Revenind, revenire!

Dupa o lunga pauza, de introspectie si nu numai, revin cu gandul la o alta abordare! Cum nu mi-am facut, inca, un plan, mi-am propus astazi sa repostez ceea ce am pus de la inceput, ca motto, pentru pagina mea. Nu pentru altceva decat pentru aducerea aminte a ceea ce inseamna sa fii OM. Pentru cine vrea sa fie, in aceasta perioada in care se pare, cu adevarat, ca "omul este lup pentru om". Sanatate! 

Materialul este luat de pe http://englishromanian.ro/blog/2016/05/09/daca-if-de-rudyard-kipling-5-traducatori-7-variante/

DACĂ

de Rudyard Kipling

Varianta Dan Duţescu (1)

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi – dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri – dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr’a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime – nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci – eşti Om

Traducere de Dan Duţescu (1918-1992), el însuşi poet, genial traducător din limba lui Shakespeare, dar şi din română în engleză, lector de limba şi literatura engleză la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Traducerea de mai sus este general recunoscută ca aparţinând lui Duţescu (pusă totuşi la îndoială de George Pruteanu).

Povestea porcilor

Motto: orice asemănare cu "Ferma animalelor" lui Orwell este sau nu este pur întâmplătoare!

    A fost odată, ca nici o data (sic!), o familie asa, ca orice familie normala, adică tata, mama si copii. Si avea familia familia aceasta, asa cum au toate familiile, o casă mare, mare si frumoasa si o gospodărie, la fel de mare și frumoasa si, pentru asta, invidiata de mulți din tara si de peste hotare.

    In gospodăria acestei familii erau multe si diverse acareturi dar si mai multe si diversificate animale, păsări si alte "zburătoare".
In livezile de toate felurile, trudeau inepuizabilele albine producând miere si polen, cat sa satisfacă orice pretenție. Stoluri de rate, gâște, găini si alte păsări de curte completau nevoile zilnice, săptămânale, lunare, anuale si chiar cincinale, fără număr, socotind beneficiarii care nu se mai terminau. Turme fara numar de ovine, după gen, furnicau plaiurile mioritice iar, printre ele, ca adevărate ajutoare ad-hoc, cirezile de cornute intrebari tabloul mirific al gospodăriei. Cabaline puternice si noi boureni trudeau din greu, pentru a economisi si mentine curata atmosfera "proletara" cu care se lauda, permanent stăpânul si familia sa. Câini ciobanesti, carpatini si mioritici, pazeau întreaga intreprindere a familiei de pericole iminente sau potențiale venite din exteriorul sectorului de delimitare, bine marcat si semnalizat ca atare.
   Singurii care nu făceau nimic, dar care se bucurau de toate binecuvantarile traiului intr-o asemenea gospodărie erau porcii, mulți si permanent manjiti de starea in care se complaceau. Aceștia ocupau un sector separat, poate si din cauza "parfumului" emanat din cauza modului în care le plăcea. Iar sectorul era rareori controlat, pentru că în porcărie nu se prea intampla mai nimic. Si de aceea, aceasta categorie se considera privilegiată.
Mai exista o categorie de acest gen, obisnuita sa se gudure si sa toarca ori de câte ori aparea vreun membru al familiei, dar aceasta nu avea privilegii pentru că păzea casa de prozatoare si alte elemente părăsite care ar fi putut aduce atingere siguranței gospodăriei și nu numai.
   Cu timpul, gospodăria s-a întărit, animalele si-au mărit arealul de existența, familia a reușit să rămână pe picioarele ei, adică să fie independentă. Și lucrurile sa intre in rutina normala a timpului si existenței.
   Un lucru, însă, s-a întâmplat, fără să fie luat in seama. Porcii, deși sacrificați conform proceselor tehnologice de creștere si "exploatare", conform manualelor, s-au înmulțit, mai ales din cauza imperecherii nesupravegheate si, cu siguranță, a lipsei de control pe care stăpânul, prin desele sale plecări, a gestionat-o.
   Si, asa cum era de așteptat, intr-o anumita perioada de astfel de lipsa, în timp ce si alte gospodării aveau anume probleme organizatorice, cu stăpânul plecat si copiii răspândiți care încotro stapana, încercând sa-i hrănească dupa multe zile de ignoranta, a intrat fara protecție în porcărie si, tragic, a fost devorata de grohaitorii care-si așteptau tainul. Si, cu poarta porcărie deschisă, au ieșit si s-au împrăștiat, care mai de care, prin colțurile cele mai deosebite ale gospodăriei și, mai ales a clădirii rămasă la cheremul lor.
In tot acest timp, boii munceau ca boii, caii trageau ca caii, cornutele si ovinele pasteau ca pascatoarele, pasarile gagaiau si cotcodaceau ca zburatoarele iar albinele polemizau, muncind ca albinele.
   Gospodărul, intors acasa a fost, la rândul său, facut fain de porcii care l-au luat in primire inca de la intrarea în casa porcii devenind adevărații stăpâni ai gospodăriei care, fără organizare, conducere și plan, a devenit cea mai mare porcărie din zona si, aproape, din străinătate.
   Si cum mirosul porcăriei s-a propagat fara frontiere, toti vecinii si-au propus sa-si dea mâna și sa o închidă. Adică s-o lichideze!
    Cum povestea nu are morala, am încălecat pe-o sea dar, pentru că toate celelalte animale
si-au vazut doar de drumul lor si v-am spus povestea mea!
    Altii o au mai frumoasa, sau nu!

Asteptand

Ne trece viata intr-um zbucium!
Dupa ce ne ridicam, catinel, iesim din sfera celor "sapte ani de acasa" si intram in "malaxorul" anilor de scoala, zece clase obligatorii pana la cinsprezece, saptesprezece cat dureaza cu tot cu facultate, zbuciumul este concentrat pe ce, cat si cum vom fi "cand nu vom mai fi copii". Caci, nu-i asa, copiii de astazi chiar asta-si doresc, sa creasca mari!
Interesant, nu?

Si visam!
Unii, armojie altii, implinire, unii marire dar majoritatea, bogatie. O viziune caracteristica societatii umane care, de la inceputurile ei, pe asta s-a bazat. A avea mai mult decat semenul nostru este motorul dezvoltarii, indiferent cum se poate realiza acest deziderat.

Scriu aceste randuri dupa ce, pe principala retea de socializarem FB, am gasit o postare interesanta despre tara noastra si minunatele ei regiuji, una mai fiferita de cealalta.
Gandul m-a dus, dupa citirea materialului in sine si a comentariilor, in particular, la zbuciumul pe care tot romanul il are atunci cand isi planifica vacanta sau concediul.

Si cum, tot pe FB, am aflat ca, in present, in Mamaia, o omleta si o salata simpla costa 60 lei, iar un sezlong are pretul de inchiriere cat la Dedeman, ma intreb daca asta am asteptat, ca tara binecuvantata de Dumnezeu, sa se intample.

Nu pentru polemica scriu aceste randuri. Deja e prea mult, intr-un Absurdistan in care, direct si fara perdea, politicul isi bate joc de restul lumii, cei cu bani de politic si toti de toti, incat omul simplu nici nu mai stie ce sa inteleaga, ramanandu-i doar credimta ca, odata, asteptarea lui va fi rasplatita de Judecatorul Suprem.

Am scris doar pentru a ne aduce aminte ca, daca cel "sarac dar cinstut" ar fi fost si credincios unor idealuri democratice si, nu in ultimul rand, Dumnezeului Atotputernic, soarta noastra ar fi putut fi cu totul alta. Cum, insa, exemplul personal a avut la baza doar teoria materialist-dialectica despre lume si viata, a iesit ce a iesit si traim, inca, in duhoarea imputirii de la cap. Pentru ca de la cap, in jos, de-a lungul celor treizeci de ani de democratie originala, totul s-a pervertit, conform tristului proverb.

Asteptam faza finala. Credeti ca va fi interesant, sau nu?

Ps: pentru ca scriu pe o tableta, solicit ingaduinta pentru greseli! Cu multumiri!

Despre decenta si nivele, sau nivelurile, ei!!!

Astazi, de Ziua Drapelului si sub influenta celebrului imn "TREI CULORI", parca aruncat, nefericit, in desuetudine, gandurile ma poarta, trist, printr-un labirint etimologic. Pentru ca asa, ca o continuare fireasca a postarii de ieri, vreau sa inteleg de ce pentru unii se poate si pentru altii nu.

Am plecat de la accesarea unor informatii competente care privesc ceea, din articolul punctat ieri, 47, antamesem si facea referinta la NIVELUL DE TRAI DECENT.
Cum mi-am propus sa caut ceva care sa ma poata lamuri ce este cu acest nivel de trai decent, am gasit un material despre cosul minim de consum: https://e-juridic.manager.ro/articole/cosul-de-consum-minim-lunar-pentru-un-trai-decent-actualizat-2019-26651.html.
Ce ne spune acesta?
Ca pentru un trai minimal, adica pe linie de plutire, dar gata - gata de scufundare, ca de aceea este MINIM, o familie de patru persoane avea nevoie, in septembrie 2019, de 6954 lei pe luna. Valoarea cosului pentru o familie de doi adulti si un copil este de 5918 lei pe luna, pentru o familie de doi adulti fara copii este de 4383 lei pe luna, iar pentru o persoana adulta singura este de 2684 lei pe luna.

Articolul prezinta, detaliat, repartitia necesitatilor!

Intrebandu-ne CE AVEM NOI AICEA, traditional si tragic, tragem o concluzie frumoasa: niste simple cifre statistice, pentru care mai multe institutii primesc bani seriosi de la contribuabili.

Dar sa lasam statisticile si sa revenim la oile noastre, adica la cosul zilnic din anul de gratie 2020.

Cum nu sunt specialist in imbrobodeli financiare, dar stiu ca inflatia creste in fiecare an, presupun ca acum, in anul pe care-l traversam cu pandemie si crize politice, cosumul minim lunar a crescut si probabil se incadreaza undeva intre 8000 si 9000 lei, pentru o familie de patru persoane. Cu o reprezentare adecvata, proportional cu ceea ce se detalia mai sus, pana la o persoana. Calculand, empiric, printr-o regula simpla, am dedus ca, proportional sumei de  9000 lei pe familie, unei persoane i-ar reveni un cos minim de aproximativ 3470 lei.

Cum "speta" nu vizeaza categoriile de bugetari sau privati, inteleg ca orice om din tara aceasta, are dreptul, CONFORM CONSTITUTIEI ROMANIEI IN VIGOARE la aceasta suma pe care STATUL ESTE OBLIGAT SA O ASIGURE, PRIN MASURI ECONOMICE SI SOCIALE!

SI ACUM NE INTOARCEM LA SPETA CONSTITUTIONALA DE IERI SI-I PREZENTAM STUDIUL DE CAZ AVOCATULUI POPORULUI, CURTII CONSTITUTIONALE, PRESEDINTIEI, PARLAMENTULUI SI TUTUROR ORGANELOR ABILITATE CU APARAREA CONSTITUTIEI ROMANIEI!

Iar studiul de caz priveste PRECEDENTUL!

S-a vehiculat ca impozitarea pensiei speciale este neconstitutionala, aceasta fiind un drept castigat.

Doar ca, daca este asa, cand si cum a fost castigat acest drept? 

In timpul desfasurarii unei activitati in folosul si slujba statului sau ca pomana politica? Intr-o activitate platita de contribuabili sau privata? Prin respectarea Constitutiei sau tertipuri juridice de natura a favoriza un grup, sau o categorie anume, in detrimentul restului populatiei?

Dar sa trecem si peste acest aspect!

Intelegand ca importanta activitatii unor categorii speciale este mai speciala si, deci, remunerarea trebuie sa fie mai speciala, mi-am permis sa fac cateva referiri punctuale la doua echivalente financiare.

Prima echivalenta, este proprietatea imobiliara, reglementata si aceasta prin lege. Si, dupa cum legea permite, sunt persoane care au o proprietate , altii doua, altii zece.

Ce spune legea? Iata:

https://lege5.ro/Gratuit/gq3tinrq/art-252-majorarea-impozitului-datorat-de-persoanele-fizice-ce-detin-mai-multe-cladiri-codul-fiscal?dp=gi2demjtha2ts

Pentru ca este dificil de cautat si intelegand nevoia, redau prin copy-paste, articolul:

"Impozitul pe clădiri - Majorarea impozitului datorat de persoanele fizice ce dețin mai multe clădiri -Art. 252. - Modificări (1), Puneri în aplicare (2), Respingeri de neconstituționalitate (1), Jurisprudență

(1) Dacă o persoană fizică are în proprietate două sau mai multe clădiri utilizate ca locuință, care nu sunt închiriate unei alte persoane, impozitul pe clădiri se majorează după cum urmează:

a) cu 15% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;

b) cu 50% pentru cea de-a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;

c) cu 75% pentru cea de-a treia clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;

d) cu 100% pentru cea de-a patra clădire și următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.

(2) În cazul deținerii a două sau mai multe clădiri în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul majorat se determină în funcție de ordinea în care proprietățile au fost dobândite, așa cum rezultă din documentele ce atestă calitatea de proprietar.Respingeri de neconstituționalitate (1)

(3) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) au obligația să depună o declarație specială la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în raza cărora își au domiciliul, precum și la cele în raza cărora sunt situate celelalte clădiri ale acestora. Modelul declarației speciale va fi cel prevăzut prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului."

Vedem, putin mai tarziu, de ce este interesant!

A doua echivalenta, este tot un impozit si tot pe ceva legat de proprietate.

Priveste ceea ce noi cunoastem, din experienta personala, ca se numeste impozitul auto. 

Am gasit aici un "calculator" de folos:

https://www.promotor.ro/utile/calculator-impozit-auto-2020-18601439 din care redau doar ce este relevant:

"Posesorii de autoturisme cu motoare de capacitate cilindrică sub 1.600 cmc vor plăti același impozit ca și până acum, adică 8 lei pentru fiecare 200 cmc:

1.000 cmc – 40 lei
între 1.001 cmc și 1.200 cmc – 48 lei
între 1.201 cmc și 1.400 cmc – 56 lei
între 1.401 cmc și 1.600 cmc – 64 lei

Pentru mașinile care au motoare de capacitate cuprinsă între 1.601 cmc și 2.000 cmc inclusiv, impozitul auto va fi în 2020 19 lei pentru fiecare 200 cmc.
între 1.601 cmc și 1800 cmc – 171 lei
între 1.801 cmc și 2.000 cmc – 190 lei

Posesori de mașini cu motoare deosebit de puternice, de peste 3.001 cmc, statul le va cere impozit auto din 2020, 308 lei pentru fiecare 200 cmc.
între 3.001 cmc sși i 3.200 cmc – 4.928 lei
între 3.201 cmc și 3.400 cmc – 5.236 lei
între 3.401 cmc și 3.600 cmc – 5.544 lei
între 3.601 cmc și 3.800 cmc – 5.852 lei
între 3.801 cmc și 4.000 cmc – 6.160 lei"

Si acum, partea INTERESANTA!

Si in primul si in al doilea caz este optiunea fiecaruia de a avea o proprietate sau mai multe. Imobiliara sau auto. Doar ca la ambele, impozitul este conditionat.

La imobiliare, de numar, la auto de capacitate cilindrica.

Gandesc ca daca am bani sa-mi cumpar zece locuinte, nu ma supar daca statul imi percepe impozit suta la suta procentual de la a patra.

La fel, daca-mi permit sa-mi cumpar o limuzina, sau doua, nu ma supar ca platesc de cateva zeci de ori mai mult decat un "parlit" cu o neinsemnata masina de duzina. Sau chiar de o suta!

Si ne intoarcem la "speta" noastra constitutionala!

Aceste doua evidentieri apartin cumparatorului, care le-a dobandit prin cumparare si, deci, este proprietar pe ele. Si nu se supara de cheltuiala pe care o face.

Si vine, acum, si problema spinoasa pensiei speciale!

Castigata din manevre politice si dedesupturi care depasesc toate principiile constitutionale si ale statului de drept.

Pentru ca este impotriva oricarui principiu sa obtii o pensie de cateva zeci, sau sute de ori mai mare decat salariul pe care l-ai avut in activitate. NU ESTE IMPOTRIVA PRINCIPIULUI SERVIRII CAUZELOR POLITICE.

Ca exista un drept castigat, care conform aceleiasi Constitutii este garantat, este foarte clar. La fel cum este foarte clar ca exista pensii atat in sistemul public cat si in sistemul privat care sunt castigate "pe bune", adica prin munca platita dupa calitatea si cantitatea acesteia.

Si nu vreau aici sa punctez ceea ce carcotasii ar comenta: sa se ia de la bogati si sa se dea saracilor!

Doar ca, ATENTIE DE LA CARE BOGATI, dragi iubitori ai libertatii si democratiei!

Una este sa ajungi bogat prin munca corecta si principiala, privata sau depusa in folosul si interesul statului si alta prin manevre si manipulari birocratice, prin "muls" de la statul bun doar pentru aceasta. Dar MULS, de la patru, cinci surse si toate BUGETARE! 

Ori, nefericit, tocmai aceasta ultima categorie se simte atinsa de ceea ce s-a votat recent, in Parlamentul Romaniei, asteapta sa fie promulgata insa este atacata tocmai de institutiile statului care au responsabilitatea sa lupte ca fiecarui cetatean al Romaniei sa i se asigure un trai decent.
O atingere care vizeaza, procentual, o diferenta care ar duce spre decenta.
Caci, pragul de 7000 de lei este, oricum, dublul cosului minim pe care, doar scriptic, marea majoritate a populatiei il are "pe persoana fizica" si aproape cat o familie "binecuvantata" de democratia originala mioritica.

Dar una este responsabilitatea si alta realitatea!

Iar acestea tine, dupa umila mea parere, de nivelele sau nivelurile la care respectivii aparatori ai Constitutiei se raporteaza la ei insisi, mai ales si la "prostimea" pe care ar trebui sa o apere, dar o desconsidera.

Si, mai mult decat atat, de decenta cu care ar trebui sa lupte respectivele instutitii ale statului pentru indeplinirea obligatiei ce decurge din acel articol IN VIGOARE din CONSTITUTIA ROMANIEI: 

"ARTICOLUL 47

(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent."

Constitutionala, ieri 25.06.2020

In "lumina" ultimelor declarații ale instituției abilitate cu apărarea constituțională a drepturilor cetățenești, ca avocat, privind "pensiile speciale", va intreb dragi participanti la "trafic" pe FB, afiliati sau neafiliati politic, cine apară drepturile unui simplul cetatean roman care sunt inscrise in CONSTITUTIA ROMANIEI, la art. 47 alb. 1?

Nu cunoasteti articolul? Iata-l:

"ARTICOLUL 47

(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent."

Dar, important apărător al drepturilor cetățeanului, Avocatul Poporului si la fel de importanti reprezentanți ai tuturor puterilor separate ale statului, ce inseamna un UN NIVEL DE TRAI DECENT?

Puteti rezolva, constituțional, aceasta problema sau "sunăm un prieten"?

Ca, cu ce salarii si pensii aveti, sigur nu suntem egali in fata legii, dpdv al NIVELULUI. Căci, concret, TRAIUL VOSTRU nu-i ca traiul nostru deși, tot constituțional, STATUL ESTE OBLIGAT sa-l asigure, DECENT, pentru toți!

O "Cantare" care nu suporta schimbare

Postat pe FB pe 11 iunie 2020

Citesc postarile diverse aparute pe linie de "virtute prin violenta",  raman perplex la modul în care nume de prestigiu in lumea culturii transformă istoria si incerc sa inteleg cum se poate, intr-o democratie, ca majoritatea, cei linistiti si de bună credință sa se supună unei minorității, anarhica si distrugătoare!😓😓😓
   S-au vehiculat sute de scenarii si, e drept, pentru sfera ateista a celor implicați, precedentul bolsevic devine, în actualitatea mileniului trei, scenariul perfect pentru certificarea celebrei butade care, chiar dacă nu a fost rostită astfel, devine simbol al unui viitor cenușiu, "secolul 21 va fi religios, sau nu va fi deloc"!
    In atari conditii, oprindu-mă doar la aceste succinte ganduri, ma intreb: rescriem istoria, arta, economia, viata in general. Devenim dumnezeii lumii acesteia?
Căci ce facem cu ceea ce inseamna "Cântarea Cantarilor" care, chiar la inceputul ei, ne încântă cu  o frumoasa meditatie?
   O las pentru gândire, analiză, sinteza si atenționare!

"Sulamita
5 Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului,
    asemenea corturilor din Chedar,
        asemenea draperiilor din Salma.
6 Nu vă miraţi că sunt neagră,
    fiindcă m-a ars soarele.
Fiii mamei mele s-au purtat rău cu mine
    şi m-au pus să păzesc viile;
        însă via mea nu am păzit-o.

7 Dezvăluie-mi, iubitul inimii mele, unde îţi duci turma la păscut
    şi unde o odihneşti la amiază?
Pentru ce să te caut ca una care este acoperită
    pe la turmele prietenilor tăi?" - Cântarea Cantarilor

Cum spunea un invatat lucid, la început de existența creștină: "Sa nu ne pomenim ca luptăm împotriva lui Dumnezeu!"!

Un vis, între lumina si intuneric

Postat pe FB pe 12 iunie 2020

"Să nu ne lăsăm ispitiţi să bem din paharul amar al urii pentru a ne stinge setea de libertate. Trebuie să ne ducem mereu lupta la nivelul superior al demnităţii şi disciplinei”.

    Cand Martin Luther King Jr. rostea aceste cuvinte, cu aproape 60 de ani în urmă, se gândea nu doar la imensul auditoriu, 250.000 persoane, adunat lângă statuia celui care semnase actul de eliberare, Abraham Lincoln ci si la cei care astăzi, urmărind desfășurarea evenimentelor mondiale din același punct de vedere cu oratorul, ar fi reușit să treacă cu bine peste experienta tristă a morții unei persoane din aceeasi populație pe care însuși M.L.King Jr. o reprezenta. Si cum, între timp, oratorul a plătit cu viața visul pe care l-a avut si crimele nu au încetat, în toate taberele care alcatuiesc mozaicul multicultural american, erau de așteptat mișcări masive de protest. Au fost, atat in Statele Unite cat si in lume. La fel cum au fost si razboaie, mult mediatizate, disecate si analizate.
   Între timp, merele Război Rece a luat sfârșit, asa cum au luat sfârșit multe din grijile lumii libere. Si, intr-o tara in care, cu câțiva ani în urmă asa ceva era de neconceput, Africa de Sud, un luptător pentru drepturile negrilor, închis mulți, mulți ani, a ajuns presedinte, colaborând spre administrare cu fostul lider alb, la fel cum si in Statele Unite, conform voinței electoratului, primul președinte de culoare a condus administratia timp de două mandate. Un precedent benefic, ar putea fi considerate aceste ultime două experiențe.
   Cum, acum si aici, nu este vorba de cea mai bogata tara africană ci de "Puterea Mondiala no.1", gândul de astăzi se îndreaptă spre ineficiența politicii primei administrații de culoare care, dupa incheierea mandatului, prin liderul ei, Barak Obama, parca aruncând la groapa de gunoi a istoriei lupta dusă de înaintașul sau de culoare, s-a transformat intr-un veritabil vector de incitare la ură, violență si dezordine, total opusul celebrului pastor baptist care a dat jertfa suprema pentru crezul sau.
    Se spune că în astfel de situații, înaintașii se rasucesc in mormant. Nu stiu cat de adevarat poate fi in aceasta vorba tradițională.
Important este ca "președintele cel mai ostil Bibliei din toată istoria Statelor Unite", cum l-a caracterizat David Barton ("Top 12 comentarii faimoase despre religia lui Obama" - in semnele timpului.ro), a demonstrat ca nu este acel urmaș spre care își trimitea gândurile atunci, în 1963, Martin Luther King Jr.
Si alaturi de respectivul, sutele de lideri locali, poate chiar religioși, care au presărat semințele urii in aceasta perioada tulbure pentru întreaga lume.
   Cum nu sunt cel mai in masura sa pun un diagnostic bolnavului numit America secolului 21 si nici lumii, in general, dar considerand ca acea Carte, pe care unii o folosesc doar pentru jurat pe ea la investire, poate schimba inclusiv asemenea orori, ma opresc meditand la acel mesaj de la început si la neimplinitul, acum, vis pe care un vizionar l-a transmis si ca mod de împlinire al Cuvântului care poate schimba lumea.