M-opresc acum la o "balada" ce-n tinerete am cantat.
Are-un sfarsit pe care multi il au in inima, o drama
Ce vine din trecut cu bombe si spune-atat de simplu: mama.
O las acum spre meditare, cand zdranganit de arme suna,
Poate trezeste constiinte, sa nu ne para rau, la urma!
"Refren
Na, na na na, na na na na na na,
Na na na na, na na. Na
Strofa întâi
Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt,
Ce linişte-i în jur acum,
Mi-e viaţa numai fum.
Î-mi cad pe faţă fulgi de nea,
Ca pe un bulgăr de mormânt
Şi nu-i nici ploaie şi nici vânt,
Ce rece e pe faţa mea.
Refren
Strofa a doua
De unde-mi gură atât cobalt
Ce mult aş vrea să-mi fie cald
Să nu se audă nici un tun,
Ce 'nalt e cerul şi ce bun.
Toate-s aproape şi departe
Şi parcă-s legănat de ape,
Cu ochii în eternitate,
Ce stranie singurătate.
Refren
Strofa a treia
Iar ninge tare şi mi-e frig,
Aş vrea să mă ridic să strig:
Cine-i alături şi mă cheamă,
Mamă, mamă!
Refren"
Cântăreţ: Mircea Bodolan
Poet: Demostene Botez
Poet: Demostene Botez
(https://www.versuri.ro/versuri/cenaclul-flacara-ranitul-dintre-linii.html)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu