Cum suntem in timpul "ei", a luptei pentru functia suprema in stat, desi suprematia este limitata dar, in gandirea mioritica, nelimitata si atotputernica si cum timpul pare sa confirme ca din istorie nu invatam nimic, m-am plimbat asa, ca simplu cetatean, prin mediul online cu ideea care mi s-a itit dupa o postare la care am dat si un comentariu: cine va castiga, cui va "deconta"?
Asa gandindu-ma, m-am trezit intr-un proces de analiza a spetei "candidatilor" si mi-am analizat si eu optiunile. Si m-am trezit ca m-as hotara sa votez acel candidat care:
2. Ar veni in fata natiunii cu un proiect pentru Tara si DEMISIA IN ALB in cazul "alunecarii" chiar si de la o iota din acesta!;
3. S-ar delimita, in campanie, de orice "bariera" politica care s-ar ivi dupa investitura pentru a deveni presedintele TUTUROR ROMANILOR!;
4. S-ar comporta, in campanie, corect si demn, fara insulte, acuze sau defaimari la adresa contracandidatilor.
5. Nu in ultimul rand, chiar daca "scena" era dintr-un film, ar reusi sa declare public "NU MA VOTATI"!
Cum toate astea stiu ca sunt aberatii, mai ales in spatiul nostru mioritic, m-am gandit ca, macar in ceasul din urma, finalul (subliniat prin marime si caracter de redare) unei analize vechi, de cateva sute de ani, ar trebui sa fie un semnal, de alarma, de trezire samd, pentru orice candidat, nu doar la Presedintie.
Nu credeti?
Mai nobil e să-nduri în cuget, oare,
Săgeţi şi praştii ale-ursitei rele,
Sau apucând o armă tu sa curmi al Restriştilor noian?
Să mori, să dormi... Nimic mai mult.
Şi printr-un somn să ştii
Că pui sfârşit durerii sufleteşti
Şi-atâtor mii de alte suferinţe
Ce sunt a cărnii parte.
E-o-ncheiere
Chiar foarte de dorit.
Să mori, să dormi.
Să dormi, dar cine stie?
Să visezi! Aici e greul!
Căci în somnul morţii,
Când ai scăpat vremelnicul caier,
Ce vise-atunci ai să mai poti visa?
E tocmai ce ne-ndeamnă-a şovăi,
Şi-aici e teama care dă năpastei
Un trai atât de lung.
Cine-ar mai sta
Să rabde biciul şi dispreţul lumii,
Despoticul bun-plac, zăbava legii,
Sfidările din partea celor mândri,
Durerea dragostei ne-mpărtăsite,
Trufia stăpânirii şi-njosirea,
Prin cei nemernici, a destoiniciei,
Când poate să-şi dea singur dezlegarea
C-un vârf de jungher?
Cine şi-ar mai duce
Povara vieţii-n geamăt şi sudori
De n-ar fi groaza tainei ce urmează
Şi-acel hotar necunoscut de unde
Nu-i călător să se fi-ntors vreodată,
Şi care zdruncina voinţa noastră,
Făcându-ne să suferim mai lesne
Urgiile de-aici decât să tindem
Spre altele pe care nu le ştim.
Ast gând pe toţi ne face-a fi mişei.
Fragment din actul III al piesei "Hamlet"
(http://studentlalitere.blogspot.com/2013/03/a-fi-sau-nu-fi-william-shakespeare.html)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu