vineri, 18 iulie 2014

Din ... amintiri

„Lucrul cel mai important este să fii gata în orice moment să sacrifici ceea ce eşti pentru ceea ce ai putea deveni.” — Charles Dickens

Astazi, asa de dimineata, m-am trezit cu o dorinta puternica de a lasa deoparte mizeria diletantismului politic care, surprinzator sau nu, mi-a fost relevat de un alt film revazut recent si la care m-am gandit, ca o continuitate in dedicare, avandu-l in distributie pe celebrul Sir Anthony Hopkins, "Ramasitele zilei".

Nu fac reclama cinematecii si nici actorilor, cu toate ca personalitatea remarcabila a celebrului "monstru sacru al ecranului" o merita din plin.

Vreau, astazi, sa subliniez doar o idee din filmul respectiv, completare la ideile de ieri, care mi se pare mai mult decat sugestiva pentru politicul nostru atat de excesiv de bogat in personaje dar uimitor de sarac in continut.

Un anume Lord al Angliei, din dorinta de a ajuta un popor aflat in pragul unei mari tragedii, germanii, organizeaza pe domeniul sau o intalnire cu mai multe personalitati influente ale momentului, intre care si un senator american. Elogiind asa-zisa dorinta de pace a viitorului dictator de trista amintire si solicitand un sprijin din partea tuturor, la dineul final s-au tinut cateva discursuri care au evidentiat consensul spre coabitare (ca sa fiu in context) si sperantele pentru un "viitor luminos" al unei Europe plina de praf de pusca.
Singur, senatorul american si-a exprimat dezamagirea fata de manipularea, dezinformarea si, in primul rand, orbirea de care dadeau dovada toti participantii, fiecare in ceea ce-i priveste, afirmand ca "ceea ce s-a petrecut acolo este opera unor diletanti, dar ca politica adevarata se face numai de profesionisti" (redau doar din memorie).
Orice asemanare cu realitatea romaneasca nu este deloc intamplatoare!

Ma opresc din a face alte comentarii pentru ca, nu-i asa, am afirmat mai sus ca
vreau sa las deoparte mizeria diletantismului nostru politic.

Astazi, asa de-odata, mi-am adus aminte de un sugestiv slagar din comunism, al unui regretat folkist pe care chiar l-am cunoscut personal, Gil Ionita si cu care vreau sa inchei, in liniste, pace, armonie si rememorare:

"Lasati-ma sa merg pe bicicleta"

Aveti reminiscente sau nu aveti idei
De construiti autostrăzi printre noi cioplite,
Asimilati gogosi muiate-n clei
Si v-ametiti cu ploaia din cuvinte

Se trambitează vesti senzationale
Din timp am rupt fila cu 2000
E secolul colonizării lunii
Si-al vinului din lemne si cutii

Refren: x2
   Potop de-ar fi, de s-ar crapa cuptorul
   De-ar fi să nu am apa la chiuveta
   De ar renaste Atlantida în Pacific
   Lasati-ma sa merg pe bicicleta

Se termină petrolul si gazul natural
S-au inmultit si petele din soare
Un oarecare s-a sinucis mancand mortar
Reeditand balada lui Manole - din eroare

Acum si in vecie, vreau sa raman civil,
Cand altii vor racheta, eu vreau pe bicicleta,
Dezamorsand al mortii, prea raspandit fitil,
Sa pedalez in voie pe planeta.

Refren x3 (http://www.tabulaturi.ro/acorduri.php?tab_id=4705)

Din amintiri!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu