vineri, 1 martie 2013

Un posibil raspuns


miercuri, 27 februarie 2013

Fara cuvinte

Zguduitoare sau nu, am gasit niste versuri pe care le postez mai jos, prin copy-paste. Cu o singura subliniere, la finalul lor. 
Pentru mine sunt mai relevante decat o mie de postari pro sau contra situatiei cu care ne confruntam. Pentru ca m-au lasat ... fara cuvinte.

Nimic sfânt nu mai rămâne-ncet-n faptă sau gând, // Animale cu două picioare merg pe Pământ, 
Sângele se face apă, rude-si schimbă fata, // Esti rănit de oameni pentru care ti-ai da viata…
Când răul intră-n casa ta // Si-ti execută cu ură familia…
Fenomene, reactii, gesturi extreme, // Sentimente tâmpite, alcool, ceva lovele…
Si cred în Dumnezeu si am păcatele mele, // Îti spun nu-ntelege aiurea, n-am venit s-o dau în stele,

Nu caut mântuire, nu mă schimb, nu sunt un sfânt // Si văd lucruri care pe oricare lasă mut…
Cum îsi omoară găinarii copiii… Fără cuvinte! ... // E putin spus te sperii s-auzi ce au în minte…
Întreabă o mamă fără copil ce simte, // Vezi ce-o să răspundă si găseste tu cuvinte! ...

Refren 
Oh… Nu stiu unde-o s-ajungem, ce-o să se-ntâmple cu // Noi… Parcă suntem tot timpul într-un război între Noi… Nu există cuvinte să ne trezească si // Noi nu vedem că sunt rele mai multe ca bune în Noi…


E prea multă otravă-n suflet, // Nici nu mai gândi, e dincolo de cuget, 
Ies vampirii la lumină, e durere, // Sentimentele-s călcate în picioare la vedere…
Părintii fac copii, ii abandonează, // Copiii îsi urăsc părintii si-i asasinează, 
Nu e credintă, nu e onoare, // Bunătatea si respectu’ nu mai au nicio valoare…
Oameni care calcă pe cadavre pentru bani, // Nici nu stii ce să mai faci ca să nu-ti mai faci dusmani…
E paranoia, fugi, c-o să te ajungă // Si-o să crezi că până si fratele tău e gata să te vândă…
Vrei să urli, urli înăuntru, // Tăcerea ta poate zgudui Pământu’…
Ai grijă de familie si tine minte… // Caracteru’ omenesc te lasă des fără
cuvinte…


Ard îngerii-n spitale, // Dracii dansează-n catedrale, 
Viata se ia pe datorie, // Apar ziduri, bariere-ntre bogati si sărăcie…
Minciuna e banalitate, // Lăcomia-i calitate, 
Moartea se jeleste-n tabloide, // Lupii nu mai ies în haite, se adună în partide…
Unii vând copii cu zambetu’ pe fată // In timp ce altii-si vând rinichii ca să le ofere o sansă
Că sunt tentatii chiar la fiecare pas, // Violenta face victime la fiecare ceas…
Pe stradă e care pe care, // Se omoară între ei si pentru locu’ de parcare…
N-am alte cuvinte să descrie agonia… // Poate unu’ singur… România…



marți, 26 februarie 2013

Printre ... picaturile nimicniciei


"Dacă vrei să cunoști un om cu adevărat, privește cum îi tratează pe cei inferiori, nu pe cei egali cu el."
J.K.Rowling

Raman, intotdeauna, impresionat de filmele care ma fac sa le urmaresc, chiar daca acest lucru se repeta de mai multe ori. Un astfel de film am reusit sa revad astazi, dupa iesirea din tura si dupa ce stirile din audiovizual si parcurgerea blogurilor care ma intereseaza m-au deceptionat.

Ca suntem tributari unui sistem total corupt, gresit si putred nu mai trebuie amintit. Elevi raniti si morti in scoli, pacienti decedati dupa "interventii medicale reusite", coruptie generalizata dar cu razbunari punctuale, lacrimi de crocodil (la pierderea unor avantaje), minciuna si sperjur la cel mai inalt nivel, furturi si devalizari cu aprobarea tacita a boss-ilor, dispret pentru orice tine de bunul simt, imixtiuni si dezinformari acolo unde ar trebui "unire-n cuget si-n simtiri" sunt doar cateva exemple care certifica implementarea raului si adancirea crizei generale (politica, economica si sociala) in detrimentul gasirii acelei mult dorite "luminite de la capatul tunelului" care sa ne permita si noua, romanilor sa fim, cu adevarat, cetateni comunitari cu drepturi depline.

In acest context, punctat de ploaia mocaneasca indiferenta si insensibila, un film de Oscar m-a atras, nu pentru referintele care l-au apreciat si propulsat in 2011 ci pentru modul in care mi-a relevat, inca odata, importanta unor principii si norme care tin nu doar de societatile democratice ci de orice poate insemna factorul uman. 

"Discursul regelui", in afara povestii interesante si educative, cred eu, pentru cei care vor sa invete ce inseamna cu adevarat o relatie mi-a relevat, iarasi si din nou, ce a insemnat si inseamna MONARHIA  in situatiile critice cu care s-a confruntat lumea celui de-al doilea razboi mondial.
Iar in intrebarea, profunda, pe care regele i-o adreseaza profesorului sau inainte de intrarea in emisie (si trebuie sa redau doar din memorie) "ce puteri am eu daca nu pot sa dau o lege" si raspunsul primit "dar va asculta o lume, sire" se gaseste, concentrat, esenta a ceea ce, probabil, ne lipseste noua ca popor si natiune: MODELUL CARE SA NE DEPOLARIZEZE si SA NE CONCENTREZE SI MOBILIZEZE  INTERESELE SI NAZUINTELE SPRE RENASTERE, asa cum Imperiul Britanic s-a mobilizat la declararea starii de razboi. 

Aceasta lipsa ne face sa fim mici, sa uitam de interesul general, sa ne complacem in nimicnicii, tradari si vanzari care ne-au urmarit in istorie chiar de la Burebista. Si de care nu ne putem dispersa. Pentru ca ne caracterizeaza, de la cel mai inalt nivel, indiferent de culoare politica sau apartenenta de grup. 

In fata acestei stari, nu am gasit decat citatul de inceput care spune mai mult decat randurile de fata.

Si care ar trebui sa dea de gandit, in special decidentilor.

sâmbătă, 23 februarie 2013

Despre o intrebare

Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Ne'nduraţii ochi de gheaţă?

Ah! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus -
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu aï de spus.

Mi-am reamintit poezia eminesciana in contextul parcurgerii postarilor aparute pe site-ul SCMD-ului, in special a acelei triste experiente pe care o reda presedintele filialei 1 Pitesti si a comentariilor conexe.

Pentru ca nu sunt membru de sindicat si nu fac parte din randul cadrelor militare disponibilizate in rezerva si in retragere, dar sunt rezervist, nu-mi permit (si nici nu vreau) sa fac referiri la cauze, situatii si spete care au condus la starea de fapt a sistemului militar di Romania.

Unele se regasesc intr-o postare mai "Altfel" sau in desele referinte pe care distinsi fosti colegi (daca mi se permite sa ma exprim astfel) le-au facut si le fac. Altele se subanteleg din insesi diferentele care au aparut intre reprezentantii sindicali din taberele opuse care, mioritic, dezbina o categorie care, dupa parerea mea, ar fi trebuit sa fie unita, mobilizata, motivata. 

Dar cele mai multe sunt efectul acelui sistem bolnav care, de peste douazeci de ani, sugruma incetul cu incetul natiunea in tot ce are ea sfant si mai important: insasi existenta ca stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil. Amintirea verii trecute, cu imixtiunile strainilor in treburile noastre interne (dupa paraciunile facute de "patriotii" nostri alesi) dar fara nici o reactie oficiala, poate spune totul (pentru cine-si mai aduce aminte, indiferent daca este dintr-o tabara sau alta). 

Din pacate tonul a fost dat in cu totul alt context si timp cand, adormiti de opiul democratiei prost intelese, am acceptat minciuni, false principii si ticalosii travestite in "lupta pentru libertate" pentru ca, nu-i asa, "trebuia sa avem si noi falitii nostrii", cum s-a exprimat un fost ministru dintr-un partid aflat acum la putere.

Cine a profitat are, acum, ori avantajul milioanelor de euro ori un fotoliu sau functii si grade importante (fara discriminare politica, deoarece atat traseismul cat si fariseismul politic au fost promulgate la rang de "intangibilitate").

De aceea consider ca dezbinarea mediului militar mi se pare mai mult decat periculoasa cu cat, traind in spatiul acesta mioritic, nu suntem in stare sa ne dapasim conditia de "baci moldovean" care-si accepta soarta si se complace cu aceasta acceptare.

Un pericol care poate face inutila orice incercare de rezolvare "la masa verde" a doleantelor si cerintelor unei categorii atat de ignorate in ultimii ani.

Nefericirea este ca, uitandu-si trecutul mai vechi sau mai apropiat, a devenit ea insasi o ignoranta. 

Care, din nou, ii face inutila toate demersurile. Mai ales cand, acum, se simte mai mult nevoia de a se face decat a se spune. 

Oare, intr-adevar, armata si-a batut joc?


joi, 21 februarie 2013

O caracterizare



Spunea cineva, in vechime: caut un om!

Am cautat si eu pe net si am gasit o caracterizare a OMULUI:



" Doamne, cine poate sălăşlui în cortul Tău? Cine poate locui pe muntele Tău cel sfânt?

Cel ce umblă în integritate; cel ce face dreptate; cel ce spune adevărul din inimă
şi nu umblă cu bârfe; cel ce nu-i face rău prietenului său şi nu-l face de râs pe semenul său;
 cel ce dispreţuieşte pe cel vrednic de dispreţ, dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul; cel ce nu-şi ia vorba înapoi chiar dacă a jurat spre paguba lui;
cel ce nu-şi dă argintul cu dobândă şi nici nu acceptă daruri ca să-l nedreptăţească pe cel nevinovat. 

Cel ce face aşa nu se va clătina niciodată! "

Nu este o utopie ci o caracteristica a OMULUI DE CARACTER, desprinsa dintr-o veche Carte de Intelepciune pe care, din pacate, multi din alesii si numitii nostri au ignorat-o si o ignora, desi au jurat pe Ea.

Ca nu gasim asemenea exemple in contemporaneitate poate fi discutabil mai ales ca, cel putin noi romanii de mai bine de douazeci si trei de ani, cautam orice in afara de CARACTERE.

Cred ca merita meditatia noastra si chiar a mai marilor nostri.




miercuri, 20 februarie 2013

Ganduri despre ... OSCAR-ul romanesc

IACTA ALEA EST!
Sau "alea iacta est", cum am fost invatat in timpul liceului cu o formula eronata, a carei traducere in limbaj de "gasca" ar fi: ALEA AU FOST ARUNCATE.

Tocmai la alea care au fost aruncate am meditat in timpul turei de ieri, dupa ce am vizionat cateva franturi din talk schow-urile politice deja anoste, mincinoase, manipulatoare si tendentioase si am ascultat reportajele, din  toata media, dedicate succesului obtinut la Festivalul International de Film de la Berlin.

Parcurgand, ca o rememorare, cei peste DOUAZECI DE ANI de democratie "original mioritica" nu am putut sa nu-mi amintesc "MARILE REALIZARI ALE LIBERTATII NOASTRE" care, tragic, au marcat evolutia noastra ca tara si popor, confirmand zicala dupa care CUM ITI ASTERNI, ASA VEI DORMI.

Mi-am amintit de vina reprezentantilor "partidelor istorice" care, pentru ca "nu au mancat salam cu soia si nu au suferit cu noi in timpurile de trista amintire" NU AVEAU VOIE (si nici nu au fost lasati) SA NE INVETE ADEVARUL DESPRE LIBERTATE, DEMOCRATIE, LUMEA LIBERA.
Mi-am amintit de puternica forta muncitoreasca care (sic!) a facut curatenie in Bucuresti dupa principiul NOI MUNCIM, NU GANDIM !
Mi-am mai amintit ca Romania, in perioada anilor '90 nu avea prieteni "decat Marea Neagra si nici aceea nu se stie cat de prietena ne e" (cum se exprima, plastic, un fost mare sef). 

Si mi-am mai amintit de goana dupa imbogatire a multor sefi din diferitele structuri BUGETARE ale puterii si a apropiatilor, acolitilor si lacheilor lor, de modul in care au fost incheiate contractele cele mai dezastroase pentru economia noastra, dar foarte benefice pentru buzunarele unora dintre cei care au semnat si acum sunt "marii mahari si "profesori"" ai privatizarii romanesti, de delasarea in aflarea adevarului despre evenimentele din decembrie 1989 si, nu in ultimul rand, despre modul in care un intreg popor a fost manipulat in a-si renega trecutul care, indiscutabil, era legat de Monarhia Constitutionala si de Majestatea Sa, Regele Mihai.

De aceea nu am fost surprins astazi cand, deschizand televizorul si rasfoind presa on-line, aflu ca "Mechel a vândut pentru 52 euro activele a 4 combinate din Romania cu 5000 de muncitori", "România în top 10 mondial al țărilor cu cei mai scumpi carburanți", "C.P.Tariceanu il devanseaza, in sondajele PNL, pe presedintele Crin Antonescu", "Ponta l-a demis pe Preda. Secretarul de stat, Valentin Preda, ridicat de DNA din fața din MT" samd celelalte stiri cu toate atrocitatile, balbaielile si inconsecventele care ne urmaresc pasii spre "mai bine".

Toate acestea, trecute prin filtrul a ceea ce ni s-a intamplat in ultima perioada si a declaratiei surprinse pe canalul cel mai apropiat de Cotroceni unde presedintele, fiind intrebat daca va reveni in PDL, a raspuns ca nu dar, a acontinuat el (redau din memorie) "AM SPUS SI CA VOI DEMISIONA IN CINCI MINUTE ...ASA CA ... a continuat razand), mi-au demonstrat ca, intr-adevar, ALEA AU FOST ARUNCATE.
Adica CARACTERUL, MORALITATEA, SERIOZITATEA si oricare ALTE PRINCIPII  care tin de O PERSONALITATE ONESTA, DE BUNA CREDINTA SI INTERESATA DE PROGRESUL POPORULUI si care ar trebui sa caracterizeze TOATE ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE PUTERILOR STATULUI.

Acesta fiind tabloul cu care ne afisam in lume, URSUL DE AUR obtinut recent mi se pare un nimic fata de OSCARUL pe care-l merita intreaga noastra clasa diriguitoare, care regizeaza marea productie de actualitate O TRAGEDIE ROMANEASCA.

Caci, din pacate, nimeni DIN DECIDENTII ACTUALI nu doreste sa recupereze, sa revigoreze si sa implementeze DIN ALEA CARE AU FOST ARUNCATE.

Iar cine ar dori, nu este luat in calcul. Pentru ca nu e Cezar.
Chiar daca, in dcembrie 1989, ZARURILE AU FOST ARUNCATE.

duminică, 17 februarie 2013

Despre ...AMARA DEZILUZIE


”Caracterul fără inteligență face mult. Inteligența fără caracter nu face nimic.”
Cicero



Cand credeam ca totul se reduce doar la simple vorbe gasesc, pe site-ul care ma interesa si pe care-l vizitez cel mai des, un comunicat foarte important, gandesc eu. Doar ca la citirea lui am ramas mai mult decat descumpanit.

Nu redau aici comunicatul, deoarece el se gaseste pe site-ul respectiv. Redau doar titlul sub care mi-a fost trimis pe e-mail, de un prieten:
Comunicat
Cu privire la întâlnirea dintre o parte a reprezentanţilor  filiale-lor  SCMD  care au semnat protocoale de colaborare cu filiale ale USL şi Domnul Preşedinte al Comisiei pentru  Apărare Ordine Publică şi Siguranţă Naţională a Senatului domnului Dobriţoiu Corneliu

Lecturarea lui mi-a adus aminte de un proverb romanesc care, traditional, de-monstreaza foarte bine acea caracteristica mioritica de pe urma careia are de suferit un intreg popor: Satulul nu crede flamandului, bogatul nu crede saracului.

As incerca sa ma explic, dar nu cred ca mai are rost. De fapt, explicatiile se regasesc in ultimele postari care, probabil, nu prezinta interes asa cum au demonstrat si mesajele particulare transmise pe e-mail unor responsabili ai SCMD.

Cert este ca am fost surprins de modul activ in care se doresc solutionate do-leantele membrilor de sindicat  si de modul in care s-a cerut REPARATIA la o lege " pe care chiar primul ministru Ponta le-a numit încă din 2011, drept „categorică încălcare a legii şi un abuz fără precedent împotriva unei categorii sociale” (am redat prin copy-paste din comunicat).

De ce?

Deoarece, de peste SASE LUNI sper ca aceasta REPARATIE sa prevada si o revenire la un articol a carui eliminare m-a defavorizat (si, poate, a mai defavorizat si alte persoane aflate in situatia mea), sau la inserarea unui articol asemanator, IN ACEA IPOTETICA ORDONANTA DE URGENTA, aceasta fiind O UTOPIE care nu a fost luata in calcul de ONORATA comisie care a purtat discutiile, probabil din simplul motiv ca nu fac parte din acest sindicat si nu ma inscriu in tiparul rezervistilor care-l compun.
(Pentru cei interesati pot prezenta copiile e-mail-urilor trimise).

Ramane, asadar, o amara deziluzie care ca si cea a lt(rez) Alexandru Gheorghe care, atipic, s-a comportat altfel decat tiparul clasic (dar eludat si el in decembrie 1989).

Cu care-i salut, cu respect, pe toti cei care vor primi REPARATIILE PROMISE.