Despre ... victime colaterale

Sincer sa fiu, zilele acestea as fi vrut sa postez cu totul alte ganduri. Motive bine intemeiate ma "capacitau", o continuare a circului mioritic interminabil si, in acelasi timp, intolarabil pentru o membra a familiei "selecte" europene dar si a gandurilor anterioare. Nu in ultimul rand, ca un raspuns la o "intaratare" a unui vechi prieten si fost coleg care-mi viziteaza pagina.

O anume interventie, la un post local radio, facuta de un cunoscut preot local m-a facut sa ma gandesc mai mult, sa analizez, sa ma analizez si, de ce nu, sa inteleg, daca se poate intelege, tot mersul acestui razboi absurd si incalificabil pe care ai nostri il duc cu noi si cu ei insisi, pentru a-si demonstra ... incapacitatea intelegerii realitatii.

Caci realitatea, indiferent daca vor sa inteleaga sau nu alesii si numitii nostri de tot felul este ca ei sunt in slujba poporului si nu viceversa. Daca tot vorbim de democratie, constitutionalitate, libertate si oricare ar mai fi sloganurile pe care ei toti le propovaduiesc, de fatada, dar le dispretuiesc in discretia birourilor, cabinetelor si cancelariilor pe care, vremelnic, le ocupa.

La noi, victimele colaterale, ma tot gandesc de cateva zile, de cand cunoscutul preot explica ce inseamna, cu adevarat biserica si implicarea tuturor credinciosilor, cei care o compun in fapt, in evidentierea functiilor ei. De la aspectele pur spirituale la cele sociale, politice samd.

Pentru ca  acest razboi pe care-l practica, parca cu placere masochista, politicienii noastri produce, mai mult decat invingatori si invinsi, asa-numitele victime colaterale, impersonale, care oricand, oricum si oriunde s-au "contorizat" in conflictele mondiale, spirituale sau politice.

Si eu, ca victima colaterala, stau si ma gandesc daca se merita sau nu sa mai faci ceva, din moment ce totul pare "predestinat".

M-a salvat citatul unei celebre personalitati, pe care-l redau in incheiere prin copy-paste, ca motiv de meditare si incurajare pentru viitorul care, cu siguranta, va demonstra, dovedit prin precedent, unde poate duce inconstienta.  

„Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin mai buni, fie se transformă în oțet.” — Papa Ioan-Paul-II

Valabil pentru toti oamenii, simplii cetateni sau "de rang inalt", invingatori, invinsi sau ... victime colaterale.

Despre ... definire

„Succesul nu este final, eșecul nu este fatal: curajul de a continua este ceea ce contează.” — Winston Churchill

Ce poate defini mai mult un om: o functie, o declaratie, un gest sau, pur si simplu, o traire frumoasa?

Dupa parerea mea, toate la un loc si, inca, multe altele dau pretuire unui om, ca in poemul "Daca", pe care-l am si eu ca motto, langa alte cateva nestemate de intelepciune. 

Astazi, departe de a ma mai uita la "zbuciumul" mioritic interminabil, intre care se remarca nu numai disputa continua si mult mediatizata intre doua personaje "de top" (?) dar si "realitatile" cu care se confrunta anume persoane care, nefericit, au uitat ca "totul se plateste", m-am oprit la aceasta dilema a existentei noastre.

Doua, ba chiar trei sunt "subiectele" care m-au "intaratat" spre unealta de scris, o hotarare, un gest si ... o traire.

Am privit, cu mare satisfactie cum un grup de tineri, intre care si produsul pur romanesc Simona Halep au fost numiti ambasadori ai turismului romanesc. Aceasta "speta" ar trebui sa le dea mult de gandit  si celor care au promovat "frunza" in locul valorilor dar si viitorilor guvernati, politicieni sau "elite", reale sau inchipuite, care ar trebui sa inteleaga ce inseamna sa "simti si sa traiesti romaneste".

Cu uimire am privit un gest care, asa cum spuneau comentatorii, a facut inconjurul globului.

Aflat la el acasa si favorit al Openului australian, l-am vazut pe celebrul Neil Robertson aruncand prosopul in finala pierduta cu, la fel de celebrul, Judd Trump. Modul in care a primit infrangerea demonstreaza o "clasa" pe care mioriticii nostri "elitisti" ar trebui sa o mai "caute" inclusiv la o masa de snooker, asa cum spuneam cu multe postari in urma.

Ce m-a determinat, insa, mai mult spre postarea de astazi este povestirea "Tovarasii", citita ieri, asa cum spuneam, "Din lumea celor care nu cuvanta".

Departe de a o compara cu o alta "luminita" veche, "Intrebare si raspuns", povestirea respectiva releveaza ca inseamna o adevarata tovarasie.

Nu o "descifrez" aici, caci merita citita ci vreau, doar, sa evidentiez esentialul.

Relatia dintre un plugar si boii lui, situatie tipica vremii cand a fost publicat volumul (si, din nefericire atipic de tipica pentru cotidianul satului romanesc al mileniului trei) poate parea irelevanta. Dar, dupa ce "stapanul", cu caracteristica hotarare a taranului lovit de soarta si de exploatare (situatie care ar fi trebuit, de mult, eradicata) gaseste cu cale ca, in arsita zilei, fara nici o umbra in jur, sa se odihneasca, gestul animalelor, chinuite si "exploatate", la randul lor, mi se par mai mult decat relevant.

Boii, dupa ce si-au primit "portia de hrana si apa" care nu i-a saturat, gasesc ca este foarte normal sa se aseze intre soarele arzator si stapanul lor, pentru a-i oferi acestuia o umbra mult-odihnitoare si dorita de care aveau, cu totii, atata nevoie.

Cum vad ca tot ce se intampla in lumea noastra mioritica seamana atat de mult cu acest stapan care-si "exploateaza" animalele, pentru ca trebuie sa supravietuiasca, ma gandesc cum noi, simplii cetateni redusi la niste simple unelte de noii exploatatori, rabdam si le asiguram, din patru in patru ani si nu numai, "umbra" necesara perpetuarii politicii mioritice, luptei total nedemocratice dintre puterile separate ale statului si, din pacate, exceselor de tot felul, care arunca Romania in perioada de trista amintire a aparitiilor mai sus mentionate. 

Imi dau seama ce "haraso tovarasie" ni s-a implementat, postedcembrist si incerc sa schimb "macazul", asa cum sugereaza citatul de la inceput.

Caci povestea nu mai spune si daca stapanul si-a adus aminte de gestul "de umanitate" facut de tovarasii sai. 

C-asa-i omul, nu? 

Despre ... altruism

„Raza de soare care te încălzește pe tine nu-ți este împuținată dacă se mai încălzește la ea și vecinul tău.”— Alexandru Vlahuță

Dupa ce am urmarit ieri, de nevoie, cateva "parade" care mi s-au parut usor grotesti si dupa ce m-am confruntat cu fluviul auto si uman care umplea, in plina criza, o importanta localitate a litoralului nostru, m-am cufundat in gandurile mele meditand la un vechi adevar atntic relevat, de un celebru filozof: "NEMO LIBER EST QUI CORPORI SERVIT"  (nu este liber cel robit de trup).

Si mi-am dat seama ca in acest mileniu nou, inca, dar plin de surprize viitoare, vechile adevaruri raman perfect valabile, pline de relevanta si cu impact in toate sferele: sociale, economice, politice, morale sau in oricare alt fel ar fi ele categorisite. Intre acestea, mi-a aparut in minte si o "speta" de duminica pentru ca, nu-i asa, mai trebuie si putina spiritualitatea in acest plin materialism al "gaurii negre" numita economie de piata. 

Asa ca m-am oprit din intentia de a o lua, din nou, pe partea critica si a infiera ceea ce pare normal sa fie criticat, m-am oprit si mi-am adus aminte ca suntem invatati, cel putin in zona noastra, a crestinismului de Invatatorul Suprem, de departe Singurul caruia nu i se poate contesta autenticitatea, importanta si veridicitatea  ce este acela altruism. Si ce implica el cu adevarat.

Acum, ca voi mai critica si in alte postari prestatiile mioritice, mai mult decat impardonabile, pe care alesii si numitii democratiei noastre originale ni le ofera drept subiecte pentru "studii de caz", e foarte normal. Si Mantuitorul, vazand "mizeria umana" din Templu, "A facut un bici de streanguri si i-a scos pe toti afara din Templu, impreuna cu oile si boii; a varsat banii schimbatorilor si le-a rasturnat mesele." (Ioan.2:15)

Iar critica, facuta cu folos si cu discernamant, e constructiva, chiar daca unul dintre destinatarii ei, acum cativa zeci de ani a fost impuscat pentru ca facea ce fac si altii acum.

Dar sa ma opresc, asa cum spuneam.

Gandindu-ma, deci, la altruismul la care toti ar trebui sa meditam, relevat inclusiv in citatul de la inceput, mi-am adus aminte ca si eu, personal, nu sunt cu nimic mai prejos decat cei care sunt criticati si ca merit "acelasi tratament", chiar daca nu sunt pe functii sau "cai" mari. Fiecare avem greselile si pacatele noastre.

De aceea, mi-am adus aminte ca suntem chemati la cu totul altceva decat incrancenarea continua care ne arunca in "lumea celor care nu cuvanta", desi si de aici avem atat de multe de invatat. Eu, de exemplu, am redescoperit multe invataturi din interesanta carte de povesti a lui Emil Garleanu, pe care o citesc, impreuna cu nepotul meu, ca tema de vacanta.

Pentru adevaratul altruism, deci, care ar trebui sa caracterizeze zona noastra, a crestinismului de care suntem atat de mandri, pe toate continentele, oricare ar fi latitudinea si longitudinea, ma opresc la doua mari invataturi care se regasesc in Cartea Cartilor si, fara nici un alt comentariu, le redau prin copy-paste, poate ajung si la urechile celor "inalti" (mai ales in functii si grade), care le au prea "ocupate" doar cu nimicniciile lumii si-i fac robi ai trupului:

9 Iată, dar, cum trebuie să vă rugaţi: "Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;	9 Deci voi asa sa va rugati: Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau;
10 vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.	10 Vie imparatia Ta; faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant.
11 Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;	11 Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi;
12 şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;	12 Si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri;
13 şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!"	13 Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Ca a Ta este imparatia si puterea si slava in veci. Amin!
14 Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.	14 Ca de veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc;
15 Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.	15 Iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresealele voastre.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/matei/6/)

si

24 Pe când vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: "Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie."	24 Si acestea graind el, intru apararea sa, i-a zis Festus cu glas mare: Pavele, esti nebun! Invatatura ta cea multa te duce la nebunie.
25 "Nu sunt nebun, preaalesule Festus", a răspuns Pavel, "dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.	25 Iar Pavel a zis: Nu sunt nebun, prea puternice Festus, ci graiesc cuvintele adevarului si ale intelepciunii.
26 Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ!	26 Regele stie despre acestea, si in fata lui vorbesc fara sfiala, fiind incredintat ca nimic nu i-a ramas ascuns, pentru ca aceasta nu s-a intamplat, intr-un ungher.
27 Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi."	27 Crezi tu, rege Agripa, in prooroci? Stiu ca crezi.
28 Şi Agripa a zis lui Pavel: "Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!"	28 Iar Agripa a zis catre Pavel: Cu putin de nu ma indupleci sa ma fac si eu crestin!
29 "Fie curând, fie târziu", a răspuns Pavel, "să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea."	29 Iar Pavel a zis: Ori cu putin, ori cu mult, eu m-as ruga lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci si toti care ma asculta astazi sa fie asa cum sunt si eu, afara de aceste lanturi."

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/fapte/26/)

Interesanta lectie de altruism!

Despre ...Faust(i)

„Nu treptele succesului sunt importante, ci treptele împlinirii sufleteşti.” — Dan Puric

Terminasem postarea de ieri fara sa pun punctul pe "i". Si tocmai la acest "punct pe i" m-am gandit, ca o continuitate.

Gandurile de astazi nu sunt foarte lungi, deoarece am gasit un text care arata cat de importanta este implinirea sufleteasca reala si ce pericol ne poate paste atunci cand ignoram adevarul.

Iata textul, relevat intr-un context foarte important pentru omenire, cu un personaj despre care se poate spune ca a fost la fel de controversat ca si personajele care, astazi, ne ocupa tot timpul, pentru ca traim in Romania:

13 Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: "Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?"	13 Si venind Iisus in partile Cezareii lui Filip, ii intreba pe ucenicii Sai, zicand: Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului?
14 Ei au răspuns: "Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din proroci."	14 Iar ei au raspuns: Unii, Ioan Botezatorul, altii Ilie, altii Ieremia sau unul dintre prooroci.
15 "Dar voi", le-a zis El, "cine ziceţi că sunt?"	15 Si le-a zis: Dar voi cine ziceti ca sunt?
16 Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: "Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!"	16 Raspunzand Simon Petru a zis: Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
17 Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: "Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.	17 Iar Iisus, raspunzand, i-a zis: Fericit esti Simone, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatal Meu, Cel din ceruri.
18 Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.	18 Si Eu iti zic tie, ca tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui.
19 Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri."	19 Si iti voi da cheile imparatiei cerurilor si orice vei lega pe pamant va fi legat si in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri.
20 Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.	20 Atunci a poruncit ucenicilor Lui sa nu spuna nimanui ca El este Hristosul.
21 De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învie.	21 De atunci a inceput Iisus sa le arate ucenicilor Lui ca El trebuie sa mearga la Ierusalim si sa patimeasca multe de la batrani si de la arhierei si de la carturari si sa fie ucis, si a treia zi sa invieze.
22 Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: "Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!"	22 Si Petru, luandu-L la o parte, a inceput sa-L dojeneasca, zicandu-I: Fie-Ti mila de Tine sa nu Ti se intample Tie aceasta.
23 Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: "Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor."	23 Iar El, intorcandu-se, a zis lui Petru: Mergi inapoia Mea, satano! Sminteala Imi esti; ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
24 Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.	24 Atunci Iisus a zis ucenicilor Sai: Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.
25 Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.	25 Ca cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde; iar cine isi va pierde sufletul pentru Mine il va afla.
26 Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?	26 Pentru ca ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/matei/16/)

Gandindu-ma, asadar, la experienta marelui apostol Petru si la pendularea lui continua intre excelenta si dezastru am incercat sa-mi imaginez ce raspuns ar da politicienii nostri si cei numiti sa ne "gestioneze fericirea", la intrebarea cu care se incheie textul redat prin copy-paste.

Greu momentul si, mai grea atitudinea. Dar ceva, parca, m-a scos din dilema. Mi-am adus aminte de "Faust".

Si, desi contextul este cu totul altul, mi-am dat seama ca ignorarea mesajului mai sus postat ne-a facut sa traim condusi, postdecembrist, de personaje aflate sub "patronajul" lui Goethe si a faimosului sau medic care, nefericit, asta a facut: si-a pierdut sufletul.

Fausti politici care nu au inteles nimic din istorie si nu numai.

Despre ... valoarea unica

„Sufletul este unica valoare a omului. El îl face pe slujitor egal cu stăpânul lui.” — Seneca

Am avut curiozitatea sa urmaresc un documentar, pe canalul DIGI WORLD si nu-mi pare rau. Se intituleaza "Triburile lui Bruce Parry" si, cel putin dupa parerea mea, merita luat ca studiu de caz pentru tot ce ni s-a intamplat si ni se intampla, ca sa stim ce ne asteapta in viitor.

Astazi s-a vorbit despre Mongolia si despre nomazi. S-a prezentat viata unei familii de pastori nomazi, in toata plinatatea ei cu bune si mai putin bune. 

Doua aspecte m-au impresionat: tenacitatea si linistea lor sufleteasca.

Intr-un mediu aproape ostil si impropiu vietii, trecand dintr-un sistem in care "se muncea bine si se faceau lucruri bune" (vorbea un localnic despre trecutul comunism), am vazut un grup de oameni fericiti in ceea ce fac, caci asa s-a incheiat filmuletul, cu raspunsul la intrebarea "ce te face fericit?".

Si raspunsul a fost: "munca mea si linistea sufleteasca".

Ma uit la batalia politica mioritica, continua si fara nici un sens, care nu se mai termina si nu se va termina si ma gandesc, asa, ca simplu cetatean, ce-i face fericiti pe toti acesti "competitori" (cu ghilimelele de rigoare) care nici nu mai stiu ce apara sau invoca.

Tavalugul dezvaluirilor, si intr-o tabara si in alta, nu mai produce nimic care sa zguduie constructia gresita numita democratie romaneasca originala.

Ieri, la un anume post, se facea o anume rememorare a chix-urilor politicii externe americane, cu urmari ireparabile pentru prezent si viitor (am mai "punctat" si eu cate ceva, pe ici pe colo), fapte relevate inclusiv in media din "lumea libera". Citeam, alta data, despre o biografie interzisa intr-o anume tara democrata, sau cu pretentii de democratie.

Nu am gasit, insa, nici o referire la atacuri atat de dure la "a patra putere a statului", cum vad ca se practica, in aceste zile, in politica romaneasca, cu puternice valente de arhaism totalitar.

Si am senzatia ca razboiul dintre cele doua posturi media, pro si contra unei anume persoane, depaseste granita normalului din moment ce, anormal, acestea, persoanele, provenite dintr-un acelasi sistem cu "randament", acum contestat au fost, una maculata iar cealalta imaculata. 

Stau si ma intreb ce este in sufletul acestor oameni, caci de aceea m-am oprit la citatul filozofului antic. Si la filmul respectiv.

Pentru ca, pentru linistea viitorului noastru, tare i-as mai trimite pe toti acesti alesi si numiti ai nostri, acum automultumiti cu statutul, total antidemocratic", de "stapani" sa faca o calatorie prin Mongolia, cu triburile nomade. Sa se trezeasca si ei la realitate.

Si sa cunoasca adevarata valoare unica a omului.

Despre ... invataturi

„Când nu ești sigur de caracterul unui om, privește-i prietenii.”— Proverbe japoneze
„Când faci un bine, uită imediat. Când ți se face un bine, nu uita niciodată.” — Proverbe arabe

Astazi vreau sa fac o mica pauza. 

Nu pentru ca mi-ar lipsi inspiratia sau as fi in pana de idei. Poate o mica influenta o are si meciul de tenis, acum in desfasurare, care ma impiedica sa ma  concentrez pe un subiect anume. 

Dar am avut timp sa gasesc cele doua proverbe, foarte sugestive, care par sa completeze, perfect, o fotografie gasita pe Facebook, "antologica": doi rivali acum, atunci foarte buni prieteni in acelasi guvern.

Si, pentru ca meciul s-a incheiat asa cum s-a incheiat, sunt alaturi de toti cei care au spus si spun: "fruntea sus, Simona!".

Pentru restul, nimicnicie si desertaciune mioritica, alaturi de cele doua proverbe, doua crampeie de invatatura, care ar trebui sa existe dar lipseste cu desavarsire, mai ales la cei care, alesi si numiti, ar trebui sa ne fie exemple.

Mai intai, un gand al marelui Charlie Chaplin care ne indeamna:

"Fă-ţi griji pentru conştiinţa ta, nu pentru reputaţia ta. Conştiinţa este ceea ce eşti tu, reputaţia este ceea ce gândesc ceilalţi despre tine. Iar ceea ce gândesc ceilalţi despre tine, este problema lor." (http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Charlie+Chaplin)

Apoi, din cea mai "respectabila" sursa, Cartea Cartilor, o invatatura-avertisment care, chiar scoasa din context, ar trebui nu numai sa trezeasca ci si sa socheze prin actualitatea ei:

30 Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în ţară.

30 Lucruri inspaimantatoare se petrec in tara aceasta.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/ieremia/5/)

Cum, insa, totul tine de invatatura, care are multe lacune mai ales in sfera politicului, indiferent de coloratura si orientare, imi dau seama cat de mare este "analfabetismul" la acest nivel.

E binevenita o mica pauza, nu?

Despre ... fericire

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci.” — Mahatma Gandhi

Normal ca sunt natiuni fericite, mai putin fericite si deloc fericite. 

Noi suntem la coada si lucrul acesta reflecta, din nefericite, modul de gestionare a "fericirii" natiunii, de catre politicienii nostri, total opus citatului de mai sus. Iar ceea ce se discuta, de zile bune, pe toate posturile reprezinta dovada.

Si, in aceasta privinta, realitatea cazului fostului presedinte francez poate spune mai mult decat toate cuvintele folosite in apararea sau acuzarea cuiva.

La fel si anuntul, (neasteptat pentru unii ?) cu scumpirea gazului. Cu ceva timp in urma eram asigurati ca dispunem de rezerve suficiente si nu vom fi afectati de oprirea gazului rusesc ca acum sa suportam consecintele scumpirilor in lant, care vor veni, cu siguranta, dupa 1 iulie

Iata, insa, ca sportiva noastra, Simona Halep, a mai facut un pas important in cariera sa si in promovarea sportului romanesc in lume. Un motiv mult mai mare de fericire pentru cei care simt romaneste.

Mi-am impus, asadar, sa privesc realitatea cu alti ochi, mai ales ca de doi ani nu am trait decat "iluzii pierdute". Asa am uitat de maruntele incidente din timpul cand, datorita "prietenilor", eram categorisit un "acoperit" si s-au rupt contacte si relatii "cu potential", de visele utopice ca cineva va sprijini si demersul meu, intr-o anume "zona de impact", pentru revenirea la un articol de lege care mi-ar fi putut reda "suflul", de umilinta de a nu mai fi bun pentru un anume post, din "cauza de varsta", desi se tot bate moneda, in guvern, pentru sprijinirea persoanelor defavorizate de acest criteriu, de ...

Nu am uitat, insa ca, undeva in adancul fiintei mele, exista un sambure de speranta care ma tine deasupra, peste orice necazuri, greutati si vicisitudini ale unei lumi "nebune, nebune, nebune" (parca asa se si numea un film) si in criza continua, care-si are originea in inepuizabila Carte a Cartilor din care redau, ca incheiere, un mic fragment sugetiv de relevant:

(Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.	1 (Intru sfarsit, un psalm al lui David.) Asteptand am asteptat pe Domnul si S-a plecat spre mine.
2 M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.	2 A auzit rugaciunea mea. M-a scos din groapa ticalosiei si din tina noroiului si a pus pe piatra picioarele mele si a indreptat pasii mei.
3 Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul.	3 Si a pus in gura mea cantare noua, cantare Dumnezeului nostru; vedea-vor multi si se vor teme si vor nadajdui in Domnul.
4 Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!	4 Fericit barbatul, a carui nadejde este numele Domnului si n-a privit la desertaciuni si la nebunii mincinoase.

                                       (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/40/)

Asa sunt mai fericit sa urmaresc snooker sau tenis, decat sa ascult despre "marea prosteala" ce se explica acum la un post tv sau chiar sa citesc, mai departe online, din aceeasi Carte a Cartilor.