Cui i-a frica de....???

Ca treaba merge prost in "eterna si fascinanta Romanie" adusa la sapa de lemn de cei care, marginalizati fiind de nomenclaturistii de prim rand al PCR, s-au gandit sa se "revanseze" pe seama poporului, dupa accederea la putere ca urmare a faptului ca "stupid people" "munceste, nu gandeste", nu este o noutate si nu mi-am propus sa antamez un asemenea subiect.

Nu mi-am propus nici sa dezleg misterul enuntului "Cui i-e frica de Virginia Woolf"!

Mi-am propus, in schimb, sa aduc in atentia celui, sau celor, care vor trece pe aici, pe acest blog din intamplare sau nu, intrebarea care, in contextul amplelor dezbateri nascute de realizarea unui intreprinzator om de afaceri moldovean, mi se pare foarte interesanta, incisiva si de neocolit: CUI I-E FRICA DE STEFAN MANDACHI?

Cum dezbaterile pe care le-am urmarit, mai ales prin intermediul FM, au scos in evidenta in special coalizarea autoritatilor de tot felul pentru a demonstra si infiera, cu manie proletara as spune, ilegalitatile comise de afaceristul in cauza, am cautat in spatiul online ceva care sa demonstreze ca, de fapt, frica este legata de cu totul alte motive decat simpla intreprindere, curajoasa si inedita, care ar trebui sa trezeasca nu doar constiintele ci si atitudinile pentru ca, intr-adevar, Romania sa-si merite locul pe care l-a avut si trebuie sa-l aiba intre tarile democrate, acum si-n viitor.

Pentru inceput, vreau sa dau cursul valutar BNR la nivelul zilei (doar euro):

"Curs valutar (exprimat in RON) comunicat in data de 11 martie 2019

EUR - Euro - 4.7516 " (https://www.cursbnr.ro/arhiva-curs-bnr-2019-03-11)

Si acum sa antamam problema in cauza:

Am gasit, in mediul online, doua articole pe care le supun atentiei.

Primul, de pe https://www.activenews.ro/stiri-social/PRIMUL-metru-de-autostrada-pentru-Moldova-a-fost-construit-de-un-om-de-afaceri-154887 spune asa:

"Cu 4500 de euro, 17 muncitori și 7 ore de lucru s-a finalizat cel mai rapid șantier al celei mai scurte autostrăzi private din Moldova." 

Pentru clarificare, desi nu se aminteste de TVA, voi considera suma respectiva fara TVA, din motive de comparare cu datele evidentiate imediat. Suma "tradusa", apoi la cursul zilei, in 21.382, 20 ron /m.

Asta inseamnd 21.382.200 ron/ km (fara TVA)!

Si acum sa ne minunam!!!!!!!

Iata ce am gasit pe http://www.130km.ro/a0.html - Calendarul finalizarii proiectelor de autosstrazi in Romania (doar un exemplu, pentru studiu)

"Autostrada Bucuresti Sud reprezinta proiectul de realizare a Centurii Bucuresti Sud in regim de autostrada. Aceasta are o lungime de 50,8 kilometri si ar trebui sa faca parte dintr-un inel de autostrada in jurul Capitalei, cu o lungime totala de 101 kilometri.

In lunile aprilie-mai 2018 au fost anuntati castigatorii pentru toate cele trei loturi:

Lotul 1, 16,3km, castigator Alsim Alarko Sanayi Tesisleri ve Ticaret AS, pret 830.679.662,15 lei fara TVA. Selectia a fost contestata.
Lotul 2, 17,0km, castigator Alsim Alarko Sanayi Tesisleri ve Ticaret AS, pret 750.849.942,12 lei fara TVA.
Lotul 3, 17,5km, castigator asocierea Aktor SA - Euro Construct Trading SRL, pret de 853 milioane lei, termen de executie 42 de luni."

Situatia am gasit-o concretizata in media astfel:

https://monitorizari.hotnews.ro/stiri-infrastructura_articole-primul-contract-pentru-autostrada-centura-a0-capitalei-semneaza-sambata-17-160-mil-euro-18-luni-licitatie.htm

(cei interesati pot afla detaliile citind).

Ca simplu privitor din exterior, cu toate ca, o scurta perioada, am activat si ca responsabil siguranta circulatiei pe un tronson de modernizare al E-85, ma gandesc la faptul ca nu de actiunea in sine a omului de afaceri le este frica celor care ar trebui sa se gandeasca la modernizarea infrastructurii nationale ci la modul in care, prin licitatiile organizate, se intampla ca sumele sa depaseasca, de cele mai multe ori, dublul celei obtinute de "experimentul" in cauza.

Caci, daca "artimetic" facem un calcul, vizavi de investitia moldoveanului, rezulta ca, in raport doar cu suma acestuia, pe speta in discutie avem urmatoarea situatie:

pentru lotul 1 = 50.961.942,47 ron/km (2.39)

pentru lotul 2 = 44.167.643,66 ron/km (2.07)

pentru lotul 3 = 48.742.857,15 ron/km (2,28)

Acum, ca diferenta de teren, relief samd impun corectii de pret, e normal ca suma sa fie usor discutata. 

Dar nu trebuie uitat ca este posibil ca la executia metrului respectiv de autostrada TVA-ul sa fie inclus, ceea ce schimba datele problemei. La fel cum se schimba datele problemei din moment ce la acelasi metru de autostrada, cu siguranta nu au existat "cheltuieli administrative de cel putin 10 procente" sau altfel de cheltuieli "paralele", care sa ridice pretul ofertei pentru a fi acceptata. 

Fara a lua in discutie timpul de executie, cel al "specialistilor", al subcontractantilor samd. 

Si ca autostrada respectiva este una privata!

Asa stand, deci lucrurile, raman la intrebarea: cui i-e frica de demonstratia lui Stefan Mandachi?

Raspunsul este asteptat, cred, de toti cei care, platind rovinieta, isi rup masinile pe autostrazile deja in circulatie sau pe drumurile modernizate recent si la fel de recent peticite. Si nu numai!

Ca o nota de multumire, pe tronsonul E-85 la care am contribuit si eu, desi sunt cateva reparatii, carosabilul arata aproape ca la darea lui in exploatare, in 2005. Si o spun cei care circula constant pe el, nu eu care-l "vizitez" de 2-3 ori pe an. 

La buna vedere pe 15 martie ac, deci?

Un gand despre nastere. RENASTERE!

Cum majoritatea postarilor pe care le urmaresc pe site-urile de socializare, cu tenta mai mult sau mai putin politica par a pune celebra intrebare, lansata cu ceva mai mult timp in urma si devenita tema de ample dezbateri, "Ce-i de facut", mi-am propus o buna perioada de timp sa ma documentez in aceasta directie, pentru a gasi un raspuns cat de cat valabil timpului si vremurilor pe care le traversam.

Pentru ca pe Google, la un clic distanta, se afla raspunsuri pentru toate gusturile, taberele si patimile care ne coplesesc, m-am oprit in a efectua celebra miscare "copy-paste" si a veni cu dovezi mai mult sau mai putin pertinente.

In acelasi timp, cum nu am putut exclude din rezultatele gasite subiectul la care vreau sa ma opresc, chiar daca el poate naste reactii si ...reactii dupa cum cei care, din curiozitate sau nu, vor trece pe aici, adica peste aceste randuri, si vor primi cu bunavointa sau nu tema, "de trista amintire nostalgica" dupa cum marea majoritate o va comenta, "OMUL NOU", tragica sintagma a unui trecut nu prea indepartat cum va spune, iarasi, majoritatea, dar mult mai importanta si de impact, decat putem noi sa intelegem si sa pricepem daca, "stand stramb si judecand drept" stim ca trebuie "sa dam Cezarului ce-i al Cezarului", s-a nascut acest gand pe care va rog sa-l primiti fara patimi sau prejudecati.

De treizeci de ani, cele cateva luni ramase pana la "anivrsare" nici nu mai conteaza, Romania traverseaza o groaznica situatie materiala si spirituala, cu urmari dezastroase pe toate palierele vietii cotidiene. De treizeci de ani, fara exceptie bubele, mucegaiul si gunoiul politic si nu numai au format o crusta maligna care separa tara noastra de restul democratiilor autentice si ne blocheaza intr-un tunel aproape infinit, chiar daca la un capat se vede o luminita. Intrebarea pe care o simt, nepusa, este insa: care capat?

Analistii de toate felurile, in incercarea de a gasi cauzele acestui dezastru, pun accent ba pe "greaua mostenire", ba pe lipsa unei constiinte politice autentic democrate, ba pe imixtiuni externe, ba pe jocuri de tip mafiot, ba pe conspiratii de tot felul, stat paralel samd. Iar analizele contureaza tablouri mai mult sau mai putin apocaliptice fara sa tina cont, daca mi se permite corectia, ca...APOCALIPSA inseamna DESCOPERIRE.

Si aici trebuie sa ma opresc cu gandul caci, analizand toate cauzele, antamand toate problemele si disecand toate variantele si solutiile posibile si imposibile, inclusiv nerealizata "taiere a cozii", m-am directionat spre sintagma amintita si nevoia aducerii ei in atentia celor care vor sa schimbe ceva si nu stiu cum.
Caci descoperind-o in scrieri mult mai vechi decat comunismul sau socialismul, chiar si utopic, am inteles ca orice s-ar incerca sa se schimbe in aceasta tara, fara schimbarea fiecaruia dintre noi, in profunzime, fara UN OM NOU, dar nu constructor al socialismului si comunismului, nu vom putea face nimic.
O schimbare care trebuie sa se faca de sus in jos, "de la Vladica pana la opinca" adica, de la "palatele" conducerii pana la ultimul bordei al celui mai umil contribuabil.

O sarcina imposibila, se va spune si cu siguranta asa poate fi atata timp cat nu se renunta la fast, bogatie, privilegii si titlu, dar perfect realizabila daca, dupa cum ne place sa ne numim o natiune crestina, se respecta de catre TOTI, indiferent de grad, functie si titlu, invataturile de bun simt pe care Sfintii Parinti le-au lasat in paginile Sfintelor Scripturi si in special al Noului Testament.
Aceasta pentru o nastere, sau o RENASTERE, pe care o asteapta, dar nu o cauta cei care pot si trebuie sa schimbe ceva pe acest plai binecuvantat de Dumnezeu.

Care, asa cum ne-a lasat Sfantul apostol Ioan, "...întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din dorinţă trupească, nici din dorinţă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut." (https://doxologia.ro/evanghelie/ev-ioan-1-1-17)

Si, trebuind sa folosesc copy-paste pentru echidistanta si impartialitate,

"11 A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit.

12Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu,
13care nu din sânge, nici din voința trupului, nici din voința bărbatului ci din Dumnezeu s-au născut."(https://www.bible.com/ro/bible/1467/JHN.1.VBRC2013 - traducere catolica)

"11 A venit la ale Sale, dar ai Săi nu L‑au primit.
12 Însă tuturor celor ce L‑au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le‑a dat autoritatea să devină copii ai lui Dumnezeu,
13 născuți nu din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia vreunui bărbat, ci din Dumnezeu."
(https://www.bible.com/ro/bible/126/JHN.1.NTR - traducere neoprotestanta)

Odata nascut asa, OMUL NOU de care are nevoie Romania pentru schimbare cred ca poate rasturna toate pronosticurile pesimiste si poate face cu mult mai mult decat ceea ce traim, simtim si induram in aceste timpuri si vremuri care, vrem sau nu, confirma aceleasi decoperiri facute cu aproape doua mii de ani in urma, dar pe care nu le luam in seama din cauze binecunoscute.

Metodele sunt, modul de actiune exista, mai trebuie schimbata doar... mentalitatea despre OMUL NOU!

De ce nu sunt de acord...

Nu sunt de acord cu o postare aparuta pe FB prin care suntem anuntati ca, aproximativ, "totul e bine, dar pacientul e mort", asta cu referire la democratia noastra mioritica. Si ca am pierdut tot ce s-a castigat in cei 30 de ani!

De ce?

Pentru ca, daca ne aducem aminte de cateva momente ale "istoriei noastre recente", majoritatea l-am blamat pe S.Brucan cand a spus ca, redau din memorie, "ne trebuie 20 de ani pentru a invata democratia". Iar in acest timp si depasindu-l, am aflat ca ...DEMOCRATIA E SUS, JOS E RUPEREA, fara ca poporul sa castige ceva! (ca sa ma "esprim" cu condescendenta).

Pentru ca, imitandu-i pe capitalistii americani, am fost manipulati si dirijati pentru a nu ne interesa "cum s-a facut primul milion de dolari" si ca, nu-i asa, "avem si noi nevoie de falitii nostri!". Si iar, ca popor, nu am castigat ceva!

Pentru ca atunci cand cei care au luptat in Occident pentru libertate si democratie, revenind in "eterna si fascinanta Romanie postdecembrista" au fost huliti, marginalizati, ridiculizati pentru ca "nu au mancat salam cu soia". MANCAM ACUM, CA ASA STA BINE GLOBAL SI BIO! Ce-am avut si ce-am pierdut, pardon, castigat?

Pentru ca...afacerile s-au facut cu dedicatie, lucrurile au mers prost de la incepus samd, in timp ce semnalele trase prin mijloacele artistice, literatura, cinematografie, au fost primite "cu o stea" sau pur si simplu tratate cu dezinteres deoarece "nu reflectau realitatea". Care realitate, astazi, ...
dar iata ce spuneau recenziile la un film in speta, redate prin copy-paste de pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Ticalosii:

"Aprecieri critice

Acest film a avut parte de recenzii mixte, în majoritate negative. Criticii de film au remarcat prezența unui număr mare de clișee (preluate din presa postdecembristă), superficialitatea în conturarea personajelor și lipsa de ritm a acțiunii. Catalogându-l pe Șerban Marinescu ca „nelipsit de nerv cinematic și de momente de elocință, dar fără relieful briant al predecesorilor”, Valerian Sava a afirmat că regizorul nu a încercat să se desprindă din capcana ecranizărilor operelor literare cu caracter didactic-propagandistic ale „nomenclaturii zilei”.^[7]

Punctul de plecare al filmului, romanul Ciocoii noi cu bodyguard, a fost considerat de criticul Andrei Gorzo drept o „proză mănoasă, irepresibilă, în care metaforele se tot împreunează împotriva naturii și proliferează ca metastazele”, în care personajele se remarcă prin limbuție răutăcioasă și clevetire. Filmul este catalogat drept „stupid și iresponsabil”, deoarece preia clișeele vehiculate frecvent de ziare și de televiziuni potrivit cărora întreaga clasă politică este coruptă, scena din final fiind considerată „o declarație cabotină de disperare”. Personajele sunt conturate în mod grosier, regizorul sperând a completa lipsurile prin distribuirea unor actori cunoscuți în rolurile principale.^[3]

Într-un articol din revista Observator cultural, criticul Mihai Fulger considera că Ticăloșii este „un film fără o poveste care să valorifice logica elementară a scenaristicii, lipsit complet de ritm și de tensiune”, care promite „«adevăruri», «dezvăluiri», «documente», «radiografii», «rapoarte» și alte bazaconii [...], dar nu [...] oferă decât două ore de plictiseală cruntă, dacă nu și de grețuri”. Printre criticile expuse de el sunt lipsa de consistență a personajelor (cu excepția lui Didi Sfiosu și a lui Dandu Patricianul), filmarea clasică cu abuz de prim-planuri și gros-planuri și publicitatea mascată a unor localuri, muzicieni, posturi și reporteri de televiziune. Singurul merit evidențiat de autor este „crearea unei atmosfere de opulență și depravare sau [...] zugrăvirea unei noi clase de parveniți, ai cărei reprezentanți sînt excesiv mediatizați și în realitate”.^[6]

Regizorul Mihnea Columbeanu (Pitbull) a menționat că filmul se caracterizează printr-un „schematism pueril” supralicitat, lipsa limbajului cinematografic expresiv, prezența unor secvențe arbitrare, imagine nereușită din nepriceperea de a folosi tehnica digitală, precum și scenografie și partituri muzicale care nu stârnesc emoții. Personajele sunt catalogate a fi „clișeatice, superficiale, neverosimile - și foarte cabotine! Construite în tușe groase, ba chiar grosiere”, precum și foarte guralive și false. Concluzia criticului este următoarea: „filmul e incredibil de obosit, anost, incolor, inodor și insipid, cu strigăte care sună a gol și cu cadre voit «stilate»”.^[13]

Jurnalista Iulia Blaga l-a catalogat drept un film plin de clișee despre oamenii politici și de afaceri corupți, care „nu are pretenția nici să emoționeze, nici să intrige, nici să revolte, nici să lumineze”.^[14] Laurențiu Brătan îl considera „un film fără forță, inutil politic”, „la fel de insipid ca talk-show-urile lui Radu Moraru sau Dan Diaconescu”.^[15]

Criticul literar Angelo Mitchievici scria într-un articol publicat în România literară că „filmul este cam prost” din cauza scenariului slab, a discursului șarjat care „lasă să se vadă tot mecanismul poveștii” și a frazelor pline de clișee. Potrivit criticului, „grotescul nu mai trebuie îngroșat, riscă altfel să transforme filmul în autoparodie. Încercarea de a realiza o frescă a culiselor politice românești rămâne la jumătatea drumului, în câteva momente și schițe regizorul a prins, totuși, esența democrației neaoșe, care aduce cu ceva între parfumul de mititei și cel de lupanar. [...] Finalul o dă cu oiștea în gard, melodramatic ca o curcă beată la barieră care deși vine trenul nu știe pe unde s-o ia.”. În ciuda criticilor formulate, filmul i-a plăcut totuși datorită actorilor care au jucat („una din cele mai bune distribuții”), a prezentării romantice și boeme a mahalalei politice și a muzicii relaxante cântate de Nelu Ploieșteanu cu Orchestra de la Șarpele Roșu.^[1]

Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: „Servicii Secrete controlate de Primul Ministru (Mălăele) îi surprind în ipostaze compromițătoare pe General (Vasilescu), pe Senator (Toni Cristin) cât și pe Magnat (Vișan). Acesta din urmă se face vinovat că joacă la 2 capete, finanțând și opoziția. Eliberat, după arestarea sa cu mascați și tot tacâmul TV, omul cu bani pare mai decis ca oricând să demaște jocurile Puterii. Premierul răspunde trimițându-i o aparent inocentă invitație la .. vânătoare!. Reportaj-pamflet la adresa luptelor politice din România postdecembristă, inspirat de romanul lui Dinu Săraru „Ciocoii noi cu bodyguard”. Cu acest film realizatorul se postează mai aproape ca oricând de obiectivul multor regizori din generația sa, jurnalistica, însoțită de versatilitatea-i caracteristică. La liziera dintre ficțiune și realitate, Marinescu își înconjoară acțiunea polițistă cu elemente de autenticitate perimată precum comentatori reali de TV, mediu care acoperă oricum un mare spațiu din imaginea cinematografică a filmului, cu VIP-uri smulse direct din realitate, de la Octavian Paler la Mircea Vintilă, Nelu Ploieșteanu și Dan Diaconescu (pe care un personaj îl și avertizează: „Vezi că iar îți închid ăștia postul!”), și cu alți corupți de elită. Intrigă neglijent improvizată cu personaje abstracte, denumite „Președintele”, „Consilierul primului ministru” etc. și pe care, ca scenarist, nu se mai ostenește să le individualizeze. Interpreții se joacă, plafonat, pe sine, fără datele psihologice necesare unei compoziții, căutând să afirme doar, conform sloganului de lansare al filmului, „cum banii fac politica și politica face banii”.” ^[16]"

Ajuns in acest punct si trecand peste capacitatea criticilor de a critica, sau nu in speta de fata, trebuie sa mai adaug doar o constatare personala: pe dulcele nostru plai, parca prevestind criza demografica ce avea sa urmeze "victoriei" de dupa 22 decembrie, copilul s-a nascut dar nu a supravietuit. Nu pentru ca spitalele erau si au ajuns asa cum le vedem astazi, nu pentru ca "greaua mostenire" ne-a adus unde ne-a adus ( apropo, tot ascult si nu ma dumirec, ca eram, odata, "granarul Europei"), nu pentru ca industria trebuia rasa, pentru ca nu "facea fata" capitalismului victorios si nici ca agricultura trebuia lichidata, pentru ca, peste ani, sa se impuna constituirea de asociatii pentru exploatarea terenului pe suprafete mari.

Ci, pur si simplu, pentru eludarea unei cifre: punctul 8 al PROCLAMATIEI DE LA TIMISOARA!

Fara de care, DE ATUNCI, am pierdut TOTUL!!!!!!!!

De pe Wikipedia preluate

Citind cateva articolle aparute pe o pagina pe care o urmaresc pe FB si urmarind si comentariile corespunzatoare "adiacente" (defect profesional), am ramas uimit de virulenta unora, in conditiile in care autorul postarii a facut, clar, precizarea "sursei". Si cum tot "defectul" profesional m-a indemnat sa ma clarific, mai intai pe mine, pentru a putea prezenta un cat de mic comentariu, m-am apucat sa caut pe Wikipedia despre Yoram_Hazony.

Cum nu am gasit mare lucru in romaneste, am "cerut" traducerea din engleza, rezultand ca un prin material o scurta biografie pe care o redau, prin copy-paste, fireste, fara nici o corectare (sugestie pentru cei interesati).

Succes la intelegerea textului si a postarilor din speta!

"Yoram Hazony este un filozof israelian, un savant biblic și un teoretician politic. Este președintele Institutului Herzl ^[1] din Ierusalim. Hazony este cunoscut pentru fondarea Centrului Shalem din Ierusalim, în 1994, și a condus-o prin acreditarea sa în 2013 ca Colegiul Shalem , primul colegiu de arte liberale din Israel.

Cartea Hazony Virtutea naționalismului (Cartea de bază, 2018) a fost selectată ca Cartea Conservatoare a Anului pentru anul 2019. Filozofia sa de Scripturi Evreiești ^[2] (Cambridge, 2012) a primit al doilea premiu PROSE pentru cea mai bună carte în teologie și religie de la Asociația Americană a Editorilor.

Biografie [ edita ]

Hazony a obținut licența de la Universitatea Princeton în studiile din Asia de Est în 1986, iar doctoratul său. de la Universitatea Rutgers în filosofia politică în 1993. În timp ce un junior la Princeton a fondat Princeton Tory , o revistă pentru gândire moderată și conservatoare. ^[3] Locuiește în Ierusalim împreună cu soția sa, Yael Hazony (Princeton '88). Ea sa născut Julia Fulton, iar cuplul sa întâlnit la Princeton. Cuplul are nouă copii. El este fratele mai mare al autorului David Hazony . Sa născut la Rehovot, Israel în 1964.

Hazony este directorul proiectului Fundației John Templeton în teologia filosofică evreiască și este membru al comitetului pentru consiliul pentru educație din Israel, care examinează programele de studii generale din universitățile și colegiile din Israel.

El este autorul unui blog web regulat despre filozofie, politică, iudaism, Israel și învățământul superior numit scrisori din Ierusalim . ^[4] Hazony a publicat articole și eseuri în numeroase ziare și reviste proeminente, printre care New York Times , Wall Street Journal și afacerile americane . ^{[5] [6] [7]}

Hazony este un naționalist descoperit și a scris că naționalismul oferă în mod unic "dreptul colectiv al unui popor liber să se autodeprime". ^[8]

Vederi religioase [ edita ]

Hazony este un evreu ortodox modern . În 2014, a scris un articol în care își expune opiniile despre Ortodoxia deschisă . Hazony a afirmat că se temea că Ortodoxia deschisă acționa ca o cameră ecou ideologică, în care orice opinie neautorizată a fost ridiculizată și înlăturată fără dezbatere. Hazony și-a exprimat îngrijorarea că elementele Ortodoxiei deschise se pare că au hotărât să accepte toate concluziile criticilor biblici academici drept un fapt incontestabil, fără a trece chiar prin mișcările de a investiga dacă aceste concluzii erau adevărate. ^[9]

Lucrări publicate [ editați ]

Cărți

• Virtutea naționalismului (New York: Books of Basic, 2018)
• Dumnezeu și politică în Esther (Cambridge: Cambridge University Press, 2016)
• Filosofia Scripturii Evreiesti (Cambridge: Cambridge University Press, 2012)
• Statul evreiesc: Lupta pentru sufletul Israelului (New York: Cărți de bază și Noua Republică, 2000)
• Filosofia politică a lui Jeremiah: teorie, elaborare și aplicații (disertație doctorală, 1993)

Carti editate

• Yoram Hazony și Dru Johnson, eds., Întrebarea perfecțiunii lui Dumnezeu (Leiden: Brill, 2018).
• Introducere în Aaron Wildavsky, Moise ca lider politic (Ierusalim: Shalem Press, 2005).
• David Hazony , Yoram Hazony și Michael Oren, ed., Noi eseuri despre sionism (Ierusalim: Shalem Press, 2006).

Cărți traduse

• Iddo Netanyahu, ultima bătălie a lui Yoni: salvarea la Entebbe, 1976, Yoram Hazony, trans. (Ierusalim: Gefen, 2001).

Articole

• Un imperfect Dumnezeu , New York Times, 25 noiembrie 2012. ^[10]
• Naționalismul a avut o reputație proastă. Dar este ceea ce America are nevoie acum , ora, 23 octombrie 2018. ^[11]

Referințe [ editați ]

1. "Institutul Herzl - Machon Herzl -" .
2. ^ "Yoram Hazony - Filozofia Scripturii Evreiesti" .
3. ^ Dietze, Jane (5 octombrie 1984). "Jurnalul conservator campus nou se străduiește să se apropie de intelectualitate" . Daily Princetonian . 108 (90).
4. ^ "Yoram Hazony - Gericke despre Biblie și Filozofie" . 7 noiembrie 2013.
5. ^ Hazony, Yoram (2017). "Liberalismul clasic este conservator?" .
6. ^ Hazony, Yoram. "Ce este conservatorismul?" .
7. ^ "Despre mine" .
8. "În apărarea națiunilor | Revizuirea națională" . Revista națională . 2018-09-13 . Adus 2018-10-29 .
9. ^ Hazony, Yoram (2014). "Ortodoxia deschisă" . Am fost în acea cameră de multe ori în viața mea. De prea multe ori. Și până acum știu destul de bine. Este o cameră în care există un singur punct de vedere politic corect, pe care toți se așteaptă să-l exprime. O cameră în care cei care se încadrează în linia de partid sunt lăudați mereu pentru că sunt iluminați, neînfricați și dedicați căutării adevărului, în timp ce oricine ridică o îndoială este întâmpinat cu furie și ridicol. O cameră în care cei care ar fi putut să nu fie de acord sau să ceară o întrebare dificilă fac un calcul rapid că nu merită să fie jena publică peste ea și să se retragă în tăcere sau altfel să-și ajusteze opiniile pentru a se potrivi. O cameră despre care se spune că este setată pe vrăjmașii din afară, dușmanii care lipsesc în mod invariabil de orice capacitate de gândire inteligentă, care nu au niciun punct bun de făcut, care, de fapt, nu posedă deloc virtuți recunoscute. Cu alte cuvinte, este o cameră în care cei convinși sunt răsplătiți cu generozitate pentru a fi convinși, necredincioșii sunt presați necontenit să aleagă partea dreaptă sau să se confrunte cu consecințele și scepticii - dacă nu sunt în stare să facă vânătăi serioase - sunt făcuți să taci.
10. ^ Hazony, Yoram. "Un Dumnezeu imperfect" .
11. ^ Hazony, Yoram. "Naționalismul a avut o reputație proastă, dar este ceea ce America are nevoie acum" .

Legături externe [ edit ]

• jerusalemletters.com
• YoramHazony.org
• shalem.org.il
• Apariții pe C-SPAN
• Twitter [1]
• În serviciul națiunii: Acest nou colegiu are rădăcini în Princeton, dar a fost creat pentru un loc la 5.700 de mile distanță

La un "clic" distanta

In ultima perioada am tacut, am cautat si am vazut cat de simplu si facil este sa te documentezi, despre orice si aproape oricine. Daca esti intesat. Caci, la un "clic" distanta, oportunitatile informationale ale platformelor online iti raspund, perfect, setei de cunoastere si clarificare. Daca exista.

Astazi, ascultand dezbaterile furtunoase pe tema asigurarii viitorului tarii, intr-o perioada neagra pentru generatia tanara, am dat peste un imn. Poezie scrisa cu multi ani in urma, dar cu puternice reverberatii in actualitatea pe care fiecare dintre noi o traim, pe pielea noastra, mai bine sau mai putin bine.

Pentru ca mi-am propus sa revin si cu alte ganduri de simplu cetatean, las astazi, spre meditare versurile respective, asa cum le-am copiat de pe 
https://www.versuri.ro/versuri/george-cosbuc-imnul-studentilor-_2317.html.

"Imnul studentilor - George Cosbuc

Cântăm libertatea şi numele sfânt
Al ţării străvechi şi-al acestui pământ! 
Iubirii de neam, ce de-a pururi ne-a fost
O pavăză-n lupte şi-n pace-adăpost
Cântămu-i supremul ei cântec. 

Cu vesele glasuri de tinere firi, 
Cuprinşi de-amintirea străbunei măriri, 
Spre soare ni-e gândul şi mergem spre el, 
Lumina ni-e ţintă şi binele ţel -
Trăiască-ne ţara şi neamul! 

Cu dreapta-nălţată spre Tatăl de sus
Jurat-am tot ce strămoşii ne-au spus:
Unire-ntre fraţi, şi pe Domn să-l iubim
Şi-altarul de jertf-al naţiunii să fim
Şi sufletul neamului nostru. 

Iar dacă protivnicii numelui tău
Cu oşti ar veni ca să-ţi facă vrun rău, 
Ridică-te mândră şi nu te-ngrija, 
Căci inima noastră e inima ta;
Tu-ncrede-te-n fiii tăi, mamă. 

lar dac-ar pieri de pe-ntregul pământ
Iubirea de neam şi-al credinţei avânt:
Azilul lor vecinic găsindu-l în noi
Le-am creşte, ca iar să le dăm înapoi
Mai tari şi mai trainice lumii."

Nu-i asa ca reamintirea lui doare?