Nu letale pentru noi, exploatatii intru libertatea si democratia "celor de sus" (vorba bancului mai vechi postat tot aici) caci, nu-i asa, poporul a fost dus de mult cu presul si traieste sub limita minimei decente pe care Constitutia chipurile trebuie sa o asigure.
Letale pentru ei, politicienii care, asa cum se mediatizeaza sau se deconspira, isi asigura ascensiunea cu taxe de protectie, comisioane sau, pur si simplu, taxe in contrapartida (de rasplatire a serviciilor) facute si practicate doar pentru si in binele lor propriu.
Si acum, cand vad ce se intampla si cum se intampla ma gandesc la acest subiect. Dar ma mai gandesc la un "vechi" proverb care spune "ce-si face omul cu mana lui ..." si la un citat acum vehiculat si pe facebook: "Un tampit mai mare ca mine nu exista. ... (continuarea se gaseste acolo)".
Iar aceste trei ... momente imi dau, nu stiu de ce, o anume stare.
Caci cu ani buni in urma, niste inalti fosti isi aratau neputinta in fata unor judecatori declarand, cu subiect si predicat: "am fost un dobitoc" (Wikipedia spune si cine). Asa m-am intors in zilele noastre si ma gandesc ca ori relatiile noastre sunt pline de "impliniri" facute cu mana noastra ori stam sub semnul acelei recunoasteri de exceptie "am fost un ...".
Si cum noi, poporul (sau prostimea, in "subteranele" puterii) pune "botul" la tot si la toate, s-a ajuns la scene gen cele de astazi (09.06 ac, cand incerc sa termin aceasta postare) sau mai trecute, despre care nimeni nu mai vrea sa-si aminteasca.
Da, am inceput ieri aceasta postare dupa ce am tot sters diferitele variante. Si m-as fi oprit sau chiar as fi sters-o si pe aceasta daca nu as fi ascultat, astazi toate declaratiile pline de "respect" democratic, pe care si le-au adresat unii dintre adversarii politicului mioritic.
Ca un joc din copilarie, insa trebuie sa postez cea mai simpla remaca pe care pot sa o mai fac: DAR VOI ATI INCEPUT!
Caci, ma gandesc la modul in care s-au manipulat, postdecembrist taberele politice si cum s-a instigat la ura si disensiune, cu toata chemarea la consesn. Apoi, ma gandesc la modul in care au fost promovate, de-a lungul timpului persoane doar din anturajul imediat si, de ce nu din cele carora trebuia sa li se intoarca un favor sau altul (speta intalnita inclusiv in mediul cel mai inalt, daca nu este cu suparare). Si, colac peste pupaza, vad cum dreptatea, conform poeziei mult discutate si in alte postari, ea nu exista, din moment ce cumpana are greutati diferite pentru spete diferite, persoane si grupuri de interese diferite. Inclusiv cele, chipurile "de bine", externe.
Intr-o emisiune ascultata in speta cineva amintea, corect si pertinent de modul in care intr-o anume guvernare de trista amintire, cu un premier de fatada (sa nu zic de carton) toate numirile si promovarile s-au facut exact dupa tiparul spetei disputate astazi. Moderatorul, insa a pasat-o pentru ca, nu-i asa, nu da bine la ... "lupta anticoruptie"!?!
Si asa stand lucrurile mi s-a intarit si mai mult starea pe care o aminteam in titlu. DE LEHAMITE.
Dar stau si ma intrab, iarasi si din nou, nu aceasta se vrea in "subteranele" puterii? Poate da, poate nu.
Fiind cuprins de o asemenea stare, dupa devoalarea adevaratei fete a politicului nostru mioritic cu ramificatii din cele mai "profunde" in exterior, mi-am adus aminte ca exista, totusi o portita spre bine, spre acel bine pe care-l propune Constitutia si pe care alesii si numitii nostri ar trebui sa-l proclame, trecand peste orice interes personal.
Pentru asta, insa ar trebui sa se opreasca si sa se analizeze fiecare dintre ei, de la cel mai mare la cel mai mic si apoi sa-si puna "in frunte", in cabinetele si autoturismele lor de lux si, de ce nu, in "saracacioasele" (de lux) lor locuinte de bugetari acest adevar imuabil:
Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. (Rom.7:18)
Si cum noi, poporul (sau prostimea, in "subteranele" puterii) pune "botul" la tot si la toate, s-a ajuns la scene gen cele de astazi (09.06 ac, cand incerc sa termin aceasta postare) sau mai trecute, despre care nimeni nu mai vrea sa-si aminteasca.
Da, am inceput ieri aceasta postare dupa ce am tot sters diferitele variante. Si m-as fi oprit sau chiar as fi sters-o si pe aceasta daca nu as fi ascultat, astazi toate declaratiile pline de "respect" democratic, pe care si le-au adresat unii dintre adversarii politicului mioritic.
Ca un joc din copilarie, insa trebuie sa postez cea mai simpla remaca pe care pot sa o mai fac: DAR VOI ATI INCEPUT!
Caci, ma gandesc la modul in care s-au manipulat, postdecembrist taberele politice si cum s-a instigat la ura si disensiune, cu toata chemarea la consesn. Apoi, ma gandesc la modul in care au fost promovate, de-a lungul timpului persoane doar din anturajul imediat si, de ce nu din cele carora trebuia sa li se intoarca un favor sau altul (speta intalnita inclusiv in mediul cel mai inalt, daca nu este cu suparare). Si, colac peste pupaza, vad cum dreptatea, conform poeziei mult discutate si in alte postari, ea nu exista, din moment ce cumpana are greutati diferite pentru spete diferite, persoane si grupuri de interese diferite. Inclusiv cele, chipurile "de bine", externe.
Intr-o emisiune ascultata in speta cineva amintea, corect si pertinent de modul in care intr-o anume guvernare de trista amintire, cu un premier de fatada (sa nu zic de carton) toate numirile si promovarile s-au facut exact dupa tiparul spetei disputate astazi. Moderatorul, insa a pasat-o pentru ca, nu-i asa, nu da bine la ... "lupta anticoruptie"!?!
Si asa stand lucrurile mi s-a intarit si mai mult starea pe care o aminteam in titlu. DE LEHAMITE.
Dar stau si ma intrab, iarasi si din nou, nu aceasta se vrea in "subteranele" puterii? Poate da, poate nu.
Fiind cuprins de o asemenea stare, dupa devoalarea adevaratei fete a politicului nostru mioritic cu ramificatii din cele mai "profunde" in exterior, mi-am adus aminte ca exista, totusi o portita spre bine, spre acel bine pe care-l propune Constitutia si pe care alesii si numitii nostri ar trebui sa-l proclame, trecand peste orice interes personal.
Pentru asta, insa ar trebui sa se opreasca si sa se analizeze fiecare dintre ei, de la cel mai mare la cel mai mic si apoi sa-si puna "in frunte", in cabinetele si autoturismele lor de lux si, de ce nu, in "saracacioasele" (de lux) lor locuinte de bugetari acest adevar imuabil:
Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. (Rom.7:18)
Doar cand toti acesti alesi si numiti, de trista speta isi vor recunoaste adevarata fata, lehamitea va disparea.
Sau nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu