miercuri, 30 aprilie 2014

Despre ... cunoastere

„Indiferent cât de absurd ar părea, oamenii ar face orice pentru a evita să stea față în față cu propriul lor suflet.” — Carl Gustav Jung

Pentru ca asist, din pacate, la confirmarea a ceea ce cineva a numit "inceperea celui de-al doilea razboi rece" cand, dupa parerea mea, primul nici nu s-a incheiat si pentru ca pozitiile pro sau contra a ceea ce se intampla, de o buna perioada de timp, in imediata noastra vecinatate nu vor rezolva o situatie mult mai incalcita decat se vede sau se mediatizeaza (subtilitatea contextuala se sustrage, din nefericire, cunoasterii simplului cetatean) mi-am amintit de o analiza citita pe un site de unde, prin copy-paste, voi reda cateva reflectii. Cred ca merita o atentie sporita, mai ales ca pe Facebook, dar si in media au aparut foarte multe postari cu predictiile lui Nostradamus pentru tara noastra, previziuni deloc incurajatoare. 

Daca pe el il crede lumea, de ce nu ar fi atenta si la ceea ce, mai important, s-a spus cu sute de ani inaintea lui?
Poate pentru a confirma citatul de inceput. Sau poate din cauza a ceea ce spun randurile care urmeaza si nu numai.
  

"Fără să stăruim prea mult la analizarea visului lui Nebucadneţar, este bine totuşi să subliniem două concluzii care ne afectează pe noi, cei de astăzi:

(1).
Sfîrşitul epocii noastre nu se va produce în urma unei îmbunătăţiri treptate care să culmineze cu venirea împărăţiei cerurilor, ci se va împlini printr-un moment de criză, de prăbuşire şi de catastrofă neaşteptată. În vedenia lui Nebucadneţar, peste degetele de fier şi lut se prăbuşeşte „piatra, deslipită fără ajutorul vreunei mîini" (arătată în cap.7 a fi Cristos în împărăţia lui Mesianică) şi face bucăţi întreg Chipul, transformîndu-l într-o pleavă luată de vînt şi împrăştiată fără urmă (cap.2:34-35, 43-45).
Iată ce scrie William Newall în această privinţă: „Toate visările moderne despre un Mileniu înainte de venirea lui Cristos sînt erezii născute dintr-o necugetată încredere în bunătatea oamenilor sau, şi mai grav, din înşelare Satanică. „Cînd vor zice: „Pace şi linişte!" atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare" (1 Tesal.5:3). Cristos va face război cu lumea actuală şi va spulbera puterile lumii transformîndu-le în pleavă purtată de vînt".


(2). Sfîrşitul vremurilor noastre este acum aproape. Cele două picioare ale Chipului din visul lui Nebucadneţar sînt o reprezentare fidelă a istoriei. După cîte ştim, imperiul roman s-a rupt în doua ramuri - Imperiul de Răsărit şi Imperiul de Apus. Despărţirea s-a produs în anul 395 d.Cr.
Fără să riscăm prea mult, noi credem că ne aflăm astăzi în perioada descrisă de imaginea celor zece degete ale picioarelor Chipului din vis. Trăim astăzi o renaştere a Imperiului roman pe teritoriul cunoscut din Europa. Slăbiciunea fierului amestecat cu lutul, defineşte cum nu se poate mai bine, lipsa de coeziune care există sub masca unităţii europene. „Legăturile omeneşti" de care vorbea Daniel există: căsătorii peste graniţe, călătorii fără paşapoarte, investiţii multinaţionale, libertatea companilor de a prelua contracte în alte ţări, planul de a avea în curînd o monedă comună unică, etc. Totuşi, dominarea Europei de astăzi asupra lumii nu va mai avea forţa şi tăria Imperiului de altădată. Dominarea militară va fi înlocuită cu dominarea economică şi politică. Şubrezenia părţilor componente îi va determina pe cei din noua Europă Unită să-l accepte ca unic conducător pe Anticrist. Cu soluţiile propuse de el, lumea va părea că iese din impas, dar... pacea adevărată nu va fi aşezată decît de venirea Domnului Păcii. Va mai fi un groaznic război mondial: Armaghedonul, sau „ultimul război dinaintea păcii".
(Explicatii la Biblie - http://cristianet.fr/)

In fond, o simpla chestiune de cunoastere, nu ?

PS. Da, am gresit. Explicatiile erau la cartea profetului Daniel.

luni, 28 aprilie 2014

Despre ... spectacol


„Vrei să cunoști lumea? Privește-o de aproape. Vrei să-ți placă? Privește-o de departe.” — Ion Luca Caragiale

Pentru ca vreau sa raman "in spiritul" gandurilor de ieri, poate si pentru ca ploua, las astazi un scurt comentariu vizavi de ce aud ca se tot intampla la noi si cu noi, simplii cetateni" (pentru ca tot la snooker ma uit).

Privind la scena total anapoda care ne umple cotidianul mioritic, politic bineinteles, mi-am adus aminte de un cantec bine primit de audienta, cantec care incheia, tipic, recitalul a ceea ce a ramas in constiinta noastra ca "Pasarea Colibri".
Si pentru ca privesc de departe "spectacolul nesfarsitei bufonerii" care ne ocupa tot timpul, las versurile respective ca subiect de meditatie, pentru noi si pentru ei:

Cantecul bufonului (indiferent cine ar fi el sau ei)

Cand eram flacau la mama
hei ce ploaie si ce vant
Dam si eu prin fete iama
fiindca ploua pe Pamant.
Iar cand mi-a mijit mustata
hei ce ploaie si ce vant
Tot in ras am luat viata
fiindca ploua pe Pamant
Dar de cand m-a ars napasta
hei ce ploaie si ce vant
Si mi-am luat si eu nevasta
ploua intr-una pe Pamant
Si de-atunci batuar gaia
fie ploaie fie vant
Beau si eu cat toata ploaia
care cade pe Pamant.

~Piesa ii gata
Drago blonda
hei ce ploaie e afara
Daca v-au placut bufonii mai poftiti si ïn alta seara! ~


Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 


Orice asemanarea cu realitatea nu este intamplatoare!

duminică, 27 aprilie 2014

Despre ... ce alegem

„Semeni o faptă, culegi un obicei. Semeni un obicei, culegi un caracter. Semeni un caracter, culegi un destin.” — Dalai Lama

Nu intamplator nu mai urmaresc politicul mioritic ci premeditat. Pentru ca, de mai bine de douazeci de ani, nici nu am ce vedea, nici nu am ce astepta. Iar de a invatat, cu atat mai putin.
Dar pentru ca este duminica, zi de meditare, reculegere si, mai mult, "Duminica Tomii", marea ocazie de confruntare a credintei, dupa cum suntem invatati in Sfanta Evanghelie a lui Ioan (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Ioan20)
 "Isus i Se arată lui Toma
26 După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când uşile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“
27 Apoi i-a zis lui Toma: – Adu-ţi degetul aici şi priveşte-Mi mâinile! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea! Şi nu fi necredincios, ci credincios!
28 Toma I-a răspuns: – Domnul meu şi Dumnezeul meu!
29 Isus i-a zis: – Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut!"

nici nu vreau sa acord vre-o atentie subiectului politica.

Mi-am propus astazi sa redau cateva ganduri despre ce alegem sa fim, de fapt, prin trairea noastra. Si "evenimentul" pe care-l folosesc ca exemplu s-a petrecut acum cateva zile, undeva, intr-un spatiu sportiv despre care am tot amintit si voi continua sa amintesc, pentru ca prezinta "o clasa" peste ceea noi suntem obisnuiti sa receptam in media noastra. Campionatul Mondial de Snooker, Sheffield 2014.

"Speta", mai mult decat relevanta pentru orice personalitate si caracter, a fost urmatoarea: 

Fiind condus la o diferenta de doua partide, un "candidat" la calificarile pentru turul superior are un avantaj la limita in setul in curs, dar are de rezolvat o pozitie grea, de snooker.
Lovind bila alba, produce un fault nesesizat nici de arbitru la masa, nici de adversar si nici de ceilalti arbitri. Putea continua si, astfel, sa castige partida in curs.
Dar nu face asa.
El insusi anunta faultul, reia pozitia si ... pierde partida in cauza.

Ca, ulterior, a castigat meciul, calificandu-se este alta problema.
Dar exemplul lui Ronnie O'Sullivan mi s-a parut mai mult decat DE EXCELENTA pentru o asemenea zi. DE MARE CARACTER.

Caci important nu este ce vorbim ci ceea ce alegem sa facem, nu-i asa?

sâmbătă, 26 aprilie 2014

Despre ... contrarii

„Destinul e scuza celor slabi și opera celor tari.” — Nicolae Titulescu

Parcurgand, online, "revista presei", de fapt trecand in revista mai multe site-uri pe aceasta tema am fost nevoit sa-i dau dreptate celebrului diplomat si om politic roman. Ca se intampla pe dulcele nostru plai sau oriunde in lume, cei slabi se vor scuza continuu in timp ce cei tari isi vor desavarsi "opera".

Dintre multele articole, mai mult decat interesante, gasite pe "sursele" parcurse unul mi s-a parut foarte sugestiv si "educativ".
"Putin a invatat din lectiile pe care America nu le-a inteles" (http://www.ziare.com/international/rusia/putin-a-invatat-din-lectiile-pe-care-america-nu-le-a-inteles-1295418) poate fi, dupa parerea mea, o lectie pe care toti ar trebui sa o aprofundeze. Chiar daca pare a fi greu digerabila. Mie mi s-a parut relevanta.
Nu stiu noi cat am invatat din lectiile istoriei, cu toate ca realitatea imi demonstreaza ca nu am invatat nimic. Iar ceea ce am avut de spus in "speta" am spus si nu ma voi opri la ea.

Gandurile de astazi, departe de a fi in antiteza cu citatul de inceput, se opresc la o altfel de tarie si un altfel de destin, pe care majoritatea dintre noi il ignoram, il minimizam, il dispretuim. 
O alta lectie, lasata in preajma marii sarbatori pe care, tocmai, am incheiat-o, fara a o intelege totusi:

"6 Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie. Vedeţi să nu vă neliniştiţi, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul.
7 Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Va fi foamete, vor fi (molime şi) cutremure în diverse locuri.
8 Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii."

(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei24).

Si o completare, tot spre meditatie si invatatura, la fel de marginalizata desi toata lumea, sau aproape toata afirma ca are credinta in Dumnezeu:

"8 Preaiubiţilor, nu ignoraţi faptul că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, iar o mie de ani sunt ca o zi!
9 Domnul nu este încet în a-Şi împlini promisiunea, aşa cum înţeleg unii încetineala, ci are răbdare cu voi şi nu doreşte să piară vreunul, ci toţi să ajungă la pocăinţă.
10 Ziua Domnului va veni ca un hoţ. În ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, corpurile cereşti1 vor fi distruse prin ardere, iar pământul cu toate lucrările de pe el vor fi dezvăluite.
11 Având în vedere că toate aceste lucruri vor fi distruse astfel, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, trăind nişte vieţi sfinte şi evlavioase,
12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, zi în urma căreia cerurile vor fi distruse prin foc, şi corpurile cereşti vor fi topite prin ardere."
(http://www.bibleserver.com/text/NTR/2Petru3).

Destin fatidic, soarta favorabila?
Intr-o crestinatate aflata intr-un puternic declin, aceasta noua dar veche "unitate si lupta a contrariilor" pe care o traim demonstreaza, din plin, incapacitatea umana de a-si intelege statutul de "culme a creatiei". 

In pofida acestei incapacitati, mi-am amintit de versurile unei poezii care pare sa spuna totul in aceasta lume moderna a contrastelor si contrariilor,
http://www.resursecrestine.ro/poezii/23487/de-ce-i-asa-o-stie-el.

"De ce ades mi-e dat pe cale
Sa-ndur dureri si fel de fel,
De ce-s lovit adesea oare?
Eu nu-nteleg, dar stie El!

Cand cunoscut-am Adevarul
Si vrut-am sa spun despre El,
Silit am fost sa tac adesea ...
De ce-i asa, o stie El!

Din painea mea am dat altora
Far' sa ma tem ca ma insel.
Rasplata? M-au lovit cu pietre ...
De ce-i asa, o stie El!

Cand m-am luptat cu valul vietii
Si cand era s-ajung la tel,
Ma vad cu barca rasturnata ...
De ce-i asa, o stie El!

Cand moartea lupta pe-ndelete
Sa rup-al dragostei inel,
Raman copii sarmani pe drumuri ...
De ce-i asa, o stie El!

Greu apasat privesc adesea
Calvarul, Crucea si pe Miel;
De ce sunt lacrimi fara vina,
Eu nu-nteleg, dar stie El!

Cand mi-am trait mereu viata
In curatii de porumbel,
Stropit am fost cu murdarie,
De ce-i asa, o stie El!

Eu nu-nteleg, dar cred intr-una
Si cred cu patima si zel,
Ca multe din ce mi se-ntampla
Nu le-nteleg, dar stie El!

Si cand ajunge-voi in ceruri,
Cu Domnul, in al Sau Castel,
M-oi intreba: Cum de-s acolo?
Raspuns la toate-mi va da El!"

vineri, 25 aprilie 2014

Despre ... gustul amar al D.O.R.

„Există trei metode de a deveni înțelept: Meditația, care e cea mai nobilă. Imitația, care e cea mai simplă. Experiența, care e cea mai amară.” — Confucius

Incalcitele cai ale democratiei originale romanesti ne-au amintit astazi, prin cateva "spete", cat de autentic si relevant este citatul celebrului filozof chinez.

Urmaream la radio un material despre eforturile care se fac in U.E. pentru conservarea fondului forestier, acest "aur verde" atat de greu de inlocuit, in contextul recentelor inundatii. Si mi-am amintit  de prapadul facut pe Valea Muntelui unde am avut ocazia sa vad, pe viu, ce a insemnat metoda cea mai impardonabila de inavutire prin inconstienta. Cu urmari dezastruoase pentru viitorul nostru si al urmasilor urmasilor nostri, ca sa parafrazez un citat dintr-o importanta opera istorica.
Dar fenomenul in sine, inavutirea prin inconstienta, are rezonanta in tot specrul socio-politic si economic din spatiul carpato-danubiano-pontic, asa cum rezulta nu numai din recentele dezvaluiri din sanatate sau administratie ci din toate sectoarele care inaintand ca un rac, au adus Romania acolo unde nu merita sa fie.

Ca ne-am trezit, candva in 1990, fara busola si, deci, fara orientare si intelepciune manageriala, nu mai este o noutate. Si nici faptul ca, din dorinta de a reinventa roata, am cazut in patima unui patriotism manipulat prin dezinformare.
Noutatea este ca, avand atatea personalitati care s-au "inhamat" la greaua intreprindere a edificarii democratiei si regasirii libertatii, nu am stiut sa facem diferenta intre metode. 

Si astfel, s-au ales, pentru ca noi romanii suntem maestrii paradoxurilor si jongleriilor, de toate felurile murphysme gen "de ce simplu, cand se poate complicat" sau "daca te joci de-ajuns de mult cu un obiect, preocupat sa nu-l strici, cu siguranta il vei strica".

Acum, nu stiu cat de preocupati sunt responsabilii nostri sa nu strice Romania sau ce a mai ramas din ea. Poate sunt. Dar tinand cont ca, pentru poporul acesta atat de dezavantajat de soarta, starea generala este o amaraciune continua, imi dau seama ca nici preocuparea si nici dorinta pentru intelepciune nu-i guverneaza pe alesii nostri. 

Iar mioritica experienta, fatidica si dezavantajanta, pe care o tot implementeaza fara sa tina cont de celalte metode, le demonstreaza incapacitatea si incompetenta.

Ma intreb ce ne mai pregatesc pentru luna aceasta de campanie electorala, care tocmai a inceput, ce siropuri si dulcegarii coc in "cercul lor stramt".

Poate ceva in pas cu timpul pe care il traim, dar fara amelioratori si E-uri atat de combatute in familia comunitara, dar atat de experimentate la noi. Adica mai putine promisiuni si mai multe fapte concrete pentru binele general.

De gustul amar al democratiei originale romanesti suntem satui caci, nu-i asa, "de promisiuni avem camarile pline (sau podurile, beciurile etc).  






miercuri, 23 aprilie 2014

Astazi, doar amintiri

„Viața e ceea ce ți se întâmplă în timp ce ești ocupat să faci alte planuri.” — John Lennon

Fara prea multe alte comentarii, astazi rememorez ceva deosebit, ceva ce ieri am urmarit, in reluare, pe postul tv national intr-un show de exceptie, "Let It Be", Beatles - Noaptea care a schimbat America. Si, bineinteles, ascult Beatles, muzica de exceptie care mi-a marcat tineretea si nu numai.

Ca o paranteza, mutandu-ne in localitatea unde vremelnic ne ducem existenta, ca familie si neavand alta "sursa" de "divertisment" decat un tranzistor, ascultam "Radio Vacanta" si, din curiozitate am cerut si noi o melodie. Am primit-o, cu dedicatie din partea celor care tocmai transmiteau o emisiune muzicala: "Hey Jude".

De aceea astazi, trecand peste impedimentele nascute de mioriticul politic infantil care ne ocupa tot timpul, m-am gandit la aceasta minunata sursa de regasire, muzica. Merita mai mult decat orice, mai ales intr-o zi de sarbatoare, cum e cea de azi, continuatoare a ceea ce, normal, trebuie sa insemne marea sarbatoare in care am intrat de duminica si care va culmina cu alte minuni care ar trebui sa ne dea mai mult de gandit.

Deci, 


"Beatles - Let it be" 
Versuri de la: http://www.versuri.ro/


WHEN I FIND MYSELF IN TIMES OF TROUBLE

MOTHER MARY COMES TO ME
SPEAKING WORDS OF WISDOM
LET IT BE

AND IN MY HOUR OF DARKNESS
SHE IS STANDING RIGHT IN FRONT OF ME
SPEAKING WORDS OF WISDOM
LET IT BE

LET IT BE, LET IT BE
LET IT BE, LET IT BE
WHISPER WORDS OF WISDOM
LET IT BE

AND WHEN THE BROKEN HEARTED PEOPLE
LIVING IN THE WORLD AGREE
THERE WILL BE AN ANSWER
LET IT BE

LET IT BE, LET IT BE...

AND WHEN THE NIGHT IS CLOUDY
THERE? S STILL A LIGHT THAT SHINES ON ME
SHINE UNTIL TOMORROW
LET IT BE

I WAKE UP TO THE SOUND OF MUSIC
MOTHER MARY COMES TO ME
SPEAKING WORDS OF WISDOM
LET IT BE

LET IT BE, LET IT BE...

THERE WILL BE AN ANSWER
LET IT BE


Redau, in incheiere o scurta prefatare a ceea ce a fost, pentru conformitate:

"Pentru a sărbători 50 de ani de la unul dintre momentele istorice ale muzicii şi televiziunii, The Recording Academy®, AEG Ehrlich Ventures şi CBS au organizat pe 9 februarie 2014 un mare eveniment. Noaptea care a schimbat America: Un salut Grammy adresat trupei The Beatles a vizat sărbătorirea moştenirii remarcabile pe care legendarul grup englezesc, de şapte ori câştigător al premiilor Grammy, a lăsat-o lumii întregi. Artişti de top ai zilelor noastre au urcat pe scenă pentru a interpreta cântecele celor patru băieţi fantastici. Spectacolul a fost difuzat de CBS pe 9 februarie, exact la 50 de ani de la data când The Beatles au avut prima apariţie televizată în The Ed Sullivan Show." - http://www.tvr.ro/let-it-be-beatles-noaptea-care-a-schimbat-america_7900.html

Si America s-a schimbat. Dar ce schimbare!



marți, 22 aprilie 2014

Despre ... viitorul din trecut

„Astăzi e acel ”mâine” de care te temeai ieri.” — Mark Twain

Interesat de ceea ce, obisnuit, numesc "revista presei" mi-am aruncat ochii pe unul din site-urile de profil. Ce am gasit doar din primul "clic" m-a cam pus pe ganduri, pentru ca vine sa contrazica tot esafodajul construit de Occident vizavi de ceea ce se intampla in estul apropiat. Si nu este povestea, cunoscuta deja, despre cel care a fost "Vulpea rosie" ci articolul pe care-l evidentiez, care merita citit, analizat si disecat, mai ales pentru realitatea pe care o prezinta (si redau doar un pasaj) : "Mai mult, industria se straduieste de ani de zile sa ii convinga pe americani sa accepte riscurile fracturarii asupra pamantului, apei si aerului, pentru a-si ajuta tara sa ajunga independenta din punct de vedere energetic. Acum, deodata, scopul s-a schimbat si s-a trecut de la "independenta energetica" la "securitatea energetica", ceea ce inseamna, in opinia industriei, vanzarea temporara a unei mari cantitati de gaze de sist pe piata globala, pentru a crea dependenta de aceasta energie si in alta parte." -  Cine isi vede visul cu ochii gratie haosului din Ucraina (http://www.ziare.com/economie/gaze-de-sist/cine-isi-vede-visul-cu-ochii-gratie-haosului-din-ucraina).

Ce inseamna de fapt toata aceasta "zbatere" e simplu. Castig, adica bani, bani si iarasi bani din retehnologizare, relansare si, de ce nu, o alta si noua forma de exploatare. O sansa extraordinara, mai ceva ca un razboi mondial. Doar se practica si, de fapt, asta se urmareste. Imbogatirea continua in aceasta criza fara sfarsit.

Cum nu mai sunt un copil care sa viseze, asa cum au visat bunicii mei si au ramas doar cu visul, m-am oprit din alte "foiletari" desi informatiile cu care a inceput saptamana nu fac altceva decat sa intregeasca o realitate despre care am mai vorbit: dezastre, razboi si toata paleta neagra a "stirilor despre viata, pur si simplu". Mi-am adus aminte cat de real este un alt citat care spune ca "drumul spre iad este pavat cu intentii bune".  

Acum, care or fi fost, sunt si vor fi intentiile, las la aprecierea analistilor de toate felurile. Pentru mine devine clar ca, asa cum s-a intamplat intotdeauna in istoria umanitatii, alte interese decat cele ale pacii si intelegerii, vor prevala pentru ca una singura este voia datatoare si aducatoare de pace, liniste, binecuvantare si progres.
Aceasta voie, demult uitata la o natiune care s-a nascut tocmai din respectarea acelei vointe supreme, este redata intr-un text scurt, uluitor si elocvent:


"O viaţă plăcută lui Dumnezeu
1 În cele din urmă, fraţilor, fiindcă aţi primit învăţătură de la noi despre cum trebuie să umblaţi şi să-I fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, aşa cum, de altfel, şi faceţi, vă cerem şi vă îndemnăm în Domnul Isus să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta.
2 Voi ştiţi ce porunci v-am dat, prin autoritatea Domnului Isus.
3 Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de desfrâu.
4 Fiecare dintre voi trebuie să ştie să-şi ţină vasul în sfinţenie şi cinste,
5 nu în patimi, ca păgânii, care nu-L cunosc pe Dumnezeu.
6 Nimeni să nu-l nedreptăţească pe fratele său şi nici să nu profite de el, pentru că Domnul îl va pedepsi pentru toate acestea, aşa cum v-am spus şi v-am avertizat.
7 Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţenie;
8 de aceea, cel ce respinge aceste porunci nu respinge un om, ci pe Dumnezeu, Cel Care vă dă Duhul Sfânt."

(http://www.bibleserver.com/text/NTR/1%20Tesaloniceni4)

Dar cum in epoca moderna, in acest mileniu al treilea al degradarii noastre  se pare ca nimeni nu mai tine cont si de asemenea indemnuri, asistam la ceea ca vedem ca se intampla, uitand ca ... viitorul a inceput cu mult timp in urma, astazi doar confirmandu-i implinirea.

Si ca, asa cum spun versurile cantecului cu care inchei ... vine o zi ... 


"Holograf - Vine o zi

I:
Stiu, un copil se naste acum.
Da, stiu, un batran isi ia ramas bun.
Eu, i-am spus vremii sa stea in loc.
Amintirea mea vreau sa fie-a ta.

Refren:
Vine o zi, vine o zi cand se va sfarsi.
Nimeni nu va sti, nimeni nu va sti oare cand va fi.
Vine o zi, vine o zi iar de voi pleca,
Nimeni nu va sti, nimeni nu va sti cat voi regreta,
Cat voi regreta, cat voi regreta...

II:
Nu, nu am ce sa iti las in loc
Doar cantul meu si un pic de noroc
Stiu, nu e mult dar e suflet curat
Si adevarat, sï adevarat...

Refren:.."

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 


Interesant citatul de la inceput!

luni, 21 aprilie 2014

Pentru suflet, de sarbatoare

„Dacă i-am mulțumi lui Dumnezeu pentru ce a făcut pentru noi, n-am mai avea timp să ne plângem.”— Richard Wurmbrand

Desi intreaga crestinatate a sarbatorit Invierea Domnului, media a prezentat aceleasi stiri si a punctat aceleasi motive de ingrijorare intr-o si pentru o lume tot mai bulversata de acest "fenomen" controversat si plin de enigme numit OM.

Pastrand, insa, specificitatea acestor zile, gandurile de astazi s-au concentrat spre doua mesaje transmise, peste ani, de cei care L-au insotit pe MANTUITORUL in lucrarea Sa si ne-au lasat invataturile care, foarte pe scurt dar in esenta, sunt cuprinse in citatul de inceput al celui ce a fost "cu Dumnezeu in subterana".

"Despre rugăciune
5 Atunci când vă rugaţi, să nu fiţi ca ipocriţii, căci lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au primit răsplata!
6 Ci tu, când te rogi, intră în camera ta, încuie uşa după tine şi roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
7 Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi cuvinte, cum fac neamurile, care cred că dacă spun multe cuvinte vor fi ascultaţi.
8 Voi să nu fiţi ca ei, pentru că Tatăl vostru ştie de ce anume aveţi nevoie mai înainte ca voi să-I cereţi.
9 Iată deci cum trebuie să vă rugaţi: «Tatăl nostru Care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău,
10 vie Împărăţia Ta facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ!
11 Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi!
12 Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm celor ce ne greşesc! 
13 Şi nu ne lăsa să cădem în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău! (Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, în veci. Amin!)»
14 Dacă le iertaţi oamenilor greşelile, şi Tatăl vostru cel ceresc vi le va ierta vouă,
15 dar dacă nu-i iertaţi pe oameni, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile."
                                                   http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei6

si

"Şi fără credinţă este imposibil să-I fim plăcuţi, pentru că oricine se apropie de El trebuie să creadă că El există şi că îi răsplăteşte pe cei ce-L caută." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Evrei11)

Ce bine ar fi daca macar in aceste zile am medita mai mult la aceste adevaruri!

Sarbatori frumoase!

duminică, 20 aprilie 2014

CHRISTOS A INVIAT!

Din lantul mortii si mormant Hristos a inviat!
Prin moarte moartea biruind, Hristos a inviat!
Traieste El, cel rastignit, ce moartea-n veci a biruit.
Slaviti-L ne-ncetat, Hristos a inviat!

Maria vine-n zori de zi cu sufletu-ntristat.
Mormantu-i gol; ce poate fi? Hristos a inviat!
Si ingerii in ceruri sus Ii canta slava lui Isus;
Slaviti-L ne-ncetat, Hristos a inviat!

Prin moartea Lui in greul chin, cu Tatal ne-a-mpacat.
Prin viata Lui acum traim; Hristos a inviat!
Ce har maret ne-a daruit! Credinta-n El ne-a mantuit.
Slaviti-L ne-ncetat, Hristos a inviat!

                           http://www.resursecrestine.ro/cantece/1895/din-lantul-mortii

sâmbătă, 19 aprilie 2014

Doua ...spre meditare fara comentarii

joi, 17 aprilie 2014 (http://scmdmedia.blogspot.ro/2014/04/apel-al-academiei-romane.html)


Apel al Academiei Romane



Academia Română

A P E L

          Academia Română – înaltă instituţie de ştiinţă, cultură şi acţiune solidară pentru România – adresează un apel stăruitor forţelor politice şi comunicatorilor publici de a respecta valorile civilizaţiei şi spiritualităţii româneşti, mai ales în perioada sărbătorilor Sfintelor Paşti, şi de a menţine nivelul dezbaterilor publice în limitele decenţei.
          Acest timp de reflecţie şi de atenţie sporită faţă de cei suferinzi poate fi folosit pentru a genera un nou tip de dialog politic şi social şi în perioada următoare Sfintelor Paşti.
Biroul de presă al Academiei Române

si


"Imitându-L pe Cristos în smerenie
1 Aşadar, dacă este vreo încurajare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo părtăşie cu Duhul, dacă este vreo afecţiune şi vreo îndurare,
2 faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un duh şi un gând!
3 Nu faceţi nimic din ambiţie egoistă, nici din îngâmfare, ci, în smerenie, consideraţi-i pe alţii mai presus decât voi înşivă.
4 Fiecare dintre voi ar trebui să fie preocupat nu doar de interesele lui, ci şi de ale altora.
5 Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus:
6 El, măcar că avea natura lui Dumnezeu, n-a considerat că a fi una cu Dumnezeu este un lucru de apucat,
7 ci S-a dezbrăcat de Sine, luând natura unui rob şi devenind asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om;
8 S-a smerit şi a devenit ascultător până la moarte şi încă moarte pe cruce.
9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dăruit Numele care este mai presus de orice nume,
10 pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi din cer, de pe pământ şi de sub pământ,
11 şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul." (
http://www.bibleserver.com/text/NTR/Filipeni2)

vineri, 18 aprilie 2014

Desigur

„Nu eşti răspunzător pentru că te naşti. Dar eşti direct răspunzător pentru ce trăieşti.” — Tudor Mușatescu

O zi deosebita in desfasurarea si semnificatia ei. Vinerea mare. Si vreau sa o "depasesc" ca atare.

Cu toate acestea nu pot uita ca in aceasta zi, cu aproape doua mii de ani in urma, cineva ne-a lasat un model perfect de iresponsabilitate, model care se manifesta si in prezent, atat macro cat si micro socio-politic. Nu comentez astazi nici situatia tulbure si furtunoasa care ne inconjoara, in exterior, nici balacareala de tip "paine si circ" care ne este servita in interior. Are cine sa o faca si, deja, a facut-o.

Vreau doar, completand citatul de inceput, sa redau pasajul care mi se pare mai mult decat sugestiv pentru aceasta zi, relevat in Cartea Cartilor si poezia care-l insoteste, spre aducere aminte. Pentru ca este atat de usor sa ne spalam pe maini si sa pasam responsabilitatea.

"Isus înaintea lui Pilat
11 Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului. Guvernatorul L-a întrebat: – Eşti Tu Împăratul iudeilor? Isus i-a răspuns: – Este aşa cum spui.
12 Dar când a fost acuzat de conducătorii preoţilor şi de bătrâni, n-a răspuns nimic.
13 Atunci Pilat I-a zis: – Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?
14 Dar Isus nu i-a răspuns nici măcar cu un cuvânt, spre marea mirare a guvernatorului.
15 Guvernatorul obişnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze pentru mulţime un prizonier pe care-l voiau ei.
16 La acea vreme aveau un prizonier vestit, numit (Isus) Baraba.
17 Aşadar, după ce mulţimea a fost adunată, Pilat i-a întrebat: – Pe cine vreţi să vă eliberez, pe (Isus) Baraba sau pe Isus, Cel numit Cristos?
18 Căci el ştia că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.
19 În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soţia lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“
20 Dar conducătorii preoţilor şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar Isus să fie omorât.
21 Guvernatorul i-a întrebat iarăşi: – Pe care din aceştia doi vreţi să vi-l eliberez? – Pe Baraba! au răspuns ei.
22 Pilat a zis: – Şi atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos? Ei au răspuns cu toţii: – Să fie răstignit!
23 El i-a întrebat: – Dar ce rău a făcut? Însă ei strigau şi mai tare: – Să fie răstignit!
24 Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face zarvă, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea mulţimii, spunând: – Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!
25 Tot poporul i-a răspuns: – Sângele Lui să fie peste noi şi peste copiii noştri!
26 Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască6, L-a dat să fie răstignit." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei27)


si

Baraba de Costache Ioanid (http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1813354/Baraba)

"Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
pe când în largul lumii cutreerai semeţ
pe când, cu lănci şi scuturi, cohortele străine
te căutau să-ţi ceară al vieţii tale preţ?

Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
când floarea tinereţii îşi scutura podoaba?
Ca să te scap de lanţuri, de moarte, de ruşine,
Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba…

Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna.
Şi pe-amândoi mulţimea ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna,
tâlharii cei cu vază cerură pe tâlhar.

Puteam să sbor din lume, sătul de-a ei urgie.
Şi-atunci mulţimea oarbă te-ar fi cerut degeaba.
Dar M-am gindit la tine, privind spre vesşnicie,
Şi am murit pe cruce, în locul tău, Baraba…

Te chem şi astăzi: Vino şi vom străbate norii!
Te-am căutat cu lacrimi prin spini şi bolovani.
Dar vremea e târzie. Mijesc pe dealuri zorii
Şi ceru-ntreg te-aşteaptă de două mii de ani.

De-ai şti ce neagră noapte şi ce adânc fierbinte
va fi când suferinţa nu va cunoaşte graba…
Vei plânge totdeauna şi-ţi vei aduce-aminte
că am murit pe cruce, în locul tău, Baraba!"


Dar, desigur, se va spune ca asta a fost ... atunci, cu mii de ani in urma si ca nu are relevanta pentru cotidianul nostru mioritic si nu numai. Indiferent cati Pilat sau Baraba ne afecteaza viata si traiul de zi cu zi. 

Daca nu cumva si noi insine suntem la fel ca ei!

Sarbatori cu bine!

joi, 17 aprilie 2014

Pentru ... invatatura

„Profesorii îți deschid ușa. De intrat, trebuie să intri singur.” — Proverbe chinezești

Urmarind, de dimineata, revista presei online si parcurgand principalele stiri mi-am dat seama cat de zbuciumat, nesigur si dezolant este prezentul si cat de incert viitorul. Pentru unii.

Astazi nu vreau sa ma gandesc nici la "patimile" politicului nostru mioritic si nici la "speta" estului tulbure si tulburat chiar daca, intern, se pare ca s-a schimbat "directia vantului" iar extern, o calatorie dorita incognito dar deconspirata isi cere, imperios, descifrarea. 

Pentru acestea si pentru multe, multe alte "spete" interne si internationale proverbul de inceput este mai mult decat relevant. Pentru cine vrea sa invete.

Astazi, in aceasta perioada a cercetarii, ma intorc la un exemplu perfect pentru invatarea si invatatura noastra, desi multi nu-i dau atentie.
Cu sute de ani, inainte de a se intampla, un om inspirat a scris cateva randuri importante, o poezie care urma sa devina o realitate cruda pentru un moment crucial din istoria omenirii. Unii au luat in serios acele versuri, altii nu. Unii le-au uitat, altii si-au adus aminte, dupa acel eveniment care urma sa schimbe milioane de vieti.

Trecand, deci, peste toate problemele cu care ne confruntam intern sau extern, astazi postez, prin copy-paste, acel psalm spre invatare, aducere aminte, meditare si constientizare ca nimic nu este intamplator sau haotic cu noi si in jurul nostru: http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi22.

"Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Ciuta zorilor“. Un psalm al lui David.
1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Eşti atât de departe de izbăvirea mea şi de cuvintele strigătului meu!
2 Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi, strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.
3 Dar Tu eşti sfânt, eşti întronat în mijlocul laudelor lui Israel.
4 În Tine au nădăjduit strămoşii noştri; ei au nădăjduit, iar Tu i-ai izbăvit;
5 au strigat către Tine şi au fost scăpaţi; au nădăjduit în Tine şi nu au fost daţi de ruşine.
6 Dar eu sunt vierme, nu om; am ajuns de râsul oamenilor şi dispreţuit de popor.
7 Cei ce mă văd îşi bat joc de mine, rânjesc şi clatină din cap.
8 „S-a încrezut în Domnul! Să-l scape El! Să-l izbăvească, căci doar Îşi găseşte plăcerea în el!“
9 Şi totuşi Tu m-ai scos din pântecele mamei mele şi mi-ai dat ocrotire la pieptul ei.
10 Sub privirea Ta am fost scos din pântece; încă din pântecele maicii mele, Tu eşti Dumnezeul meu.
11 Nu Te îndepărta de mine, căci necazul e aproape şi nu am nici un ajutor!
12 Mă încercuiesc mulţi tauri, nişte tauri puternici din Başan mă înconjoară.
13 Îşi deschid gura împotriva mea ca leul care sfâşie şi răcneşte.
14 Sunt turnat ca apa şi toate oasele mi se despart. Ca ceara mi se topeşte inima înăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul, iar limba mi se lipeşte de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii.
16 Mă încercuiesc nişte câini, o ceată de nelegiuiţi mă învăluieşte; mi-au găurit mâinile şi picioarele.
17 Îmi număr toate oasele. Ei mă urmăresc şi mă privesc.
18 Şi-au împărţit veşmintele mele între ei şi au tras la sorţi pentru cămaşa mea.
19 Dar Tu, Doamne, nu Te îndepărta! Tăria mea, grăbeşte de-mi ajută!
20 Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din laba câinelui!
21 Izbăveşte-mă din gura leului! Eliberează-mă din coarnele bivolilor!
22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei; te voi lăuda în mijlocul adunării!
23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi, toţi urmaşii lui Iacov, slăviţi-L! Temeţi-vă de El, voi, toţi urmaşii lui Israel!
24 Căci El nu dispreţuieşte, nici nu nesocoteşte necazul sărmanului; nu-Şi ascunde faţa de acesta, ci-l ascultă când strigă către El după ajutor.
25 Tu eşti pricina laudelor mele în adunarea cea mare! Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine!
26 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura; cei ce Îl caută pe Domnul Îl vor lăuda. Veşnic să vă trăiască sufletul!
27 Toate marginile pământului îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul. Toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Lui,
28 căci a Domnului este domnia şi El stăpâneşte peste neamuri!
29 Toţi mai-marii pământului vor mânca şi I se vor închina; înaintea Lui vor îngenunchea toţi cei ce se coboară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
30 Urmaşii Îi vor sluji şi se va povesti despre Stăpânul generaţiei următoare.
31 Ei vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, iar poporului care se va naşte îi vor vesti lucrarea Lui."

miercuri, 16 aprilie 2014

Despre ... penibilul dambovitean

„Nu e bine să fii obligat să alegi între Rai și Iad. Prieteni buni găsești în ambele locuri.” — Mark Twain

Mi-ar fi placut sa scriu cu totul altceva in aceste zile, cam ceea ce am ascultat la "O vorba buna", astazi, in drumurile mele sau explicarea mesajului deosebit despre doua persoane care au ales doua cai total opuse in acea "saptamana a patimilor". Nu pot face, insa, acest lucru din cauza altor patimi contemporane, acelea care, fatidic, urmaresc politicul mioritic si-i definesc penibilul si in aceasta perioada cu profunde semnificatii spirituale.

Pentru ca nu vreau, totusi, sa intinez cu comentariile mele piosenia acestei saptamani voi reda, prin copy-paste, spre relevanta si meditare versurile unui cantec care tot astazi mi-a dat mult de gandit si intregesc citatul de inceput si pasajul evanghelic in cauza:

"LIBERTATEA NU SE INVATA (20 iulie 2012) 
muzica si text Margareta Paslaru (Versuri de la: http://www.versuri.ro/) 

Pretul... care-i pretul...
Pretul libertatii... e scump

Intre Dumnezeu si diavol
Este viata unui om
Cu dorintele de bine
Si tentatii catre rau...

Intre Dumnezeu si diavol
E lumina si-ntuneric
Tare-i greu sa vezi poteca
Si sa mergi pe drumul drept

Libertatea nu se-nvata
Ci reflecta-un fel de-a fi
Libertatea este-n spirit
Fara ea nu poti trai
Demn!
Ca un om adevarat
Demn!
Ca un om adevarat

Padurea-i pangarita
Vorbirea violenta
Respectul rasturnat
Asta nu e libertate
Salveaza-ne Divinitate

Libertatea nu se-nvata
Ci reflecta-un fel de-a fi
Libertatea este-n spirit
Fara ea nu poti traï
Demn!
Ca un om adevarat
Demn!
Ca un om adevarat
"

Daca am fi atenti la aceste versuri si, mai ales, la pasajele din Cartea Cartilor care prezinta deciziile celor doua personaje "de impact", fameia pacatoasa si Iuda, primul personaj de a folosi 300 de dinari pentru sfintenie si pocainta si al doilea pentru a primi 30 de arginti drept plata a tradarii (semnificative sunt, din pacate pentru prezentul nostru si sumele), cu siguranta nu ar mai fi nevoie de atatea acuzatii, procese si ... exorcizari.

Dar penibilul dambovitean, cu guler alb si tinuta business, de firma nu poate exista decat, cum spunea poetul, "in bube, mucegaiuri si noroi".

De aceea mi se pare, pentru aceste zile, impresionant cantecul si mai ales refrenul acestuia. Nu? 

marți, 15 aprilie 2014

Despre ...niste versuri

„Sunt succese care te înjosesc și înfrângeri care te înalță.” — Nicolae
Iorga

Este posibil sa mai fi folosit citatul de mai sus si cu alte ocazii dar astazi mi se pare mai sugestiv ca oricand.
De ce astazi?

Pentru ca am vazut, fugitiv, penibilul in cea mai pura personificare a lui si pentru ca simt ca, din pacate pentru acest popor manipulat continuu postdecembrist, succesul acelui insangerat an 1989 nu a adus altceva decat injosire, dispret, dezavuare. Nimic inaltator in tot acest sfert de secol contradictoriu, desi ca popor suferim o continua infrangere.

Dar nu politicul mioritic, mizer si previzibil, mi-a dat imbold astazi spre postare ci o poezie care, citita si analizata figurativ, printre randuri, reda tabloul perfect  al democratiei noastre originale si a starii reale in care suntem obligati sa ne chinuim spre supravietuire din prea multa "dragoste" pentru popor.

Nu fac altceva decat sa evidentiez, prin marire si bolduire acele versuri care mi se par sugestive si relevante pentru tot ce inseamna "evolutia" nostra.
Si sa introduc cateva mici "ganduri" personale.

Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pãmânt.
A rãmas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri. 
                    Tabloul perfect al decaderii si dezatrului la care suntem obligati sa asistam, martori ai "apocalipsei" pe care politicul mioritic ni-l si si-l pregateste.

Mã iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii mã zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei în muntii Carpati.
              Cruda realitate cu care ne-a "binecuvantat" manipulantul si machiavelicul "sa traiti bine!".
                 Setea mã naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.
                    Adevarul despre democratia originala romaneasca.
Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scapata soarele, când va licari luna,
Aici vor veni sã s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sã tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Mã simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sã nu mai vii, sã nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind în jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea în ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sã dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta în genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Când lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb când tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sã beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Mã simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Când viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Când soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.
                  Realitatea traiului cotidian pentru toti simplii cetateni.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fãrã vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în maini fãrã sã stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sã traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-mã, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Si codrul, ce adânc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!
                           Realitatea viselor spulberate si a iluziilor pierdute.

Concluzia mea este ca pana acum toate "succesurile", de orice natura culoare sau grad au injosit.
Poate este timpul ca realitatea concreta de astazi sa ne trezeasca la ... realitate si toata infrangerile de pana acum sa insemne o renastere, o inaltare.

Poate...

luni, 14 aprilie 2014

Despre ...boli si dizabilitati

„Oamenii au deosebitul talent de a alege exact ceea ce le face rău.”
Joanne „Jo” Rowling (n. 31 iulie 1965, Yate, Gloucestershire, Anglia), cunoscută ca J. K. Rowling, este o autoare britanică, cunoscută mai ales pentru crearea romanelor de fantezie (fantasy) Harry Potter.

Ca citatul de mai sus releva un mare adevar si nu are nimic "fantasy" in el, nu mai trebuie dovedit.

Un dialog al surzilor si o directionare a orbilor, asta am vazut in prima zi din "saptamana patimilor" la politicul mioritic certificandu-mi, daca mai era nevoie, statutul de "stat al dizabilitatilor totale" pe care democratia noastra originala, prin inaltii sai reprezentanti, il etaleaza pentru cotidian si viitor.
Si pentru a nu intina ceea ce, ca si crestini, ar trebui sa intelegem ca inseamna aceasta perioada predecesoare  marii sarbatori care urmeaza, nici nu mai vreau sa fac referire la modul in care stirile, pline de coloratura si "parfumul" lumescului dambovitean, ne-au "bombardat" cu "sclipirile de intelepciune" din zona puterii. Nici macar tangential.

Vreau doar sa evidentiez ca pe langa orbi, surzi, muti sau oricare ar fi celelalte dizabilitatile (ca sa ma exprim in ton UE) care-i caracterizeaza pe alesii nostri, exista o boala mult mai grava care-i afecteaza si care produce, acum iar in viitor si mai mult, pagube ireparabile: Boala Alzheimer. 

Aceasta afectiune degenerativa a devenit, din nefericire, nu doar "forma cea mai comună de declin mintal la persoanele în vârstă (http://ro.wikipedia.org/wiki/  Boala_Alzheimer)  ci si exponentul total al politicului nostru carpatin si nu numai.
Cautand exemple despre aceasta "boala a uitarii" am gasit un material interesant pe unul din site-urile pe care le urmaresc, "Contextul si "patimile liberale" (http://scmdfiliala1brasov.blogspot.ro/).

Apoi, am gasit un material despre ceva mai vechi, dar la fel de relevant, pe 
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Vladimirescu) din care redau, prin copy-paste:
"Adresându-i-se lui Nicolae Văcărescu, unul dintre cei însărcinați cu înfrângerea oștirii pandurilor, Tudor arată că „pesemne dumneata pă nărod cu al căror sânge s-au hrănit și s-au poleit tot neamul boieresc, îl socotești nimic, și numai pe jefuitori îi numeri patrie... Dar cum nu socotiți dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“. 

Dar, mai important ca orice si care se uita cel mai usor, este o relatare mult mai veche si mult mai relevanta pentru aceasta perioada, de fapt o demonstrare a ceea ce ar trebui sa fie in constiinta oricarui conducator, ales sau numit, nu doar de ochii lumi sau interes politic ci ca traire si consacrare:

"Isus alungă negustorii din Templu
45 A intrat în Templu şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau acolo,
46 spunându-le: „Este scris: «Casa Mea va fi o casă de rugăciune», dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Luca19)

Si pentru ca, sigur, se va spune ca altul era contextul, chiar daca faptele s-au petrecut in aceasta "Saptamana Mare", nu pot uita niste versuri care ar trebui sa-i cutremure pe aceeasi lideri bolnavi si plini de dizabilitati:

"Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!"
(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoarea3.php)

Dar la boala noastra, cine sa mai tina cont de aceste relevante ale trecutului!

duminică, 13 aprilie 2014

Despre ... desteptare

„Experiența ne învață că oamenii nu învață nimic din experiență.” (http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/george-bernard-shaw/)
George Bernard Shaw (n. 26 iulie 1856, Dublin – d. 2 noiembrie 1950, Ayot Saint Lawrence) a fost un scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic. 

Cand, in 1968, N.C. se impotrivea, atat si asa cum a fost mediatizat, invaziei in Cehoslovacia, lumea l-a privit ca pe un adevarat erou si disident al comunismului, l-a tratat cu onoruri iar Romania a primit "o bila alba".
Cand, in 1989, acelasi N.C. a fost lichidat, probabil pentru ca stia ca "agenturile" vor face varza aceasta tara si dorea s-o spuna de la cel mai inalt for, Marea Adunare Nationala, lumea a rasuflat usurata ca "cel mai mare tiran" a cazut. Chiar m-a mirat ca, nu mult dupa aceea, toata lumea se entuziasma de caderea comunismului cand, asa cum o dovedeste realitatea, comunismul exista bine mersi nu numai in tari "inchise" cum este Cuba ci si in cele "emancipate", cum este cazul Chinei.

Dar nu despre aceste aspecte ale experientei istorice m-am gandit de ieri, dupa citirea acelui articol despre care "am facut vorbire", fapte pe care istoria le va "diseca" cu siguranta peste cativa zeci de ani cand, asa cum s-a intamplat si cu alte "spete", adevarul va iesi la lumina ci la un anacronism pe care nu-l luam in seama dar pe care-l folosim si ne bucuram de el la toate evenimentele, atat interne cat si internationale.
Imnul de stat.

Nu mi-am propus sa iau in deradere unul dintre cele mai importante insemne ale statului nostru cu toate ca, asa cum am mai afirmat, inca ma "bantuie" "TRICOLORUL" original al patriotului Ciprian Porumbescu (nu cel "pervertit", s.s.m.d.-izat) ci sa subliniez un fapt pe care nu-l apreciem la adevarata valoare, mai ales atunci cand il intonam si-l traim. Redau versurile, asa cum le-am copiat de pe http://www.poezie.ro/index.php/poetry/Desteapta-te romane! subliniind, doar, pasajele care mi se par mai mult decat relevante pentru anacronismul pe care-l traim si suportam, desi ne laudam ca ne-am "desteptat":

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman
,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.


Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!


O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!


De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!


Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!


Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!


Nu vreau sa fac, acum si aici, analiza textului cu toate ca actualii "barbari de tirani", mai rai si mai inumani decat N.C. ne-au facut mai mult decat "sclavi iarasi in vechiul nost'pamant". Las analistii, de toate felurile si gradele, sa spuna ce, cat si cum se-nchina la noi "cruzii dusmani".
Vreau, insa, sa evidentiez ca, in intreg, versurile spun un adevar crud si alarmat, ca o certificare a citatului de inceput si o critica la adresa celor care, iata ne arata, prin ele, care este fata reala a democratiei originale romanesti.
Doar daca nu se va spune ca altul era contextul, alta "speta".

Dar astazi este o sarbatoare pe care nu vreau sa o ratez aici.
Mantuitorul si-a facut intrarea triumfala in Cetatea Sfanta. Si nu la acest aspect ma gandesc, caci el este arhicunoscut si arhipredicat si explicat ci la ceea ce a a precedat intrarii:

"41 Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea.
42 El a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta lucrurile care-ţi puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi!
43 Vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile!
44 Te vor strivi de pământ pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“

Ma intreb, deci, la aceasta data si chemare postdecembrista spre desteptare, daca nu ar fi mai indicat sa plangem si sa ne pocaim de starea noastra, decat sa ne denigram si sa ne tot "sapam" pe toate planurile spre autodistrugere, mintindu-ne cat de patrioti suntem?

Depinde cine, ce si cum ne cerceteaza si, nu in ultimul rand, spre ce ne indreptam, in aceasta experienta de la care nu vrem sa invatam nimic.