Despre ... un alt apel

„Sosesc alegerile. Pacea universală este declarată și vulpile au un sincer interes de a prelungi viața găinușelor.” — George Eliot

Naucit de promisiunile pe care le tot fac onor "candindantii" la Europarlamentare dar si cei (sau cel) care nu au (are) nevoie de campanie, am fost "dat pe spate", astazi, de cel care, uitand probabil de acel "apel catre lichele" facut la inceputul democratiei noastre originale, ridica osanale tocmai celui care a emanat din acea zona. 

Sincer, doream sa uit mizeria in care trebuie sa-mi "ocup tot timpul", pentru ca traiesc in Romania si sa ma ocup, macar spiritual, cu alte ganduri.
M-a "deraiat" batjocura cu care cineva, "de dreapta", tot ne solicita in aceste zile votul, prin afirmatii gen "numai dreapta creaza locuri de munca stabile".
Si cum eu, din 2010, beneficiez din plin de "binecuvantarea de dreapta PDL-ista", prin somaj si "renegare pentru varsta", am fost ghidat spre gandurile de astazi. 

Asa am ajuns sa fac si eu un apel, nu numai catre lichele ci si catre toti cei care ne-au promis "marea cu sarea", nu numai din 2012 ci postdecembrist.

Caci de la primul presedinte "sarac dar curat" care a permis, insa, sa se inceapa "zidirea baroniilor" si sa "evolutam" spre nicunde, prin minciuna si pseudolibertate si pana la iluzionistul "sa traiti bine", cu care ne-a manipulat, in cel mai necurat stil, cel care a batjocorit insasi ideea de democratie prin modul in care s-a dezis de promisiunile facute, nu numai electoral ci si la suspendare, nimic nu vine sa contrazica citatul de inceput.

Cine sunt lichelele si cine sunt demnii, gentlemenii o va demonstra istoria, chiar daca nu cea imediata.

Insa, in ton cu relevantul citat al etapei electorale pe care, tocmai, o parcurgem, mi-a ramas in memorie o poezie care, ,desi de dragoste nerealizata si traita, mi se pare mai mult decat sugestiva pentru toti cei care au candidat, candideaza si vor candida pe dulcele nostru plai mioritic:  

 Ecou de romanţă - George Bacovia (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/ecouromanta.php)

S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!

Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!

Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!

Un alt apel, alaturi de celelalte sapte milioane si ceva neluate in seama.

Din cauza de ...lichelism sau onorabilitate. Cine mai poate sti?

Despre ...alt efect, aceeasi cauza

„De obicei, mândria e cauza tuturor marilor greşeli.”

John Ruskin (n. 8 februarie 1819, Londra – d. 20 ianuarie 1900, Brantwood/Lancashire) a fost un scriitor, critic de artă și filozof englez.

Ca doua sabii nu au loc in aceeasi teaca e ceva invederat si, prin natura lucrurilor, demonstrat de istoria multimilenara a rasei umane. Iar ca manifestarea in sine a produs pagube irecuperabile o demonstreaza, iarasi si din nou, istoria. Care, pe dulcele nostru plai carpatin, nu-si gaseste aplicabilitate din cauza aceleiasi teci, prea stramta pentru a primi atatea si atatea ascutisuri, care mai de care mai caragialesti. Si nu ma gandesc la personalitatile din domeniu, care incearca sa ne trezeasca la realitate chiar si prin gesturi extreme ci la cei care, asemenea unor adevarati "epigoni" moderni, si-au propus sa prezinte o realitate vazuta doar prin lentilele ochelarilor personali, care-i impopotoneaza.

Asa vad eu "speta" aceasta damboviteana, intr-o continuitate distructiva, care se poarta dupa modelul "joaca de-a soarecele si pisica" sau, mai rau, "de-a para" intr-o distributie "de Oscar", nu doar intre palatele cele mai importante ale puterilor separate ale statului ci si intre factiunile aceleiasi culori politice.   

Din pacate si la aceasta m-am tot gandit astazi, dupa ce am ascultat "scenariul parei", nimeni dintre protagonistii mioriticei scene din "speta" nu are in atentie adevarul relevat in citatul de inceput, cu atat mai mult cu cat sabia cu care se identifica nu-si are loc in nici un muzeu sau pe nici o panoplie. 

Sau, daca tin cont de incognito-ul relationalului dambovitean, are?

Si intrebarile ar putea continua, cu mai multe sau mai putine raspunsuri dar cu o singura concluzie. Nimic bun nu a rezultat in urma exacerbarii mandriei. 

Inchei gandul de astazi cu versurile unui cantec vechi, de la "portile albastre ale orasului" nu pentru ca n-as sti incotro ne ducem ci, tocmai, pentru a releva ce periculos joc este cel purtat din inconstienta. Sau indiferenta. Sau ...

Si nu pentru un individ ci pentru popor. 

Doru Stănculescu - "Hai! hai!" (Versuri de la: http://www.versuri.ro/)


N-a stii nimeni ca m-am dus
Numa' or vedea ca nu-s

Sus e cerul, larga-i lumea
Bine c-a-nfrunzit padurea

Hai, hai, haidi, hai, dihai, dihai
Pe sub flori ma leganai
Haidi, hai, dihai

Sus e cerul, larga-i lumea
N-a sti nimeni ca m-am dus

Bine c-a-nfrunzit padurea
Numai or vedea ca nu-s

Hai, hai, haidi, hai, dihai, dihai
Pe sub flori ma leganai
Haidi, hai, dihaï

Ca un alt efect al aceleiasi cauze.

Ganduri ... pe scurt

„Nu toți care au alergat pe câmp au prins măgarul sălbatic. Dar cel care l-a prins a alergat.” — Proverbe persane

Pauza facuta intre postari isi are sorgintea intr-un motiv mai special.

Am urmarit, cu franturi e adevarat, o intrecere pasionanta si, fara discutie, pasionala intre doi "titrati" ai sportului despre care am facut mereu referire aici, snooker-ul. Si am avut deosebita placere sa vad cum, desi plecat ca un adevarat outsider cu un debut deloc promitator, cel care speram sa castige a reusit marea performanta a carierei sale. Realizarea mi-a demonstrat ca, asa cum prezentau si comentatorii nostri, atunci cand doresti cu adevarat un lucru si esti pregatit sa faci fata concurentei si sa invingi, totul este posibil. 

Sau, asa cum spune un proverb de la noi, cine s-a prins in hora trebuie sa joace pana la capat.

Mark Selby a alergat excelent si a "prins" titlul mondial.

Astazi voi fi foarte scurt. Si nu pentru ca m-a "coplesit" meciul respectiv ci pentru ca, nefiresc si fara fair play, mult prea multi alearga pe campul politic al democratiei noastre originale dupa ceva care nu seamana, nici pe departe, cu acel magar salbatec din proverbul persan. Care era ceva foarte valoros.

Aceasta confuzie "democrata" ma face sa ma gandesc la o alta butada celebra care intregeste citatul de la inceput: "O TEMPORA, O MORES!".

   

Despre ... adevarata realitate

„Putem să acceptăm dezamăgiri temporare, dar nu trebuie să ne pierdem niciodată speranța infinită.” — Martin Luther King

Dupa o saptamana atat de ... "normala" din toate punctele de vedere (cardinale, mondene, politice si oricare ar mai fi ele in ordine alfabetica sau aiurea) ma opresc la niste reflectii de ... duminica si nu numai.

Nu pentru ca n-ar exista motive de ingandurare si ingrijorare (ele sunt prezente peste tot, incepand chiar din locuinta fiecaruia dintre noi si terminand cu ... locuinta finala) ci , mai ales, pentru ca merita mai multa atentie in contextul atat de alambicat si contradictoriu pe care ni-l ofera cotidianul.

Fara alt comentariu, ci doar cu cateva evidentieri, le redau din aceeasi Carte a Cartilor, indrumar care, probabil, va ocupa un loc mai important in viata noastra intr-un viitor nu foarte indepartat. Asa sper.

"1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul, şi tot ce este în mine săbinecuvânteze Numele Lui cel sfânt! 
2 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
3 El îţi iartă toate nelegiuirile, îţi vindecă toate bolile,
4 îţi răscumpără viaţa din groapă, te învăluie cu îndurare şi milă,
5 îţi satură de bunătăţi dorinţele şi astfel te face să întinereşti ca vulturul.
6 Domnul le face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi.
7 El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise şi lucrările Sale – fiilor lui Israel.
8 Domnul este îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 El nu se ceartă veşnic şi nu ţine mânie pe vecie.
10 El nu ne face după păcatele noastre şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre,
11 ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ, tot atât de mare este şi îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El;
12 cât de departe este răsăritul de apus, tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El,
14 căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aminteşte că suntem ţărână.
15 Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba. Înfloreşte ca floarea de pe câmp,
16 iar când trece un vânt peste ea, nu mai este şi nu i se mai cunoaşte locul unde a fost.
17 Însă îndurarea Domnului este din veşnicie în veşnicie pentru cei ce se tem de El, iar dreptatea Lui, pentru copiii copiilor lor,
18 pentru cei ce păzesc legământul Lui şi pentru cei ce îşi amintesc poruncile Lui, ca să le împlinească.
19 Domnul Şi-a statornicit tronul în ceruri, iar domnia Lui îi cuprinde pe toţi.
20 Binecuvântaţi-L pe Domnul, îngeri ai Lui tari în putere, care-I împliniţi porunca, care ascultaţi glasul cuvântului Lui!
21 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate oştile Lui, slujitorii Lui, care-I împliniţi voia!
22 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate lucrările Lui, din toate locurile stăpânirii Lui! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!"

(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi103)

si
"Teamă de Dumnezeu, nu de oameni
4 Vă spun vouă, prietenilor Mei, să nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, dar care, după aceea, nu mai pot face nimic!
5 Vă voi arăta însă de Cine să vă temeţi: temeţi-vă de Cel Care, după ce omoară, are autoritatea de a arunca în Iad! Da, vă spun, de Acela să vă temeţi!
6 Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi assarioni? Şi totuşi nici măcar una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu!
7 Cât despre voi, chiar şi firele de păr din cap, toate vă sunt numărate! Nu vă temeţi! Voi sunteţi mai valoroşi decât multe vrăbii!
8 Vă spun că pe oricine Mă va mărturisi în faţa oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul Omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
9 Însă cel care se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10 Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat."

( http://www.bibleserver.com/text/NTR/Luca12)

Stiu, e greu ca intr-o lume tot mai libertina, modernista si plina de eul omenesc sa te opresti si sa incerci sa inoti impotriva curentului dar cred ca, inca, mai trebuie sa invatam care este adevarata realitate.

Despre ... cea mai "arzatoare" problema

„Omul este singurul animal ale cărui dorințe cresc pe măsură ce sunt hrănite; singurul animal niciodată satisfăcut.”

Henry George (2 septembrie, 1839 – 29 octombrie, 1897) a fost un scriitor, politician și economist american.

Un gand ma "bantuie" de ieri, dupa ce noianul de stiri interne si externe vin, parca, sa confirme citatul de inceput, in contradictie cu un alt citat celebru care, cu siguranta, merita mai mult avut in vedere: "„Omul este o trestie, cea mai fragilă din întreaga natură, dar este o trestie cugetătoare...” — Blaise Pascal" (http://cuvintecelebre.ro/subiecte/om/).

Si cand ma refer la acesta din urma, am in vedere pozitivul si mesajul care-l insoteste, aspecte care, in aceasta vreme, nu numai ca par a fi doar ignorate ci, din nefericire, excluse total din ecuatia numita "existenta umana". Un simplu exemplu este de ajun si cat se poate de relevant.

Pe un site de socializare arhicunoscut gasesti sute si mii de informatii negative, negativiste si gen tabloid si doau cateva diametral opuse. Ca si acest anunt prea putin mediatizat si popularizat : "Romania a castigat locul I pe natiuni la  Olimpiada Internationala de Matematica pentru Studenti."

Si, continua postarea de pe Facebook : "Ai carte, ai parte Felicitari studentilor si mai ales lui Eduard Valentin Curca, de la Universitatea "A.I Cuza" Iasi, care a obtinut locul I absolut! www.kissfm.ro/live" (https://www.facebook.com/ClubulMonarhitilorMaramureeni).

Dar sa ma intorc la gandul originii postarii de astazi.

Trec peste stirile conflictului care, se pare, se acutizeaza (cel putin la noi) si prin accentuarea unor informatii media, probabil pentru rating, peste cele legate de propaganda, total neconstitutionala, facuta de Presedinte unei miscari (sau partid?) care, cica, merita vazut macar pentru fotomodelele playboy care-i completeaza "distributia" si chiar peste controversata vizita a Premierului la malul marii facuta, chipurile, din "considerente economice strategice", in special privind portul Constanta. 

Lasand, deci, toate aceste "nimicuri", in fond, la oparte stau si ma intreb: 

de unde atata rau, nenorocire si dezastru in aceasta lume?

In minte am un cantec de cenaclu pe care, poate, l-am mai redat dar, in contextul cotidianului atat de firav si exploziv, mi se pare atat de sugestiv:

"Cenaclul Flacara - Ranitul dintre linii" (Versuri de la: http://www.versuri.ro/)
Cântăreţ: Mircea Bodolan

Poet: Demostene Botez

Refren
Na, na na na, na na na na na na,
Na na na na, na na. Na

Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt,
Ce linişte-i în jur acum,
Mi-e viaţa numai fum.
Î-mi cad pe faţă fulgi de nea,
Ca pe un bulgăr de mormânt
Şi nu-i nici ploaie şi nici vânt,
Ce rece e pe faţa mea.
Refren

De unde-mi gură atât cobalt
Ce mult aş vrea să-mi fie cald
Să nu se audă nici un tun,
Ce 'nalt e cerul şi ce bun.
Toate-s aproape şi departe
Şi parcă-s legănat de ape,
Cu ochii în eternitate,
Ce stranie singurătate.
Refren

Iar ninge tare şi mi-e frig,
Aş vrea să mă ridic să strig:
Cine-i alături şï mă cheamă,
Mamă, mamă!
Refren"

Da, de unde atata ura, vrajmasie, praf de pusca, cobalt, armament si teroare pentru un Pamant care, parca, s-a saturat sa ne mai suporte?

Daca iau ca baza citatul de inceput, probabil de la Darwin cu a sa "evolutie a speciilor" si de la "lupta pentru supravietuire". Numai asa se poate explica comportamentul omului dezbracat de tot ce inseamna umanitatea din el. Ca si animalele, anumiti "lideri alfa" nu-si doresc decat sa aiba "o turma de prasila" cat mai mare pentru ... Pentru ce?

Se spune ca atunci cand a murit Alexandru Macedon, a cerut sa fie inmormantat cu mainile afara din sicriu, pentru a vedea posteritatea ca nu a luat nimic cu el. Ori, oricare ar fi liderul de astazi, nu-l va intrece in personalitate pe acesta, chiar daca "animalul" din el crede altfel. 

S-ar putea, insa, sa fim un experiment extraterestu si sa purtam in noi gena dezastrelor si a autodistrugerii. De aici sa ni se traga "arta razboiului", a dominarii, dezordinii si a restului racilelor ancestrale care ne macina. Dar aceasta varianta doar o completeaza pe prima caci, ca si in jungla, cel mai tare supravietuieste si, din nefericire extraterestii, asa cum sunt ei perceputi, tot un soi de vietuitoare fara cuget si simtire sunt (cu toate ca, in multe cazuri, s-a dovedit ca animalele au mai multa simtire decat omul).

O ultima varianta de raspuns ma poarta spre ceva minimizat, nu numai in mileniul acesta ci de-a lungul intregii noastre existente umane. 

Sa fie originea raului in acea intamplare din Gradina Edenului numita "pacatul originar", cand omul a luat hotararea sa nu-L asculte pe Dumnezeu, cu consecintele pe care, astazi, le traim din plin?

Acesta este gandul care m-a indemnat, astazi, spre postare.

Ca vrem sau nu, raul exista si-l simtim cu totii in viata de zi cu zi. Interna si internationala. Sub mii de forme si chipuri, unele chiar cu trasaturi ingeresti.

La fel exista si raspunsuri sau, mai degraba scuze pentru enormitatile si atrocitatile pe care omul le face si le-a facut de-a lungul istoriei existentei sale.

Si, dupa cum se intreba celebrul personaj Hamlet "To be, or not to be, that is the question—" incercand, apoi, prin monologul sau sa raspunda celebrei dileme, am gasit si eu un posibil raspuns pentru gandul de astazi si chiar pentru cele care urmeaza:

"15 Căci nu înţeleg ceea ce fac, întrucât nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc!
16 Acum, dacă eu fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună.
17 Prin urmare, nu mai sunt eu cel care fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
18 Eu ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea, întrucât vreau să fac ceea ce este bine, dar nu pot!
19 Căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu vreau să-l fac!
20 Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care fac, ci păcatul care locuieşte în mine.
21 Astfel, eu găsesc această lege: când vreau să fac binele, răul este prezent,
22 pentru că fiinţa mea lăuntrică se bucură în Legea lui Dumnezeu,
23 dar în mădularele mele văd o altă lege, care este împotriva legii din mintea mea, făcându-mă prizonier al legii păcatului, care este în mădularele mele.
24 Ce om nenorocit sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte?!
25 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, cu mintea mea sunt sclav al Legii lui Dumnezeu, dar cu firea mea sunt sclav al legii păcatului."

(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Romani7)

Dar oare au acest raspuns si liderii care ne pregatesc ceea ce "vointa lor alfa" ii deosebeste de restul omenirii?

Despre ... sens

„Nu cred că libertatea spiritului se poate manifesta oricând, oriunde în mod "miraculos". Cred că ea se învață.” — Paul Goma

Doua stiri m-au determinat, astazi, sa fac o modificare in postare.

Prima, tragica si poate prea plina de sensuri pentru democratia noastra originala, priveste grozavia petrecuta pe strada, intre niste copii deveniti prea timpuriu ucigasi, intr-o libertate prost inteleasa si, si mai prost, gestionata.

Oricare ar fi comentariile, ele sunt de prisos pentru si intr-o societate care, importand tot mai mult din Occident si implementand, fara discernamant, orice si oricum a ajuns unde a ajuns prin grija deosebita a conducatorilor si liderilor sai, ahtiati doar dupa succese si recunoasteri politice dar insensibili la tot ceea ce inseamna nevoile stringente ale simplilor cetateni, educatie, sanatate, siguranta.

Si gandindu-ma la aceasta "speta" mi-am amintit de o butada celebra, dupa care noua ne vor trebui 20 de ani pentru "deprinderea democratiei". 

Uite ca am ajuns la 25 si tot nu am "deprins-o"!

A doua, mult mai complexa si mai "provocatoare" se refera la un document aparut oficial in M.O., care a produs, deja, efecte in randul tinerilor desi cei in drept ne asigura ca acesta si "speta" conjuncturala nu au nici o legatura cu ceea ce se intampla in vecinatatea noastra estica.

Dar nu documentul in cauza mi-a dat de gandit si nici iminenta inceperii unui razboi, chestiune despre care mi-am exprimat, deja, parerea. Acestea sunt probleme curente ale stirilor si dezbaterilor specialistilor, fapt pentru care nu vreau sa fac comentarii asupra sensului si sensurilor declaratiilor.

Ma gandesc la un alt sens, relevat de un istoric intervievat de un post tv care, expunandu-si parerea pertinenta a facut o remarca, poate neluata in seama (si redau doar din memorie):

"Cu cat ne indreptam spre est, creste sentimentul rusofon si scade cel ucrainean, fapt care a condus si la incapacitatea de reactie a fortelor de ordine si aparare care, in unele locuri chiar au devenit proruse" (daca redarea nu este foarte exacta, imi cer scuze).

Pentru ca "speta" mi se pare mai mult decat relevanta pentru o abordare corecta si impartiala, ma intreb care este, deci, adevaratul sens al intentiei Occidentului de "aparare a democratiei" in zona, atata timp cat acolo, in tara vecina, nu sunt nici probleme etnice sau religioase, ca in fosta Iugoslavie si nici de genul celor care au generat "Primavara araba".

Dupa parerea mea este o chestiune strict slavona, care priveste un fost imperiu construit arbitrar, cu granite si teritorii de conjunctura care, oricum, erau sub controlul strict al Kremlinului. Iar istoria a demonstrat ceea ce a insemnat, in timp, nationalismul si colaborationismul ca si continua disputa intre cele doua popoare de origine comuna.

Care este, atunci, sensul libertatii pe care Occidentul doreste sa-l "implementeze", atata timp cat populatia rusofona din est doreste cu totul altceva?

O fi cel redat pe site-urile care "trateaza" asa-zisa "teorie a conspiratiei"?

Dupa 25 de ani (neimpliniti) de democratie originala si dupa 20 de ani de "reorientare" nu pot decat sa deplang sensul fara sens care ni se tot prezinta, ramanand constant in ceea ce am invatat, odata cu libertatea dobandita dupa 1989. 

Sensul acesteia il regasesc in doua pasaje din Cartea Cartilor, cu care inchei gandurile de astazi:

" 4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de rău, căci Tu eşti cu mine, nuiaua şi toiagul Tău mă mângâie. " (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi23)

si

"16 Când am auzit, mi s-a cutremurat trupul! La vestea aceasta, mi-au fremătat buzele! Mi-a intrat putrezirea în oase şi am început să tremur din genunchi! Totuşi voi aştepta liniştit ziua necazului ce se va abate peste poporul care ne va ataca.
17 Chiar dacă smochinul nu înfloreşte şi în vii nu mai este rod, chiar dacă lipseşte rodul din măslin şi ogoarele nu mai dau hrană, chiar dacă turma din ţarc este nimicită şi nu mai sunt vite în grajduri,
18 eu tot mă voi bucura în Domnul şi mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!" (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Habacuc3)

Un sens mult mai responsabil si relevant decat orice propaganda. Vestica sau Estica.

Despre ... bagatelizare

„Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.” — Nicolae Iorga

O zi de bucurie sau una trista? Daca ar fi sa iau ca reper "mica vacanta", este o zi a bucuriei. Daca iau ca reper sutele de mii de exploatati ai capitalismului romanesc privat, de jungla, care, din nefericire, nu pot si nu beneficiaza de "inlesnirile" facute bugetarilor, este o zi trista.

Oricum ar fi, insa, aceasta zi pentru mine ramane, din pacate, o zi a bagatelizarii. Si doar doua motive, din multele care ar fi, ma conduc spre aceasta remarca.

Mai intai pentru ca, atat mondial dar mai ales local, national, ziua de astazi reprezinta esecul luptei pentru un ideal. Wikipedia subliniaza: "Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia."

Curios cum nici un aparator de astazi al democratiei si contestatar al comunismului nu recunoaste ca democratia, insasi, a permis, cel putin pe dulcele nostru plai mioritic, ca cele 8 ore contractuale si visate sa fie ridiculizate si bagatelizate nu numai ca mod de exploatare a oamenilor de catre om ci si ca batjocura de remunerare prin gaselnita numita "salar minim garantat". Si aici ma gandesc doar la sectorul privat. Caci bugetarii sunt o cu totul alta "clasa".

Al doilea motiv, poate mai special si mai relevant decat primul se refera la modul in care, de douazeci si cinci de ani, ne tot batem joc de istoria noastra si de patriotii care au scris-o cu insasi viata lor.

Si imi amintesc, iar, de Ciprian Porumbescu la care faceam referire si acum un an si la minunatul sau cantec de primavara care, nefericit, a fost sters din "memoria" media si a noastra pentru aberantul motiv, probabil, ca este un cantec comunist.

Si tot asa cum aminteam si cu alta ocazie, nu pot sa nu ma gandesc la cate imnuri de stat nu au ramas pe aceeasi muzica, chiar daca versurile au fost prelucrate, exemplele cele mai elocvente fiind "Das Lied der Deutschen"

si "Государственный гимн Российской Федерации, Gasudarstvenîi Gimn Rasiskăi Federații", cu detalii pe Wikipedia.

De aceea astazi, ramanand la acest "Cantec de 1 Mai"

Versurile: Maria Ranteş
Muzica: Ciprian Porumbescu


Rîde iară primăvara,
Peste cîmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întîi de Mai!

Muncitorii au pornit
Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!
Şi ei azi sărbătoresc
Unu Mai muncitoresc.

Înfrăţiţi azi cu ţăranii,
Muncitorii-n joc şi cînt,
Prăznui-vor în toţi anii
Libertatea pe pămînt.

Peste mări şi peste ţări,
Se adună pe cărări,
Lumea toată în alai
Pentru al nostru Întîi de Maï.Versuri de la: http://www.versuri.ro/

nu pot uita ceea ce inseamna adevaratul patriotism dar si ce ar trebui sa insemne adevarata lupta apararea adevarului istoric fara de care, asa cum sublinia si importantul om de cultura roman, suntem acesti orfani de care profita si pe care-i desconsidera toata lumea. 

Printr-o bagatelizare de mileniul trei!