luni, 8 octombrie 2012

Ganduri despre "epoca Caragiale"

Nu as fi postat astazi aceste ganduri daca ieri, intr-o relativ calma zi de duminica, nu as fi avut inspiratia sa butonez telecomanda. Am avut o mare surpriza ca, alaturi de celelalte programe mai mult sau mai putin vizionate, sa gasesc, la TVR1, ecranizarea de exceptie a inegalabilei si inepuizabilei comedii "O scrisoare pierduta". Torusi, ceea ce mi-a nascut gandurile de astazi este crunta si reala asemanare cu actualitatea cotidianului dezastros care, parca, face ca piesa respectiva sa fie scrisa acum si nu in anul 1883.
Si pentru ca vin alegerile in colegii si pentru ca trairile sunt din ce in ce mai ardente, cred ca o revedere a acesteia nu poate decat benefica pentru toti cei care traim in anul de gratie 2012.

Dar, ca o aducere aminte, vreau sa las cateva din "interventiile" remarcabile si antologice ale personajelor, pentru a putea fi comparate cu actuala distributie a scenei politice romanesti actuale (si aceasta o las la libera constatare si comparare a celor care imi viziteaza blog-ul, inclusiv a celor "specializati"):

" FARFURIDI (emoționat și asudând) : Atunci, iată ce zic eu, și împreună cu mine (începe să se înece) trebuie să zică asemenea toți aceia care nu vor să cază la extremitate (se îneacă mereu), adică vreau să zic, da, ca să fie moderați... adică nu exagerațiuni!... Într-o chestiune politică... și care, de la care atârnă viitorul, prezentul și trecutul țării... să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte... (se încurcă, asudă și înghite) încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?… da... pentru ce?... Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... și… idei subversive... (asudă și se rătăcește din ce în ce) și mă-nțelegi, mai în sfârșit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privință, poporul, națiunea, România... (cu tărie) țara în sfârșit... cu bun-simț, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie și să recunoască, de la care putem zice depandă... (se încurcă și asudă mai tare) precum, — dați-mi voie — (se șterge) precum la 21, dați-mi voie (se șterge) la 48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea și la 84 și 94, și ețetera, întru cât ne privește... pentru ca să dăm exemplul chiar surorilor noastre de ginte latine însă! (foarte asudat, se șterge, bea, iar se șterge și suflă foarte greu. Trahanache a urmărit cu mâna tactul sacadelor oratorice ale lui Farfuridi. Bravo și aplauze în fund, conduse de Brânzovenescu; râsete și sâsâituri în grupul lui Cațavencu. Clopoțelul lui Trahanache de abia se mai aude. — După ce s-a mai oprit zgomotul, cu multă aprindere.) Dați-mi voie! Termin îndată! mai am două vorbe de zis. (zgomotul tace.) Iată dar opinia mea. (în supremă luptă cu oboseala care-l biruie.) Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!

CAȚAVENCU: Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire. Soțietatea noastră dar, noi, ce aclamăm? Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face deloc în țara noastră!

DANDANACHE: Ei, țe să-ți mai spui, puicusorule? Adu o birze, mă, băiete, degrabă... Mă sui în birze si mă duc la persoana, la becherul, — nu spui ține — e persoană însemnată —: Găseste-mi, mă-nțeledzi, un coledzi, ori dau scrisoarea la „Răsboiul"... De colea până colea... gâri-mâr... a trebuit, conița mea, să țedeze, si tranc! depesa aiți, neicusorule..."
(am copiat interventiile de pe Wikisource, unde gasiti integral textul comediei).

Am redat doar trei pasaje "cu relevanta" pentru actuala "epoca Caragiale", pentru ca nu ne deosebeste de cea originala decat diferenta de ani. In rest, totul este perfect identic si normal, ma gandesc eu, din moment ce toti "panglicarii si moftangii" caragialesti au o corespondenta uluitoare, dezastros de reala, cu toti actorii scenel noastre politice si rolurile pe care ei le interpreteaza.

In incheiere vreau sa readuc in memorie finalul comediei. Comentariile sunt de prisos.


"CAȚAVENCU (foarte amețit, împleticindu-se-n limbă, dar tot îngrășându-și silabele) : Fraților! (toți se-ntorc și-l ascultă) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat și am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! ieri bigotismul, azi liber-pansismul! ieri întristarea, azi veselia!... Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional!
PRISTANDA: Curat constituțional! Muzica! Muzica! "


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu