Iarasi despre ...de ce nu

Suntem din ce in ce mai mult "invitati-dirijati" (a se observa ca am pus semnele de rigoare) pentru un fel sau alt fel de participare. Cele mai multe dintre acestea sunt cu iz politic. Politic mioritic.

Ma opresc de la comentarii, pentru ca nu-si au loc aici.

Pentru ca nu am participat si mi-am propus sa nu particip la acest gen de manifestari, voi incerca sa ma explic, cu un singur exemplu. Motto-ul, insa, l-am primit pe, de-acum, inevitabilul si inepuizabilul FSB, intr-o alta "speta" si-l redau, prin copy-paste, cu comentariul meu:

"Iata ADEVARUL despre politica si politicianismul mioritic postdecembrist!"

Astfel stand lucrurile, aranjate precum bustenii din imagine si adaugand pe "pozna" mai noul ALDE dar si grupul minoritatilor, mi-am adus aminte doar cateva episoade care ma impiedica sa ma dedic unor anume actiuni pe care nu le contest, dar care m-ar face sa-mi uit ...prioritatile.

Iata-le, intr-o ordine pur aleatoare: interesele pecuniare si participative la afaceri; "acoperirea" absentilor; neacceptarea solicitarilor de clarificare penala; modificarea legilor si, nu in ultimul rand, eludarea si persiflarea legii.

Iar la acest ultim aspect vreau sa ma opresc. El priveste cel mai grotesc si nedemocratic mod in care politicul mioritic a demonstrat ca. in Romania, unii sunt mai presus de lege, referendumul din 2009. Redau integral, prin copy-paste, fara alte comentarii doar ce am gasit pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Referendumul_pentru_trecerea_la _parlament_unicameral_reducerea_numrului_de_parlamentari,_2009.

Am evidentiat insa, printr-un pasaj plin de "elocventa" politica mioritica, in culoare, marime si caracter, ceea ce era de demonstrat.

"Referendumul pentru trecerea la parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari a fost un referendum pentru trecerea de la actualul Parlament bicameral (cu aproximativ 137 de senatori și 334 deputați) la un Parlament unicameral (cu cel mult 300 de deputați).
Controverse

La 29 octombrie 2009, patru ONG-uri: Pro Democrația, Centrul pentru Resurse Juridice, Transparency România și Agenția de Monitorizare a Presei au cerut Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională a României referitor la convocarea referendumului odată cu alegerile prezidențiale motivând că președintele Traian Băsescu are două atu-uri, deoarece, în calitate de șef de stat poate convoca referendumul, el fiind totodată și candidat la alegerile prezidențiale. Băsescu apare astfel pe două afișe, atât pe cel pentru alegerile prezindențiale, cât și pe cel privind referendumul. După dezbatere, Curtea de Apel București a respins cererea ca fiind inadmisibilă.[1]
Desfășurare

Referendumul a avut loc în România la 22 noiembrie 2009, în același timp cu primul tur al alegerilor prezidențiale.
Buletinele de vot cu cele două întrebări ale referendumului au fost tipărite în două culori diferite, buletinul de vot nr. 1 în culoarea negru, iar buletinul de vot nr. 2 în culoarea albastru. Cele două întrebări au fost:
Sunteți de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?
Sunteți de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane?
Pentru a fi validat, era nevoie de prezența la urne a unui procent de 50%+1 din numărul de alegători. Autoritățile au anunțat că 50,16% din electorat și-au exprimat voturile ceea ce a determinat validarea referendumului.[2][3]
Potrivit datelor finale ale BEC, 72,32% (6.740.213) dintre români s-au exprimat în favoarea trecerii la un parlament unicameral. Prezența la urne a fost de 50,95% (9.320.240) din numărul total al alegătorilor (18.293.277)[4].
Efect

Întrucât conform Constituției României, poporul își exercită suveranitatea atât prin reprezentanții aleși în Parlament, cât și direct, prin referendum, Parlamentul este obligat să acționeze în sensul dat de rezultatul înregistrat. Pentru trecerea la Parlament unicameral este necesară modificarea Constituției, procedură care se validează printr-un alt referendum. Reducerea numărului de parlamentari se face prin lege organică, inițiată și adoptată în Parlament și promulgată de șeful statului.

Ca răspuns la apelul la referendum făcut de președintele Traian Băsescu, Partidul Național Liberal a introdus în 2009 unproiect de lege care ar fi redus numărul de parlamentari la un total de 316 de reprezentanți - 99 de senatori și 217 de deputați.[5] Proiectul a rămas fără efect.

După referendum, de la 471, numărul de parlamentari români, nelimitat prin vreo lege, a continuat să crească prin efectele redistribuirii de scaune parlamentare de la alegeri.

Singurul referendum național ținut de atunci în România a fost referendumul din 2012, pentru demiterea președintelui Traian Băsescu, dar acel referendum a fost invalidat juridic pentru lipsă de cvorum.

Nici un alt referendum pentru optimizarea legislației nu s-a mai ținut în România de la acesta din 2009. În noiembrie 2015, numărul de parlamentari ajunsese la 588, și în cei 6 ani de la referendum, salariile, pensiile și privilegiile pentru parlamentari au tot sporit.

In data de 23 ianuarie 2017, președintele Klaus Iohannis a propus un nou referendum pe tema modificării Codului Penal prin ordonanță de urgență și a ordonanței grațierii.[6]"

Asadar, ca simplu cetatean care, pana in prezent, a participat la toate formele de exprimare democrata a drepturilor si libertatilor conferite de Constitutie, mi-am zis ca este momentul sa-mi stabilesc si precizez prioritatile pentru a arata de ce nu ... altfel. 

Acestea sunt: "Nihil Sine Deo", "Totul pentru Familie", "Daruire pentru Popor si Tara" si restul...

Atunci cand voi gasi in actiunile preconizate aceleasi prioritati, in aceeasi ordine si dedicare in aplicare, ma voi implica intru totul cauzei respective.

Pana atunci, vorba unui "clasic in viata", "s-auzim numai de bine!".