Din "putul gandirii" am scos, mai intai
Cu graba-n sfiala, un ditai ...cucui.
Nu se facuse singur, ca nu putea saracul
Ci pentru c-atinsesem un loc ... de dat cu capul!
Caci ma luase valul, credeam c-o sa fie
Si-aici jos, la gloata, tot democratie.
C-asa ne spusese un megies, odata,
Ca tara-i saraca, dar cu vita curata.
M-aprinse-apoi flama cu-acel "dai si lupta",
S-am luat o papara din "suturi" facuta,
De multele bate venite-n ajun,
C-o grabnic-urare la toti: "noroc bun!".
Acelasi tatuca, zambind ne-a-nvatat
Ca in armonie se face curat
Si in Capitala, de vrem s-avem pace,
Doar el, cu lampasuri, urgent poate face.
Urmat-au multi ani de adanci controverse,
Ba Estul ni-i "frate", ba Vestu-i poveste
Si-ncet, ca-ntr-o piesa de Caragiale
S-a "aprins" tot consensul fericirii finale
Si-a-nceput imbulzeala pe-acel cascaval
Numit, fara jena, buget national.
Dar nu pentru Tara, ci urmand tipicul,
"Copii"-au pornit sa-si intreaca taticul.
Si-asa am ajuns, suportand, cum ni-i felul,
Sa visam ca lupul "apara" mielul,
Cum trantorii-ntrec in munca albina
Si-n fotolii fac legi cei ce tin cu "lumina".
Ca avem, ca popor, parte la de toate,
De la "locuri tihnite", la alese bucate.
M-a trezit, insa, un refren de cantare,
In visul mioritc, eu sforaiam prea tare!
luni, 26 martie 2018
luni, 19 martie 2018
Credeam ....
Credeam ca vine primavara
Si am iesit voios din casa,
M-a prins un frig cumplit pe scara
Ce mi-a patruns, adanc, in oase.
Credeam ca vine primavara
Si-n inima va fi iar soare,
Dar m-a lovit, napraznic, gerul
Si m-a trimis in disperare.
Credeam ca vine primavara
Si va aduce bucurie,
Dar a venit iar vijalaia,
Si mi-a facut viata pustie.
Credeam ca vine primavara,
Dar am uitat, c-asa e omul,
Ca-n viata multe credem noi,
Dar mult mai multe ne da Domnul.
Si-atunci, cum spune si "povestea"
Ca nu-i nimica nou sub soare,
Mi-am amintit ca maine-i ziua
Cand se produce-acea schimbare.
Astept acum sa vina maine
Sa ne aduca indreptare
Macar la vreme, ca la restul
Cred ca mai trebuie ... rabdare!
Si am iesit voios din casa,
M-a prins un frig cumplit pe scara
Ce mi-a patruns, adanc, in oase.
Credeam ca vine primavara
Si-n inima va fi iar soare,
Dar m-a lovit, napraznic, gerul
Si m-a trimis in disperare.
Credeam ca vine primavara
Si va aduce bucurie,
Dar a venit iar vijalaia,
Si mi-a facut viata pustie.
Credeam ca vine primavara,
Dar am uitat, c-asa e omul,
Ca-n viata multe credem noi,
Dar mult mai multe ne da Domnul.
Si-atunci, cum spune si "povestea"
Ca nu-i nimica nou sub soare,
Mi-am amintit ca maine-i ziua
Cand se produce-acea schimbare.
Astept acum sa vina maine
Sa ne aduca indreptare
Macar la vreme, ca la restul
Cred ca mai trebuie ... rabdare!
miercuri, 21 februarie 2018
Gand din ... actualitate
Citesc, ascult si ...nu ma minunez!
O "itire", pe care unii o asteapta de 28 de ani, pare sa fi cuprins "actualitatea romaneasca", insa excluzand, parca, pe cei care asteapta adevarata devoalare de 29 de ani. Si astfel, excluzandu-se una pe cealalta, caci nu poti vorbi de "rezolvarea" spinoasei spete a "mineriadei din 1990" fara a avea "adevarul rezolvat" al Revolutiei si evenimentelor ulterioare lui 22 decembrie 1989, gandul actiualitatii de astazi ma duce spre ceva greu, cenusiu, plumburiu. Redat, perfect, de cel mai important poet simbolist roman, George Bacovia.
O simbolistica perfecta pentru tot ce inseamna implicare si, mai ales, nonimplicare!
"Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb."
O "itire", pe care unii o asteapta de 28 de ani, pare sa fi cuprins "actualitatea romaneasca", insa excluzand, parca, pe cei care asteapta adevarata devoalare de 29 de ani. Si astfel, excluzandu-se una pe cealalta, caci nu poti vorbi de "rezolvarea" spinoasei spete a "mineriadei din 1990" fara a avea "adevarul rezolvat" al Revolutiei si evenimentelor ulterioare lui 22 decembrie 1989, gandul actiualitatii de astazi ma duce spre ceva greu, cenusiu, plumburiu. Redat, perfect, de cel mai important poet simbolist roman, George Bacovia.
O simbolistica perfecta pentru tot ce inseamna implicare si, mai ales, nonimplicare!
"Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb."
(http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/b/george-bacovia/plumb.html)
joi, 1 februarie 2018
O clarificare : PAMBLICA
Pentru ca iubesc mai mult adevarul decat polemicile si pentru ca vad peste tot in mediul online, cel putin, atitudini si pozitii atat de partizane, dar nejustificate, vreau sa fac o clarificare cu un simplu copy-paste, redat exact cum am preluat textul.
Cu mentiunea ca este mult mai usor sa manipulezi prin inregimentare.
Deci: cautati, cautati, cautati!
"21 de definiții pentru panglică pamblică pandlică (maximum 20 afișate)
Cu mentiunea ca este mult mai usor sa manipulezi prin inregimentare.
Deci: cautati, cautati, cautati!
"21 de definiții pentru panglică pamblică pandlică (maximum 20 afișate)
PÁNGLICĂ, panglici, s. f. 1. Fâșie îngustă de bumbac, de mătase, de catifea etc., folosită mai ales ca podoabă (la îmbrăcămintea feminină). ♦ Fâșie îngustă de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuș, folosită la mașina de scris. 2. Bandă de pânză, de mușama sau de metal divizată în centimetri, care servește la măsurarea distanțelor. 3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, având grosime și lățime mică în raport cu lungimea; bandă. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pándlică, pámblică s. f.] – Din magh. pántlika.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PÁNGLICĂ, panglici, s. f. 1. Fâșie îngustă de bumbac, de mătase, de catifea etc., folosită mai ales ca podoabă (la îmbrăcămintea feminină). ♦ Fâșie îngustă de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuș, folosită la mașina de scris. 2. Bandă de pânză, de mușama sau de metal divizată în centimetri, care servește la măsurarea distanțelor. 3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, având grosime și lățime mică în raport cu lungimea; bandă. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pándlică, pámblică s. f.] – Din magh. pántlika.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PÁNGLICĂ, panglici, s. f. 1. Țesătură lungă și îngustă, de bumbac, de mătase, de catifea etc. folosită ca ornament sau ca accesoriu, mai ales Ia îmbrăcămintea feminină. Mialache își scoase pălăria de paie cu panglică neagră lată. DUMITRIU, N. 238.Marele pod de fier, departe, părea o panglică lungă albă, întinsă pe sub cerul albastru. SADOVEANU, O.III 663. ◊ Expr. A scoate panglici pe nas v. nas. ♦ Fîșie îngustă de țesătură de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuș, folosită la mașina de scris. ♦ Fîșie de pînză sau de metal divizată în centimetri, servind la măsurarea distanțelor. ♦ Produs intermediar în industria filaturii, alcătuit dintr-un mănunchi subțire de fibre textile omogeneizate și paralelizate. 2. Obiect flexibil de oțel sau de alt material, avînd grosimea și lățimea mici în raport cu lungimea; bandă. Ferăstrău cu panglică. 3. (Popular) Tenie. – Accentuat și: panglícă.– Pl. și: (rar) panglice (SAHIA, N. 66, EMINESCU, N. 132). – Variante: (1; regional) pándlică (ODOBESCU, S. I 469), pámblică(CARAGIALE, O. II 159) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pánglică s. f., g.-d. art. pánglicii; pl. pánglici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pánglică s. f., g.-d. art. pánglicii; pl. pánglici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PÁNGLICĂ s. 1. (reg.) primă, (Mold. și Bucov.) cordea, (Ban.) sârmă. (~ de mătase.) 2. (TEHN.) bandă. (~ la mașina de scris.) 3. v.tenie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pánglică (pánglici), s. f. – 1. Cordea, bantă, fașă. – 2. Decorație. – 3. Tenie. – Var. (Trans.) pantlică, (Munt.) pamblică, (Banat)plăntică. – Mr. panglică. Germ. Bandel, prin intermediul mag. pántlika (Miklosich, Fremdw., 116; Gáldi, Dict., 149; Bernard 35), cf.ngr. παντλῆϰα, sb., rut. pantlijka, ceh. pantlička. – Der. panglicar, s. m. (fabricant sau vînzător de panglici; scamator, prestidigitator, iluzionist); panglicărie, s. f. (fabrică sau prăvălie de panglici; scamatorie, șarlatanie).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PÁNGLICĂ ~ci f. 1) Fâșie îngustă de material textil, folosită de femei ca podoabă (la îmbrăcăminte, în păr etc.); cordea. ~ de mătase. ◊ A scoate ~ca a) a face scamatorii; b) a amăgi. 2) și fig. Orice obiect având formă de fâșie îngustă. ~ pentru mașina de scris. ~ de metal. 3) pop. Vierme cu corpul plat și foarte lung, care parazitează în intestinul subțire al animalelor carnivore și al omului; cordea; tenie. [G.-D. panglicii] /<ung. pántlika
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
panglică f. 1. țesătură îngustă și subțire de mătase, fir, lână; 2. bandă de încins fruntea și capul; 3. decorațiune; 4. vierme solitar, tenia. [Serb. PANTLYKA (V. bantă)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
panglícă și pánglică f., pl. ĭ (sîrb. pantljika, cr. pantlika, d. germ. pantel, dim. d. pant, band, legătură, bandă; ung. pántlika, ngr.pantlika, panglika. V. bandă). Vest. Cordea, fășie de matasă (ș. a.) făcută de fabrică și care se întrebuințează ca ornament în îmbrăcămintea femeĭască, la pălăriile bărbăteștĭ, la susținut decorațiunile pe pĭept ș. a. Tenie, un verme intestinal. – Șipamblícă (sud și est), pantlícă (Trans.) și plăntică (Ban. Olt.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PÁMBLICĂ s. f. v. panglică.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PÁNDLICĂ s. f. v. panglică.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
PÁMBLICĂ s. f. v. panglică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PÁNDLICĂ s. f. v. panglică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PÁMBLICĂ s. f. v. panglică.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PÁNGLICI s. pl. v. iarbă-albă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pamblícă, V. panglică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ténie f. (lat. táenia, vgr. tainia). Med. Un lung verme intestinal numit și cordică, panglică și verme solitar.
(https://dexonline.ro/definitie/panglica)
marți, 30 ianuarie 2018
O umila parere
Pe unul din site-urile pe care le urmaresc, dupa o analiza interesanta a situatiei cu care ne confruntam atat real cat si virtual am dat, la sfarsit, de o intrebare veche dar, zic eu, de mare actualitate: "ce-i de facut ?". Pe langa aceasta, incitant, era lansata provocarea spre si pentru solutii. Mai ales pentru mediul online, atat de activ in anumite momente, mai ales "in intepare" dar mult prea pasiv cand problemele serioase impun o alta abordare.
Am incercat sa ma documentez mai mult si mi-am petrecut timpul vazand si revazand, in context, multe din articolele pe care mediul online le pune la dispozitia curiosului.
M-au impresionat "experimentul" islandez, tenacitatea poloneza si, nu in ultimul rand, chiar istoria noastra. In special prin doua citate. Pe unul l-am distribuit chiar pe FB si apartine lui Mircea Eliade. Pe al doilea, un fragment dintr-un discurs mult mai amplu, vreau sa-l redau, prin copy-paste fireste, pentru ca raspunde, oarecum provocarii sus mentionate. Iata-l, asa cum l-am gasit pe:
https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2014/06/17/mihail-kogalniceanu-cuvant-pentru-deschiderea-cursului-de-istorie-nationala-iasi-1843/:
"Dacă Grecii au căzut odată subt jugul lui Filip și în urmă subt jugul Romanilor, este pentru că au vroit să fie Plateani, Tebani, Ateniani, Spartiați, și nu Elini; tot așa și strămoșii nostri au vroit să fie Ardeleni, Munteni, Bănățeni, Moldoveni, și nu Romăni; rareori ei au vroit să se privască între dânșii ca o singură și aceeași nație; în neunirea lor, dar, trebuie să vedem isvorul tuturor nenorocirilor trecute, a cărora urme, ăncă pănă astăzi, sânt vii pe pământul nostru. Departe de a fi părtinitorul unui simtiment de ură cătră celelalte părți ale neamului meu, eu privesc ca patria mea toată acea întindere de loc unde se vorbește Romănește și ca istoria națională, istoria Moldaviei întregi, înainte de sfășierea ei, a Valahiei și a fraților din Transilvania. "
Si ca o umila parere, in acelasi context pentru aceeasi provocare, poate vom reusi sa schimbam ceva atunci cand toti, de la "vladica la opinca" dupa cum se spune, ne vom "intoarce la dragostea dintai" (cine stie cunoaste), cum suntem indemnati intr-un anume Loc sa procedam si ne vom debarasa de atitudinea mioritica a promovarii sacrificiului inutil si a autoplangerii de mila, a autoblamarii si negarii sentimentului patriotic pentru care nu doar inaintasii ci si compatriotii nostri si-au dat viata pentru adevarata "propasire materiala si spirituala" a natiunii noastre (din nou, cine stie, cunoaste).
O schimbare in noi, din noi si pentru noi fara de care nimic nu va avea sorti de izbanda, oricat de multe "Planuri Marschall" sau alte masuri de sustinere s-ar pune in miscare pentru ajungerea in randul democratiilor normale nu originale, asa cum, din pacate, suntem obligati sa suportam de peste un sfert de veac. Cu reparatiile istorice care, normal, se impun!
Am incercat sa ma documentez mai mult si mi-am petrecut timpul vazand si revazand, in context, multe din articolele pe care mediul online le pune la dispozitia curiosului.
M-au impresionat "experimentul" islandez, tenacitatea poloneza si, nu in ultimul rand, chiar istoria noastra. In special prin doua citate. Pe unul l-am distribuit chiar pe FB si apartine lui Mircea Eliade. Pe al doilea, un fragment dintr-un discurs mult mai amplu, vreau sa-l redau, prin copy-paste fireste, pentru ca raspunde, oarecum provocarii sus mentionate. Iata-l, asa cum l-am gasit pe:
https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2014/06/17/mihail-kogalniceanu-cuvant-pentru-deschiderea-cursului-de-istorie-nationala-iasi-1843/:
"Dacă Grecii au căzut odată subt jugul lui Filip și în urmă subt jugul Romanilor, este pentru că au vroit să fie Plateani, Tebani, Ateniani, Spartiați, și nu Elini; tot așa și strămoșii nostri au vroit să fie Ardeleni, Munteni, Bănățeni, Moldoveni, și nu Romăni; rareori ei au vroit să se privască între dânșii ca o singură și aceeași nație; în neunirea lor, dar, trebuie să vedem isvorul tuturor nenorocirilor trecute, a cărora urme, ăncă pănă astăzi, sânt vii pe pământul nostru. Departe de a fi părtinitorul unui simtiment de ură cătră celelalte părți ale neamului meu, eu privesc ca patria mea toată acea întindere de loc unde se vorbește Romănește și ca istoria națională, istoria Moldaviei întregi, înainte de sfășierea ei, a Valahiei și a fraților din Transilvania. "
Si ca o umila parere, in acelasi context pentru aceeasi provocare, poate vom reusi sa schimbam ceva atunci cand toti, de la "vladica la opinca" dupa cum se spune, ne vom "intoarce la dragostea dintai" (cine stie cunoaste), cum suntem indemnati intr-un anume Loc sa procedam si ne vom debarasa de atitudinea mioritica a promovarii sacrificiului inutil si a autoplangerii de mila, a autoblamarii si negarii sentimentului patriotic pentru care nu doar inaintasii ci si compatriotii nostri si-au dat viata pentru adevarata "propasire materiala si spirituala" a natiunii noastre (din nou, cine stie, cunoaste).
O schimbare in noi, din noi si pentru noi fara de care nimic nu va avea sorti de izbanda, oricat de multe "Planuri Marschall" sau alte masuri de sustinere s-ar pune in miscare pentru ajungerea in randul democratiilor normale nu originale, asa cum, din pacate, suntem obligati sa suportam de peste un sfert de veac. Cu reparatiile istorice care, normal, se impun!
marți, 23 ianuarie 2018
In prag de sarbatoare!
Fara nici un alt comentariu postez, prin copy-paste, un semnal, o chemare, o provocare veche de peste un secol, pentru ceea ce ar fi trebuit sa insemne, postdecembrist, adevarata noastra renastere. Si nu din afara!
"Vasile Alecsandri
"Vasile Alecsandri
Deşteptarea României *
1848
Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare,
N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător,
Ce se-nalţă pân' la ceruri din a lumii deşteptare,
Ca o lungă salutare
Cătr-un falnic viitor?
Nu simţiţi inima voastră că tresare şi se bate?
Nu simţiţi în pieptul vostru un dor sfânt şi românesc
La cel glas de înviere, la cel glas de libertate
Ce pătrunde şi răzbate
Orice suflet omenesc?
Iată! lumea se deşteaptă din adânca-i letargie!
Ea păşeşte cu pas mare cătr-un ţel de mult dorit.
Ah! treziţi-vă ca dânsa, fraţii mei de Românie!
Sculaţi toţi cu bărbăţie,
Ziua vieţii a sosit!
Libertatea-n faţa lumii a aprins un mândru soare,
Ş-acum neamurile toate către dânsul aţintesc
Ca un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare
Se cerc vesel ca să zboare
Către soarele ceresc!
Numai tu, popor române, să zaci vecinic în orbire?
Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator?
Numai tu să nu iei parte la obşteasca înfrăţire,
La obşteasca fericire,
La obştescul viitor?
Până când să creadă lumea, o! copii de Românie!
C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi?
Până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie
Şi la caru-i de trufie
Să ne-njuge ea pe noi?
Până când în ţara noastră tot străinul să domnească?
Nu sunteţi sătui de rele, n-aţi avut destui stăpâni?
La arme, viteji, la arme! faceţi lumea să privească
Pe câmpia românească
Cete mândre de români!
Sculaţi, fraţi de-acelaşi nume, iată timpul de frăţie!
Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi
Aruncaţi braţele voastre cu-o puternică mândrie
Şi de-acum pe vecinicie
Cu toţi mâinile vă daţi!
Hai, copii de-acelaşi sânge! hai cu toţi într-o unire
Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim.
Pas, români! lumea ne vede... Pentru-a Patriei iubire,
Pentru-a mamei dezrobire
Viata noastră să jertfim!
Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!
Care vede-n a lui ţară libertatea re-nviind,
Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare
Pentru Patria sa moare,
Nemurire moştenind.
* Această poezie nu a fost publicată în ediţia l-a a Doinelor, fiindcă volumul,
tipărit la Paris, avea a trece prin Austria pentru ca să intre în România."
1848
Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare,
N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător,
Ce se-nalţă pân' la ceruri din a lumii deşteptare,
Ca o lungă salutare
Cătr-un falnic viitor?
Nu simţiţi inima voastră că tresare şi se bate?
Nu simţiţi în pieptul vostru un dor sfânt şi românesc
La cel glas de înviere, la cel glas de libertate
Ce pătrunde şi răzbate
Orice suflet omenesc?
Iată! lumea se deşteaptă din adânca-i letargie!
Ea păşeşte cu pas mare cătr-un ţel de mult dorit.
Ah! treziţi-vă ca dânsa, fraţii mei de Românie!
Sculaţi toţi cu bărbăţie,
Ziua vieţii a sosit!
Libertatea-n faţa lumii a aprins un mândru soare,
Ş-acum neamurile toate către dânsul aţintesc
Ca un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare
Se cerc vesel ca să zboare
Către soarele ceresc!
Numai tu, popor române, să zaci vecinic în orbire?
Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator?
Numai tu să nu iei parte la obşteasca înfrăţire,
La obşteasca fericire,
La obştescul viitor?
Până când să creadă lumea, o! copii de Românie!
C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi?
Până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie
Şi la caru-i de trufie
Să ne-njuge ea pe noi?
Până când în ţara noastră tot străinul să domnească?
Nu sunteţi sătui de rele, n-aţi avut destui stăpâni?
La arme, viteji, la arme! faceţi lumea să privească
Pe câmpia românească
Cete mândre de români!
Sculaţi, fraţi de-acelaşi nume, iată timpul de frăţie!
Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi
Aruncaţi braţele voastre cu-o puternică mândrie
Şi de-acum pe vecinicie
Cu toţi mâinile vă daţi!
Hai, copii de-acelaşi sânge! hai cu toţi într-o unire
Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim.
Pas, români! lumea ne vede... Pentru-a Patriei iubire,
Pentru-a mamei dezrobire
Viata noastră să jertfim!
Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!
Care vede-n a lui ţară libertatea re-nviind,
Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare
Pentru Patria sa moare,
Nemurire moştenind.
* Această poezie nu a fost publicată în ediţia l-a a Doinelor, fiindcă volumul,
tipărit la Paris, avea a trece prin Austria pentru ca să intre în România."
(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/desteptarearom.php)
luni, 22 ianuarie 2018
Pentru ca este nevoie!
Ca am revenit dupa atata timp este si pentru ca trecem printr-o criza profunda din care se pare, nefericit, ca nu avem scapare, asa cum preciza un personaj de comedie: "Din aceasta dilema nu puteti iesi!"(http://www.romanianvoice.com/poezii/teatru/ilc-scrisoare_pierduta-actul_3.php).
In context, chestiunea cu "luminita de la capatul tunelului" pare a fi perimata.
Cum se cauta motive, solutii, variante si variabile, am cautat si eu. Si am gasit ceva mai vechi, din perioada comunista dar nu de la comunisti (sic!). Am dat copy-paste si voi posta materialul aici cu rugamintea de a fi citit si dat mai departe.
PENTRU CA ESTE NEVOIE!
"Cele zece porunci ale românului, înfăţişate de Ion Raţiu la primul Congres al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, desfăşurat la Geneva în anul 1984:
In context, chestiunea cu "luminita de la capatul tunelului" pare a fi perimata.
Cum se cauta motive, solutii, variante si variabile, am cautat si eu. Si am gasit ceva mai vechi, din perioada comunista dar nu de la comunisti (sic!). Am dat copy-paste si voi posta materialul aici cu rugamintea de a fi citit si dat mai departe.
PENTRU CA ESTE NEVOIE!
"Cele zece porunci ale românului, înfăţişate de Ion Raţiu la primul Congres al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, desfăşurat la Geneva în anul 1984:
1. Fii mândru că eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil şi vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre.
2. Afirmă-ţi dragostea pentru Patrie ori de câte ori ai ocazia. Nu faci asta pentru că eşti şovin ci pentru că doreşti să îi serveşti pe cei rămaşi acasă.
3. Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa. Nu regăţeni, nu transilvăneni, nu basarabeni, nu timoceni, aromâni sau megleniţi. Toţi suntem români.
4. Ajută-ţi compatrioţii din mult-puţinul ce îl ai. Dă-ţi tainul, nu îl precupeţi.
5. Susţine instituţiile româneşti din diaspora, oricât de modeste sau de imperfecte ar fi acestea.
6. Nu critica niciodată, nici măcar prieteneşte, pe românul care se străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tu mai bine decât el.
7. Nu aduce nicio critică, nici măcar “constructivă”, semenului tău care luptă. Critica ta să se afirme prin faptă: fă mai mult şi mai bine decât face el.
8. Fii întotdeauna conştient că gelozia, invidia şi calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab, care nu mai are nici ţară, nici poziţie în societate. Nu te lăsa pradă acestor sentimente inferioare.
9. Opune-te numai celor care siluiesc voinţa poporului român. Opoziţia faţă de eforturile altor patrioţi români este o irosire de energie.
10. Fă ceva pozitiv pentru ţara ta şi pentru compatrioţii tăi. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi.
Autor: Ion Rațiu"
(https://gandeste.org/general/ion-ratiu-la-geneva-in-1984-decalogul-romanului/85405)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)