Ganduri intre ... deceptie si (re)orientare

„Mediocritatea e cu atât mai impresionantă cu cât o descoperi într-o structură ce se crede deasupra mediocrității.“ - Mircea Eliade

Ca voi supara sau nu, astazi vreau sa continui ideea pe care am postat-o ieri si care este legata de impotenta decizionala a unei structuri care pare sa confirme citatul marelui om de cultura care a fost Mircea Eliade. 

Subiectul mi-a fost sugerat de un blog pe care-l frecventez si care, cu tristete cred, spunea (redau prin copy-paste si sper ca am aceasta permisiune din partea titularului, http://www.stelian-tanase.ro/liberalii-trecut-si-prezent/):

"Ieri am aniversat de unul singur nașterea marelui lider politic Ion I. C. Brătianu ( n. 20 august 1864). "

Daca ar fi fost doar atat, poate m-as fi oprit. Dar cititnd, mai departe postarea am mai dat peste o alta monstra de deceptionanta atitudine pe care o redau tot prin copy-paste:

" Am insă și un alt exemplu. Și la 24 mai a.c.- ziua fondării PNL ( in 1875 la București) - liberalii au dovedit o amnezie suspectă. Nici nu au amintit măcar de semnificația acelei zile. Pe locul unde se găsea casa (la intersecția străzilor Ion Câmpineau cu Academiei) unde s-au reunit Brătianu, Kogălniceanu, CA Rosetti, Golestii, Carada, etc, nu există nici azi o placă comemorativă deși în ultimii zece ani PNL este pentru a doua oară la guvern."

Si dandu-i dreptate autorului pentru intreaga sa postare, m-am gandit la timpurile cand, in plina "epoca de aur", ofiter fiind si avand in biblioteca lucrarea "Traditia istorica despre intemeierea statelor romanesti" (ratacita, din pacate, ca multe alte carti imprumutate "prietenilor"), m-a surprins nu doar biografia istoricului Gheorghe I. Bratianu ci si ceea ce, in prezent, Wikipedia subliniaza: "Asemeni lui Iuliu Maniu și a celorlalte personalități politice și culturale, care au murit sau au cunoscut teroarea comunistă a închisorilor, deportărilor și a coloniilor de muncă forțată, Gheorghe I. Brătianu se înscrie în constelația luminoasă de savanți și politicieni patrioți, ce legitimează identitatea etnică și culturală a poporului român."(http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_I_Bratianu)

Ca este mult sau putin ceea ce a reprezentat acest urmas al celui aniversat ieri, nu mi-am propus sa analizez acum. Sunt analisti si specialisti mult mai competenti decat mine.

Tinand cont, insa, ca structura numita PNL nu da dovada, prin prestatia lamentabila cu care se prezinta in aceste zile in fata noastra, decat de o groaznica mediocritate si (in)competenta pe masura, ma cutremur la gandul ca inaintasii liberali se rasucesc in morminte pentru modul in care spiritul liberal este nu numai perceput ci si tradus in viata de actualii lideri (sau doar de unul?).

De aceea, fiind in rezonanta cu analistul pe al carui blog a aparut postarea sus-mentionata, nu pot sa nu evidentiez citatul marelui ganditor Eliade si, din pacate, doar sa deplang cursul descendent pe care-l capata miscarea liberala prin transpunerea citatului in practica ad litteram, intocmai si la timp.

Cat despre legatura cu postarea de ieri nu pot, in incheiere, sa nu readuc in memorie citatul unui geniu, Albert Einstein: „Un intelectual rezolvă problemele. Un geniu le evită.“

Cum de intelectuali nu ducem lipsa, chiar si in speta in cauza, e de dorit sa apara un geniu care sa polarizeze, cu adevarat, spiritul si conceptul liberal intr-o forta asemanatoare celei pe care au avut-o inaintasii lor, sarbatoriti sau nu. 
Dar pentru asta este nevoie de intelepciune. Care are legatura tot cu postarea de ieri. Si cu Cartea pe care alesii liberali au jurat la investirea in functie, sau la numire. Caci, prin traditie, fiind de dreapta, ei nu sunt libercugetatori. Ci credinciosi. Sau ar trebui sa fie.

Si, pentru a nu reda acelasi mesaj ca si ieri, le aduc aminte de un alt mesaj important care-i poate ajuta in regasirea "orientarii pierdute":

"1 Nu strigă înţelepciunea? Nu-şi înalţă priceperea glasul? 

2 Ea se opreşte pe înălţimi, de-a lungul străzilor, la răspântii, 

3 lângă porţile care duc spre intrarea cetăţii, la uşi, şi strigă cu voce tare: 

4 „Oamenilor, către voi strig şi spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea! 

5 O, nesăbuiţilor, învăţaţi prudenţa, proştilor, învăţaţi priceperea! 

6 Ascultaţi, căci am să vă spun lucruri mari! Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept! 

7 Gura mea va spune adevărul, căci buzele mele urăsc ticăloşia. 

8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic necinstit sau sucit în ele. 

9 Toate sunt clare pentru cel priceput şi corecte pentru cei ce au găsit cunoştinţa. 

10 Primiţi îndrumarea mea în loc de argint şi alegeţi cunoştinţa în schimbul aurului ales, 

11 căci înţelepciunea este mai preţioasă decât rubinele şi orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea."(

http://www.bibleserver.com/text/NTR/Proverbele8)

Dar, oare, se doreste cu adevarat "gasirea nordului"?

Ganduri cu ... trimitere

„Un intelectual rezolvă problemele. Un geniu le evită.“

Nu o spun eu. O spune un laureat al Premiului Nobel pentru Fizica care, vrem sau nu vrem sa acceptam, a fost el insusi un geniu. Dar nu despre Albert Einstein vreau sa dau frau gandurilor, nici despre descoperirile lui epocale.

Trecand in revista ultimele stiri media la tv, butonarea m-a dus la un canal de stiri care prezenta ceva istoric, foarte interesant: escaladarea Razboiului Rece si a cursei nucleare din anii '50. Si mi-am adus aminte de o "speta" din perioada comunista (parca  un desen animat de Gopo):

Un om a plantat o floare si, ca sa o protejeze, a facut un gard. Dar cum gardul era vulnerabil, a amplasat cateva cuiburi de mitraliera in punctele strategice. Care puncte au fost aparate cu cateva tancuri, care tancuri au fost aparate de o escadrila de aviatie si baterii de rachete, care dispozitiv a fost protejat de cateva ogive nucleare, care ... Floarea respectiva nu mai avea nici o valoare, mai ales ca nici nu se mai vedea.

Ca "Si vis pacem, para bellum" a fost un corolar a cursei aberante intre Est si Vest, imediat dupa a doua conflagratie mondiala, nu mai trebuie amintit.

Dar ce sens are acest slogan, acum si aici in Romania anului 2013 cand, trecand printr-o criza pe care o suporta doar cetatenii de rand, tara ar avea nevoie de liniste, coexistenta, coabitare si pace intre toti actorii esicherului politic si al puterilor separate ale statului?

Speta care m-a pus pe ganduri astazi si este in stransa legatura cu citatul celebrului om de geniu, al carui creier depaseste si ca structura intelegerea specialistilor, priveste ineptia ALGORITMULUI POLITIC si impotenta decizionala a unui partid care nu reuseste sa puna la un minister foarte important, cel al transporturilor, un om de valoare, curat (din din toate punctele de vedere), nesantajabil si fara "codite sau conexiuni speculative".

Stau si ma gandesc, ca simplu cetatean care este interesat de bunul mers al tarii: chiar ne-au pierit specialistii? Doar cei implicati politic trebuie promovati? Sau "cascavalul" puterii corupe atat de mult ca nu se poate gasi o solutie pentru rezolvarea acestei spete?

I-as recomanda Premierului o intoarcere in trecut, chiar daca s-a dezbarat de el. In perioada trecuta, cateva ministere aveau la conducere, interesant, persoane obisnuite cu ordinea si ordinele. Mai pe inteles, cadre ale armatei.
Daca tot nu se reuseste numirea unui ministru de la PNL ( ca asa-i algoritmul, bata-l vina), de ce nu se numeste un general (sau alt grad) cu competenta care sa-si puna in valoare experienta manageriala si eventual doctoratul, pentru a conduce, macar temporar (pana PNL-ul isi regaseste orientarea) acest minister? Caci tare imi este frica ca (sic!) deja se "lucreaza" la contracararea oricarei numiri se va face, duminica aceasta sau oricand. Pentru ca, nu-i asa, e un minister "vulnerabil si cu vulnerabilitati".

E doar un punct de vedere, subiectiv dar cu aplicabilitate. Macar pentru evitarea escaladarii unui conflict care numai a buna coabitare nu seamana.

Dar mai este nevoie de ceva. Pe care eu doar o amintesc, ea fiind relevata in ceea ce tot incerc sa fac cunoscut semenilor mei, Cartea Cartilor:

"5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate şi fără să mustre, şi ea îi va fi dată. 

6 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască, căci cel ce se îndoieşte este ca valul mării, purtat de vânt şi dus încoace şi încolo.

7 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, 

8 fiindcă este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile lui." (

http://www.bibleserver.com/text/NTR/Iacov1)
Pacat ca aceasta Carte lipseste din multe cabinete.

In rest, s-auzim numai de bine!
       

Ganduri pentru ... ASTAZI

„Decât să te temi de moarte, mai bine te-ai teme de o viață nepotrivită.“ - Bertolt Brecht 

Ganduri despre ... unii oameni

„Cunosc mulți oameni care de departe par ceva, iar de aproape nimic.“ - La Fontaine


Nu reusim sa ne depasim infantilitatea. Politica, bineinteles. 
Aceasta stare anormala si primejdioasa, pentru natiune si tara, perpetueaza impotriva oricarei incercari de coabitare si de ajungere la normalitate, producand mai multe distrugeri decat ne-am putut inchipui. Dezintegreaza familii, dezbina prietenii de zeci de ani, stavileste elanurile si, nu in ultimul rand, ne arunca intr-un paganism cum numai in antichitate se putea gasi. Cu toate ca si acolo exista mai multa onoare, demnitate si morala.

Ultimele "puseuri" declarative dintre cele doua Palate, relevate si dezbatute in toata media, mi-au dat de gandit in aceste zile cand, aratandu-si "marinimia", guvernatii au mai oferit inca o portie de "paine si circ" prin aceasta mini-vacanta care intregeste marea perioada de relas national. Si nu pentru ca, poate anormal, un anumit grup de bugetari s-au adunat pentru a "oferi" un alt fel de audiere la un examen, sau pentru ca ies la iveala alte multe elemente din "mocirla" politica mioritica.

Nu, momentul de meditatie m-a "patruns" dupa ce, scarbit de politicul infantil pe care trebuie sa-l suportam (de fapt o joaca de copii suparati ca li se tot iau jucariile), am dat peste o declaratie, poate insignifianta, dar mai mult decat relevatoare contextului, pe care o redau mai jos:

"Ar fi păcat să moară un actor bun și să se nască un regizor prost." (http://www.dcnews.ro/2013/08/raspunsul-superb-dat-de-mircea-diaconu-la-intrebarea-de-ce-nu-ai-facut-si-regie/)

M-am gandit mult la aceasta declaratie deosebita a celui care a avut curajul, imediat dupa 1989, sa-si dea demisia si sa fie un aprig aparator al capitalismului. Nu pentru functia sa, pierduta in urma implicarii ANI. Si nici pentru controversele care au aparut in legatura cu prestatia sa democratica.

Aceasta declaratia mi-a dat de gandit pentru valoarea ei intrinseca si pentru ca, cred, ar merita sa fie preluata si dezbatuta in societatea romaneasca, atat de incercata si incurcata  de oameni "de bine" care nu au facut decat rau. Adica de cei care se cred buni in toate domeniile si, in realitate, demonstreaza contrarul. Exemple sunt cata frunza si iarba si nu vreau sa le mai evidentiez si eu caci "la politica si la fotbal se pricepe toata lumea" (parca asa se spune).
Iar raspunsurile, ca in majoritatea spetelor si domeniilor, sunt berechet.

Raman, din pacate, sub imperiul unei mari si noi dileme: daca sunt unii atat de buni in meseria lor, de ce nu raman acolo si sa-i lase in politica doar pe cei care sunt, intr-adevar, foarte buni?

La aceasta intrebare am gasit un raspuns-avertizare "de impact", care ar trebui sa dea de gandit tuturor "bunilor" nostri, alesi si numiti dar nu este luat in considerare, niciodata:
"Nu mai vorbiti cu atata ingamfare, sa nu va mai iasa din gura cuvinte de mandrie; caci Domnul este un Dumnezeu care stie totul, si toate faptele sunt cantarite de El. "(1Samuel 2:3)

Si nu este luat in considerare pentru ca oamenii uita ca, inainte de orice, ar trebui sa fie OAMENI BUNI.

Despre (I)realitatea ... cotidiana

„Viața nu înseamnă să ai în mână cărți bune, ci, uneori, înseamnă a juca bine având în mână cărți slabe.“ - Jack London

"Oficial imi merge bine" este titlul unui hit simplu al trupei "Simplu".

Meditam la acest titlu si la melodia in sine in timp ce asteptam, in gara, sosirea unui musafir drag noua si ma gandeam la cat de bine ne merge, astazi, cand cresterea economica, pe care o tot trambiteaza guvernantii, ne ajuta sa traim un trai decent. CU GHILIMELELE DE RIGOARE.  
Peste tot chistoace si ambalaje, pet-uri si doze goale, balarii si toate binefacerile "culturale" ale unei libertati prost intelese, intr-o democratie prost aplicata. Intr-o gara noua, cu pretentii.

Toate acestea, nu m-au impiedicat sa ma gandesc la ceea ce ar fi trebuit sa fie, in realitate,  societatea romaneasca daca ...

Si mi-am dat seama, rememorand informatiile de ieri, cat de IREALA este prezentata realitatea pe care o traim noi, oamenii de rand, simplii cetateni fara masini de lux si garda de corp, fara ifose, vile si iahturi de saraci bugetari, fara ...

Am pus aceste doua randuri de suspensie pentru ca mi-am adus aminte de un banc din "epoca de aur" care suna cam asa:

" La un C.A.P. o scroafa a fatat UN  godac.
Si cum situatia trebuia raportata, la CUASC s-au raportat doi. Si cum trebuia raportat tot mai sus, de la judet si pana la C.C. al P.C.R. s-a tot raportat, iar TOVARASULUI i s-a prezentat situatia:
- La CAP-ul "X" s-au fatat 12 godaci!.
Tovarasul a decis, transant:
- Un godac merge la export, restul pentru populatie, la consum!"

Si, pentru a relua ideia lasata in suspans, am inteles cat de importanta, pentru cresterea in ochii LOR, este institutia statisticii.
Caci cine altcineva poate oferi cifre fara acoperire si da sperante iluzorii, atunci cand trebuie (sau cand nu trebuie)? Doar ea, statistica.

Ca sunt fara nici o legatura cu viata de zi cu zi, ca nu incalzesc cu nimic somerul batjocorit sau muncitorul injosit, ca nu produc nici un efect in planul social lipsit de orice perspectiva si omenie, nu mai trebuie relevat. 
Cifrele sunt incolore, inodore, insipide, impersonale si sterile. 

Doar apolitice nu sunt. A demonstrat-o statistica indiferenta a anului 2012 si o demonstreaza statistica laudaroasa a (I)realitatii cotidiene.

Deci, oficial ne merge bine. Real, stim cu totii ca nu. Mai putin EI, cei care si astazi ne pregatesc un mod de viata asemanator bancului din "iepoca".
Lor si intregului aparat de dezinformare si manipulare le doresc sa aiba parte de tot binele pe care ni-l previzioneaza noua, simplilor cetateni.

Si tot LOR, le aduc aminte un adevar pe care, cu siguranta astazi, in timpul prezentei la inchinare, de Sfanta Maria, l-au ignorat:

"Porunceşte-le bogaţilor din veacul de acum să nu se îngâmfe, să nu-şi pună nădejdea în bogăţiile nesigure, ci în Dumnezeu, Care ne oferă din belşug toate lucrurile, ca să ne bucurăm.

Spune-le să facă binele, să fie bogaţi în fapte bune, să fie generoşi, gata să împartă cu alţii,

adunându-şi astfel drept comoară o bună temelie pentru viitor, ca să apuce adevărata viaţă."       

                                                                     (http://ro.bibleserver.com/text/NTR/1 Timotei 6)

Simplu, nu?

Despre interesul ... cel mai bun

„Oamenii își schimbă simpatiile și purtarea cu aceeași iuțeală cu care li se schimbă interesul.“ - Arthur Schopenhauer

Cand am citit, pe http://www.wall-street.ro "Cum a ajuns Romania o tara de 10 bani", nu m-am lasat influentat de absolut nici o prejudecata. Am gasi o analiza interesanta despre imposibila noastra relansare economica si am retinut, intre altele, multele imputari facute Guvernului dar si cele cateva nedumerite "nu inteleg de ce"-uri.

Cum nu sunt in masura sa fac analiza continuei si generalei noastre prabusiri, dar urmarindu-l aseara, in treacat, pe Premier in timp ce dadea explicatiile de rigoare pe un anume post tv, nu am ramas uimit de comentariile articolului si nici de situatia, in sine, care de peste 20 de ani nu aduce nimic bun pentru cetateanul de rand.

Ma uimeste, din pacate, seninatatea cu care ni se prezinta, ca exemple, economiile si societatea occidentala, in general si comunitara, in special, uitandu-se ca, tot de peste 20 de ani, pe dulcele nostru plai mioritic poporul, "talpa tarii" trebuie sa suporte statutul de cobai pentru ca "falitii nostri" sa-si poata duce traiul de huzur intr-un total dispret fata de cei care le sustin "interesele" si le suporta exploatarea pentru ca, nu-i asa, s-a dorit democratie si libertate.

Pai, in Franta, Germania, ca sa nu mai spun Suedia, somerul (si chiar "sustinutii" social) au venituri cu mult mai mari chiar decat salariul nostru mediu pe economie, ca sa nu vorbim de cel minim, de mizerie si batjocora. De ce? Pentru ca economiile si societatea au avut la baza niste principii sanatoase, care i-a facut sa supravietuiasca. Inclusiv in situatii de criza.
Dar nu doar aceste tari dezvoltate nu ar trebui sa ne fie exemple.
Nici Polonia sau Cehia, foste "colege" cu noi de CAER, nu pot suferi comparatii.
Nu mai vorbesc de ce se intampla in "rasaritul indepartat".

Care sa fie motivul?

Scenarii si speculatii pot fi facute cu duiumul. Cu raspunsuri pe masura. De la "plamadeala" proprie, istorica si traditionala, ca popor, cu mii si sute de mii de studii, cercetari samd si pana la "Etica protestanta si spiritul capitalismului", a lui Max Weber (http://ro.wikipedia.org/wiki/Etica_protestanta_si_spiritul_capitalismului).

Eu cred ca raspunsul este dat chiar de citatul de inceput si priveste interesul.

Acesta a facut ca oamenii sa se schimbe, sa devina ceea ce sunt acum, mai ales cei ajunsi, prin votul liber exprimat, sa ne conduca, sa consfinteasca un alt citat important care, din pacate, in toate cabinetele si birourile alesilor si numitilor nostri este ocolit, eludat, ignorat: "Homo homini lupus est. (Omul este un lup pentru om)"

   Si mai este o cauza, in rezonanta certa cu interesul care "poarta fesul": vanitatea si mandria fara nici o limita si rusine.

   Caracteristica specifica omului, in general, si parvenitului roman (din toate puterile separate ale statului si nu numai) in special.

   Nu degeaba este scris (http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Proverbele8):

   

"

Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa; eu stăpânesc cunoştinţa şi chibzuinţa.

Frica de DOMNUL te face să urăşti răul.

Iată ce urăsc eu

:

mândria şi aroganţa, calea rea şi vorbirea stricată

."

Ce avertizare ... de interes! 

Despre ce ... vrem

„Când te joci, joacă tare. Când munceşti, nu te juca.“
Theodore Roosevelt, Jr. (27 octombrie 1858 – 6 ianuarie 1919), cunoscut de asemenea ca T.R. sau Teddy (publicului larg, dar niciodată celor apropiați sau familiei), a fost cel de-al douăzeci și cincilea vicepreședinte și cel de-al douăzeci și șaselea președinte al Statelor Unite ale Americii servind două mandate între anii 1901 și 1909.

"Discursul „Casa dezbinată” (în engleză House Divided) este o cuvântare ținută de Abraham Lincoln (care avea să devină Președinte al Statelor Unite) la 16 iunie 1858, în Springfield, Illinois, după ce a acceptat nominalizarea din partea Partidului Republican drept candidat pentru postul de senator federal din partea statului Illinois. Discursul a devenit punctul de lansare al campaniei sale nereușite pentru Senat împotriva democratului Stephen A. Douglas, în care au avut loc dezbaterile Lincoln-Douglas din 1858. Discursul a creat o imagine clară a pericolului divizării din cauza sclaviei, și i-a adus împreună pe republicanii din toate statele din Nord. Împreună cu Discursul de la Gettysburg și al doilea său discurs inaugural, a devenit unul din cele mai celebre cuvântări ale carierei.

Discursul conține citatul „O casă dezbinată în sine nu poate sta în picioare”, extras din Matei 12:25: „Orice împărăție care se dezbină în sine se pustiește, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui”. Lincoln se referea la dezbinarea țării între state libere și state sclavagiste. Fraza „casa dezbinată” mai fusese folosită și de alții înainte. Cu opt ani înaintea discursului lui Lincoln, în timpul dezbaterilor din Senat pe temaCompromisului din 1850, Sam Houston a spus: „O națiune dezbinată în sine nu poate rezista"." ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Discursul _Casa_dezbinat)             

Am redat aceasta preluare, prin copy paste, pentru ca ultimele zile au fost, si sunt, marcate de un puternic zbucium politic pro sau contra modului de abordare a "imixtiunii" care anul trecut a fost privita drept un real sprijin. Nu vreau sa analizez si nici sa comentez "speta".

Uitandu-ma, insa, in jurul spatiului nostru existential, Carpato-Danubiano-Pontic  am ramas uimit de coeziunea si solidaritatea care guverneaza statele vecine, si nu numai, in privinta problemelor de interes national vital. Iar cel mai bun exemplu este cel al vecinilor nostri maghiari care, uimitor sau nu, stiu sa-si apere si sa-si promoveze interesele cu tenacitate, perseverenta si, nu in ultima instanta, cu sprijin universal. Sa nu mai vorbesc de zona Orientului Apropiat care ne ofera exemple mult mai complexe si convingatoare.

De aceea, trecand peste toate gandurile care m-au urmarit astazi, am ajuns la discursul unui candidat la Senatul american devenit, ulterior, presedinte care, bazandu-se pe Sfanta Scriptura, a incercat sa opreasca macelul care urma sa se produca in Razboiul de secesiune. Abordarea si discursul in sine pot fi gasite si studiate, in profunzime, de toti cei implicati in slujirea natiunii si deveniti exponenti ai puterilor separate ale statului. 

Problema este cum trebuie sa fie facute acestea.

Daca sunt privite ca o joaca, o va demonstra istoria si, din pacate, multi dintre liderii nostri politici nu sunt pregatiti sa recunoasca faptul ca ei vor ramane in aceasta doar ca "o trista amintire".

Daca nu este joaca, atunci stau si ma intreb, ca unul care am "platit" pentru niste scapari "organizatorice", cum de s-au permis acele lucruri atat de incriminate, acum, si atat de multumitoare, atunci (adica in anul de gratie 2012)?

Ma intreb, in acest context, cum reusim noi, ca popor, sa fim atat de dezbinati in tot ce inseamna stabilitate nationala, in conditiile in care o multitudine de elemente de spiritualitate ne este prezentata ca "indrumar si sprijin"? Probabil din cauza ca increderea poporului se schimba atat de usor, asa cum o redau si ultimele sondaje de opinie?

Chiar si asa, ar trebui sa retinem, ca un corolar, mesajul discurului "Casa dezbinata" si sa ne intrebam cat adevar are si citatul de la inceput, al altui presedinte american "de impact". Sau, daca nu, ce vrea sa insemne mai apropiata butada «Дружба — дружбой, а служба — службой» (drujba, drujba si slujba, slujba) (drújbă f. (vsl. družĭba, d. drugŭ, prieten. V. drușcă). Numaĭ în locuțiunea slujba-ĭ slujbă, și drujba drujbă. V. slujbă. Sursa: Scriban (1939) |)

Sau, poate si mai important si in stransa legatura cu respectivul dicurs, ar trebui sa ne intoarcem si noi la Cartea Cartilor care spune, pentru orice situatie sau "speta":

"Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta! (Proverbe 3:5)

Rezolvarea este doar la indemana noastra. Totul este s-o vrem, cu adevarat!