duminică, 9 februarie 2014

Despre ... o intalnire

„Cine vrea să miște lumea trebuie mai întâi să se miște el însuși.”— Socrate

De mai multe zile se vehiculeaza, in zona politicului si media prezinta din plin aceasta "zbatere", nume care de care mai importante pentru un post sau altul.
Nu am nimic cu domnul Iohannis, nici cu domnul Isarescu asa cum nu am avut nici cu domnii Fenechiu, Nastase sau oricare din "fostii" care, acum, valideaza versurile unui cantec care spune "decat premiant in inchisoare, mai bine repetent in drum spre mare". Departe de mine sa antamez un subiect pentru care nu sunt pregatit.

Astazi, gandindu-ma insa ca nevoia stringenta pentru ca democratia noastra sa fie una reala este cea a unei schimbari profunde, de fond si nu doar de nume care, oricand, pot fi gasite cu anume "cusururi" la dosar, mi-am amintit de "o intalnire" veche de aproape doua mii de ani, la care ar trebui sa luam aminte. Toti oamenii si mai ales conducatorii din toate sferele puterilor separate ale statului, de la cel mai inalt nivel si pana la ultimul functionar public din ultimul stat de organizare a acestor entitati.

Este duminica si nu vreau sa fac decat un singur comentariu, dupa redarea integrala a pasajului la care m-am gandit, "cu impact", din aceeasi Carte a Cartilor. Si chiar daca el pare scos din context, importanta lui se poate releva inclusiv in sfera politico-sociala, nu numai in cea spirituala. Sper sa prezinte interes, si-mi cer scuze daca a mai fost redat si anterior, DAR MERITA. (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Ioan3).


"Isus şi Nicodim

1 Între farisei era un om pe nume Nicodim, un conducător al iudeilor.
2 Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis: – Rabbi, ştim că eşti un învăţător Care a venit de la Dumnezeu. Căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
3 Isus i-a răspuns: – Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din nou nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu!
4 Nicodim L-a întrebat: – Cum poate fi născut un om bătrân? Poate el oare să intre a doua oară în pântecele mamei lui şi să fie născut?
5 Isus i-a răspuns: – Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din apă şi din Duh nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!
6 Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh.
7 Să nu te miri că ţi-am spus: „Trebuie să fiţi născuţi din nou!“
8 Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine şi unde se duce. Tot aşa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul.
9 Nicodim L-a întrebat: – Cum se pot întâmpla aceste lucruri?
10 Isus i-a răspuns: – Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu înţelegi aceste lucruri?!
11 Adevărat, adevărat îţi spun că noi vorbim ceea ce ştim şi depunem mărturie despre ceea ce am văzut, dar voi nu primiţi mărturia noastră.
12 Dacă v-am vorbit despre lucrurile pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?!
13 Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel Care a coborât din cer, adică de Fiul Omului (Care este în cer)
14 Şi, aşa cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului,
15 pentru ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică.
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
17 Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
18 Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19 Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20 Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele.
21 Dar cel ce lucrează potrivit cu adevărul vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu."

O intalnire cruciala pentru UN CONDUCATOR. Interesant este ca, ceva mai tarziu, acesta a facut cateva lucru care au demonstrat ca intalnirea respectiva a fost de bun augur.

Cati dintre conducatorii nostri se pot lauda cu o asemenea "intalnire"?




sâmbătă, 8 februarie 2014

Despre ... prezent

Petre Ţuţea: „Am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi”
Dar acest citat este numai un motiv pentru a continua ideea de ieri.
Mie mi-a dat foarte mult de gandit un alt material, interviu, tot cu acelasi autor in care evoca poate cel mai important lucru ignorat, postdecembrist, mai ales de clasa noastra politica. Il redau, fara alte comentarii, prin copy-paste:

"Convertirea lui Petre Tutea sau "De pe calea omului pe calea lui Dumnezeu"

Petre Tutea a implinit astazi 88 de ani (6 octombrie 1996). Nu da importanta evenimentului, insa vin cativa tineri care incearca sa-i ofere o bucurie pe care el nu o are. Varsta nu-l bucura; varstele lumii da, insa nu a lui, care se simte din ce in ce mai depasit de ritmurile unei vieti pe care n-o mai poate umple cu prezenta lui organizatoare, ci doar cu o prezenta contemplativ-meditativa. Dar cat de mult avea sa insemne aceasta prezenta...
- In tinerete ati fost director de studii in Ministerul Economiei Nationale si puteti spune ca aveati atunci o meserie. Astazi, la 88 de ani, ce meserie credeti ca aveti in cetatea romaneasca? Doar nu sunteti un pensionar...
- Daca exista o stiinta a natiunii, eu sunt de meserie roman!
- Rezumand, viata v-a fost impartita in doua perioade distincte: una de stanga, cand scriati articole induiosatoare si descriati soarta celor sarmani si «prosti», si una de dreapta, a nazuintelor nationale, cand v-ati apropiat si de credinta.
- Uite, cu prostii m-ara lamurit. Eram odata cu Iancovescu, actorul. Vorbeam despre prosti. Prostii, zic, reprezinta ideea de repetitie goala: o iau totdeauna de la inceput. Sunt invariabili ca orice lucru neinzestrat, nu au culoare. Dar Iancovescu imi spune: Prostii sunt foarte variabili. Eu am un prieten - si de cate ori il intalnesc e mult mai prost decat il stiam.
- Cum ati facut trecerea de la ateism la credinta?
- Nu am fost ateu ca atare, nu am avut curajul asta, insa exista doua cai: calea omului si calea Domnului. Cea a omului e batatorita de filozofie, stiinte si tehnica. Pe calea Domnului, omul este insotit de rugaciune. Iar eu am mers multa vreme doar pe calea omului.
- De fapt, ca prima consecinta a acestei treceri, ati descoperit adevarata libertate...
- Evident. Singura zona in care actioneaza libertatea absoluta a lui Dumnezeu este ritualul crestin din Biserica. Acolo nu exista teroare, forta coercitiva, ci eliberare absoluta a omului de legile pamantului, carnii si spiritului material. Acolo, omul nu are vecin decat pe Hristos. Iisus Hristos este eternitatea care puncteaza istoria.
- Ati avut momente cand prezenta lui Dumnezeu in viata dumneavoastra a fost evidenta?
- Ar fi o mare indrazneala sa afirm prezenta lui Dumnezeu in viata mea, dar si o mare bucurie sa spun ca am simtit aceasta prezenta.
- Daca politic trecerea de la stanga la dreapta a fost posibila fara prea mare durere, sub aspect ideatic trecerea de la pasivism religios la credinta cred ca a avut un plus de tragedie.
- Sigur. Mi-am dat seama ca singura definitie completa a omului este data de teologie: omul este fiinta religioasa. Filozofia si stiintele sunt ancore in calea omului. Singura credinta este descoperitoarea caii adevarate, care este calea spre Dumnezeu. De aceea, am un mare regret: regretul de a nu fi fost teolog; regretul ca nu am realizat in mine un mare teolog. In afara de teologie, se face onanie de prestigiu.
- Initial, ati plecat de la convingerea ca efortul cunoasterii e un efort strict individual. Nu aveati, atunci, nevoia unei invecinari transcendente.
- Nu te poti cunoaste singur. Cunoasterea vine numai prin revelatie, iar aceasta vine de la Dumnezeu. Anticii intuiau un mare adevar, cand spuneau: zeul este creator, iar omul este imitator. Insa mitologia este preistorie. Este omul infantil, care plasmuieste, dar e incapabil sa primeasca.
- Credinta e un mod pur de a gandi?
- Intrebat fiind cum intelege gandirea, in forma pura sau in exemple, Nae Ionescu a raspuns: exemplele au fost lasate de Dumnezeu pe pamant pentru a fi sesizate senzorial si de prosti!
- Puritatea imprumuta ceva si din frumusete.
- Da. Bulgakov a fost intrebat de ce il iubeste pe Dumnezeu. Pentru ca a raspuns: «Dumnezeu este o frumusete crestina», a fost acuzat de erezie.
- In credinta, care este "erezia" dumneavoastra?
- Erezia mea e sistemul clasic. Mai precis: aspiratia catre sistem. Cand gandesc un sistem, ma pun pe lista de candidati la parlament. De fapt, raportul dintre om si teoria ideilor e de la subiect la absolut, deoarece ideile sunt arhetipuri, modele nepieritoare si perfecte. Cand gandesc, nu gandesc cuvintele purtatoare de concepte, ca idei, ci gandesc in idei. Acum, am redefinit radical sistemul. L-am increstinat! "Erezia" ar consta deci intr-un preaplin de idei... Da.
- Ati trait si alte ispite in viata. Printre acestea, tensiunea dintre politic si economic v-a preocupat multa vreme.
- Pai, am fost in Ministerul Economiei Nationale... Politicul este legat de setea de putere, iar economicul este lupta de interese. Stii cum vad eu diferenta dintre omul politic si cel economic? Omul politic este vulturul de sus, iar jos, omul economic, negustorul, o rata care se uita la el.
- Perioada stangista din tinerete - am putea s-o trecem si pe ea printre "erezii"?
- Stiu eu? in vremea mea circula o vorba: daca cineva pana la treizeci de ani nu e democrat si de stanga, nu are inima; daca peste treizeci de ani nu e conservator si de dreapta, e tampit!
- Cum va apare imaginea lumii de astazi, la 88 de ani?
- Eh... Societatea noastra de astazi este, evident, un turn al lui Babel. Oamenii traiesc in turnul lui Babel pentru ca sunt oameni. Omenescul nu e firesc. El reprezinta o mutatie biologica, urmare a caderii in pacat. Si cu toate acestea, crestin vorbind, intre Kant si Adam nu e nici o deosebire... De! E regretabil ca timpul trece. Eficacitatea timpului doare. Cand simti ca timpul e eficace, te ia maiculita dracului! Simt un vid interior. Cred ca sunt pierdut. Drama este ca acum ma simt numai om... Pana acum am pendulat, ideatic, intre supraom si neom.
- Drama de a fi om e de fapt drama de a urma cursul vietuirii acestuia, care culmineaza in moarte...
- Nu ma tem de moarte. Ma tem de insingurare. Eu, care am fost prezent la toate tragediile si victoriile acestei tari, ma simt ca un par in mijlocul furtunii. Singura nadejde este ca, om cum sunt, Dumnezeu ma iubeste si asa..." (http://www.crestinortodox.ro/interviuri/de-calea-omului-calea-dumnezeu-convertirea-petre-tutea-html)
Fata de aceasta realitate nu-mi permit nici un comentariu. Doar un mesaj din Cartea Cartilor care sa-l intregeasca si sa-l completeze (desi l-am mai folosit si cu alta ocazie, http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi127)
"1 Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba trudesc cei ce o zidesc. Dacă nu străjuieşte Domnul o cetate, degeaba păzeşte străjerul.
2 Degeaba vă treziţi devreme şi vă culcaţi târziu, mâncând o pâine câştigată cu trudă. Preaiubitului Său însă El îi dă cu adevărat odihnă."

vineri, 7 februarie 2014

Despre ... trecut

Eu cred 

Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal -
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?


Va mai aduceti aminte de aceasta poezie a Anei Blandiana?
Nu ca vreau sa ma laud dar, in anii '80, am citit-o si am "disecat-o" desi fusesem prevenit ca este "indexata". Nu stiu in ce conditii am abandonat-o, cert este ca mi-a ramas in memorie, ca o amintire vie a celor care se impotriveau dictaturii.

Nu stiu astazi cum putem fi caracterizati, dar vazand toate balbele care caracterizeaza democratia noastra originala, toata incrancenarea "coabitarii" si toate inechitatile nascute tocmai pentru a asigura poporului "un trai decent", fara nici un fel de reactie din partea societatii civile, ma gandesc ca am ramas aceeasi vegetali, doar ca ni s-a schimbat "mediul de implementare" a statutului.

Desi nici astazi nu vreau sa-mi mai amintesc despre "binefacerile capitaliste" pe dulcele nostru plai mioritic, care ma conduc cu gandul, redat si cu alta ocazie, doar la schimbarea jugului nu si a fondului, nu pot sa nu ma gandesc la ineficienta si, mai ales, neputinta liderilor nostri politici de a crea, aici si acum, altceva decat dictatura. A vointei proprii, a intereselor meschine de partid si doar a satisfacerii intereselor materiale ale "baronilor", indiferent daca acestea se manifesta in cadrul puterii sau opozitiei.

Urmarind pe un canal pe care-l vizionez cu multa placere si interes, N.G., serialul interesant "Megastructuri naziste" m-a pus, astazi, pe ganduri, finalul pe care l-a facut prezentatorul (si redau din memorie): "Berlinul n-ar fi trebuit sa fie aproape distrus. Daca orgoliul lui A.H. nu ar fi fost atat de mare incat sa refuze predarea, nu s-ar fi ajuns la acea distrugere". 

Mergem intr-o directie total gresita, cred eu, si acelasi orgoliu, dar al conducatorilor nostri, face sa ne cufundam tot mai mult intr-un dezastru poate mai mare decat al poporului german. Tocmai pentru ca nu suntem germani ci un popor vegetal. 

Si cine mai are nevoie, acum, de "vegetale" ? 



joi, 6 februarie 2014

Despre ... cum devii indiferent

„Putem să-i iertăm pe copiii care se tem de întuneric, dar adevărata tragedie este a adulților care se tem de lumină.” — Platon


Remaniere, permutari, troc sau gaselnita preelectorala? Nu stiu care este raspunsul corect pentru ceea ce este si urmeaza sa se "parafeze" intre liderii uselisti dar stiu ca, cu siguranta, cineva va beneficia, din plin, de discordia numirilor si rotirilor, contabilizandu-si inca o victorie in meciul "coabitarii" cu puterea.

Dar nu despre politica vreau sa las cateva ganduri ci despre starea continua de intuneric pe care o promoveaza, fatidic, liderii actualei puteri care au promis atat de multe acum doi ani, demonstrand acum ca nu sunt cu nimic diferiti de cei pe care i-au inlocuit cu ajutorul poporului, readus la statutul de simpla masa de manevra si speculatie electorala, dupa ce si-"au vazut sacii in caruta". 

Tuturor acestor lideri, deci, mari presedinti de partide aflate la putere sau "eminente cenusii" care trag sforile ca adevarati papusari le redau, prin copy paste, doua pasaje care intregesc citatul marelui filozof, invatatura pe care o tot ignora desi la investitura ...

 (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei6)

"22 Ochiul este felinarul trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină,
23 dar dacă ochiul tău este rău, atunci tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşadar, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!"

si

(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Ioan3)

"19 Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20 Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele.
21 Dar cel ce lucrează potrivit cu adevărul vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu."


Lasand, asadar, politica sa se balacareasca in continuul intuneric de staga, de centru sau de dreapta, atat de bine "propovaduit" pe dulcele nostru plai mioritic, imi dau seama de ce tot mai multi romani devin indiferenti si, de ce nu, reticenti fata de "oferta" democratiei noastre originale. 

Si uite asa ma indrept si eu spre aceeasi indiferenta, mai ales in acest an plin de "evenimente" electorale.

Pacat ca nu pentru asta s-a murit in decembrie 1989.


miercuri, 5 februarie 2014

Despre ... rautate

„Oamenii au înălțat răutatea, spiritul de răzbunare la rang de sentiment legitim, de justiție, iar propria lor mârșăvie o atribuie lui Dumnezeu.”— Lev Tolstoi

Ca suntem intr-o involutie totala, cel putin, aici in spatiul carpato-danibiano-pontic, este o realitate pe care toate statisticile, europene si mondiale, o atesta. Si este o problema care, din pacate, desi ar trebui sa preocupe pe toti liderii nostri politici si, mai ales, pe cei alesi si numiti pentru a manageria, cu folos, interesele Poporului si Tarii, ii lasa rece in trudnica si continua lor lupta pentru sicanare, suntare, minare si eliminare.
Cum s-a ajuns aici este o alta problema, la care autorul citatului de inceput se pare ca a gasit raspunsul. Care merita atentie spre meditatie.

Astazi, transcendand politicul mioritic, inca atat de imberb si inept dar plin de pretentii, cu toate manipularile, dezinformarile si, mai ales, deziluziile adiacente, m-am gandit ca aceasta rautate isi are, poate, originea tocmai in "supa" primordiala de unde a "evoluat" rasa umana acum cateva miliarde de ani, cum spun unii oameni de stiinta. De aceea spun ca suntem niste involuati, atata timp cat de aceeasi perioada raul primeaza si tot ce a facut acest "animal inzestrat cu ratiune", numit om, merge spre autodistrugere fizica si spirituala.

Totusi, gandindu-ma mai atent la sursa acestei rautati, manifestata din plin in cotidianul nostru mioritic am gasit un raspuns mai pertinent, dat de o pilda veche de aproape doua mii de ani si lasata pentru noi spre atentionare si indreptare in aceeasi Carte a Cartilor pe care o dau ca exemplu, de ceva vreme, deoarece merita mai multa atentie la toate nivelurile si esaloanele, indiferent de locul de manifestare a puterilor separate ale statului.
Explicatia se regaseste in insasi continutul acesteia, de mare actualitate si relevanta pentru tot ce inseamna "bunul mers" al relatiilor coabitarii politice romanesti (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei18).


"Pilda cu sclavul nemilostiv
21 Atunci Petru a venit la El şi L-a întrebat: – Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui faţă de mine? Până la şapte ori?
22 Isus i-a răspuns: – Eu nu-ţi zic să-l ierţi până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.
23 De aceea, Împărăţia Cerurilor poate fi asemănată cu un împărat care a vrut să-şi pună în ordine socotelile cu sclavii săi.
24 Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care-i datora zece mii de talanţi.
25 Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soţia lui, copiii lui şi tot ce avea, pentru a fi plătită datoria.
26 Sclavul a căzut la pământ, i s-a închinat şi i-a zis: – Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti tot!
27 Stăpânului acelui sclav i s-a făcut milă de el, aşa că l-a lăsat şi i-a iertat datoria.
28 După ce a ieşit afară, sclavul acela s-a întâlnit cu un confrate de-al său care-i datora o sută de denari. El l-a înşfăcat şi, în timp ce-l strângea de gât, i-a zis: – Plăteşte ce-mi datorezi!
29 Atunci confratele său a căzut la pământ şi i-a zis: – Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti!
30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în închisoare până va plăti ce este dator.
31 Când confraţii acestuia au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare. Ei s-au dus şi i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.
32 Atunci stăpânul lui l-a chemat la el şi i-a zis: – Sclav rău, eu ţi-am iertat ţie toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat!
33 Nu trebuia oare să ai milă de confratele tău, aşa cum am avut milă şi eu de tine?
34 Stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna celor care torturau, până va plăti tot ce este dator.
35 Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu ceresc, dacă nu iertaţi fiecare, din inimă, pe fratele vostru."


Fara alte comentarii.

marți, 4 februarie 2014

Despre ... ambitie

„Fii atent pe cine calci când urci, că vei întâlni aceiași oameni la coborâre.” — Donald Trump

Nu cred ca trebuie sa mai amintesc cine este autorul citatului de mai sus, caci este bine cunoscut. Si nici nu cred ca trebuie sa amintesc ca tot ceea ce ni se intampla acum si aici este cauzat de o terbila si neostoita ambitie. Pentru putere, pentru marire sau pentru orice ar fi, aceasta ambitie nu este numai distrugatoare ci si inumana. Pentru ca loveste in poporul mintit nu numai in acest sfert de veac de democratie originala romaneasca ci si in zecii de ani anteriori de edificare a ...

A ce, stau si ma intreb de duminica dupa vizionarea unui film despre o autobiografie?

"Cand o face plopul mere si rachita micsunele, atunci ...", afirma personajul principal al filmului si sunt mai mult ca sigur ca multi din cei care, astazi, ne invata "democratie si capitalism" erau in sala evenimentului unde s-a afirmat aceasta veche butada completata de afirmatia "nu aplaudati caci genetica a facut pasi uriasi si nu este improbabil sa vedem plopi care fac mere si rachite care fac micsunele" (redare doar din memorie).

Si uite ca peste ani, ambitia de a duce Romania pe noi culmi de progres si civilizatie a fost "bruiata" si blocata, iar ce traim acum se poate numi "reintoarcerea la origini". Caci s-a implinit ... profetia (oare?).

Ca este bine sau nu o va demonstra viitorul care, dupa parerea mea, nu prea suna bine din moment ce tot ambitia este cea care ne tot blocheaza, de cativa ani buni, sa inaintam spre o viata civilizata, libera si, cu adevarat, democrata.
Dar pentru ca nu mi-am propus sa trec in revista tot dezastrul politic generat de ambitie, m-am gandit ca se uita atat de usor istoria si faptul ca, vrem sau nu vrem, aceasta se repeta si totul se plateste. Tocmai de aceea mi s-a parut mai mult decat sugestiv citatul celebrului om de afaceri american ca si un cantec de cenaclu, auzit la un post de radio care promoveaza excelent bogatia nationala numita muzica romaneasca. Il redau, desi am mai facut-o si cu alta ocazia, din dorinta de a le sugera curiosilor sa mediteze la versuri ca si la citatul de inceput.

Pamantul deocamdata

Timpul vieţii ni-i scurt 
Hai sa-l facem curat
Trăiesc unii din furt 
Alţi doar din ce au dat
Sunt săraci şi bogaţi
Laşii scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburaţi
Pân' la cer va urcaţi
Pe spinări de noi sclavi.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele 

Voi ce-n lună plecaţi
Cu ale noastre izbânzi
Nu uitaţi c-aveţi fraţi 
Pe planetă flamanzi
Pâinea lor o mâncaţi
Printre stele zburând
Voi degeaba zburaţi
Când cei subdezvoltaţi 
Se târăsc pe pământ

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi si stele.

Lumea-i plina de răni 
Şi de doctori docenţi
Şi de măşti şi de vămi 
Şi de mari inocenţi.
Findcă naşteţi copii 
Apăraţi-i luptând
Doborâţi monştrii vii,
Ce d-un veac de vecii
Dolii pun pe pământ.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele 

Între cei care trag
Şi acei ce sunt traşi,
Nu e loc de vre-un steag,
E o groapa de paşi.
Între ei sunt sudaţi,
Cu un strâmb ideal 
Cum sunt bine legaţi
Condamnatul de laţ
Şi biciuşca de cal.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi-nchisori si libertate
Şi a putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele 

Fii ai muncii aveţi
Năduşeala pe piept
Cum stă nurca de preţ
Pe-a madamelor piept.
Unii iau alţii fac,
Unii dorm alţii sunt
Între înger si drac, 
Trage omul sărac
Înhămat la pământ.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele
bune - rele
Şi-nchisori şi libertate
Şi a putea şi nu se poate
Şi ruina şi cetate,
Genii mari şi frunţi tembele,
Vânt ce sta şi vânt ce bate,
Şi martiri dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Si a putea şi nu se poate
Şi noroi şï stele.


Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 


Insa mai mult ca orice vreau sa amintesc cuvintele unui alt om care a avut ambitia sa fie mare si ... tare, a fost dar a ramas profun dezamagit. Merita la fel de multa atentie, daca nu si mai mare! (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Eclesiastul1):

"2 „O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune! 
3 Ce câştig are omul din toată osteneala pe care o depune sub soare?
4 Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne mereu în picioare.
5 Soarele răsare şi apune, grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.
6 Vântul bate spre sud, apoi se întoarce spre nord, se întoarce din nou, umblă mereu şi revine continuu la circuitul său.
7 Toate râurile curg spre mare, fără să o umple însă; râurile se întorc de unde au plecat, doar ca să pornească iarăşi de acolo.
8 Toate lucrurile sunt obositoare, cum nu se poate spune, dar ochiul nu se satură să privească, aşa cum nici urechea nu se satură să asculte.
9 Ce a fost va mai fi, iar ce s-a făcut se va mai face! Nu este nimic nou sub soare!"

luni, 3 februarie 2014

Despre ... surprindere

„De obicei, mândria e cauza tuturor marilor greşeli.”
John Ruskin (n. 8 februarie 1819, Londra – d. 20 ianuarie 1900, Brantwood/Lancashire) a fost un scriitor, critic de artă și filozof englez.

O fi surprinzator pentru unii, pentru mine nu ceea ce s-a hotarat intr-o sedinta duminicala vis-a-vis de o "speta" de 2014 fara final sau, mai bine zis, conform cu realitatea cotidianului mioritic postdecembrist.
Ca si dupa evenimentele din decembrie, cand mortii au fost vinovati ca au tras in piept aerul romanesc plin de plumbi ucigasi, pilotul tragicului accident va fi vinovat pentru ca ...bla, bla, bla iar cei din avion pentru ca ... tot bla, bla, bla. Cel putin asa se suptintelege din ceea ce s-a "aflat" pana acum.
Cum eu nu sunt specialist in telecomunicatii, nu-mi pot permite sa ma pronunt in cealalta "speta" a localizarii unui mobil, chiar daca el avea conexiune GPS dar nu m-ar surprinde ca peste cativa ani partenerii nostri occidentali sa demonstreze, cu subiect si predicat, ca respectivul obiect se putea localiza (pentru alte detalii exista un comentariu la postarea "Despre ... o ipoteza" care poate clarifica multe intrebari din oculta abordare a implicarii unui serviciu special in salvarea de vieti omenesti. Cat despre protejarea cu interes, analistii deja dezbat, in media, "cestiunea").

Totusi, cu surprindere, vad ca se incearca o cu totul alta abordare a problemei, prin incercarea de subordonare a serviciului in discutie de catre Executiv.
Un analist "taxa" bine, pe un post tv, ca nu este normal ca un serviciu secret sa se subordoneze altcuiva decat Parlamentului. Si este normal sa fie asa daca se doreste ca acesta sa fie in slujba Tarii. Ca in situatii de urgenta trebuie sa fie in subordinea unui coordonator, asa cum s-a hotarat acum, iar este foarte normal si nu este imposibila o asemenea organizare, mai ales la cati doctori in stiinte avem acum (apropo, se facea, in bascalie, referire la doamna A.D.I., dar ce facem cu miile de "doctori" in toate structurile, care ocupa functii foarte inalte, dar nu sunt in stare sa managerieze, democrat si pentru popor, treburile noastre interne?).

Asadar la aceasta stare de continua surprindere m-am gandit astazi, in timp ce ma luptam cu drumurile nedezapezite in totalitate, inca, din judetul pe care-l strabat cu serviciul si, fara a fi surprins, mi-am amitit de o postare din timpul "spetei referendum" cand spuneam ca cineva este "greu de urnit".

Cu tristete vad ca cel (sau cei) care au organizat "evenimentul" din 2012, fara a-l orchestra pana la capat (caci o orchestra are nevoie nu numai de instrumentisti ci si de un dirijor de exceptie, daca se doreste a rivaliza cel putin cu Filarmonica din Viena), se lupta cu acelasi adversar pe care nu sunt in stare sa-l biruie din simplul motiv ca este tot "greu de clintit". Si pentru ca acesta lupta dupa regulile lui pe care respectivii, ca niste veritabili  outsideri ce sunt, n-au invatat sa le studieze, disece sau, pur si simplu sa gaseasca "veriga slaba" pentru a-l invinge. Si, se pare, nu-l vor invinge nici dupa ce acesta va parasi ringul. Surprinzator, nu?

La fel de surprinzator ca ignoranta pe care aceeasi lideri "de succes" o manifesta fata de un izvor de intelepciune pe care-l folosesc doar de fatada, la investiri, Cartea Cartilor, care spune, intre altele  (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Eclesiastul4) :

"13 Mai bine tânăr sărac, dar înţelept, decât rege bătrân, însă fără minte şi care niciodată nu se lasă îndrumat,
14 căci cel dintâi poate ajunge la domnie direct din temniţă, chiar să se fi născut sărac în regatul celui din urmă."

Si cred ca multi vor fi surprinsi de cate alte adevaruri se vorbeste in acest izvor care ar putea, macar in ceasul al doisprezecelea, sa dea mai multa intelepciune celor care, cu adevarat, au nevoie de ea in a conduce o tara, dupa principii corecte, libere, democratice.

PS Iarasi si din nou sunt "presat" de "inlocuitor" spre a-i elibera unealta la care scriu. E vacanta si acum are voie. De aceea nu mai am timp sa corectez eventualele greseli de scriere, pentru care-mi cer scuze.