O umila parere

Pe unul din site-urile pe care le urmaresc, dupa o analiza interesanta a situatiei cu care ne confruntam atat real cat si virtual am dat, la sfarsit, de o intrebare veche dar, zic eu, de mare actualitate: "ce-i de facut ?". Pe langa aceasta, incitant, era lansata provocarea spre si pentru solutii. Mai ales pentru mediul online, atat de activ in anumite momente, mai ales "in intepare" dar mult prea pasiv cand problemele serioase impun o alta abordare.

Am incercat sa ma documentez mai mult si mi-am petrecut timpul vazand si revazand, in context, multe din articolele pe care mediul online le pune la dispozitia curiosului.

M-au impresionat "experimentul" islandez, tenacitatea poloneza si, nu in ultimul rand, chiar istoria noastra. In special prin doua citate. Pe unul l-am distribuit chiar pe FB si apartine lui Mircea Eliade. Pe al doilea, un fragment dintr-un discurs mult mai amplu, vreau sa-l redau, prin copy-paste fireste, pentru ca raspunde, oarecum provocarii sus mentionate. Iata-l, asa cum l-am gasit pe: 
https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2014/06/17/mihail-kogalniceanu-cuvant-pentru-deschiderea-cursului-de-istorie-nationala-iasi-1843/:

"Dacă Grecii au căzut odată subt jugul lui Filip și în urmă subt jugul Romanilor, este pentru că au vroit să fie Plateani, Tebani, Ateniani, Spartiați, și nu Elini; tot așa și strămoșii nostri au vroit să fie Ardeleni, Munteni, Bănățeni, Moldoveni, și nu Romăni; rareori ei au vroit să se privască între dânșii ca o singură și aceeași nație; în neunirea lor, dar, trebuie să vedem isvorul tuturor nenorocirilor trecute, a cărora urme, ăncă pănă astăzi, sânt vii pe pământul nostru. Departe de a fi părtinitorul unui simtiment de ură cătră celelalte părți ale neamului meu, eu privesc ca patria mea toată acea întindere de loc unde se vorbește Romănește și ca istoria națională, istoria Moldaviei întregi, înainte de sfășierea ei, a Valahiei și a fraților din Transilvania. "

Si ca o umila parere, in acelasi context pentru aceeasi provocare, poate vom reusi sa schimbam ceva atunci cand toti, de la "vladica la opinca" dupa cum se spune, ne vom "intoarce la dragostea dintai" (cine stie cunoaste), cum suntem indemnati intr-un anume Loc sa procedam si ne vom debarasa de atitudinea mioritica a promovarii sacrificiului inutil si a autoplangerii de mila, a autoblamarii si negarii sentimentului patriotic pentru care nu doar inaintasii ci si compatriotii nostri si-au dat viata pentru adevarata "propasire materiala si spirituala" a natiunii noastre (din nou, cine stie, cunoaste).

O schimbare in noi, din noi si pentru noi fara de care nimic nu va avea sorti de izbanda, oricat de multe "Planuri Marschall" sau alte masuri de sustinere s-ar pune in miscare pentru ajungerea in randul democratiilor normale nu originale, asa cum, din pacate, suntem obligati sa suportam de peste un sfert de veac. Cu reparatiile istorice care, normal, se impun!