miercuri, 24 septembrie 2014

Ganduri pe un ... test

„Nimeni nu va fi întrebat la ultima judecată cât de mult a suferit, ci cât de mult a iubit.” — Richard Wurmbrand

In ton cu ultimele doua postari, am gasit astazi, pe site-ul cu citate celebre pe care-l vizitez zilnic, alaturi de un altul mult mai important, cuvintele de mai sus care, sincer, m-au facut sa ma gandesc mai adanc la tot zbuciumul pe care societatea romaneasca il "traieste" de ani buni.

Citeam, undeva pe facebook un citat al premierului, pe care-l redau prin copiere:
"Statul roman s-a format pe trei piloni: Monarhie, Biserica si Armata. Romania are un viitor daca se bazeaza pe valori, daca isi recunoaste eroii si daca isi asuma trecutul pentru a sti ce sa faca in viitor".

Urmarind ideea premierului dar si ceea ce ascultam si vedem cotidian si, asa cum spuneam, in ton cu ceea ce am postat in ultimele doua "aparitii", ma gandesc care ne sunt valorile, eroii si trecutul.

Despre valori, am aflat cu tristete cum pot fi ele terfelite pentru ca asa "vrea muschii" unuia sau altuia. Si nu voi face vreo referire la acestea, atat de usor de discreditat intr-un stat in care manipularea si dezinformarea sunt la loc de cinste si unde primeaza inca, nefericit, dictonul "DEZBINA SI STAPANESTE!"
Avem o valoare extraordinara, Majestatea Sa Regele Mihai la care ma asteptam sa faca referire toti candidatii de buna credinta, daca nu din respect pentru inalta sa personalitate, macar pentru faptul ca reprezinta, asa cred, ultimul bastion al rezistentei anticomuniste, atat de mult clamata de majoritatea politicului mioritic.

Gandindu-ma la eroi, stau si ma intreb pe cine a vizat mesajul.
Stiu ca nu pot fi trecuti cu vederea eroii adevarati ai Revolutiei din 1989, cei care s-au jertfit pentru ca Romania sa se inscrie intre democratiile adevarate ale lumii sau cei care, prin daruire si pasiune, au ridicat drapelul si numele Tarii pe cel mai inalt catarg.
Dar, asa cum spuneam si alta data, eroii care se chinuie sa tina Tara pe linia de plutire, cu salarul minim pe economie sau pensia de mizerie, pentru ca SI EI SUNT POPORUL, nu-i asa ca nu-i baga nimeni in seama? Si ce s-ar face aceasta Tara daca ar fi locuita doar de baroni locali, politicieni de comedie si miliardari de carton, dar nu ar avea cine sa-i slugareasca? Ar inchiria din alte zone subdezvoltate? Dar aatunci, unde-ar mai fi eroii?

Cat despre trecut, care ar trebui asumat, cel mai recent sau cel mai vechi?
Pe cel vechi ni l-am asumat, politic vorbind, odata cu CONDAMNAREA COMUNISMULUI. S-a intamplat ceva? Nu. Comunismul a fost comnamnat, eventual au fost gasiti si unii "vinovati", dar a ramas eclipsat PUNCTUL 8 AL PROCLAMATIEI DE LA TIMISOARA, ba mai mult, s-a exploatat la maximum eludarea lui si nu s-a reparat ceea ce, cel putin crestineste, trebuia sa fie reparat.
Despre cel mai nou, nu-mi permit sa fac referire.
Daca au ramas "in aer" probleme relevate de diverse asociatii din societatea civila, daca intrebari stringente inca nu si-au gasit raspunsul si daca scenarii incompatibile cu democratia autentica demonstreaza o incalcare flagranta a Constitutiei, ce poate spune un simplu cetatean care acum, in anul de gratie 2014 astepta altceva decat mizeria pe care, zilnic, trebuie sa o suporte pentru ca "ASTA ESTE VOINTA POPORULUI SUVERAN"?

Aceste ganduri m-au facut sa ma intorc la citatul de la inceput si la testul pe care l-am gasit pe cel mai important site pe care-l parcurg zilnic.
Il redau prin copy-paste:

1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.1 De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.2 Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.3 Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,4 Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,5 Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,6 Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.7 Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.8 Dragostea nu cade niciodata. Cat despre proorocii - se vor desfiinta; darul limbilor va inceta; stiinta se va sfarsi;
9 Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte;9 Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
10 dar, când va veni ce este desăvârşit, acest "în parte" se va sfârşi.10 Dar cand va veni ceea ce e desavarsit, atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.11 Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil; judecam ca un copil; dar cand m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului.
12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.12 Caci vedem acum ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci, fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu.
13 Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.13 Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/corinteni-1/13/)

Merita o atenta meditatie.

O singura precizare trebuie facuta: nu este vorba de erotism sau amicitie.
Si, in context cu "speta" in curs, Judecatorul care ne va judeca dupa cele prezentate mai sus nu are nevoie nici de martori si nici de avocati.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu