Am copiat acest citat de pe site-ul http://cuvintecelebre.ro/toate-citatele/, pe care-l folosesc cel mai des pentru a reda "picaturile" de intelepciune care nu pot, totusi, sa inlocuiasca oceanul de absurditate in care traim tocmai pentru a-i evidentia importanta (dar cine tine cont de ceea ce este important?) in lupta continua cu noi insine si cu ignoranta noastra. Nu pentru ca as dori sa continui postarea de ieri, cu toate ca ar merita.
Ca in fiecare duminica, atunci cand nu sunt in tura, dupa partea de spiritualitate trec la partea de recreere. Si cum, in afara lecturii, imi place sa urmaresc emisiunile istorice si de stiinta, mai butonez telecomanda in speranta gasirii unei "zone de interes". Asa am facut si ieri si, spre surpriza mea, am dat peste doua emisiuni care m-au pus pe ganduri. Spun spre surpriza mea, deoarece am prins doar cateva momente din fiecare, dar DE IMPACT. Si in stransa legatura cu inutilitatea relevata de citatul de mai sus.
Am avut surpriza placuta (si bucuria, in acelasi timp) sa-l vad pe ecran, intr-un interviu probabil mai vechi, pe "castigatorul bataliei cu monstrul" din filmul antologic "Operatiunea Monstrul". Pe "Cornelus", povestitorul si vaslasul anui alt mosntru, dar sacru, al cinematografiei noastre, Toma Caragiu.
Pe marele si inegalabilul Marin Moraru.
Surpriza si bucuria s-au transformat, insa, intr-o mare dezamagire caci, din pacate, interviul mi-a lasat un profund gust amar si o stare totala de inutilitate.
Nu din cauza continutului ci din cauza lacrimilor.
Marele maestru al scenei, pe care-l stimez si apreciez enorm, m-a confruntat cu drama pe care o traim, de mai bine de 20 de ani si din care se pare ca nu putem iesi. Deplangand eforturile de supravietuire pe marea majoritate a confratilor sai de breasla le-au suportat in "iepoca", lacrimile care au urmat m-au socat, m-au bulversat.
Marele maestru era, la propiu, patruns de INUTILITATEA sacrificiilor facute in trecut si zdrobit, sufleteste, de abjectia in care traim, dupa inutila si ineficienta "schimbare" facuta in decembrie 1989. Spunea domnia sa (redau din memorie): "nu s-a schimbat nimic". Si nu se referea doar la actori si oameni de cultura ci si la noi, la popor.
Un interviu consternant.
Putin mai tarziu, dar tot in urma "butonarii" am dat, intamplator, peste un alt interviu interesant, pe un post pe care nu-l prea vizitez. Nu ca nu ar fi interesant, dar cum "money" nu reprezinta decat un "vis pierdut", prin grija "lor", canalul respectiv este doat "de tranzitie".
Ieri, insa, pe acel canal se analiza daca "Ceausescu a fost sau nu mason". Din pacate emisiunea s-a intrerupt mai mult decat abrupt, in momentul in care un mare maestru al unei loji facea o declaratie relevanta, in context.
Eu nu mi-am propus sa polemizez pe aceasta tema, cu toate ca ma intereseaza.
Ce vreau sa redau, insa, se refera la declaratia facuta de unul dintre participanti. Domnia sa (nu-i cunosc identitatea, deoarece am ajuns la postul respectiv dupa "prezentari" si, ulterior, realizatorii n-au mai facut-o) spunea (si redau iar, din memorie): "Ceausescu nu putea fi mason. Masoneria pretinde doua mari calitati: sa fii bun si sa fii moral. Ceausescu nu le avea".
Si m-a cuprins, si de asta data, o stare de inutilitate totala.
Pentru ca daca este asa cum spunea respectivul domn, lumea ar trebui sa arate cu totul altfel. Si, implicit si tara noastra.
Pentru ca daca bunatatea si moralitatea ar prima, tot noroiul politic, social si de orice alta natura nu ar mai trebui sa existe. Nu-i asa?
Numai cazul Berlusconi este mai mult decat relevant ca "bunatate si moralitate". Iar lista "autohtonilor" nostri ar putea da peste cap "cerinta" afirmata mai sus, dupa prestatiile "bune si morale" ale unor "frati" importanti. Sau, poate nu stim noi, novicii, ce este acela bine si moral? Sau pentru cine? Sau poate am inteles eu gresit?
Oricum, trecand peste cele doua emisiuni, am ramas cu o mare senzatie de inutilitate ... consternanta, intr-o societate, vorba lui nenea Iancu, "fara principii, care va-sa-zica ca nu le are".
Si de aceea, cred, postarea de astazi poate avea legatura cu cea de ieri (si cu multe altele mai vechi).
Caci bunul si moralul se regasesc doar aici:
"Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu." (Luc.18:19)
Cat despre noi oamenii, imparati (presedinti), cersetori sau simplii cetateni, ar trebui sa ne puna pe ganduri urmatoarea afirmatie:
"Pe cand era Isus in Ierusalim, la praznicul Pastilor, multi au crezut in Numele Lui; caci vedeau semnele pe care le facea. Dar Isus nu Se incredea in ei, pentru ca ii cunostea pe toti.
Si n-avea trebuinta sa-I faca cineva marturisiri despre niciun om, fiindca El insusi stia ce este in om." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ioan/2/)
Se poate documenta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu