duminică, 27 martie 2016

De ... CEA MAI MARE SARBATOARE

"Din lanţul morţii şi mormânt Cristos a înviat!
Cu moartea Lui moartea călcând, Cristos a înviat!
Trăieşte El Cel răstignit, ce moartea’n veci a biruit.
Slăviţi-L ne’ncetat Cristos a înviat!


Maria vine’n zori de zi cu sufletu’ntristat
Mormântu-i gol, ce poate fi? Cristos a înviat!
Şi îngeri în ceruri sus îi cântă slavă lui Isus.
Slăviţi-L ne’ncetat Cristos a înviat!


Prin moartea Lui în greul chin cu Tatăl ne-a’mpăcat
Prin viaţa Lui acum trăim: Cristos a înviat!
Ce har măreţ ne-a dăruit! Credinţa’n El ne-a mântuit.
Slăviţi-L ne’ncetat Cristos a înviat!"

(https://cantece.wordpress.com/d/din-lantul-mortii-si-mormant-cristos-a-inviat/)

CRISTOS A INVIAT!

vineri, 25 martie 2016

Gand dintr-un vers

Nu vreau sa fac multe comentarii la inepuizabila "lectie de democratie" pe care o primim cotidian si in aproape toate demeniile de referinta pentru a ni se demonstra inca odata, daca mai era nevoie ca, conform moralei dintr-un banc redat de mai multe ori aici .. "DEMOCRATIA E SUS, JOS E ... RUPEREA!" (cacafonia  imi apartine, ca o cimentare a acestei morale fara echivoc pe care noi, simplii cetateni - prostimea pentru ei, ne-o închipuim altfel, in pofida evidentei, ca de aia s-a murit in 1989, nu?).

Si pentru ca noianul de informatii cu care suntem bombardati depaseste puterea noastra de filtrare iar interesele, altele decat cele generale, sunt cele care dicteaza in manipularea si dezinformarea unui popor si asa usor de dus de nas prin insasi apartenenta lui la regnul vegetal (si despre asta am mai facut referire), mi-am ales, astazi, un subiect mai deosebit. Redat printr-un vers dintr-o veche si interesanta poezie.

Esenta acestui subiect se regaseste, pentru ca tot suntem in pragul marii sarbatori a crestinatatii pe care se pregateste s-o celebreze partea catolica si protestanta, Învierea Domnului, intr-o pilda pe care nu prea o luam in calcul dar care mie mi s-a parut legata tocmai de versurile la care ma voi referi imediat ( http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu/matei/6/):
 "22. Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;
23. dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! "

Iata poezia. Asa cum spuneam, nu voi face nici un comentariu ci voi sublinia, prin marime, culoare si alt caracter versul cu pricina.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (1919)

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.


Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,


dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte."

(http://www.versuri.ro/versuri/gflggi_lucian-blaga-eu-nu-strivesc-corola-de-minuni-a-lumii.html)

Nu pot incheia fara a-mi pune o intrebare. Retorica?

Patimile Mântuitorului si Învierea au avut loc la o anume sarbatoare speciala, PESAH, (Iesirea) nu-i asa?
Anul acesta ea este la 23 aprilie. (http://informatiicumasura.blogspot.ro/2014/01/pastele-evreilor-in-anii-2014-2015-2016.html)

Sarbatori frumoase!




miercuri, 23 martie 2016

Pentru cugetare si nu numai

Un banc vechi, care se potriveste perfect cu realitatea democratiei noastre originale, reda o discutie foarte interesanta.

--Ce faci bade, stai si cugeti?
--Ba....numa' stau.

(Salvează râsul românesc!
www.FunkyDonkey.ro &
www.Facebook.com/Bancuri)

Iar eu, ca simplu cetatean zic: no, amu' mai trebuie si cugetat!
Caci tot urmarind, atat cat am timp, stirile desi nu ma mai intereseaza iar radioul l-am pus, tocmai de aceea, pe un post cu muzica, raman uimit cat de mult inaintam, ca tara si neam spre ... minus. Punctez doar sectorul medical si cred ca orice comentarii sunt de prisos.

Astazi, dupa ce mi-am terminat treaba, am avut curiozitatea sa intru si pe pagina mea de Facebook, ca sa se stie ca mai exist si am gasit, trimisa de un prieten drag, o postare (de fapt doua) de impact, un recital extraordinar al celebrului Horatiu Malaele: "Plecati de-aici!". Am redistribuit si eu postarea dar am si cautat pe net sursa (ce sa fac, defect profesional nu?).

Am gasit-o si o redau prin copy-paste, cu o mica modificare (voi fi inteles de ce) dar care nu-i schimba esenta. Fara alte comentarii decat cel gasit pe pagina de pe care am preluat-o. Doar cu niste sublinieri.

Concluzia apartine fiecaruia dintre noi SI NU NUMAI!


„Marş de Adio (Colegilor mei mârlamentari)”

de Adrian Păunescu (foto - Alba Iulia)

http://blogenciclopedic1.blogspot.com/2011/02/mars-de-adio.html
           
La muncă, derbedei, că trece anul
şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.      
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
 
(bip-bip-bip)
  mamii voastre de nemernici.      
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
şi-apoi convingeţi-vă că e bine
         
C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
şi i-aţi distrus averile şi steagul.      
S-ajungem colonia de ocară
care-şi va cere scuze în maghiară.      
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,
aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.     
Şi, prin vânzări de ţară infernale,
aţi omorât cu voia animale.    
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.      
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
întoarceţi România-n Evul Mediu.     
Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
v-aş desena cu acul, să vă sperii.     
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
ci credite din călimări străine.      
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.      
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul
s-au compromis negustorind Ardealul.      
De unde sunteţi, mă, din ce găoace,
cum v-au putut părinţii voştri face?     
Ce condimente le-au picat în spermă
de e trădarea voastră-atât de fermă?      
Aţi pus nenorocita voastră labă
pe-această tristă ţară Basarabă.      
Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
s-o faceţi curva voastră de serviciu.      
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
dar vindeţi şi pământuri şi morminte.      
Aţi inventat examene severe,
supunere poporului spre-a-i cere.     
Şi toată zbaterea a fost degeaba
că-n nas mai marii v-au închis taraba.      
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
actori într-o politică obscenă.      
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară,
ia cereţi-vă puţintel, afară.      
Decât să vă trimită ţara noastră,
mai bine mergeţi voi în mama voastră.      
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
şi nu albanizaţi această ţară .      
Băgaţi viteză, că vă trece anul
şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.      
Şi ce vă pot eu spune la plecare
decât lozinca lui Fănuş cel mare:     
Nenorociţilor, se rupe şnurul,
„La muncă, la bătut ţăruşi cu curul!”


Si scrie pe pagina respectiva:

"Fără a fi nişte fani ai lui Adrian Păunescu, publicăm o poezie trimisă de dincolo de mormânt de acesta. Este o poezie care nu plânge, ci urlă durerile acestui popor batjocorit de o clasă politică impotentă, distrugătoare, anti-naţională.

Este aşadar o poezie naţionalistă, cu multe adevăruri pe care ori nu le spunem, ori nu le acceptăm. pentru detalii vizitaţi blogul lui Mircea Cercelaru...


Cu siguranţă nu toţi vor „gusta” poezia, dar merită să ne trezim din când în când din viziunea noastră mioritică despre lume..."
(http://plaiuluminatu.ro/articol--102--26--1667--Poezie-dedicata-de-Adrian-Paunescu-colegilor-marlamentari.html)

duminică, 20 martie 2016

Despre ... O ZI (mai) deosebita!

Astazi este ZIUA FERICIRII. Pentru cine nu stie (nici eu nu stiam), iata ce am gasit pe un site pe care-l urmaresc:

"Ziua internațională a fericirii (International Day of Happiness) este celebrată la 20 martie, ea fiind proclamată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluția 66/281 din 12 iulie 2012. "
(http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2016/03/20/ziua-internationala-a-fericirii-09-04-14)

Interesant in materialul respectiv este finalul pe care-l redau tot prin copy-paste: "La 16 martie 2016, a fost făcut public un nou raport al ONU despre fericirea mondială, conform căruia Danemarca și Elveția ocupă locurile fruntașe în acest top. Pe locul trei se află Islanda. România ocupă locul al 71-lea în clasamentul țărilor cu cei mai fericiți oameni dintr-un total de 156 de state listate."

Si, vazand ce merituos loc ocupam in "erarhia fericirii", mi-am zis in sinea mea asa, ca simplu cetatean: o fi din cauza de ... sfaturi?
Caci iata ce am mai gasit, pe alt site (redare tot prin copy-paste, fireste):
1.”Să ai o strângere de mână fermă. ”
2.”Priveşte oamenii în ochi.”
3.”Cântă când faci duş.”
4.”Într-o luptă, loveşte primul şi loveşte tare.”
5.”Păstrează secretele.”
6.”Nu renunţa niciodată la cineva. Miracole se întâmplă în fiecare zi.”
7.”Mereu acceptă când ţi se întinde o mână.”
8.”Fii curajos. Chiar dacă nu eşti, prefă-te. Nimeni nu va şti diferenţa.”
9.”Fluieră.”
10.”Alegeţi partenerul de viaţă cu atenţie. Din această decizie se vor naşte 90% din momentele tale fericite sau triste.”
11.”Creează-ţi un obicei din a face lucruri drăguţe pentru ceilalţi, chiar dacă aceştia nu observă.”
12.”Împrumută doar acele cărţi pe care nu le mai vrei înapoi.”
13.”Niciodată nu spulbera speranţele unei persoane. Este posibil ca ele să fie tot ceea ce are.”
14.”Când joci împotriva copiilor, să îi laşi mereu să câştige.”
15.”Oferă oamenilor o a doua şansă dar nu şi o a treia.”
16.”Fii romantic.”
17.”Devino cea mai entuziastă şi opimistă persoană pe care o cunoşti.”
18.”Destinde-te şi calmează-te. Nimic nu este la fel de important ca atunci cum ţi s-a părut la început. ”
19.”Nu lăsa telefonul să întrerupă momentele frumoase. El există pentru confortul tău nu a celui care sună.”
20.”Fii un bun pierzător.”
21.”Fii un bun învingător.”
22.”Nu arde poduri. Vei fi surprins de câte ori va trebui să traversezi acelaşi râu.”
23.”Niciodată nu rata oportunitatea de a spune cuiva că îl iubeşti.”
24.”Ţine minte, nimeni nu reuşeşte singur în viaţă. Să ai o inima recunoscătoare şi să îi recunoşti pe cei care te-au ajutat.”
25.”Asumă-ţi reponsabilitatea pentru atitudinea ta şi nu îi lăsa pe ceilalţi să aleagă pentru tine.”
26.”Începe-ţi fiecare zi cu muzica ta preferată.”
27.”Răspunde la telefon cu entuziasm şi energie în fiecare zi.”
28.”Devino eroul cuiva.”
29.”Căsătoreşte-te doar din iubire.”
30.”Nu te aştepta ca viaţa să fie cinstită.”
(http://www.vestibune.net/omul-nou/sfaturi-de-la-un-batran/)

Sau o fi din cauza de ignoranta?
Caci am gasit si asta:
21 Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire. 21 Impaca-te cu Dumnezeu si cazi la pace. Atunci bine va fi de tine.
22 Primeşte învăţătură din gura Lui şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui. 22 Primeste, te rog, invatatura din gura Lui si pune la inima cuvintele Lui;
23 Vei fi aşezat iarăşi la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău. 23 Daca te intorci la Cel puternic si te smeresti, daca departezi nedreptatea de cortul tau,
24 Aruncă dar aurul în ţărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor! 24 Atunci aurul tau il vei pretui drept tarana si comorile Ofirului drept pietricele,
25 Şi atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta. 25 Pentru ca Cel Atotputernic va fi pentru tine sloi de aur si gramezi de argint.
26 Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu. 26 Atunci tu te vei desfata intru Cel Atotputernic si ridica-vei fata ta catre Dumnezeu.
27 Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele. 27 Tu vei chema numele Lui si El te va auzi si tu vei implini juruintele tale.
28 Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina. 28 Cand te vei hotari sa faci un lucru, lucrul il vei izbuti si lumina va straluci pe toate drumurile tale,
29 Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi. 29 Fiindca Dumnezeu smereste pe mandri si mandria, si mantuieste pe acela care-si pleaca ochii in pamant.
30 El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mâinilor tale." 30 El izbaveste pe cel nevinovat si tu la fel vei scapa, cand mainile tale vor fi curate".
(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/iov/22/)

Raspunsul il poate gasi fiecare dintre noi aici si nu numai, indiferent daca suntem intelepti sau ignoranti.

Important este sa vrem!


joi, 17 martie 2016

Despre ... lipsuri

Desi nu ma mai mira nimic in democratia noastra originala si, de aceea, mi-am dorit sa orientez postarile spre alte ... "orizonturi", astazi m-am vazut nevoit sa admit ca nu este asa si ca Romania este, intr-adevar, tara tuturor posibilitatilor si, din pacate, a imposibilitatilor.

Mesajul citit undeva in mediul online, pe un blog pe care-l urmaresc, este atat de relevant incat imi permit sa-l redau prin copy-paste, cu un preambul de "epoca" marca Mircea Vintila:

" Si noi, n-avem plapuma sa ne-acoperim copiii
Noi, n-avem plapuma sa ne-acoperim."

(http://www.versuri.ro/versuri/eeielf_mircea-vintila-noi-n-avem.html)

Iata-l preluat de pe http://vosganian.ro/

"Comunicat ALDE despre ceea ce nu suntem în stare să facem nici măcar odată la cincizeci de ani
 
 Ministrul Afacerilor Externe privează România de o șansă unică pentru cel puțin jumătate de secol de acum încolo
 
Ca urmare a declarațiilor Ministrului Afacerilor Externe, Lazăr Comănescu, conform cărora timpul este foarte scurt pentru a găsi acum o candidatură românească pentru funcția de secretar general al Națiunilor Unite, România neprezentând astfel nicio candidatură pentru funcția aceasta, Alianța Liberalilor și Democraților consideră că MAE nu a lucrat în favoarea intereselor României, afectând astfel reprezentarea la nivelul ONU și o mare ocazie de a avea un Secretar General ONU din România, ocazie cu care România nu se va mai întâlni în următorii 48 de ani, având în vedere sistemul de rotație al funcțiilor.
ONU a lansat în decembrie un apel tuturor țărilor să își propună candidații pentru funcția de Secretar General în cadrul unei noi proceduri vizând mai multă transparență. Deși însuși Ministrul Afacerilor Externe recunoaște că “la ONU, țările sunt împărțite pe mai multe grupuri și noi facem parte din ceea ce se numește grupul estic: tot ceea ce înseamnă țările foste comuniste, țările balcanice. Nu a existat în istoria ONU un secretar general din această zonă.” România nu a făcut nicio propunere pentru această funcție. Iar prin prisma sistemului de rotație din cadrul ONU, cel mai probabil rândul grupului estic nu va mai veni decât peste cel puțin jumătate de secol.
ALDE consideră că România dispune de persoane foarte capabile, diplomați de înaltă pregătire și experiență, persoane care au lucrat sau lucrează în prezent în structurile ONU. Prin refuzul MAE de a desemna un candidat, sub pretextul lipsei de timp, s-a realizat un mare defavor României. Vecinii noștrii au prezentat cu toții candidaturi, România fiind unica țară in care “nu avem timpul necesar”. Pentru interesul României ar trebui să se facă mereu timp.
Departamentul de politică externă ALDE"

Mai au sens comentariile? Cred ca nu. Se poate pune, insa, o intrebare: chiar suntem atat de ... lipsiti?  Eu cred ca nu si materialul o certifica.

Problema este, ca o nenorocire posdecembrista continua, strict legata de perfidia politica. Unde, din pacate ... nu avem cu ce dar nici nu dorim sa facem ceva pentru rezolvarea acestei "ecuatii de democratie cu mult prea multe necunoscute".

In fata acestei evidente ma opresc la o meditatie (desi este mai mult decat atat) pusa si alta data pe blog, gandindu-ma cat de usor s-ar putea selecta personalitati reprezentative fara a fi nevoie de inregimentare politica. Daca s-ar dori.

Spre binele si folosul nostru, al poporului suveran.

1 (O cântare a treptelor. Un psalm al lui David.) Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine. 1 (Un psalm al lui David. O cantare a treptelor.) Doamne, nu s-a mandrit inima mea, nici nu s-au inaltat ochii mei, nici n-am umblat dupa lucruri mari, nici dupa lucruri mai presus de mine,
2 Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit ca un copil înţărcat care stă lângă mama sa; da, sufletul meu este ca un copil înţărcat. 2 Dimpotriva, mi-am smerit si mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc intarcat de mama lui, ca rasplata a sufletului meu.
3 Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac! 3 Sa nadajduiasca Israel in Domnul, de acum si pana in veac!
 
 
http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/131/
 

luni, 14 martie 2016

... La schimbarea prefixului

Ma simt OK. Chiar daca nu am primit decizia de pensionare. O fi din cauza de ... legalitate (termen de 75 de zile care curge inca). Dar ma simt OK. Din cel putin doua motive pe care nu le voi explica ci le voi "prezenta", fara alte comentarii, prin copy-paste. Caci, desi nu-mi apartin, fac parte din viata mea si a noastra.

Incep cu al doilea, un slagar pe care-l ascultam inca din perioada "cealalta" si care are, acum, cu totul alte conotatii (cine vrea intelege), desi este un cantec de dragoste:

"A mai trecut un an prin noi
A fost si soare-au fost si ploi
Important este c-ai stat cu mine
Pastrez atatea amintiri
Eram frumosi ca doi copii
Mi-e tare dor de zilele senine.

Iti amintesti cum te chemam
Bateam ca ploaia calda-n geam
Mi-era atunci asa de dor de tine
Doar vocea noptii se-auzea
Si-a celuilalt care-ti spunea
Sa-l lasi in pace nu e pentru tine

Te cheama gandul de vrea
Dar oare-ai putea
Sa vii iar langa mine
O lume doar pentru noi
Pentru noi doi
As cauta cu tine

Nu pot sa cred ca nu mai vii
C-a fost o joaca de copii
O clipa sterge tot ce-ai scris o viata
As vrea din noapte sa iesim
Un astru sa ne-nchipuim
Si sa-ti ofer o alta dimineata

Te cheama gandul de vrea
Dar oare-ai putea
Sa vii iar langa mine
O lume doar pentru noi
Pentru noi doi
As cauta cu tine

A mai trecut un an prin noi
A fost si soare-au fost si ploi
Dar important este c-ai stat cu mine
Pastrez atatea amintiri
Eram frumosi ca doi copii
Mi-e tare dor, mi-e tare dor de tine

Te cheama gandul de vrea
Dar oare-ai putea
Sa vii iar langa mine
O lume doar pentru noi
Pentru noi doi
As cauta cu tine"

(Versuri Compact - Mi-e tare dor de tine  http://www.versuri.ro/versuri/igdd_compact-mi-e-tare-dor-de-tine.html)
 
Si acum, tot fara alte comentarii, primul motiv:

"1. Cineva se­-ngrijeşte
De mine mereu!
Nu-i deloc întâmplarea,
E­-al meu Dumnezeu.
Zilnic toarnă asupra mea
Daruri din plin,
Mulţumire­-I aduc şi mă­-nchin.

R: E Cineva! Şi Îi mulţumesc.
E Cineva! Este Tatăl ceresc!
Darul nespus e Domnul Isus.
Ce măreţ e­-al meu Dumnezeu!

2. Mulţi nu cred azi
În Domnul, slăvit Creator
Nici nu văd al naturii
Şi­-al vieţii izvor.
Câte inimi sărmane
Se pierd zi de zi!
Pentru toate n­-au cui mulţumi.

3. Dintre daruri, mai sfânt,
Mai măreţ şi frumos
Este darul salvării
Prin Domnul Hristos.
N­-am cuvinte nici versuri
Să­-I spun dragostea
Ce e­-n clocot în inima mea."

 (http://www.resursecrestine.ro/cantece/1338/cineva-se-ngrijeste-de-mine)

luni, 7 martie 2016

Dintr-un ... cantec

Nu as fi postat acum ceva deoarece ma gândesc, inca, la o speta vizionata in treacat saptamana trecuta cu referire la "libera" Televiziune Romana. Spunea, acolo, al doilea om in stat ca, daca s-ar putea produce aici ceva gen "Top Gear", atunci ar da o sansa acestei institutii aflata, practic, in cadere libera dpdv financiar si nu numai. De aceea "chestiunea" ramane doar un subiect de meditatie si ma hotarasem sa o antamez cu alta ocazie.

Doua accidente m-au determinat, insa, sa expun cateva gânduri astazi, dupa ce eu "insusi" (nu asa se scrie, mi-am amintit doar de un personaj de comedie din "epoca") eu insumi, deci, am trecut la un lat de palma de la pulverizare din cauza de "libertate si democratie" in circulatie.

Am vazut stalpul atins si distrus fara viteza din zona "La butoaie". Pana când a fost scos din peisaj, deoarece era un real pericol. Impactul a facut ca structura sa nu se mai tina decat in reteaua de fier-beton, camasa din ciment fiind, practic, pulverizata pe vreo treizeci de centrimetri.  Atat de puternica a fost lovitura. Am vazut si tragedia din Brasov.
Si cum ma aflu zilnic la volan, stau si ma gândesc cat de usor se poate produce un dezastru.

Spuneam ca eu insumi era sa fiu pulverizat de un taxi care, intr-o intersectie oarecare, dupa o manevra de schimbare a sensului spre dreapta, a intors brusc la 180 grade spre stanga. Simplul fapt ca respect limitarea de viteza si ca nu am accelarat m-a ferit sa fiu subiect de stire. Dar poti sa stii ce se poate intampla?

Doar astazi, in drumurile mele, aflat in depasire dar tot cu viteza legala, un "brav" posesor de Mercedes ma tot flapsa sa-i fac loc, eventual pe contrasens, caci eram in depasire, cum aminteam. Da, eu conduc o masina de mic litraj.

Si pentru ca lumea pare sa fie din ce in ce mai grabita, sau mult prea grabita si pentru ca soselele noastre sunt pline de cruci si lumanari de aducere-aminte mi-am zis ca se merita sa aduc in atentie un cantec. Versurile unui cantec.
Il redau, asa cum l-am preluat de pe net fara nici un alt comentariu ci doar cu o concluzie :

"Cum ar fi să te trezești cu zâmbetul pe buze?
Să poți fi tu fără ca nimeni să te-acuze?
Hai spune-mi tu cum ar fi...
Să sari când vrei peste o zi de muncă?
Să ai puțin însă puținul să-ți ajungă?
Hai spune-mi tu cum ar fi...
Să creadă toți într-un singur Dumnezeu?
Să nu avem nevoie nici măcar de-un leu?
Hai spune-mi tu...
Ce bine ar fi să nu lăsăm banii să vorbească pentru noi!
Bogăția e în inimi nu în foi.
Tu spui că sunt... Tu spui că sunt...

Refren:

Un visător! Dar lasă-mă așa, te rog nu mă schimba!
Un visător! E bine-n lumea mea!
Visător! Sunt doar un visător și de ar fi să mor!
Visător! Tot am să învăț să zbor!

Cum ar fi să nu-ți fie frică să trăiești cum ai visat?
Doar un rucsac, doi prieteni și-ai plecat în lume...
Cum ar fi să ai curaj să spui că-ți pare rău?
Să lași tot apoi s-alergi spre visul tău?
Hai spune-mi tu cum ar fi...
Celor ce ne conduc chiar să le pese?
De cei ce-așteaptă soarele și nu mai iese?
Hai spune-mi, știi...
Un om a zis: „Dacă vrei să vezi zile mai bune,
Tu fii schimbarea ce vrei s-o vezi în lume.”
Tu spui că sunt... Tu spui că sunt...

Refren:

Un visător! Dar lasă-mă așa, te rog nu mă schimba!
Visător! E bine-n lumea mea!
Visător! Sunt doar un visător și de ar fi să mor!
Visător! Tot am să învăț să zbor!

Și sar, sar, fără frică sar.
Azi vreau să uit de mine!
Cu brațele deschise uit tot ce-a fost rău.
Așa e cel mai bine!
Și fără, fără, fără vis ar fi nopțile mai grele.
Dar eu, eu, eu visez că sunt cerul plin de stele!

Refren:

Un visător! Dar lasă-mă așa, te rog nu mă schimba!
Visător! E bine-n lumea mea!
Visător! Sunt doar un visător și de ar fi să mor!
Visător! Tot am să învăț să zbor!"

(http://www.versuri.ro/versuri/ggghmd_randi-visator.html)

Concluzia:

„Dacă vrei să vezi zile mai bune,
Tu fii schimbarea ce vrei s-o vezi în lume.”


PS: scuze pentru greseli, dar trebuie sa "cedez" locul!

miercuri, 2 martie 2016

Dintr-o ... reluare

"Devenim ceea ce gândim" - prof.dr. Dumitru Constantin Dulcan

Am urmarit astazi, pe unul din canalele televiziunii nationale, o reluare. Poate neinteresanta pentru multi dintre noi. Mie, insa, mi-a trezit interes. Nu doar pentru ca puncta, prin titlu, una din aspiratiile neatinse de majoritatea romanilor, "Arta fericirii" ci pentru ca reda, intre multele idei deosebite, solutia pentru atingerea "luminitei de la capatul tunelului" prin implementarea citatului de mai sus inclusiv in distructiva disputa mioritica dintre putere si opozitie.
Cine-i interesat, poate gasi reluarea acestei emisiuni deosebite cu prof.dr. Dumitru Constantin Dulcan.

Din aceasta perspectiva si cautand, intre altele si prin "paginile" mediului virtual am gasit un articol in speta pe care-l voi reda integreal, asa cum l-am preluat de pe http://www.formula-as.ro/2013/1053/lumea-romaneasca-24/d-c-dulcan-in-spatele-tuturor-lucrurilor-e-dumnezeu-15989. Cu o singura precizare: da, e tarzie o asemenea abordare, dar mai mult decat folositoare si, mai ales, instructiva.


"D.C. Dulcan: În spatele tuturor lucrurilor e Dumnezeu
 
E medic neurolog şi psihiatru, doctor în ştiin­ţe medicale, bun cunoscător al filosofiei ştiinţei şi pionier în scrierile din domeniul con­ştiinţei.

O minte strălucită, cu o curiozitate şti­in­ţifică ieşită din comun, care nu încetează să caute răs­puns la marile întrebări ale existenţei. Nu doar distinc­ţiile medicale internaţionale i-au adus recunoaşterea, ci şi curajul de a răsturna viziunea materia­listă asupra lumii, demonstrând, într-o carte publicată prima oară în 1981, că există o "minte uni­versală", care ordonează şi co­or­donează toate lucrurile din jur. "In­teligenţa materiei", cartea ca­re a bulversat lumea ştiinţifică ro­mâ­nească, a fost bestsellerul ace­lor ani. Au existat chiar voci care au considerat-o demnă de premiul Nobel. Ascensiunea ei a fost curma­tă brusc de regimul co­mu­nist, speriat de ideile prea îndrăz­neţe pe care le susţinea. A fost re­tra­să de la Premiul Academiei Ro­mâne, care i s-a înmânat abia la a doua ediţie, în 1992. După mai bine de trei decenii de la apariţie, cele mai multe din intuiţiile dom­nu­lui profesor Dulcan au fost con­firmate de ştiinţa actuală. Dacă destinul cărţii i-ar fi fost favorabil şi ar fi beneficiat la timp de o traducere, numele lui Dumitru Constantin Dulcan ne-ar fi repre­zentat azi la nivel internaţional, aşezat cu mândrie alături de al celorlalţi trei mari promotori ai Noii Spiritualităţi: Stanislav Grof, Ervin Laszlo şi Peter Russell.

Dimineaţă de vară

- Domnule doctor, vă propun să pornim pe firul biografiei. Întreaga dvs. viaţă aţi dedicat-o studiului. Ce v-a condus spre ceea ce sunteţi astăzi? Aţi simţit fascinaţia pentru cunoaştere de mic?

- De foarte mic. Îmi amintesc o dimineaţă de vară din satul meu argeşean, Mârghia. Eram copil. Dormi­sem pe prispă şi m-am trezit cu faţa spre răsărit. Cerul avea o culoare înnebunitor de frumoasă şi, privindu-l, mi se părea că mi se adresează, că vrea să-mi spună, uite, exist! Existam, dar nu ştiam ce sens are viaţa. Eram prea mic ca să-mi pot răspunde. Dar mi-am pro­pus atunci să aflu. Ştiu că pare de necrezut, dar de la vârsta aceea, mi-am făcut, pas cu pas, un program de instruire pe care nu l-am mai abandonat niciodată.

- Aţi studiat medicina. De ce, dintre toate disci­pli­nele, aţi ales tocmai neurologia?

- Era parte din planul făcut în copilărie. Am intuit de mic că medicina îmi poate oferi ceea ce eu nu pu­team afla doar din cărţi. Iar neurologia mă ajuta să descifrez complexitatea creierului uman. Creierul e cel care deţine misterul întregii noastre existenţe. Înţele­gând creierul, înţelegem în bună parte funcţionalitatea organismului viu. După absolvirea Medicinei, am ur­mat însă şi cursuri serale de iniţiere muzicală, de isto­ria culturii şi civilizaţiei. Am citit fizică, matematică, is­toria religiilor şi filosofie. Şcoala îmi impunea con­cepţia ei materialistă, religiile îmi spuneau că există un Dumnezeu. N-aveam decât o finalitate în toate că­ută­rile mele: să aflu cine are dreptate şi să răspund în­trebării din copilărie: cine sunt eu? După ce am ter­mi­nat facultatea, căutând să văd dacă e adevărat ce pos­tu­lează ştiinţa, cum că lumea anorganică (pietrele, apa) face la un moment dat saltul spre lumea organică (spre viu), într-o seară a anului 1976, am avut revelaţia răs­punsului. Dacă nu introducem în această ecuaţie o ra­ţiune de dincolo de noi, pietrele niciodată n-or să ajun­gă Adam şi Eva.

Există o inteligenţă a materiei
 
- O revelaţie care a dus, patru ani mai târziu, la apariţia "Inteligenţei materiei". Cartea a făcut vâlvă la vre­mea ei prin teoriile pe care le propunea. I-aţi pu­­tea rezuma conţinutul pentru cititorii revistei noas­­tre?

- Dacă ar trebui să rezum într-o frază ce am scris în cartea asta, aş spune aşa: există o inteligenţă a mate­riei. Orice manifestare din univers, începând de la macrocosmos şi pâ­nă la micro­cos­mos, are ca substrat o inteligenţă. De pildă, doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen vor da întotdeauna o moleculă de apă, nu altceva. Până şi particulele, cuan­tele, au un rudiment de inte­ligenţă al lor. Exact asta încerc să arăt în cele peste 300 de pagini ale cărţii, sur­volând toate sursele de informaţie accesibile, de la ştiinţă la religie, de la experimentul de laborator la experienţa personală ca medic ne­urolog. Cu alte cu­vin­te, de­mons­trez că în spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu. Ca să scriu această carte, am citit ma­teria multor discipline universi­tare. As­tăzi, bazându-mă pe o cunoaştere ştiinţifică, pot afirma cu certitu­dine că lucrurile nu au pornit din­tr-o întâmplare şi viaţa nu e acci­den­tală pe pământ, aşa cum spun manualele de bio­lo­gie. Ba mai mult, afirm că universul se sprijină pe legi morale. Am ajuns la concluzia că şi creierul respectă un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum ştim asta? Iată un experiment. La începutul anilor 2000, la Uni­versitatea Wisconsin, s-au făcut cercetări pe călu­gări tibetani. S-a constatat că la emoţiile pozi­tive - empatie, respect, admiraţie etc - se activa o arie din lo­bul frontal stâng, în timp ce trăirea sentimentelor ne­gative activa o arie din lobul frontal drept. În con­se­cinţă, creierul face o distincţie între bine şi rău. Dar creierul e o masă de carne şi nu are cum să facă selec­ţia între bine şi rău doar prin sine. E clar că există o con­ştiinţă care face această triere, iar ea se supune la rândul ei unei legi morale, altfel cum ar face-o? Deci, legea lui Dum­nezeu este legea Bine­lui. Dar poate argumentul acesta nu e su­ficient ca să în­ţelegeţi de ce uni­ver­sul e construit pe tiparul Bine­lui. Vă dau alt exem­plu, la nivel de chimie: gân­durile nega­tive la nivel de chimie a sângelui deter­mi­nă în corp un viraj spre aci­di­tate (care înseamnă îm­bă­trânire, boală, degene­res­cenţă). Faptele pozitive şi senine duc corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate şi vita­litate. Până şi ADN-ul nostru face diferenţa în­tre bine şi rău. S-a luat o probă de ADN de la un individ, a fost dusă la distanţă şi monito­rizată prin mij­loace de laborator. Asupra in­di­vidului s-au exercitat diverse influenţe, negative sau pozitive. La cele negative, spirala ADN-ului se contracta, la cele pozitive se decontracta. Până şi în ADN-ul nostru sunt înscrise pre­misele sănătăţii şi bolii.

Devenim ceea ce gândim

- Boala e prin urmare rezultatul tuturor influen­ţelor negative?
 
- Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm nişte dezechilibre, nişte energii ne­gative, care nasc suferinţa. Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, să fie într-un mare dezacord cu biologia noastră şi cu legile fiinţării noastre. N-am fost creaţi de Dum­nezeu să suferim, biologia noastră o demons­trea­ză: avem nevoie de fericire. În concluzie, devenim ceea ce gândim, sănătoşi sau bolnavi, fericiţi sau nefe­riciţi. Chiar şi la nivelul creierului, înnoirea celulelor noastre nervoase este favorizată de o gândire cons­tructivă, optimistă şi este inhibată de agresivitate, furie şi depresie. Orice emoţie negativă blochează celulele sis­temului imunitar pentru cinci, şase ore. Asta în­seamnă că un gând de invidie, de răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore. Ştim din descoperirile fizicii cuantice că orice gând are un substrat de câmp, acest câmp are efect de dispersie, se pro­pagă în spaţiu. Când ne gândim insistent la un lucru, îl creăm în planul de dincolo de noi, iar el se întoarce la noi. Putem, deci, face rău cu un gând, nu nu­mai nouă, ci şi celorlalţi din jur şi întreg universului. Am avut ocazia să verific şi în practică lucrurile astea. Pacienţii optimişti, ferm convinşi că se vor vindeca, îşi aju­tau organismul să lupte cu boala şi chiar se recu­perau. Ceilalţi, pesimiştii care se plângeau în perma­nenţă, se otrăveau cu propriile gânduri, iar starea lor se deteriora. Îmi pare rău că nu am avut resurse financiare să-mi fac un sanatoriu, în care să le vorbesc bolnavilor despre boala lor şi despre comportamentul care duce la vindecare. A învinge boala înseamnă, în primul rând, a o înţelege şi a nu te revolta contra ei.

- Autosugestia e foarte la modă în ziua de azi. Cre­deţi şi dvs. că am putea fi mai sănătoşi doar prin puterea gândului?

- Sunt şi boli care ne sunt date ca lecţii. Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: in­vidia, răutatea, competiţia acerbă, egoismul şi do­rinţa de răzbunare, la care se adaugă frica şi stresul ge­ne­rat de o societate ultratehnologizată. Stresul înseam­nă moartea celulei. Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel într-o cuşcă lângă cuşca unui lup. Mielul a murit, pur şi simplu, de frică. Când ne e frică, nu se mai secretă chimia necesară şi celula moare. Pe termen lung, asta înseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson şi demenţă. Ce să mai vorbim despre faptul că epoca noastră e una din epo­cile cu cele mai multe cazuri de depresii şi suicid. Şti­aţi că depresia este unul din factorii care favorizează apariţia bolii Alzheimer? Depresia este o otravă pentru organism. Ca să răspund însă la întrebare, ar trebui să înţelegem că nu ne putem păstra sănătatea decât gân­dind şi făcând binele, pentru a fi în armonie cu uni­versul. Iisus avea dreptate când îndemna pe fiecare să-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi.

"Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare"

- Faptul că aţi demonstrat ştiinţific existenţa lui Dumnezeu v-a întărit şi mai mult credinţa? V-aţi apropiat şi mai mult de Hristos?

- Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate ma­rile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pi­ta­gora etc) Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţi­fică. Am luat rând pe rând toate noţiunile predicate de el şi toate pot fi explicate în termenii ştiinţelor actuale. Vă dau doar un exemplu. Ce înseamnă iertarea? Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie. Din punct de vedere ştiinţific, prin iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur şi simplu şters şi se instalează în corp o bună chimie şi un echilibru ener­getic. E fantastic, e pur şi simplu ca resetarea unui com­puter. Despre puterea credinţei, am vorbit deja. Iisus ar fi putut zice "eu te-am vindecat", dar a ales să spună "credinţa ta te-a vindecat". Când crezi, îţi mo­bilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea ru­găciunii pe care o poţi face oriunde.
- Mai sunt oare canoanele şi dogmele Bisericii în acord cu spiritul vremurilor noastre?

- Din păcate, istoria ne dovedeşte că şi ştiinţa a gre­şit, negându-l pe Dumnezeu, şi Biserica a greşit, ar­­zân­du-l pe Giordano Bruno pe rug sau condam­nându-l pe Galilei. 200 de ani i-au trebuit Bisericii să accepte că pământul se învârte în jurul soarelui şi nu in­vers. În viitor, ştiinţa şi religia trebuie să-şi dea mâna, să se întâlnească la jumătate de drum, pentru a ajunge la o singură teorie care explică lumea. Orice excludere a unei părţi sau aducere la exagerare a alteia duce la rigiditate sau fanatism. Fundamentaliştii susţin că la Dumnezeu nu se ajunge decât pe o singură cale. Şi totuşi, Dumnezeu însuşi ne spune prin o mie de surse că drumurile spre el sunt nenumărate. Vârful mun­telui e unul singur, indiferent pe ce versant îl urci. Până la urmă, religiile vor ajunge la o concordie uni­versală. Nu este admisibil să spun că, dacă eu sunt ortodox, iar tu catolic, eu sunt agreat de Dumnezeu, şi tu nu.

- Criza lumii de azi nu e şi o criză a spiritului?
 
- Criza lumii ac­tua­le este în primul rând o criză morală, pen­tru că oamenii nu ştiu cine sunt cu ade­vărat. Omenirea se în­dreaptă spre o nouă con­ştiinţă, spre o nouă uma­nitate. Suntem în­tr-un moment de coti­tură. În următorii 10, 15 ani, vom ajunge în cu totul altă lume, o lu­me a spiritualităţii. Această aliniere a pla­netelor care s-a produs acum nu e doar un de­taliu de ordinul amu­za­men­tului catastrofic. Este o realitate astro­no­mică. N-o să ne creas­că cinci mâini, cu siguranţă! Schimbările vor fi la nivel de con­ştiinţă. In­trăm într-o zonă de energie cu o frec­venţă mult mai înal­tă decât cea în care eram. Asta va produce mutaţii fundamentale în creier şi la nivel de ADN. Deja s-au făcut teste pe un lot de copii născuţi între 1982-1983 şi s-a constatat că nivelul lor de inteligenţă e mult peste nivelul stabilit anterior pentru genii. Se crede şi că ADN-ul nostru ar putea să ajun­gă, în plan ener­getic, la 36 de spirale în loc de 2. Lumea vii­toare va fi a spiritua­lităţii şi a ce­lor supra­dotaţi. A­proa­pe îmi pa­re rău ca nu am vârsta s-o mai tră­iesc.

"Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză"

- V-aţi dedicat întreaga viaţă eforturilor de a cu­noaşte. A meritat? Se spune că atunci când înţelegi totul, viaţa devine mai tristă.

- Din contră, cunoaşterea aduce cea mai mare bucu­rie. Ea aduce adevărul despre tine. E exact cum spune Iisus, "şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi". Să înţelegi lumea îţi aduce o eliberare enormă de erori de gândire şi prejudecăţi. Îţi dă bucu­ria de a descoperi singur resorturi şi corespondenţe. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză, o piatră sau un câine. Că mi-a dat posibilitatea să fiu om şi să ajung să ştiu ceea ce ştiu. E extraordinar să poţi afla cine eşti, de unde vii şi încotro te duci.

- Şi cine suntem noi, oamenii? Poate ştiinţa de azi să răspundă la o întrebare cu care filosofia se chinuie de milenii?

- Suntem conştiinţă întrupată şi suntem nemuritori. Timpul nostru în raport cu timpul de dincolo este doar o clipă fără importanţă. Venim de undeva şi plecăm spre altceva, viaţa pe Pământ e doar o scurtă vizită, o lecţie pentru evoluţia noastră. Facem cu toţii parte dintr-un plan divin şi suntem trimişi aici cu o misiune. Venim cu un bagaj de talente şi predispoziţii care ser­vesc misiunii noastre pe pământ. Despre lucrurile acestea putem afla mai multe de la cei care au traversat experienţa morţii cli­nice.

- Aţi întâlnit, în practica dvs. medi­cală, cazuri de moar­te clinică? Ce ne spu­ne experienţa lor?

- Experienţa mor­­ţii clinice ple­dea­ză pentru existenţa unei alte dimensiuni, spiri­tua­lă, în univers, din­colo de cea a lu­mii de pe Pământ, în care trăim adevărata noas­­tră viaţă. Cei ca­re au trecut prin moar­tea cli­nică şi au descris lu­mea de din­colo vor­besc despre întâlnirea cu o Fiinţă de Lumi­nă, pe care o asi­mi­lează cu Dum­nezeu.

- Dacă suntem ne­muritori, de ce ne e atât de frică de moarte?
 
- Pentru că nu cunoaştem adevărul despre noi şi cre­dem că totul începe şi se sfârşeşte pe Pământ. Moartea e experienţa conştiinţei care trece din planul fizic în planul spiritual. M-am întrebat mult timp de ce murim. De ce ne uzăm fizic, dacă energia fundamen­tală, cuantică, este infinită şi nu se consumă? Am în­ţe­les târziu că aici sun­tem doar la o şcoală, iar corpul e uniforma ne­cesară aici. Numai întrupaţi în carne şi oase avem senzaţiile tu­tu­ror lucrurilor. Im­pli­carea simţurilor e necesară lecţiei pe care o avem de învăţat. Moar­tea e trecerea în altă dimensiune, care e cea mai fericită.

- După mai bine de pa­tru decenii de prac­tică medicală în neu­rologie şi psihiatrie, creierul uman vă mai ascunde vreo taină?

- Creierul păstrează încă multe enigme. El este receptorul conşti­inţei sau, altfel spus, al lui Dumnezeu într-un sens mai larg. Facem o encefalogramă şi nu distingem decât o linie sinuoasă a activităţii electrice a creierului, dar nici o singură volu­tă nu ne spune că ea în­seamnă un cuvânt anu­me sau un gând. Cum trans­cende infor­ma­ţia din planul fizio­logic în pla­nul con­ştiinţei ră­mâ­ne de neînţeles. De aceea am fost printre primii care au îndrăznit să afir­me că nu conştiinţa e produsul cre­ierului, ci cre­ie­rul este produsul con­şti­inţei. Creierul nostru e doar un re­cep­tor. Aşa se explică cum ne re­amin­tim tot îna­in­te de moar­te, în filmul vieţii, deşi la bătrâneţe ui­tăm o mul­­ţime de lu­cruri. Ne­u­ronii îm­bă­trânesc şi mor, sunt ca un radio de­­fect care nu mai re­cep­­ţionează un­de­le. Me­­moria însă nu se pier­­de, e undeva în câm­­pul in­formaţional de deasu­pra. Vă daţi sea­­ma ce mister e în noi?


"Dacă m-am născut în România, înseamnă că trebuie să fiu aici"

- Să trecem şi la cele lumeşti. Aţi avut multe ecouri în Occident, după apariţia cărţii "Inteligenţa materiei". Cu toate astea, nu aţi emigrat. V-am găsit la Sinaia, într-un mic birou cu vedere spre munte. În locul deschiderii, aţi ales izolarea.

- Când am scris Inteligenţa materiei, am plecat pe drumul ăsta de unul singur, într-o ţară cu un regim opresiv, unde numai de libera circulaţie a ideilor nu putea fi vorba. Ulterior am aflat că în Statele Unite se organizau întâlniri de specialişti care puneau aceleaşi probleme. Am avut o singură dorinţă atunci, în 1981, să nu fiu depăşit în cunoaştere, măcar până în anul 2000. Şi nu numai că n-am fost, dar mai sunt încă lu­cruri de scris şi demonstrat. De rămas, aş fi putut ră­mâ­ne la Paris, în 1986. N-am făcut-o pentru că sunt legat afec­tiv de pământul şi de neamul meu. Şi din con­şti­in­ţa faptului că, dacă m-am născut în România, în­seam­nă că trebuie să fiu aici. Profesor sunt, o maşină am, o casă am. Ce-mi mai trebuie? Aşa cum înţeleg eu lucru­rile în universul ăsta, singura mea referinţă e acolo sus. Mai departe nu ţine de mine.

- Aţi practicat medicina, aţi scris, aţi studiat, aţi par­ticipat la congrese şi conferinţe. Unde a mai în­căput între toate astea şi viaţa de familie?

- Toate vacanţele mele mi-am chinuit soţia şi fiul. Eu stăteam să lucrez, în timp ce ea stătea cu copilul singură. Mi-a spus cu tristeţe, imediat după căsătorie: "Credeam şi eu că eşti un om normal." (râde)
 M-a iertat între timp şi m-a şi ajutat foarte mult în ceea ce am făcut. Şi acum lucrez în acelaşi ritm. Mă aşez la 8 dimineaţa pe scaun şi mă mai ridic după ce s-a lăsat noaptea. În Bucureşti n-aş putea face asta, fiindcă sunt prea multe lucruri care îmi distrag atenţia. Înainte să mă apuc să scriu "Inteligenţa...", am stat mult şi m-am gândit dacă să mă angajez sau nu la un travaliu imens, riscând să-mi pierd cei mai frumoşi ani, între 30 şi 40, pentru un succes incert. Şi totuşi mi-am zis că merită. Nimic nu reuşeşte cu adevărat dacă nu faci sacrificii. Bucuriile pe care le trăiesc acum îmi demonstrează că am pariat corect."

In incheiere si ca incheiere nu pot sa nu redau si eu, chiar daca tot in reluare, unul din mesajele transmise omenirii de ceva mii de ani, mesaj in prezent atat de ignorat dar cu un "subiect" dorit de toti, indiferent daca sunt, ignoranti sau nu, alesi si numiti de toate gradele si functiile, presedinti si regi sau ... simplii cetateni:


"Un psalm al lui David
Doamne, cine poate sălăşlui în cortul Tău? Cine poate locui pe muntele Tău cel sfânt?
Cel ce umblă în integritate; cel ce face dreptate; cel ce spune adevărul din inimă
şi nu umblă cu bârfe; cel ce nu-i face rău prietenului său şi nu-l face de râs pe semenul său;
cel ce dispreţuieşte pe cel vrednic de dispreţ, dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul; cel ce nu-şi ia vorba înapoi chiar dacă a jurat spre paguba lui;
cel ce nu-şi dă argintul cu dobândă şi nici nu acceptă daruri ca să-l nedreptăţească pe cel nevinovat. Cel ce face aşa nu se va clătina niciodată!"
(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi15)