Despre ... solutii cautate, solutii pierdute

„Poartă-te ca și când ceea ce faci contează. Pentru că așa și este.”

William James (n. 11 ianuarie 1842, New York – d. 26 august 1910, Tamworth, New Hampshire) a fost un psiholog american și filosof care a făcut muncă de pionierat în aceste domenii. El a fost instruit ca medic. A scris cărți influente de știință pentru tineret de psihologie, psihologie educațională, psihologia experienței religioase și a misticismului și despre filozofia pragmatismului. El a fost fratele romancierului Henry James și al memorialistului Alice James.

O atitudine, sau mai bine zis un gest deosebit mediatizat in media mi-a determinat postarea de astazi. 

Un revolutionar i-a inmanat "intaiului nostru presedinte democrat" o cerere de eutanasiere. Raspunsul, cam sictirit si de genul acelui "mai animalule" a fost pe masura: "sinucide-te singur" (sau cam asa, dupa cum am vazut, fugar, stirea care poate fi gasita online, ca si reactiile ulterioare).

Ca, ulterior, cel in cauza, nu revolutionarul, a facut si corectia de rigoare, mi se pare foarte normal la cata experienta a acumulat si are dumnealui. Ce nu am inteles si asta mi-a dat de gandit, este fraza in care spune: "Eu reţin sâmburele raţional din discuţie, să căutăm soluţii pentru oamenii în nevoi". (http://www.mediafax.ro/social/dinca-ponta-sa-mi-aprobe-eutanasierea-iliescu-nu-ti-trebuie-aprobare-pentru-sinucidere)

Se implinesc, anul acesta, 24 de ani de libertate si democratie si, in acelasi timp, de cautare a solutiilor pentru oamenii in nevoi. Si tot de atata timp oamenii obisnuiti, simplii cetateni, sunt manipulati, mintiti si batjocoriti pentru ca solutiile gasite sunt numai pentru potentatii puterii, pentru acolitii politici si pupincuristii (notiune luata din DEX ONLINE) din toate sferele , indiferent de culoare.

Gandindu-ma la aceasta speta si la solutiile pierdute in toata aceasta perioada nu am putut sa nu ma surprinda aplombul cu care un personaj, controversat de pe scena politica mioritica, compara prestatia presedintelui in exercitiu cu cea a lui Corneliu Coposu.

Si de aici si gandurile de astazi.

Pai daca la timpul sau Corneliu Coposu era lasat sa "implementeze" solutiile pe care le avea pentru redirectionarea Romaniei spre normalitate, cu siguranta alta ne era soarta, inclusiv prin faptul, ipotetic, ca nu mai era o asa de mare batalie intre palate. Si pentru ca cunosc (cel putin pana in 1994) modul in care "s-a operat", in primii ani de democratie originala, impotriva "partidelor istorice" si a monarhiei imi dau seama unde si care este greseala pentru solutiile pierdute, pe care tot le cautam si nu se mai gasesc (pentru popor).

S-a "navigat" in directia gresita. Sau inadins gresit directionata doar pentru poporul care, printr-o revolutie furata, si-a dat girul spre dezastrul pe care-l traim acum.

Pentru ca, spre deosibire de ceilalti "politruci de marca" care s-au catarat pe treptele puterii mioritice, Corneliu Copusu stia ce este aceea "frica de Dumnezeu". Nu de complezenta si de fatada ci prin traire.

In acest context nu pot sa nu fiu uimit de cautarea aceasta interminabila, fara directie si fara rezolvare cu efecte dezastroase pentru popor dar benefice pentru  "cei din carti".

Si nu pot intelege cum de mai marii nostri politici, economico-financiari, din societatea civila si, mai ales, cei spirituali nu gasesc solutia cea mai eficienta si la indemana cu care, in acel decembrie insangerat, s-a tot batut moneda: "Dumnezeu este cu noi!".

De ce numai atunci, de ce nu si acum?

Poate si pentru ca, in nenorocita lor alergare spre inavutire si parvenire postdecembrista cei de mai sus uita unul din marile avertismente ale aceleiasi Carti pe care voteaza, la investire (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/eclesiastul/12/): 

13 Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.	13 Iata pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecarui om.
14 Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.	14 Caci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.

Ca sa fiu in ton cu citatul de inceput si cu modul de cautare, inca, a solutiilor pontru popor.

Despre ... amintiri

„E la fel de periculos să-i dai unuia ce şi-a ieşit din minţi o sabie, ca şi unui ticălos puterea.” —           Euripide

Urmaream ieri, pe un post tv, o discutie intre cativa invitati cu referire directa la ce am fost, ce suntem si ce puteam fi adica, dupa cum normal este in aceste zile, despre Revolutia si evenimentele din decembrie 1989. Nu m-am focusat prea mult pe ceea ce se sublinia ca am castigat, pasapoarte, magazine pline cu E-uri si "normalitatile" unei democratii si libertati prost intelese si implementate ci pe ceea ce am reusit sa avem, dar nu stim sa pretuim, adica apartenenta la marea familie europeana.

Cineva, in emisiune, arata cu tristete cum am reusit sa fim si aici pe ultimul loc dupa euforia "eliberarii" subliniind ca, din pacate, desi facem parte din aceasta familie, suntem la fel de smecheri si inventivi ca in tot ceea ce am facut si facem, traditional, prin formarea noastra carpato-danubiano-pontica. Si, desi recunostea ca am devenit o piata de desfacere pentru ca asta era scopul extinderii acestei familii, puncta respectivul pe faptul ca nici dupa douazeci de ani nu stim ce este aceea respectarea principiilor, verticalitate, mandrie nationala. Pe aceasta din urma o spun eu, caci prea ne-am lasat terfeliti, post-decembrist, de toate "interesele" externe. Pe acelasi palier, unul dintre convivi isi exprima deziluzia fata de incapacitatea politicienilor nostri care, nici acum, nu au inteles ca, intrand in aceasta mare familie, trebuie respectate regulile "casei" si ca nu mai merg subterfugiile mioritice de care nu suntem in stare sa ne debarasam.

Ajuns aici m-am gandit cat de specialisti au devenit unii in aceasta arta a smecheriei si cum am fost manipulati prin dezinformare si intoxicare de la scopul pentru care, in acel decembrie si in acele zile se murea in Timisoara, primul oras al libertatii noastre. Si gandindu-ma asa si amintindu-mi de acele zile, ca unul care le-a trait pe viu in alt oras martir unde am avut norocul si ghinionul, in acelasi timp, sa "prind evenimentele" ba ca "revolutionar" ba ca "terorist cu pistolul la cap" (real si "pe bune") mi-am dat seama, desi am inteles asta cu mult timp in urma, ca de popor, ca masa de manevra si "carne de tun" EI au nevoie intotdeauna numai in Revolutie. Apoi urmeaza "decimarea".

Si asa am ajuns la un "Cantec soptit" o poezie ale carei versuri sugestive sunt atat de relevante pentru indiferenta pe care, dupa aproape un sfert de veac de atunci o manifestam pentru tot ceea ce ni se intampla. Mai mult in rau decat in bine. Redau poezia asa cum am preluat-o prin copy-paste:

Cantec soptit - Zaharia Stancu

Odata am ucis o vrabia
Am tras cu prastia-n ea si am lovit-o
Pe urma o zi
Si-o noapte întreaga
Am tot plâns-o si am tot jelit-o

Nu m-a batut mama, nu m-a certat
În mâna tineam o bucata de pâine
Degeaba mi-a spus
Degeaba mai plângi
Ce-ai omorât omorât ramâne

Mai târziu am crescut flacaiandru
Si m-am îndragostit nebuneste de-o fata
Dar nu stiu de ce
Într-o zi a murit
Si-n alta zi a fost îngropata

Demult nu mai trag cu prastia-n vrabii
Demult nu mai merg la nici o-ngropare
Când soarele-apune
Dupa niste maguri
Si rasare în flacari din mare. 

In prag de sarbatori si in plina aniversare a ceea ce a insemnat UN DECEMBRIE ALTFEL, versurile merita atentie, cel putin ca subanteles. Pentru cine vrea.

Si tot pentru ei, dar cu bataie spre EI, versurile coroborate cu citatul de la inceput pot evidentia DE CE acum si aici, adica la noi, este asa si la altii ALTFEL. Daca mai conteaza.

Despre ... jocul de-a politica

„După joc, și regele și pionul merg în aceeași cutie.” - proverb italian
Multe si diverse sunt jocurile practicate pe mapamond. Unele de placere sau pe bani si unele inteligente. Unele sunt de grup, altele individuale. Unele de sala, altele in aer liber. Unele generale altele specifice, unele sportive altele educativ-instructive si, in fine, unele politice. 

Toate au un numitor comun, existenta unui castigator si a unui invins. Ca este singur sau in grup, atat invingatorul cat si invinsul cunosc ce este acela FAIR-PLAY-ul. Si aproape la toate se potriveste proverbul de la inceput.

Aceasta este teoria jocului, cel putin pe scurt, asa cum am gandit-o eu.

Acum, ca pe mandrul nostru plai mioritic se practica, se mediatizeaza si prolifereaza tot felul de jocuri, nu-i nici o problema. Problema este a acelui fairplay care, caragialesc, exista dar lipseste cu desavarsire.

Si l-am gasit intr-o interventie a unui analist politic dupa "jocul de glezne" pe care PSD-ul l-a facut ieri, la alegerea unui anume sef INTERIMAR.

Spunea analistul (si redau strict din memorie) ca premierul a dat semnalul "stop vot" nu pentru ca ar fi vrut sa "sunteze" PNL-ul ci pentru ca, din pacate, onor candidatul produl de partidul din aliata prea l-a criticat "pe sticla" pentru toate gafele si "prostioarele" facute dupa accederea la putere, ca sa-i poata permite acel reviriment in media nationala, pe care si-l propusese.

Ce nu am inteles eu este urmatoarea "speta".

Daca pentru UN MANDAT DE INTERIMAT DE CATEVA LUNI premierul, care este un sportiv, uita ce este acela fairplay-ul si se joaca cu "uite votul (cvorumul), nu e votul (cvorumul)", il ignora pe partenerul sau la depunerea juramantului de investitura dar, in fata presei, pare sa fie in rezonanta cu el macar asa de complezenta, ce semnal a dat el "SUPT-ORDONATILOR" care si asa, ca niste adevarati vatafi pe plan local, nu-i prea dau atentie si se contreaza acolo unde interesul material si financiar nu-i uneste "spre rau" cu aliatii pe care-i tot blameaza?

Cred ca semnalul dat chiar de la constituirea acestei "strutocamile" moderne care, conform proverbului, "nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-i miroase" insa improsca, din plin, venin, minciuna si toate relele preluate din trecuta stare pe care o condamna dar de care nu se poate separa, dispersa, delimita.

Semnalul, pe care noi nu l-am vazut dar care, tragic, s-a manifestat chiar in timpul ultimului referendum.

In aceste conditii si tinand cont de adevarul pe care proverbul de la inceput il postuleaza, astazi ma gandesc cata apa va mai trebui sa curga in toate apele noastre nationale pentru ca liderii USL sa inteleaga ca NU EI SUNT IMPORTANTI SI NU PENTRU MANDRIA SI "AMORUL LOR PROPRIU" I-A VOTAT POPORUL.

Si sa nu uite ca si Cartea pe care ei au votat avertizeaza (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/eclesiastul/9/): 

2 Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!	2 Caci toti au aceeasi soarta: cel drept ca si cel pacatos, cel bun ca si cel rau, cel curat ea si cel necurat, cel ce aduce jertfa ca si cel ce nu aduce, cel bun ca si cel rau, cel ce jura ca si cel ce cinsteste juramantul.
3 Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare: anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.	3 Este un mare rau in tot ceea ce se face sub soare, caci toti au aceeasi soarta si pe langa aceasta inima oamenilor este plina de rautate si nebunia in inima lor dainuieste toata viata lor si se duc in acelasi loc cu cei morti;

S-au, mai pe romaneste, SA TERMINE CU JOCUL DE-A POLITICA!

Despre ... anormalitati de iarna

"Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi."

Idilica poezie a "bardului de la Mircesti" m-a facut sa uit, pentru o clipa, ca traim, la aproape un secol si jumatate distanta de la aparitia ei, intr-o tara "buimacita" de cumplita iarna morala, spirituala si cum o mai fi ea si ca, din pacate, clinchetele de zurgalai sunt numai la masinile bengoase ale potentatilor vremii care, in total dispret pentru cei care le creaza avutul inceput doar EI stie cum, isi etaleaza cu ostentatie si fara rusine "cuceririle revolutionare".

Da, e iarna si chiar daca zapada se lasa asteptata, ne pregatim de sarbatorile care, probabil si anul acesta, vor fi la fel ca in toti anii postdecembristi. Cu de toate si fara liniste.

Cu de toate, de la normalitatea caracteristica vremurilor la ... can-can-uri, de la post la spitale pline de inconstientii gurmanzi hotarati sa demonstreze ca, desi in criza, romanul nu se lasa doborat de lipsuri, de la opulentele prezentari de "sarbatori bugetare de top" pana la saracii uitati de soarta (a se citi politicieni) samd.
Fara liniste, caci se doreste CLAR si fara nici un dubiu ca prin dezbinare, intriga, manipulare si dezinformare romanul sa mai bifeze un an incalcit incheiat cu mesaje care mai de care mai mieroase, mincinoase si fara substanta, intr-un context in care interesul de grup, in general si cel personal, in special primeaza celui national. O demonstreaza ultimele "gaselnite" politice despre care nu vreau sa comentez.

Si pentru ca e iarna, se apropie sarbatorile si tot ne-am relaxat cu binecunoscutele "Singur acasa" 1 si 2, nu pot incheia gandurile de astazi fara a ma referi la un moment pe care, poate, nu l-am bagat in seama la vizionarea lor (sau cel putin al episodului 2).
Kevin pleaca de la casa unchiului si ajunge intr-o zona "rau famata", i-as putea spune. Oameni ai strazii, prostituate, betivi, aurolaci sunt, aici, la ei acasa. La nici un cvartal distanta, luxul unui New York in plin ajun. "Idilica" democratie "NUMBER ONE" (in 1992) isi etala, fara nici un paravan, adevarata fata si realitatea ei.

Stau si ma gandesc la acea scurta secventa dintr-o comedie mult apreciata.
La douazeci de ani de la aparitia filmului ne putem mandri ca am egalat elementul de "democratie" si libertate occidental. 
Avem si noi aurolacii nostri, oamenii strazii, prostituate si "locuri de cosmar" peste tot in tara, alaturi de hoteluri si masini de lux, magazine pline cu de toate sau, cum zicea poetul "si noroi si stele".

Ce nu avem inca este, cred eu, acea solicitudine, acea dezinhibare care, dupa cum tot o secventa din film o prezenta, sa-l faca pe cel mai mic si simplu cetatean sa fie tratat asa cum eroul principal era tratat pe aeroport: "Cu ce va putem fi de folos, DOMNULE ?". 

Cu gandul la aceste realitati discrepante, nu ma mai mira nimic din anormalul cotidianului nostru mioritic si chiar ma astept ca bugetul pe anul viitor, adoptat de Parlament pe 30 decembrie sa fie trimis spre spre promulgare la ora 23.59 a aceleiasi zile.

Anormala iarna, anormala voiosie.

Iar pentru responsabilii acestei "stari de fapt", nu pot decat  sa spun, asa cum ne invata ADEVARATUL DREPTAR al normalitatii, Sfanta Scriptura:

Psalmii 94 (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/94/)

1 Doamne Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!	1 (Un psalm al lui David. Pentru ziua a patra a sambetei.) Dumnezeul razbunarilor, Domnul, Dumnezeul razbunarilor cu indrazneala a grait.
2 Scoală-Te, Judecătorul pământului, şi răsplăteşte celor mândri după faptele lor!	2 Inalta-Te Cel ce judeci pamantul, rasplateste rasplatirea celor mandri.
3 Până când vor birui cei răi, Doamne, până când vor birui cei răi?	3 Pana cand pacatosii, Doamne, pana cand pacatosii se vor fali?
4 Ei ţin cuvântări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc.	4 Pana cand vor spune si vor grai nedreptate; grai-vor toti cei ce lucreaza faradelegea?
5 Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta.	5 Pe poporul Tau, Doamne, l-au asuprit si mostenirea Ta au apasat-o.
6 Înjunghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani	6 Pe vaduva si pe sarac au ucis si pe orfani i-au omorat.
7 şi zic: "Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!"	7 Si au zis: "Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui Iacob".
8 Totuşi învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Când vă veţi înţelepţi, nebunilor?	8 Intelegeti, dar, cei neintelepti din popor, si cei nebuni, inteleptiti-va odata!
9 Cel ce a sădit urechea s-ar putea să n-audă? Cel ce a întocmit ochiul s-ar putea să nu vadă?	9 Cel ce a sadit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveste?
10 Cel ce pedepseşte neamurile s-ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?	10 Cel ce pedepseste neamurile, oare, nu va certa? Cel ce invata pe om cunostinta,
11 Domnul cunoaşte gândurile omului: ştie că sunt deşarte.	11 Domnul, cunoaste gandurile oamenilor, ca sunt desarte.
12 Ferice de omul pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din legea Ta,	12 Fericit este omul pe care il vei certa, Doamne, si din legea Ta il vei invata pe el,
13 ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău!	13 Ca sa-l linistesti pe el in zile rele, pana ce se va sapa groapa pacatosului.
14 Căci Domnul nu lasă pe poporul Său şi nu-Şi părăseşte moştenirea.	14 Ca nu va lepada Domnul pe poporul Sau si mostenirea Sa nu o va parasi,
15 Ci se va face odată judecată după dreptate, şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.	15 Pana ce dreptatea se va intoarce la judecata si toti cei cu inima curata, care se tin de dansa.
16 Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?	16 Cine se va ridica cu mine impotriva celor ce viclenesc si cine va sta impreuna cu mine impotriva celor ce lucreaza faradelegea?
17 De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!	17 Ca de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, putin de nu s-ar fi salasluit in iad sufletul meu.
18 Ori de câte ori zic: "Mi se clatină piciorul!", bunătatea Ta, Doamne, mă sprijină totdeauna.	18 Cand am zis: "S-a clatinat piciorul meu", mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie.
19 Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.	19 Doamne, cand s-au inmultit durerile mele in inima mea, mangaierile Tale au veselit sufletul meu.
20 Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei care pregătesc nenorocirea la adăpostul Legii?	20 Nu va sta impreuna cu Tine scaunul faradelegii, cel ce face asuprire impotriva legii.
21 Ei se strâng împotriva vieţii celui neprihănit şi osândesc sânge nevinovat.	21 Ei vor prinde in cursa sufletul dreptului si sange nevinovat vor osandi.
22 Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost.	22 Dar Domnul mi-a fost mie scapare si Dumnezeul meu ajutorul nadejdii mele;
23 El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul Dumnezeul nostru îi va nimici.	23 Le va rasplati lor Domnul dupa faradelegea lor si dupa rautatea lor ii va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru.

Despre ...amagire si adevar

„Într-o lume a amăgirii universale, a spune adevărul e un act de curaj.” — George Orwell
George Orwell (pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25 iunie 1903, India — d. 21 ianuarie 1950, Londra) a fost un scriitor englez, comentator al radio BBC, editorialist și reporter. El a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania de partea comuniștilor. A scris romane, eseuri și critică literară. George Orwell este autorul a două faimoase romane satiră în care care atacă totalitarismul: “Ferma Animalelor” (1945) și
“O mie nouă sute optzeci și patru” (1949).

Ca unul care, imediat dupa evenimentele din decembrie, a vizionat "Ferma animalelor", film pe care nu l-am mai regasit programat ulterior nici la televiziunea nationala "libera" postdecembrista si nici la altele, citatul de astazi mi s-a parut mai mult decat sugestiv pentru TARA AMAGIRII UNIVERSALE care a devenit, din pacate, Romania. Si nu pentru ceea ce, atat in media cat si in spatiul virtual, se prezinta ca i s-a intamplat unui "vector de opinie" care a avut si are curajul sa spuna adevarul, nici pentru interventiile pro sau contra unei stari sau alta din nesfarsita lupta a politicului mioritic ci, pur si simplu, pentru ca am fost de-a dreptul "siderat" de modul in care, fatidic, mi s-a prezentat exemplul "worker-ului eficient suprem".  

Nu vreau sa fac comentarii. Le-au facut altii mai titrati si indreptatiti.

Ceea ce vreau eu sa punctez este ca nu inteleg de ce in aceasta tara a AMAGIRII UNIVERSALE si TOTALE, as spune eu, cel care suporta toate "arabescuri" de gandire, strategie si tactica distructiva trebuie sa fie poporul care, nefericit, a avut curajul ca, intr-un sistem acum "condamnat" intr-un proces (sau simulacru), incepand cu data de astazi, acum 24 de ani SA SPUNA ADEVARUL.
Se condamna atunci dictatura si tirania unei "caste", dispretul fata de oameni, nepotismul si, nu in ultimul rand, lipsa libertatilor fundamentale si a democratiei reale.

Incepem sa comemoram acele zile si, tot in ton cu citatul, stau si ma intreb: s-a schimbat ceva dupa acesti 24 ani? 
Poate da, dar tinand cont de realitate si de "interviul condamnat si repede infierat" al a unuia care a avut curajul sa spuna adevarul, se pare ca nu.

Sau poate da, dar in mai rau. Caci, asa cum spuneam si anterior, daca aveai, totusi o problema in "epoca", gaseai unde sa te duci si sa o rezolvi.
Acum nu mai exista aceasta posibilitate. Cei in drept au gasit, pentru popor si, mai ales, pentru "externi", adica exclusii din cercul lor stramt, rezolvarea legala a raspunsului birocratic, alambicat, fara esenta si fara rezolvare. 

Sau, ca in speta de ieri noapte, manipularea prin impunere preferentiala.
Caci daca in alte ocazii, penita s-a pus IMEDIAT pe "actele" votate ASA CUM AU FOST VOTATE CAND ALTA ERA PUTEREA, acum s-a intarziat pentru ca, nu-i asa, alta era "scena".

In aceste conditii mai poate fi ceva comentat?
Poate pentru EI nu. Eu am gasit insa niste "comentarii" pe care nu le pot ignora. Si chiar daca as fi acuzat ca le-am scos din context, nu pot sa nu le redau, poate ajung si la urechile celor care TREBUIE sa le auda (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/proverbe/20/):

8 Împăratul, care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii, risipeşte orice rău cu privirea lui. -

8 Un rege care sta pe scaunul de judecata deosebeste cu ochii lui orice fapta rea.

si

10 Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri sunt o scârbă înaintea Domnului.

10 Doua feluri de greutati de cantarit si de masurat sunt uraciune inaintea Domnului.

Nu e o amagire ci un mare ADEVAR.

Mai multe se gasesc in "SURSA" adevarului si intelepciunii reale care, inca, lipseste pe ici, pe colo, prin partile esentiale ale puterii noastre mioritice.

Despre ... acceptare

"Doamne, da-mi seninatate sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba,
Curaj sa le schimb pe acelea pe care le pot schimba
Si intelepciune sa le deosebesc pe unele de altele." - Reinhold Niebuhr

In acest mijloc de decembrie trist cand, asa cum era si este normal, incep sa reapara amintirile ACELUI DECEMBRIE am avut o experienta deodebita cu acelasi istet nepotel al nostru.

Verificandu-i lectiile, de fapt repetand cateva exercitii, am dat peste expresia atat de intalnita si considerata, probabil de toti, "proverb romanesc" CE TIE NU-TI PLACE, ALTUIA NU FACE.

Candid si curios, totodata, Stefan m-a intrebat ce inseamna asta. I-am explicat cum am putut eu mai bine si pe intelesul lui cum vine aplicat, in practica, acest MARE ADEVAR care, daca ar fi respectat si transpus in viata macar de noi, romanii, ne-ar situa in alta zona de dezvoltare si civilizatie.

Sau, cum se spunea in epoca de care tocmai ne vom aminti peste cateva zile, "pe noi cai de progres si civilizatie".

Si aici vine gandul din ce in ce mai trist, in acest decembrie care se arata din ce in ce mai sumbru.

Plini de piosenie si cu siguranta, majoritatea politicienilor nostri, si nu numai, vor aparea la toate "evenimentele" comemorative, seculare si spirituale care incheie anul. Vor "marca" mesaje care mai de care mai bombastice umbland la "sentiment" si "rezonand" cu poporul (credem noi). Se vor acuza reciproc pentru nereusite si-si vor umfla piepturile, cu mandrie, pentru realizarea "pohtelor ce le-au pohtit" in favoarea lor si in detrimentul adversarilor politici.

Poporul nu se stie unde-l vor incadra.

La adeversar nu se poate, ca urmeaza iar un an electoral iar in tabara proprie nu prea mai merge din cauza prea multelor promisiuni neonorate, miciuni sfruntate samd.

Invatandu-l, astfel, pe nepotelul meu ce inseamna lectia de intelepciune de mai sus m-am gandit, asadar, cine le readuce aminte alesilor si numitilor nostri de toate culorile, genurile, gradele si oricum ar fi departajati ca acest "proverb romanesc" despre care intreaba un copil de aproape 8 ani este unul din STALPII intelepciunii si trairii corecte, morale, crestine?

Caci nu degeaba Mantuitorul le-a spus ucenicilor (si tuturor celor ce vor crede prin ei) (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/matei/7/)

12 Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii.

12 Ci toate cate voiti sa va faca voua oamenii, asemenea si voi faceti lor, ca aceasta este Legea si proorocii.

Gandindu-ma la toate acestea si la multe altele care ma framanta si, oricum, nu se vor mai rezolva in aceasta sesiune parlamentara, mi-am dat seama cat de departe suntem noi de adevar, de reala libertate si democratie si de calea pe care ar fi trebuit sa fim de aproape un sfert de secol.

Pentru simplul fapt ca nu avem (sau nu se poseda la nivelul acela inalt) INTELEPCIUNE, SENINATATE, ACCEPTARE, SACRIFICIU, etc. sau, pur si simplu, o reala viata in slujba aproapelui (sa nu spun crestina).Si nici lideri autentici care sa lupte pentru aceasta. 

Inchei gandurile de astazi redand de pe Wikipedia, tot prin copy paste, textul original al RUGACIUNII SENINATATII cu speranta ca si din monitorizare cei se poate invata multe, macar de-ar accepta-o.(http://en.wikipedia.org/wiki/Serenity_Prayer).

"God, give me grace to accept with serenity

the things that cannot be changed,

Courage to change the things

which should be changed,

and the Wisdom to distinguish

the one from the other.

Living one day at a time,

Enjoying one moment at a time,

Accepting hardship as a pathway to peace,

Taking, as Jesus did,

This sinful world as it is,

Not as I would have it,

Trusting that You will make all things right,

If I surrender to Your will,

So that I may be reasonably happy in this life,

And supremely happy with You forever in the next.

Amen."

O completare strict necesara

„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.” - Regele Mihai I al Romaniei

Luat de valul "evenimentelor" si al gandurilor pe care, normal, le am ca orice om preocupat de ceva, am comis o eroare. Si pentru ca nu vreau sa fiu interpretat ca "unealta" a cuiva in manipulare si dezinformare dar mai ales pentru ca, revazand "momentul" care mi-a sugerat atunci gandurile, am putut recepta "mesajul" pana la final, m-am gandit ca acesta este modul cel mai corect de "corectare".

In treacat fie spus, m-a determinat sa caut reluarea acelui film biografic o alta emisiune de televiziune, unde am fost uimit sa descopar cum, sub stindardul celui care a condus cu intelepciune, tenacitate, fermitate si credinta una din Tarile Romane astazi, in plina campanie de globalizare prin descentralizare, concetatenii nostri din zona isi manifesta plenar si online dorinta de autonomie.
Acum, dupa cum aprecia si prezentatorul emisiunii respective (data si ea, in reluare) se pare ca au dreptate sustinatorii ideii. Pai de ce trebuie ei sa suporte toate "mascariile" democratiei originale mioritice care se tot impute din capitala? De ce sa se tot ploconeasca ei la usile cabinetelor inchise pentru popor dar primitoare pentru "clientela"? De ce ... etc. etc.?

Acesta este motivul pentru care astazi, depasind toate gandurile controversate si contrariate nascute din putregaiul postdecembrist care ne tot scufunda in mocirla iresponsabilitatii dar ridicata la rang de virtute de cei care, ocupand puterea asa cum s-a tot ocupat de aproape un sfert de veac adica prin miciuna,
ipocrizie si manipulare ne-au tot impins si ne directioneaza continuu spre o alarmanta realitate autodistructiva, mi-am impus sa fac acea corectie-completare strict necesara pentru ca semnalul de alarma transmis prin intermediul citatului amintit cu cateva postari in urma sa fie mai clar, mai relevant, mai demn de atentie.

Mentionand ca tot din memorie il redau si ca nu l-am gasit pe alte "surse", il prezint integral, asa cum a fost el rostit de unul din participantii la realizarea memorabilului film biografic (orice corectare este mai mult decat binevenita):

"Orice ai face, fa-ti poporul puternic. Daca-ti faci poporul puternic, nu conteaza daca vei fi cu el sau nu, VA DAINUI."

Necesara completare, nu?