Mi-ar fi placut sa fiu scriitor. Sa ma asez la masa de lucru, in fata calculatorului sau a masinii de scris si sa dau frau liber imaginatiei. Sau scenarist. La cate am asistat si asist, inca, cu siguranta as fi avut mult mai multe succesuri decat as putea spera.
Astazi, trecand in revista lumea media si pe cea a blogosferei tocmai spre un asemenea scenariu mi-au fost "focusate" gandurile. Scenariu S.F. pe care-l redau mai jos.
Cu cateva zeci bune de ani in urma, conform "traditiei materialist-dialectice si istorice" doi tineri elevi, in plina afirmare pe bancile liceului isi "cautau viitorul". Firi total opuse, unul mare amator de sport, altul amator de "sportive", au reusit sa intre la facultate, fiecare in domeniul pe care si l-au ales. Economic si ingineresc.
Desi ii desparteau multe, inclusiv locul de bastina, amandoi se puteau lauda cu un numitor comun: iubeau clandestinatatea. Si soarta i-a adus, pe amandoi, prin cele mai insolite locatii ale acesteia.
Cu timpul, afirmarea si dedicarea i-au condus spre "noi culmi de progres si civilizatie", mai ales cea occidentala, cu care au intrat in contact mai mult sau mai putin clandestin. Si tot cu timpul, devenind si exponenti ai acelui occident pe care, de fatada il blamau, au reusit sa-si "cimenteze" pozitiile, devenind adevarati vectori de opinie si nu numai.
S-a intamplat, insa, ca din cataclismele sociale ce au urmat "dezghetului" ideologic sa se nasca, mai mult sau mai putin firesc, o concurenta irationala intre cei doi cvasinecunoscuti deveniti, peste noapte, V.I.P.-uri. Si de aici pana la un razboi total pentru acapararea si "managerierea" sferelor lor de influenta, nu a mai fost decat o "scanteie". De fapt, o hartie. Ca-n filmele cu gangsteri. Sau cu C.I.A. contra K.G.B.
Finalul scenariului meu S.F. este, din pacate, indecis. Incert. Nu pentru ca n-ar putea fi intrezarit. Din acest punt de vedere el este foarte clar.
Ma opreste citatul filosofului grec, " considerat a fi cel mai timpuriu și mai important dintre sofiști." (http://ro.wikipedia.org/wiki/Protagoras)
Si aceasta, din cauza sofismelor cu care se confrunta societatea in care cei doi isi duc existenta dar, mai ales, a sofismelor pe care ei insisi, eroii scenariuliu meu, le-au generat de-a lungul impetuasei lor "ascensiuni spre decadere".
Mi-ar placea sa realizez un scenariu pentru un film pe aceasta tema, care sa rivalizeze cu "Ticalosii" sau, de ce nu, cu "Filantropica"?
Dar cum sa-l "definesc"?
"Filantropica" poarta ca intertitlu "A fost odată un oraș în care locuitorii se împărțeau în prinți și cerșetori. Între aceste două lumi nu existau decât câini vagabonzi. Ei formau clasa de mijloc." (http://ro.wikipedia.org/wiki/Filantropica)
"Ticalosii" a fost lansat cu sloganul "cum banii fac politica și politica face banii." (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ticalosii_(film_din_2007))
Greu de gasit un raspuns, mai ales cu sofismele astea, atat de bine traduse in realitatea democratiei noastre, mioritico-originala. In care, intr-adevar, UN OM este masura tuturor lucrurilor.
Pana sa gasesc, insa, un slogan pentru scenariul meu, ma las purtat tot de gandurile mele care ma conduc spre aceleasi meditatii, pline de invataminte, care ne spun, fara nici un scenariu sau regie:
Psalmii 123 (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/123/)
(O cantare a treptelor.)
1. La Tine imi ridic ochii, la Tine care locuiesti in ceruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu