Despre o inutilitate... consternanta

„De ce oamenii-și pierd vremea cu lucruri care nu le folosesc după moarte?“ -  Marin Sorescu

Am copiat acest citat de pe site-ul http://cuvintecelebre.ro/toate-citatele/, pe care-l folosesc cel mai des pentru a reda "picaturile" de intelepciune care nu pot, totusi, sa inlocuiasca oceanul de absurditate in care traim tocmai pentru a-i evidentia importanta (dar cine tine cont de ceea ce este important?) in lupta continua cu noi insine si cu ignoranta noastra. Nu pentru ca as dori sa continui postarea de ieri, cu toate ca ar merita.

Ca in fiecare duminica, atunci cand nu sunt in tura, dupa partea de spiritualitate trec la partea de recreere. Si cum, in afara lecturii, imi place sa urmaresc emisiunile istorice si de stiinta, mai butonez telecomanda in speranta gasirii unei "zone de interes". Asa am facut si ieri si, spre surpriza mea, am dat peste doua emisiuni care m-au pus pe ganduri. Spun spre surpriza mea, deoarece am prins doar cateva momente din fiecare, dar DE IMPACT. Si in stransa legatura cu inutilitatea relevata de citatul de mai sus.

Am avut surpriza placuta (si bucuria, in acelasi timp) sa-l vad pe ecran, intr-un interviu probabil mai vechi, pe "castigatorul bataliei cu monstrul" din filmul antologic "Operatiunea Monstrul". Pe "Cornelus", povestitorul si vaslasul anui alt mosntru, dar sacru, al cinematografiei noastre, Toma Caragiu. 
Pe marele si inegalabilul Marin Moraru.
Surpriza si bucuria s-au transformat, insa, intr-o mare dezamagire caci, din pacate, interviul mi-a lasat un profund gust amar si o stare totala de inutilitate. 
Nu din cauza continutului ci din cauza lacrimilor. 
Marele maestru al scenei, pe care-l stimez si apreciez enorm, m-a confruntat cu drama pe care o traim, de mai bine de 20 de ani si din care se pare ca nu putem iesi. Deplangand eforturile de supravietuire pe marea majoritate a confratilor sai de breasla le-au suportat in "iepoca", lacrimile care au urmat m-au socat, m-au bulversat.
Marele maestru era, la propiu, patruns de INUTILITATEA sacrificiilor facute in trecut si zdrobit, sufleteste, de abjectia in care traim, dupa inutila si ineficienta "schimbare" facuta in decembrie 1989. Spunea domnia sa (redau din memorie): "nu s-a schimbat nimic". Si nu se referea doar la actori si oameni de cultura ci si la noi, la popor.
Un interviu consternant.

Putin mai tarziu, dar tot in urma "butonarii" am dat, intamplator, peste un alt interviu interesant, pe un post pe care nu-l prea vizitez. Nu ca nu ar fi interesant, dar cum "money" nu reprezinta decat un "vis pierdut", prin grija "lor", canalul respectiv este doat "de tranzitie".
Ieri, insa, pe acel canal se analiza daca "Ceausescu a fost sau nu mason". Din pacate emisiunea s-a intrerupt mai mult decat abrupt, in momentul in care un mare maestru al unei loji facea o declaratie relevanta, in context.
Eu nu mi-am propus sa polemizez pe aceasta tema, cu toate ca ma intereseaza. 
Ce vreau sa redau, insa, se refera la declaratia facuta de unul dintre participanti. Domnia sa (nu-i cunosc identitatea, deoarece am ajuns la postul respectiv dupa "prezentari" si, ulterior, realizatorii n-au mai facut-o) spunea (si redau iar, din memorie): "Ceausescu nu putea fi mason. Masoneria pretinde doua mari calitati: sa fii bun si sa fii moral. Ceausescu nu le avea".
Si m-a cuprins, si de asta data, o stare de inutilitate totala.
Pentru ca daca este asa cum spunea respectivul domn, lumea ar trebui sa arate cu totul altfel. Si, implicit si tara noastra.
Pentru ca daca bunatatea si moralitatea ar prima, tot noroiul politic, social si de orice alta natura nu ar mai trebui sa existe. Nu-i asa?
Numai cazul Berlusconi este mai mult decat relevant ca "bunatate si moralitate". Iar lista "autohtonilor" nostri ar putea da peste cap "cerinta" afirmata mai sus, dupa prestatiile "bune si morale" ale unor "frati" importanti. Sau, poate nu stim noi, novicii, ce este acela bine si moral? Sau pentru cine? Sau poate am inteles eu gresit? 

Oricum, trecand peste cele doua emisiuni, am ramas cu o mare senzatie de inutilitate ... consternanta, intr-o societate, vorba lui nenea Iancu, "fara principii, care va-sa-zica ca nu le are".

Si de aceea, cred, postarea de astazi poate avea legatura cu cea de ieri (si cu multe altele mai vechi).

Caci bunul si moralul se regasesc doar aici:
"Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu."                                                                   (Luc.18:19)

Cat despre noi oamenii, imparati (presedinti), cersetori sau simplii cetateni, ar trebui sa ne puna pe ganduri urmatoarea afirmatie:

"Pe cand era Isus in Ierusalim, la praznicul Pastilor, multi au crezut in Numele Lui; caci vedeau semnele pe care le facea. Dar Isus nu Se incredea in ei, pentru ca ii cunostea pe toti.

Si n-avea trebuinta sa-I faca cineva marturisiri despre niciun om, fiindca El insusi stia ce este in om." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ioan/2/)

Se poate documenta!

Despre ignoranta si ... pericolul ei

„Adevărata ignoranţă nu este absenţa cunoaşterii, ci refuzul de a o dobândi.“
A spus Sir Karl Raimund Popper (n. 28 iulie 1902, Viena – d. 17 septembrie 1994, Londra)  filozof englez de origine austriacă, considerat unul din cei mai mari filozofi ai științei din secolul al XX-lea. Fondator al raționalismului critic împotriva determinismului istoric, s-a opus oricărei forme de scepticism, convenționalism și relativism în știință și în activitatea umană în general, a susținut ideea unei societăți deschise (Open society), adversar implacabil al totalitarismului sub orice formă.

Astazi, in zi de repaus, meditatie si tot ceea ce este esential pentru suflet (intr-o normala acceptiune crestina) m-am gandit sa redau, prin copy-paste,  un mic pasaj din amplul comentariu (de fapt explicatie) facut unei carti deosebite, utila tuturor oamenilor dar, din pacate, ignorata de majoritate, tocmai pentru a sublinia adevarata noastra ignoranta si urmarile acesteia in toate planurile vietuirii noastre nationale. 

Fara alte comentarii, deci, avand ca sursa explicatiile pertinente, instructive si deosebit de vaoroase ale pastorului Daniel Branzei, redau cateva sublinieri despre omul care, trecand peste milenii, ramane cel mai important conducator al Regatului unit al Israelului, David. Doar sublinierile imi apartin.

"Începuturile domniei lui David au fost modeste şi pline de momente de descurajare, dar împăratul a avut o credinţă nestrămutată în Dumnezeu. Caracteristica vieţii lui David a fost o totală subordonare faţă de iniţiativele şi orarul lui Dumnezeu.

Sub conducerea lui David, Israelul a ajuns la apogeul puterii şi strălucirii. Timpul domniei lui şi timpul domniei fiului său Solomon sînt cunoscute drept „epoca de aur a Israelului". David a eradicat idolatria din ţară. Conducerea lui militară a fost genială şi teritoriile cucerite de el au dus Israelul la cea mai mare întindere geografică din toată istoria lui. Faima şi bogăţia adusă de el evreilor era cunoscută pretutindeni. Negustorii evrei cutreierau pămîntul între Nil, Tigru şi Eufrat sau alunecau pe corăbiile mărilor pînă spre ţărmuri exotice şi îndepărtate. Dumnezeu a rînduit ca pe vremea domniei lui David şi Egiptul şi puterea Mesopotamiei, cele două puncte tradiţionale de dominaţie mondială, să fie intrate într-o totală eclipsă. Pentru cîteva decenii, Israelul s-a aflat în fruntea naţiunilor lumii. Puterea, cultura, faima şi luxul aveau atunci o singură capitală: Ierusalimul. Tronul aşezat în acest oraş îşi exercita influenţa asupra populaţiei întregii lumii. 

De ce a făcut Dumnezeu aceste lucruri pentru David? 

Răspunsul nu este greu de găsit. 

David a acceptat să fie toată viaţa lui autoritatea numărul 2 în Israel. Secretul reuşitelor lui este întoarcerea la spiritul teocraţiei. Împăratul David s-a subordonat împăratului cerurilor căutînd toată viaţa lui să facă numai „voia Domnului" (Fapte 13:22; 1 Sam. 13:13-14). În inima lui David, Iehova a fost tot timpul adevăratul împărat al lui Israel. Pe sine s-a considerat doar un fel de reprezentant vizibil al divinităţii. Aduceţi-vă aminte de felul în care s-a purtat el cu Saul: de refuzul său repetat de a-şi face singur dreptate şi respectul nelimitat faţă de „unsul Domnului" (1 Sam. 24:6; 26:10-11). Remarcaţi totala lui dependenţă de indicaţiile divine: s-a nagat atunci cînd a fost în momente de criză (1 Sam. 23:2, 10-12), s-a rugat atunci cînd a început domnia (2 Sam 2:1) şi a aşteptat hotărîrile lui Dumnezeu atunci cînd a fost prigonit şi blestemat pe nedrept (2 Sam. 16:5-12). 

Probabil că tocmai această caracteristică a comportamentului lui a fost aceea care l-a făcut pe Dumnezeu să-l numească „un om după inima Lui" (1 Sam. 13:13-14). Altfel este greu să accepţi această numire pentru un om care a avut păcate şi defecte care i-au întunecat ultimii ani ai vieţii." (CristiaNet - Explicatii la Biblie)

Se merita sa meditam la cele de mai sus, nu?

Despre ...chix-ul politic cotidian

„Un sac gol se menține cu greu în picioare.“
Benjamin Franklin (n. 17 ianuarie 1706, Boston – d. 17 aprilie 1790) este una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Statelor Unite, unul din Founding Fathers, diplomat, om de stiință, inventator, filozof, profesor și om politic. 
.
Multe sunt intrebarile care bantuie, inca, fragila noastra democratie originala si, incredibil, mai multe sunt raspunsurile care ar putea fi date, daca s-ar dori si ar exista vointa. De orice fel, dar in primul rand politica.
Pentru ca, insa, nu exista aceasta vointa care sa capaciteze toti vectorii res-ponsabili pentru binele natiunii intr-o congruenta benefica dezvoltarii, ramanem tributari vetustului, pestilentialului si, nu in ultimul rand, grotescului din sacul politic romanesc, tot mai plin de impurutatile degajate de vanitatea sublima care-i anima pe alesii nostri. 

Citeam, deunazi, scrisoarea adresata, de un fost comandant-elev de scoala militara, Premierului si nu am putut decat sa fiu alaturi, cel putin la nivel ideatic, de un fost comandant de unitate si garnizoana care se simte mai mult decat marginalizat de elementul politic sprijinit in atingerea scopurilor nobile devenite, din pacate, atat de repede simple utopii. 
Si este rau pentru o structura politica atat de mult sprijinita de "popor" dar atat de machiavelica in realizarea scopurilor proprii.

Dar mai rea este continua stare cotidiana de goliciune politica ce nu ne reda decat un singur tablou, cel al fiascoului spre care se indreapta intreaga noastra clasa politica.

Sa ma explic.

Ieri, in zona existentei mele vremelnice, comunitatea musulmana a avut una din sarbatorile traditionale. Conform legii scrise, dar si a celei nescrise, a omeniei, persoanele de aceasta etnie au avut dreptul la niste zile libere.
Mare mi-a fost mirarea cand, intrand in tura "de sacrificiu" (adica 24/24 ore) sa intalnesc un cunoscut, de etnie turca, la program normal, amarat si dezamagit. I se promisese o rezolvare care, conform traditiei USL, a ramas doar promisiune. Patronul este un potent om de afaceri local, dar doar om de afaceri.

Dar ce spun eu.
Acesta este un mic exemplu, insignifiant in goliciunea politica care ne ocupa tot timpul, in care traim (cacofonia nu este intamplatoare) si care isi are originea in uimitoarea migratie politica de dupa decembrie 1989. Aceasta este, totusi, doar varful icebergului.

In afara migratiei politice, chix-ul politic romanesc, care ne face sacul natiunii tot mai gol si mai greu de mentinut pe linia de plutire, are la baza marea manipulare, dezinformare si "destructurare" de care am avut parte, fara partinire, cel putin din anul 2004.

Cineva  critica, cu vehementa, alianta actuala dintre PSD, PNL si PC.
Dar daca ne intoarcem intr-un trecut recent, ne aducem aminte cum PD a racolat, "prieteneste" disidenti din PNL generand PDL care ulterior a fuzionat cu "partidul mama", ajungand la cutite cu aliatul care l-a propulsat pe cel mai "abil dintre conducatorii politici postdecembristi". Si trebuie sa ne mai amintim de alianta facuta, ulterior, cu PSD-ul pe care, traditional, l-a "faultat" imediat ce cartile au fost facute prin disidenta UNPR-ista. Mai mult decat atat, actuala co-abitare fara convietuire in habitatul politic original, nu face decat sa consfin-teasca, pentru Romania, veridicitatea citatului de la inceput.

Si astfel, goliciunea traditionala a politicului nostru de "conjunctura" ne face sa ne prabusim, tot mai mult, intr-o lume in plina criza, dar nu  numai economica si financiara ci si sociala si spiritiuala.

Caci, fara nici un dubiu, nu ne merge bine si pentru ca, la nivelul cel mai inalt, se uita un adevar mai mult decat relevant:
"Sase lucruri uraste Domnul si chiar sapte Ii sunt urate: ochii trufasi, limba mincinoasa, mainile care varsa sange nevinovat,
inima care urzeste planuri nelegiuite, picioarele care alearga repede la rau, martorul mincinos, care spune minciuni, si cel ce starneste certuri intre frati." 
                                                                                             (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/proverbe/6/)

Pentru cine are urechi sa asculte!

Ganduri la o ... antiteza

„Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifestă: să știi că poți distruge pe cineva, să n-o faci și acela să nu știe.“ 
                                                                    Marin Preda (http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/marin-preda/)

Nu cred ca exista cineva care sa nu stie cine a fost Marin Preda. De la "Morometii" si pana la "Cel mai iubit dintre pamanteni", majoritatea romanilor "de bine, bun simt si pasionati de adevar" cred ca i-au "devorat" opera. 
"Daca dragoste nu e, nimic nu e" ramane, de departe, una dintre incheierile sale celebre, care trimite cititorul interesat spre sursa a ceea ce ar trebui sa insemne adevarata dragoste, dragostea crestina.

Astazi, incercand sa reflectez la circul continuu al coabitarii am gasit, insa, un alt citat celebru care se potriveste, mai mult decat perfect, contextului in care ne ducem viata asa cum ne-o ducem, ingropati de o clasa politica pe cat de perfida pe atat de impotenta (in ceea ce priveste conlocuirea cu poporul care a "lansat-o" si o va sustine, din pacate, fara discernamant) si de doua elemente ale unei anume puteri separate ale statului, cea administrativa care, jucand la cacealma, ne conduce "pe noi cai de regres si non-dezvoltare (pentru a nu spune barbarie, antonimul gasit pentru civilizatie".

Nu am spus-o eu.
La o emisiune pe un anumit post, analizandu-se luni "discursul presedintelui" si cat ne costa prestatia lui, cineva (actor indragit) spunea (redau din memorie) ca "sub presedintia lui Romania nu a progresat ci, din contra, a fost aruncata in urma cu zeci de ani".

M-am gandit foarte mult la acel discurs, urmarit in pauzele legale dictate de CNA, si la incercarea, fortata si neinspirata a aparatorului G. Flutur care, pe alt post, se dadea de ceasul mortii sa arate ca CSAT-ul a procedat corect.
Noroc cu ceilalti doi participanti la dezbaterea respectiva, un fost ministru al transporturilor si un analist care, cu obiectivitate si pertinenta au subliniat ceea ce, de fapt s-a dorit si s-a intamplat: cineva si-a aratat puterea discretionara si "pohta cea pohtit". Adica, mai pe romaneste (in jargou si iertata sa-mi fie expresia), "i-a tras-o".

Ca toata aceasta coabitare seamana, perfect, a cacealma, nu  mai trebuie aratat. 
Cu mult timp in urma scriam ca ceea ce s-a intamplat, in vara trecuta, a fost tot o cacealma, o reglare "de conturi", o golaneala, un raspuns pe masura guvernarii antipopulare si antinationale, obedienta si lipsita total de orice urma de condescendenta.

Acum, schema s-a repetat, dar viceversa. Pentru a evidentia cine si cum are puterea. Perfect firesc, amoral, secular (ca sa nu spun pagan). Si este normal sa fie asa, atata timp cat firea este cea care dicteaza, dincolo de constiinta, responsabilitate si, in ultima instanta, credinta cu care s-a depus acel juramat de investire.
Caci "... faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. " (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/galateni/5/)

In antiteza, cel care are capacitatea sa inteleaga adevarata putere, in spiritul citatului de inceput si al credintei crestine este guvernat de cu totul alte principii: "dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor." 
                                                                                       (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/galateni/5/)

Dar cati tin cont de aceasta antiteza care nu mai are nevoie de alte comentarii?

Ganduri despre ... rebrenduire

„Am învătat că un om n-are dreptul să-l privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.“ - Gabriel Garcia Mrquez

E firesc ca fiecare om sa cunoasca si momente de relaxare (in concediu sau in weekend) in activitatea sa. 
Daca este un om obisnuit, un simplu cetatean se bucura de mare (sau munte), soare, o berica si un gratar, in liniste. 
Daca, insa, este persoana publica nu are ce face decat sa plece "in tarile calde" sau pe iahtul privat, de sorginte bugetara, altfel fiind nevoit sa suporte "presiunea" aparatelor fotografice manuite de fani, interesati, carcotasi sau, pur si simplu, de paparazzi.

Urmarind discutia, pe un anumit post tv, despre rebrenduirea unei celebre blonde (ramasa in amintire de pe timpul "presedintelui" Norvegiei) si reclama facuta, pe alt post, restaurantului "Ciresica" din Neptun, de presedinte ma gandeam, in sinea mea, ca nimic din ce este omenesc nu lipseste nici persoanelor publice. Si este normal sa fie asa. 

Totusi, ramane o intrebare: care este scopul? 
Ridicarea nivelului de trai, "material si spiritual", al poporului? Binele acestuia? 

Sau, pur si simplu, o reclama pentru atingerea unor teluri absconse, individualiste si perfide?

Pe o banderola a unui post tv se prezenta o informatie dupa care presedintele arata, in iunie-iulie, ca GFR-ul nu are banii necesari achizionarii CFR si acum este sub sechestru.

Urmarind toate aceste stiri in paralel cu multe altele, cum fac pana ajung la emisiunile care ma intereseaza, in special din zona stiintifica si istorica, mi-am amintit de un cantec al unei formatii indragite.
Redau versurile, cu cateva sublinieri, pentru a evidentia ca, de fapt, tot ce se intampla (ce, cum si de ce)  cu marea masa a persoanelor publice este legat de titlul acestui cantec. 

Versuri "Holograf - Banii vorbesc"

                                                                                          Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

Mama, ce se-ntampla azi cu mine
Tot ce am stiut eu s-a schimbat
Mama, ce e rau si ce e bine?
Cum mai pot avea tot ce-am visat?

R:
Ooo, e o lege pentru toti
Viata e o jungla, vrei nu vrei
Ooo, sa te-ascunzi de ea nu poti
E un singur drum, asculta:
Banii vorbesc, banii vorbesc
Unii te ridica, altii te lovesc
Banii nu tac, banii se fac
Totul e in mana lor
Banii vorbesc

Mama, nu mi-ai spus nimic de oameni
N-am stiut ce mult se poat schimba
Mama e asa usor sa-i cumperi
Cat de greu e sa primestï ceva

R:

Dar de ce este asa si numai asa?

Pentru ca lumea intreaga traieste dupa alte tipare decat cele care, normal, au fost lasate tocmai pentru o mai buna vietuire. Si cum noi romanii ne-am integrat, rapid, dupa 1989 in "marele spectacol al lumii seculare" si ne rebrenduim continuu de atunci, culegem roadele libertatii si democratiei foarte prost intelese. 

Nimanui, din zona publica, nu-i place sa i se spuna si nimeni din zona spirituala nu explica, ceea ce ar trebui explicat, retinut si invatat asa cum face Sfanta Scriptura ( http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/romani/1/):

"Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care inabusa adevarul in nelegiuirea lor. 

Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. 

In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati; fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat.

S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit; si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare.

De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca isi necinstesc singuri trupurile; caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci! Amin.

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi scarboase; caci femeile lor au schimbat intrebuintarea fireasca a lor in una care este impotriva firii; tot astfel, si barbatii au parasit intrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins in poftele lor unii pentru altii, au savarsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scarboase si au primit in ei insisi plata cuvenita pentru ratacirea lor.

Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite.

Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori, barfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti, fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, neinduplecati, fara mila.

Si, macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac."

Interesanta remarca distinsului laureat al premiului Nobel, nu ?

Mai ales pentru rebrenduire!

                                                                                                      

Tot despre realitatea actuala

„Adevărul e că știm mereu ce trebuie să facem. Mai greu este să facem.“ - Herbert Norman Schwarzkopf (28 August 28, 1895 – 25 Noiembrie, 1958) a fost comandantul Poliției din New Jersey, cel care s-a ocupat de celebrul caz al răpirii fiului aviatorului Charles Lindbergh.


Butonand, ieri, telecomanda televizorului am avut surpriza, deosebit de placuta sa dau peste un interviu, transmis in reluare. Desi era aproape de final, l-am urmarit cu mare atentie si interes pentru ca ... prezenta interes.

Trecand peste personalitatea intervievatului, o "legenda" a luptei pentru dreptate, adevar si DEMOCRATIE, mi-a ramas in minte o fraza a acestuia pe care o redau din memorie (negasind-o scrisa pe vreun site), referitoare la democratia si clasa politica romaneasca. Spunea domnia sa:
"Democratia a facut pasi reali in Romania. Singura mea parere de rau este ca marea majoritate a reprezentantilor clasei politice romanesti isi urmareste doar interesele personale si nu este preocupata de soarta populatiei" (o redare aproximativa, pentru care imi cer scuze de eventualele inadvertente). Dar cei interesati, pot gasi pasajul la "Interviurile telejurnalului", "Aici Mircea Carp, s-auzim numai de bine!"( http://stiri.tvr.ro/aici-mircea-carp--s-auzim-numai-de-bine--interviu-cu-jurnalistul-a-carui-voce-a-facut-istorie_32024_video.html#view)

De ce m-am oprit la acest interviu?

Din simplul motiv ca, spre necazul nostru al poporului, avem partea de foarte mult "circ politic fara paine", intr-o perioada in care se cere foarte multa luciditate, seriozitate, implicare si, de ce nu, sacrificiu politic.

Dar se poate sacrifica o "casta" nascuta pe suferinte nationale, in detrimentul pierderii avantajelor conferite de "pozitia" oferita de democratia romaneasca prost inteleasa, asa cum, normal, ar trebui sa se intample?

Nu, pe "dulcele plai mioritic", normalul este total anormal, cum facea referire, cu tristete, un alt intervievat despre care ar facut referire in alta postare. Nu, pentru ca vanitatea, rapacitatea si neomenia au ajuns, aici, o culme a virtutii, culme spre care converg toate interesele tuturor puterilor separate ale statului. Exemple sunt destule, incepand de la multele "scapari" parlamentare, "scapari" guvernamentale sau, chiar, constructivele sedinte de importanta strategico-nationala fara nici o finalitate practica.

Dar este normal sa fie asa.

Incadrandu-ne in mersul firesc al lumii, nu putem face exceptie, nici noi, de ceea ce, preventi cu aproape 2000 de ani in urma, vedem ca se intampla:

"Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultu-mitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/timotei-2/3/)

As vrea sa pot fi contrazis, dar realitatea, imi da dreptate. Cel putin realitatea romaneasca, care nu poate ignora citatele de mai sus.

In rest, s-auzim numai de bine!

Ganduri ... ESENTIALE

"...sa asculte insa si inteleptul, si isi va mari stiinta, si cel priceput, si va capata iscusinta..." - Pildele sau Proverbele lui Solomon

Doua stiri, ascultate la radio in timpul turei de ieri, m-au determinat sa reiau, iarasi si din nou, gandurile de simplu cetatean.

       Prima il privea pe actualul ministru al sanatatii si incercarea acestuia de rezol-vare a spetei "activitate de stat vs. privata". Si spunea, domnealui (redau din memorie) ca "in Franta sistemul se aplica de mai multi ani".
       A doua stire, poate insignifianta pentru unii, dar pentru entitatea numita stat de importanta strategica (zic eu), se referea la "pierderea" unui  contract.

Acum, sincer sa fiu, ca persoana care nu prea ma mai intereseaza politica noastra mioritica, de tip "paine si circ" (sau nu vreau sa o mai bag in seama), as fi putut lasa cele doua stiri sa se duca pe "apa sambetei", asa cum fac, probabil, multi din conationalii mei.
M-a oprit, insa, proverbul de mai sus. Din doua motive.

Unul este lipsa de intelepciune de care dau dovada, inca odata si fara speranta de indreptarea, alesii si numitii nostri. 
Tot privim la vecinii nostri comunitari (aici Franta) si ii luam ca exemple. Dar nu vedem ce discrepanta enorma este intre ei si noi, ca volum al PIB-ului, ca nivel de trai, ca dezvoltare. Din 1990 ne tot uitam peste gardul care s-a daramat doar teoretic si nu ne dam seama ca intre noi, ultimii comunitari si vestul "capitalist de traditie" nu se produce nici o apropiere ci se largeste, tot mai mult, prapastia. Ca traiesc foarte bine CINCI sau ZECE la suta din "faliti", nu cred ca este o pricina de lauda. Daca tot ne socotim "patrioti" si luptam pentru "interes national" (oare?). Cu covarsitoarea saracie in care trebuie sa supravietuim, ca niste cobai, pentru experientele "inteleptilor" nostri "manageri" de tot felul si toate categoriile, degeaba luam exemple vestice care se bazeaza pe o clasa de mijloc puternica, pe o economie si societate sanatoase.

Apoi, lipsa totala de responsabilitate.
Voit sau nu, pierderea unui document "secretizat" atat de bine si cu atata "valoare", bineinteles pecuniara, nu stiu cum nu le da "furnicaturi" celor platiti din bani publici pentru apararea intereselor tarii.
Pe vremuri, existenta birourilor de documente secrete garanta apararea valorilor nationale. Normal, si astazi ar trebui sa fie la fel. Dar "precedentul" demonstreaza contrariul. Care precedent? Jaful continuu, post-decembrist din toate guvernarile si culorile politice.
Totusi, cine apara interesul national? Cum este posibil ca la acest nivel, ministerial, sa se produca asemenea "defectiuni"?

Raspunsul, totusi, este simplu: POLITICUL, fara discenamant, DISTRUGE TOTUL.

     Si am ajuns la subiect.
Gandurile mele se indreapta spre toti acesti spoliatori ai natiunii care, ajunsi in functiile cheie ale statului, au uitat de ce si pentru ce sunt acolo.
E adevarat ca noi le-am dat votul, dar la fel de adevarat este ca ei, prin minciuna, sperjur (redat mai jos), dezinformare si manipulare, si-au asigurat o "dulce guvernare" bazata pe orice altceva decat principii sanatoase.
Astfel, uitand cum si pentru ce au fost investiti in functie, uitand ca proverbul romanesc "ce tie nu-ti place, altuia nu face" este, de fapt, chintesenta invataturii Scripturii, pe care majoritatea au jurat si care spune, in Evanghelia lui Matei, capitolul 7, versetul 12 "tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel", uita, de fapt esentialul:

"Sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau."                               

                                                                                    (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/eclesiastul/12/)