ancheteonline.ro/2012/09/un-raport-secret-al-germaniei-naziste-mai-actual-ca-oricand-romaniao-tara-coruptafara-infrastructura-si-cu-agricultura-faramitata/
  4. http://www.ziare.com/brasov/stiri-actualitate/raport-german-din-4-noiembrie-1940-romania-o-colonie-furnizoare-de-materii-prime-si-forta-de-munca-6429162
  5. sursa foto-document: https://apologeticum.wordpress.com/2012/01/13/raport-german-din-1940-strategia-germaniei-naziste-era-de-a-transforma-romania-intr-o-colonie-ue-a-reusit/"
Comentariul meu: "Materialul nu este departe de adevar. Adevarul despre cum suntem si astazi priviti de majoritatea celor puternici. Avea dreptate cel care spunea ca numai Marea Neagra ne este prietena. Dar se pare ca nici aceea.
Ca nu s-au implinit planurile germanilor, nu e ceva extraordinar. S-au implinit planurile invingatorilor care, din naivitate si interese ascunse, au pus si daruit, pe tava lui Stalin, estul Europei, cu consecinte pe care le vedem si astazi. Iar deosebirea intre nemti si rusi, din acest punct de vedere, pare ca a fost , este si a ramas inexistenta."