Gand intre ... pueril si tardiv

Am ascultat astazi de mai multe ori, la radio despre o anume plangere vizavi de o anume repartitie. Nu intru in detalii dar, si ma gandesc serios la asta, mi se pare ca se uita marea si inegalabila intelepciune batraneasca, cea dupa care se spune, direct si fara echivoc ca OMUL SFINTESTE LOCUL.

Cu siguranta se poate vorbi foarte mult despre loc dar si mai mult despre om. Despre sfintire ...

Cum nu doresc sa intru in polemica pe speta si nici pe analiza proverbului, ma opresc de la orice comentariu. Dar nu pot uita un alt crampei de invatatura, spre sfintire care, parca explica (sau certifica) proverbul sus amintit:

"35. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui; dar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui." 

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/12)

Si mi se pare puerila teama respectiva. Pentru un om bun.

Cat priveste ...pentru restul, mi se pare mult prea tardiva.