vineri, 23 iunie 2017

Cand ... nu stii ce sa faci!

Imi place snooker-ul pentru ca, asa cum am mai spus si cu alte ocazii, totul este "la mana ta", mai ales cand pierzi. Adica daca ai ratat lovituri usoare si adversarul te pedepseste, nu este el vinovat. Doar tu. Si nu te poti supara decat pe tine. Cel putin asa am vazut si astazi cand, urmarind transmisia televizata a unui meci din "Mastersul de la Riga", m-am convins de importanta intelegerii acestei realitati.

Intr-un alt context, ma gandeam cat de importanta ar fi "implementarea" acestei idei in politic. Caci, nu-i asa, cat de usor ar fi sa nu dai vina pe cineva pentru ineptiile tale?

Cum, insa, constiinta umana este atat de complexa si atat de usor manipulabila, imi dau seama cat de greu ar fi sa-l "educi" pe respectivul politician spre a avea o astfel de constiinta! 
Si spun si eu, ca majoritatea internautilor imberbi, C.S.F.? N.C.S.F.!

Totusi nu pentru asta m-am oprit astazi in fata tastaturii!

Am urmarit aseara un film interesant, poate nu atat de palpitant ca majoritatea filmelor care ne sunt date spre umplerea timpului liber si nici atat de "valoros" prin multimea premiilor primite. Dar plin de invataminte si de subiecte de meditat.

Tradus, pe programul tv ca "Razboi in cuplu", WAR ROOM, caci despre el este vorba, iese din tiparele obisnuite. Si punctez doar doua "cadre", spre exemplificare. Amandoua il au ca protagonist pe "el", un sot aproape infidel si plin de belele care, la un anumit moment dat in viata sa tulbure si tulburata isi spunea: "ce sa faci? n-ai ce sa faci!".

In prima scena el, care fusese descoperit ca fraudase firma si fusese concediat de aceea, hotaraste sa se prezinte fostei conduceri pentru a returna anume produse pe care le sustrasese si care ramasesera in posesia sa. Unul dintre patroni dorea sa-l dea pe mana justitiei celalat, uimit de situatie, i-a transmis ca-i va da rezultatul hotararii peste cateva zile. Asa ca, dupa un timp, a mers acasa la el, i-a explicat situatia paradoxala si l-a avertizat ca are de platit o dauna substantiala, situatie in care va uita toate celelalte probleme. El si-a dat acordul si a consimtit sa incheie o intelegere in acest sens.

A doua scena il are ca "partener" pe cel care dorea sa-l trimita pe el in inchisoare. Ramas in pana si fara ajutor din partea service-ului, respectivul este vazut de el care se opreste si-i schimba cauciucul, fara nici o alta remarca. Sotiei, care stia situatia, ii spune ca asta trebuia sa faca, pentru ca asa era normal.

Da, am uitat sa precizez: familia respectiva avea ceva ce, din pacate, in majoritatea filmelor comerciale, nu se prea prezinta. 
O CAMERA DE RUGACIUNI!
Si chiar asa am si gasit titlul filmului pe net, aici:
http://www.filme-bune.net/war-room-camera-de-rugaciuni-filme-online-subtitrat-in-romana/

De aceea m-am oprit astazi, in fata tastaturii, dupa ce am vazut filmul respectiv: sa las spre meditatie o solutie pentru atunci cand nu stii ce sa faci!


miercuri, 21 iunie 2017

Despre ... interes

Ca unul care urmareste, atat cat poate, firul evenimentelor politice, fara a se implica, insa, in ele, m-a izbit o intrebare, asa, de "simplu cetatean": cui foloseste balacareala politica mioritica cu care am fost confruntati, astazi, gratie "idealului maret" de schimbare a programului de guvernare?

Curios, am cautat pe net ceva care sa-mi arate ca poporului. Dar nu am gasit.
Iata, in schimb, ce am gasit, in schimb pe http://partide.resurse-pentru-democratie.org/ :

Edmond Burke:
"Partidele politice sunt un ansamblu de oameni uniti pentru a lucra in comun pentru interesul national dupa un principiu asupra caruia s-au pus de acord."

Benjamin Constant:
"Partidele sunt o reuniune de oameni care profeseaza aceeasi doctrina politica."

Hans Kelsen:
"Partidele sunt formatiuni care grupeaza oameni cu aceleasi opinii pentru a asigura o influenta veritabila asupra gestiunii afacerilor politice"

Francois Gognel:
"Partidul este un grup organizat pentru a participa la viata politica, pentru a cuceri partial sau total puterea, facand sa triumfe ideile sale si interesele membrilor sai."

Maurice Duverger:
"Un partid nu este o comunitate ci un ansamblu de comunitati, o reuniune de mici grupuri diseminate in teritoriu; sunt sectiuni, comitete, asociatii locale legate prin institutiile lor coordonatoare."

Max Weber:
"Un partid constituie relatiile de tip asociativ cu apartenenta bazata pe recrutare libera, obiectivul lui fiind asigurarea puterii conducatorilor lui intr-o forma institutionalizata in vederea realizarii unui ideal sau a obtinerii de avantaje materiale pentru militantii sai."

Raymond Aron:
"Partidele politice sunt grupuri voluntare mai mult sau mai putin organizate, care pretind in numele unei anumite conceptii a interesului comun si al societatii sa-si asume singure sau in coalitie functia de guvernare."

(Sursa pentru o parte din textele din acest site e constituita de pliante si brosuri editate in perioada 1996-2000 de catre Asociatia Pro Democratia cu sprijinul financiar al "Westminster Foundation for Democracy")

Cum, dupa citirea lor, m-am mai dumirit cum e cu INTERESUL, m-am gandit sa le inserez aici de fata. Poate aduce cineva aminte liderilor de toate culorile ca, pana la urma, conteaza nu ce face tara pentru tine (ei) ci CEEA CE FACI TU PENTRU TARA!.
Daca tot ne place sa ne uitam peste garduri.

Cat priveste actul de guvernare ... mi se pare ca se impun niste masuri drastice in ceea ce priveste SCHIMBAREA modului de getionare a afacerilor corecte ale Tarii PENTRU TARA.

De sus in jos (in ordinea importantei) si de la dreapta la stanga (in ordine alfabetica)! 

Altfel ... ne va "termina" ... INTERESUL!


luni, 19 iunie 2017

Foarte pe scurt despre ... divort

Cand, prin 1978, era realizat filmul de Oscar Kramer contra Kramer, cu siguranta scopul era unul pe care romanul, avut ca baza, il evidentiase relevant in realatiile interumane. Doar urmarind filmul sau citind romanul iti poti da seama ca nu un simplu divort a adus peliculei atatea premii.
Dupa ani si ani problematica divortului a evoluat, le fel ca si problematica relatiilor interumane sau a interpretarii.

Asistand, zilele acestea, la un altfel de scenariu, cu subiect si interpreti "de exceptie", m-am tot gandit cine a realizat scenariul si cine l-a regizat. Caci, trecand peste toate comentariile "de bine" nu pot sa nu remarc grotescul dintr-o anumita zona a politicului mioritic care, fara nici un discernamant, pune inaintea cailor, carul.

Pe unui din site-urile pe care le urmaresc cineva a facut un comentariu pertinent vizavi de speta. Intre altele puncta, si sunt perfect de acord, ca un anume program de guvernare nu este al unui om ci al unui partid, la fel cum partidul nu este al lui X sau Y ci al celor care-l compun.
Paranteza, site-ul nu este al cuiva din partidul in speta, cum nici eu nu sunt membru al vreunui partid politic.

Asa stand lucrurile si amintindu-mi cum, odata, eram obligati sa clamam in plen ca "partidul e-n toate" si ca doar unul este conducatorul iubit, ma intorc iar la drama de atunci versus "parodia" din anul de gratie 2017 incercand sa-mi explic cine va avea castig de cauza. 

Si cum lupta s-a dat, atunci in instanta iar acum in Parlament, ma intreb: dar cu "caii" ce-ati avut?
Pentru ca, nu-i asa, doar niste inconstienti diletanti pot pune carul in fata cailor si apoi sa-i bata pentru ca nu merge atelajul (saracii "cai", care au tras din greu la toate alegerile pentru ca acesti Pacala ai meleniului trei sa se vada acolo unde nu credeau vreodata ca vor ajunge).

Dar poate gresesc. 
Dedesupturile sunt, intotdeauna, partea ascunsa a icebergului, iar pericolul aici se afla.

Cum raspunsul nu tine de cai ci de ceea ce ne-a lasat, spre meditare, interesanta "Intrebare si raspuns" a lui Toparceanu, o redau dupa cum o stiu din memorie, de pe vremurile "alea" (dar se gaseste pe net, asa cum am mai postat-o si cu alta ocazie):

"Rumegand cocenii de pe langa jug,
S-antrebat odata boul de la plug:
- Doamne, pe cand altii huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur sa muncesc din greu?

L-antrebarea asta, un prelung ecou
I-a raspuns din Slava:
- PENTRU CA ESTI BOU!"
(orice asemanare cu realitatea politica nu este deloc intamplatoare).





duminică, 11 iunie 2017

Despre viata. O altfel de VIATA!

Am vizionat astazi, intre altele, niste impresii de calatorie. Interesante, incitante si deosebit de relevante, mai ales pentru clarificarea unor neclaritati care ne bantuie pe multi dintre noi. Pe mine nu!

Emisiunea "Calatorii exclusiviste" mi-a permis sa cunosc cateva date inedite despre o tara pe care mi-as dori mult sa o vizitez, Israel si, mai ales, despre personalitatea deosebita pe care o reprezinta primul-ministru, Beniamin Netanyahu in famile si cotidian.

Cum nu mi-am propus sa fac recenzia documentarului respectiv ma opresc la ideea care s-a nascut ascultand, spre final, povestea atat de tragica dar si edificatoare, daca tinem cont de realitatea pe care o traim, a rezistentei din Masada: viata trebuie traita cu demnitate, indiferent de locul in care suntem. Pentru ca, nu-i asa, VIATA-I DIVINA!  

Iar ideea o intaresc cu niste versuri gasite, ad-hoc, pe net:


"AaAaAaa viata-i de vina, OooOooOoo viata-i de vina, 
AaAaAaa viata-i de vina, OooOooOoo viata-i de viinaaa

Ai un gand, un rol pe pamant, 
Un drum de parcurs luung, dar e sfant, 
Ai timpul tau, nu te grabi, 
Fiecare pas te duce-acolo, tre sa sti! 
Ai un suflet hranit pe care s-au cladit
Sperante mii, ai fi uimit, 
Ai o inima ce bate puternic, 

Curajul de a fi e propriul tau sfetnic! 
Ai libertatea ta si nu vorbesc despre ziar, 
Gustul placut si tre sa uiti de cel amar, 
Visele tale ce inving orice cosmar, 
Multi asi in maneca si unii n-au habar, ca ai lumina, 
Si viata e de vina, ca fericirea tre sa vina! 
O zi plina, si viata e de vina, ca uneori viata-i divina siii, 

AaAaAaa viata-i de vina, OooOooOoo viata-i de vina, 
AaAaAaa viata-i de viiinaaa, OooOooOoo viata-i de viinaaa

Ai cuvantul, biletul sa-ti iei zborul, 
O carte-a vietii si tu esti autorul
In prima linie mai principal ca rolul, 
Nu tre sa uiti ca-i important decorul
Ca ai lumina, si viata e de vina, ca fericirea nu-i putina
O zi plina si viata e de vina, ca uneori viata-i divina siii.. 

AaAaAaa viata-i de vina, OooOooOoo viata-i de vina, 
AaAaAaa viata-i de vina, OooOooOoo viata-i de viinaaa!"

(http://www.versuri.ro/versuri/shift-george-nicolescu-viata-i-de-vina-_alr6.html)

joi, 8 iunie 2017

Despre ceva ... deosebit!



Asa cum procedez cand sunt la lucru (pentru carcotasi, cand sofez!), am ascultat si astazi postul de radio care transmite doar muzica romaneasca. Buna.
Asa am avut placerea sa urmaresc, e adevarat cu pauze, un interviu cu un grup deosebit al carui lider a explicat, interesant, de ce muzica se imparte doar in doua categorii: buna si proasta. 
Dar nu aspectul acesta m-a "indemnat" spre postarea de fata ci rugamintea lansata printr-o melodie despre care a facut ample referiri.

Mesajul din preambul spune mai mult decat o mie de alte cuvinte propagandistice. Tocmai de aceea am cautat o referinta asemanatoare pe care sa o postez. Sper sa merite!

Poate, ascultand-o cu atentie, vom reusi, intr-adevar sa avem o viata frumoasa!

miercuri, 7 iunie 2017

Despre ... o rezolvare

Am citit, zilele acestea, niste randuri care m-au pus pe ganduri. Pentru tot ce se vehiculeaza in mediul virtual si nu numai. 

Si pentru tot ce se cauta si se doreste a fi o posibila rezolvare la toate nerezolvarile noastre postdecembriste.

Fara nici un alt comentariu, dar cu o intrebare, redau randurile respective, prin copy-paste.
Poate dau de gandit cuiva. De mai sus, caci "simplii cetateni" sigur mediteaza la ele!


18 Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.18 Caci mania lui Dumnezeu se descopera din cer peste toata faradelegea si peste toata nedreptatea oamenilor care tin nedreptatea drept adevar.
19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.19 Pentru ca ceea ce se poate cunoaste despre Dumnezeu este cunoscut de catre ei; fiindca Dumnezeu le-a aratat lor.
20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;20 Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare,
21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.21 Pentru ca, cunoscand pe Dumnezeu, nu L-au slavit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au multumit, ci s-au ratacit in gandurile lor si inima lor cea nesocotita s-a intunecat.
22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;22 Zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni.
23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.23 Si au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios si al pasarilor si al celor cu patru picioare si al taratoarelor.
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;24 De aceea Dumnezeu i-a dat necuratiei, dupa poftele inimilor lor, ca sa-si pangareasca trupurile lor intre ei,
25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.25 Ca unii care au schimbat adevarul lui Dumnezeu in minciuna si s-au inchinat si au slujit fapturii, in locul Facatorului, Care este binecuvantat in veci, amin!
26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii;26 Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii;
27 tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.27 Asemenea si barbatii lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand cu ei rasplata cuvenita ratacirii lor.
28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.28 Si precum n-au incercat sa aiba pe Dumnezeu in cunostinta, asa si Dumnezeu i-a lasat la mintea lor fara judecata, sa faca cele ce nu se cuvine.
29 Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,29 Plini fiind de toata nedreptatea, de desfranare, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de purtari rele, barfitori,
30 bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,30 Graitori de rau, uratori de Dumnezeu, ocaratori, semeti, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, nesupusi parintilor,
31 fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.31 Neintelepti, calcatori de cuvant, fara dragoste, fara mila;
32 Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.32 Acestia, desi au cunoscut dreapta oranduire a lui Dumnezeu, ca cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai ca fac ei acestea, ci le si incuviinteaza celor care le fac.
(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/romani/1)

O fi iesirea de sub mania lui Dumnezeu o rezolvare?

joi, 1 iunie 2017

De ziua lor, cu o intrebare

Multe mesaje au fost postate astazi, pe site-urile de socializare. Pentru ca e ziua lor, a copiilor!
Si eu am postat pentru ca ei, copii ne fac sa traim momente deosebite chiar daca, de multe ori, suntem mult prea inegurati de cotidianul care ne aduce mai aproape de o anume ... adresa fara numar.

Intre postari, mi-am amintit de versurile unui slagar, lansat de o vedeta disparuta prea timpuriu dintre noi, pe care le-am adus in atentie curiosilor. As fi vrut sa postez si aici ceva frumos, mai ales ca, urmarind paginile, gasesc atatea frumuseti cu care ne putem mandri noi, romanii.

Si totusi ... nu-i asa!
Nu-i asa (ca sa copii un mare profesionist in comedie), ca ... nu-i asa?

Mi-am amintit, intre altele, de modul in care am fost sfatuiti, undeva, candva, sa ne debarasam de cadavrul din debara: "Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm" (http://www.ziaristionline.ro/2016/01/18/eminescu-batjocorit-de-ziua-lui-la-tvr-de-patapievici-si-boia-care-prezic-disparitia-poetului-in-ceata-modorcea-cel-mai-reprezentativ-dintre-romani-a-fost-mereu-in-ceata-in-perceperea-gu/).

Iar gandul nascut din aceasta aducere aminte de trista libertate si democratie m-a purtat spre imaginile vazute pe canalele tv unde ne sunt prezentate eforturile natiunilor civilizate pentru conservarea biosferei, in general si a padurilor in special.
Desigur, mi-am zis, cu oameni de "calibrul" celor care au lansat atat de multe ineptii, care au dus democratia originala mioritica pe culmile paroxismului, nu poti decat sa ajungi "gradina Domnului", cum plastic se exprima recent, un prieten.

Dar lor, copiilor nostri si copiilor copiilor nostri, ce le lasam?

Grade si functii, prin care le demonstram cat de buni am fost in implementarea capitalismului de jungla pe un teren arid, cultivat tocmai astfel, de frica imperialismului? Pai cu astea, peste cativa ani, nu vor mai putea sa respire, sa se recreeze, sa se bucure de natura. 
A, pardon! 
Uit ca cei care au permis "raderea" stemei (gasiti comparatia intre stema din 1989 vs cea din 2017) isi permit, tocmai de aceea, sa se ... aeriseasca pe alte meridiane.

Si atunci, de ziua lor, mi s-a nascut intrebarea venita tocmai de la "cadavrul din debaraua noastra". Mioritica. Intrebare de final, pana in prezent fara raspuns.

Sub forma unei superbe poezii care ar trebui sa-i zguduie. Pe toti cei care au permis ceea ce vedem si traim astazi. Si inca nu e tot!



Mihai Eminescu - O, rămâi

"O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;

În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri şi cuminţi;

Şi prin vuietul de valuri,
Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;

Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol

Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."

Astfel zise lin pădurea,
Bolţi asupră-mi clătinând;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând.

Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot...
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/oramai.php

miercuri, 24 mai 2017

Despre puterea ... unirii

Am gasit astazi, in scurtul rastimp petrecut pe net, poate un indiciu spre rezolvarea grelei intrebari, uneori parca fara raspuns: de ce? Si ca atare, am distribuit cateva postari, cu invataturi lasate posteritatii de Seniorul Corneliu Coposu, tocmai pentru a trage un semnal de alarma.

Cum stiu ca tot ce este omenesc ne este cunoscut si ne dezbina, m-am gandit sa ilustrez acele indemnuri cu doua pilde pentru invatatura. 

Prima este mai didactica, fiind folosita de multe ori in scop pedagogic (era sa spun ... petagocic - sic) si spune asa:

"Un om batran , aflat pe moarte , si-a adunat fiii in jurul sau pentru a le da cateva sfaturi inainte de a se desparti de ei.El i-a poruncit servitorul sa aduca un manunchi de nuiele si i-a spus fiului cel mare : "Incearca sa il rupi !"

Fiul s-a chinuit din rasputeri , dar toate eforturile lui au fost in zadar.Cel de-al doilea fiu a incercat si el sa rupa manunchiul , insa nu a avut nici un succes.

"Dezleagati manunchiul " , a spus tatal , " si luati fiecare din voi cate o nuia."
Dupa ce fii au facut precum li s-a zis , batranul a continuat : 
"Acum rupeti-le !" , si fiecare nuia s-a rupt usor , fara mare chin."Ati inteles ce-am vrut sa spun " a spus tatal :

"Unirea daruieste putere." "

(http://www.copiipovesti.ro/2011/07/manunchiul-de-nuiele-fabula-de-esop.html

A doua, pragmatica si fara echivoc, a stat la baza unei celebre cuvantari intitulata "Casa dezbinata"(https://ro.wikipedia.org/wiki/Discursul_"Casa_dezbinata"). Da, este preluata din Cartea Cartilor si se potriveste, inca, perfect incercarilor nereusite de izbanda, tocmai din cauza ignorarii ei. Spune asa:
"Orice imparatie dezbinata impotriva ei insasi este pustiita; si orice cetate sau casa dezbinata impotriva ei insasi nu poate dainui."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/12/25)

Concluziile si comentariile apartin celor interesati!

duminică, 21 mai 2017

Gand la niste ... ganduri

Tot urmarind "desfasurarile" din mediul virtual si, la multe, participand atat cat imi permit si mi-am impus, din motive facute cunoscut anterior aici pe blog, am inteles ca exista o oarecare stare de cumpana, mai ales in ceea ce trebuie raspuns la marea intrebare cu care ne confruntam: "CE-I DE FACUT?" (fara nici o legatura cu cea veche, istorica).
Si cum aceasta stare este cea care naste ganduri, pro si contra unei anumite pozitii, iar gandurile nasc patimi si patimile trec de granita unor dezbateri prietenesti, mi s-a itit si mie un gand-intrebare: de ce nu ne intoarcem la ... origini?

Pentru ca, elaborat sau nu, daca in spatiul virtual gasim citate si reflectii de tot felul si in special din spiritualitate, de ce nu ne uitam la ceea ce, normal-zic eu, ar trebui sa ne defineasca alegerile si nu in ultimul rand, o alta modalitate de selectie? 
A orice poate sa ne duca spre rezolvarea acestei mari dileme. 

De aceea astazi, poate tocmai pentru ca este o zi importanta siritualiceste, m-am oprit cu gandul la un pasaj pe care-l redau de pe un site online. Prin copy-paste.

17 Iată, dar, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii în deşertăciunea gândurilor lor,17 Asadar, aceasta zic si marturisesc in Domnul, ca voi sa nu mai umblati de acum cum umbla neamurile, in desertaciunea mintii lor,
18 având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.18 Intunecati fiind la cuget, instrainati fiind de viata lui Dumnezeu, din pricina necunostintei care este in ei, din pricina impietririi inimii lor;
19 Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.19 Acestia petrec in nesimtire si s-au dat pe sine desfranarii, savarsind cu nesat toate faptele necuratiei.
20 Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos;20 Voi insa n-ati invatat asa pe Hristos,
21 dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi21 Daca, intr-adevar, L-ati ascultat si ati fost invatati intru El, asa cum este adevarul intru Iisus;
22 cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;22 Sa va dezbracati de vietuirea voastra de mai inainte, de omul cel vechi, care se strica prin poftele amagitoare,
23 şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,23 Si sa va innoiti in duhul mintii voastre,
24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.24 Si sa va imbracati in omul cel nou, cel dupa Dumnezeu, zidit intru dreptate si in sfintenia adevarului.
25 De aceea, lăsaţi-vă de minciună: "Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul", pentru că suntem mădulare unii altora.25 Pentru aceea, lepadand minciuna, graiti adevarul fiecare cu aproapele sau, caci unul altuia suntem madulare.
26 "Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi." Să n-apună soarele peste mânia voastră26 Maniati-va si nu gresiti; soarele sa nu apuna peste mania voastra.
27 şi să nu daţi prilej diavolului.27 Nici nu dati loc diavolului.
28 Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.28 Cel ce fura sa nu mai fure, ci mai vartos sa se osteneasca lucrand cu mainile sale, lucrul cel bun, ca sa aiba sa dea si celui ce are nevoie.
29 Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.29 Din gura voastra sa nu iasa nici un cuvant rau, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinta, ca sa dea har celor ce asculta.
30 Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.30 Sa nu intristati Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, intru Care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii.
31 Orice amărăciune, orice iuţeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.31 Orice amaraciune si suparare si manie si izbucnire si defaimare sa piara de la voi, impreuna cu orice rautate.
32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.32 Ci fiti buni intre voi si milostivi, iertand unul altuia, precum si Dumnezeu v-a iertat voua, in Hristos. 
http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/efeseni/4/

Poate ajuta! (zic si eu)

vineri, 19 mai 2017

Gand cu ... "Mondial"

Meditand, astazi, la tot ce am auzit, citit si polemizat m-a cuprins, asa, un dor de ... trecut.

Trecutul pe care eu mi-l amintesc mereu deoarece (asta-i, fac reclama unui post de radio - sau nu, NATIONAL FM), il regasesc in muzica frumoasa cu care am crescut. Romaneasca!

Si-atunci, pentru a nu mai lasa hidosenia politicului mioritic "in functie" sa ma influenteze si sa-mi consume energia necesara altor intreprinderi, mult mai rentabile si de dorit, m-am oprit la niste versuri. De cantec.
Poate le-am mai postat, dar merita atentie. Parerea mea!

"De va veni la tine vântul,
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară.

Nu-i vina ta... Aşa e scrisă
Nemilostiva lege-a firii;
Sărutul otrăvit al brumii
Omoară toamna trandafirii...

Şi cine s-ar opri să plângă
O frunză veştedă-n cărare,
Când codrii freamătă alături
Şi râd în răsărit de soare?..."


Octavian Goga - Cântece 
(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cantece.php)

Va mai aduceti aminte de ... Mondial?


marți, 16 mai 2017

De-a ... joaca

Tot "rasfoind" noianul de stiri, de pe surse sau nu, ceva mi-a focusat gandurile: traim o continua sau intr-o continua tiribomba?
Cum jocul pare sa se continue la infinit, in democratia noastra originala, fara a se intrezari o finalitate spre normalitate, gandurile s-au concretizat intr-o poezie-joaca pe care o stiu de mult, de pe vremea cand bateam maidanul pana seara tarziu. Asa erau vremurile. Si ce vremuri ale copilariei!!!!!!!!

Pentru a nu fi acuzat ca am copiat ideile altcuiva, am cautat, tot asa, in joaca, ceva referinte la jocul respectiv. Intre altele, si chiar primul, am gasit un material interesant, chiar daca mai vechi, pe: 
https://www.monitorulsv.ro/Coltul-condeierului/2012-07-26/La-un-popa-a-fost-un-caine. Pentru cei interesati, merita lecturat.

Pentru restul asa, ca o joaca, las "jocul" sa-i trezeasca din amorteala tiribombei care, fatidic sau nu, ne-a cuprin si ne tine asa, de peste un sfert de veac. De democratie originala mioritica. Caci (cacafonia se potriveste perfect):

"La un popa a fost un caine,
el pe caine l-a iubit,
si-anghitit un os de peste
si saracul a murit.

A murit si l-angropat
si pe cruce i-a sapat:

La un popa a fost un caine,
el pe caine l-a iubit,
si-anghitit un os de peste
si saracul a murit.

A murit si l-angropat
si pe cruce i-a sapat:

La un popa a fost un caine
...........................................

SAMD .....cam de cate ori vreti sa va jucati, ca ani, mandate sau orice altceva poate completa tabloul sumbru al incapacitatii noastre de a ajunge altundeva decat fugarindu-na in jurul cozii.

E si asta tot o joaca, nu?

luni, 15 mai 2017

De-a actualitatea !?!

"Rasfoind", online, sursele de informare am gasit multe chestiuni interesante la ordinea zilei postate de personalitati marcante ale vietii noastre artistice, culturale si politice (luate strict in ordine alfabetica, pentru ca nimeni sa nu se supere).

Bulversante, injositoare sau oripilante (tot in ordine alfabetica), sau nu, ele se inscriu in "planul" perfect al dezvoltarii democratiei originale mioritice dupa tabloul pe care-l percep asa cum este postat el pe mai multe pagini care indeamna la gandire, dar si dupa niste versuri la care am mai facut referire: "OILE PLACIDE SE ASTERN LA IERNAT". De actualitate.
Si cum la actualitate m-am gandit, imi dau seama ca, din nefericire, suntem tot mai mult indemnati sa credem ca TOT CE ZBOARA SE NUMESTE AVION iar soarele nu mai rasare de la rasarit ci doar de la apus (chiar daca "de la rusi vine ploaia!").

In atari conditii, intr-o societate tot mai bolnava de "occidentalita" m-am oprit la doua repere ale trecutului, nu doar pentru a le aminti ci, mai ales, pentru a ne gandi la realitatea care, nu-i asa, ar trebui sa ne puna tot mai multe semne de alarma: zboara si planoarele, nevele spatiale de tot felul, baloanele, elicopterele, ... ozn-urile (dac-or oxista) si nu in ultimul rand, sumedenii de pasari si alte insecte, acolo!

De aceea mi se pare corect sa nu luam de bun tot ce pare bun acolo unde nu-i bun si, chiar daca nu ne convine, sa stam si noi - dar nu cu descumpanire ci cu intelepciune, vorba catrenului si sa analizam. 
Caci:

"Aşa-e soarta boului (viţel adult):
Să stea la poarta Noului (niţel mai mult)!"
distih de Marcel Breslaşu

(http://www.citatepedia.ro/index.php?id=132228)

Pentru ca avem de ce sta nitel mai mult: macar pentru a ne aduce aminte ce ne-au invatat EI, parintii nostri, adica Mama si Tata (scuze pentru cei loviti de soarta cruda a abandonului intr-un orfelinat!):


"Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns."
Repetabila povara - Adrian Paunescu (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/povara.php)

Cat despre restul?
Oameni buni, care doriti o lume mai buna: ultimele versuri
sunt de cea mai mare actualitate a acestui mileniu si a ceea ce traim,
sau ne mintim ca traim.
Intr-o libertate mai mult sau mai putin inteleasa!

miercuri, 10 mai 2017

Gand la niste ... atitudini

Mi-am spus parerea ieri, pe Facebook, vis-a-vis de postarea unui anume minister si sarbatorile spre care ne "focusa" (in paranteza: m-am simtit asa cum ma simt de peste un sfert de secol de democratie originala mioritica, umilit!).

De ce? Din cauza unei atitudini care nu are a face cu nimic din ceea ce, acum 140 de ani, Mihail Kogalniceanu proclama (cei interesati pot gasi, din plin, referinte online si nu numai).
Cum astazi am avut mai mult timp si acces la un "mijloc de exprimare" - laptop, adica (pensia mea "nesimtita" nu-mi permite acum o achizitie noua, asa ca ... mai astept), m-am aventurat in a cauta o sustinere a pozitiei adoptata de mine, ieri. Sa stiu daca am gresit sau nu.

M-am oprit doar la doua. 
Pe prima o redau doar prin evidentierea link-ului, cu mentiunea ca, chiar de la inceput se precizeaza ce s-a sarbatorit ieri: ZIUA INDEPENDENTEI ROMANIEI, Ziua Victoriei in al doilea razboi mondial si Ziua Europei (evidentierea imi apartine):
 http://www.desteptarea.ro/sarbatorim-ziua-independentei-de-stat-a-romaniei/.
Pe a doua o redau integral, prin copy-paste, nu doar pentru lectura. Pentru INVATAMANT, mai ales dupa ... penultimul aliniat pe care-l subliniez cu alt caracter, bolduit! 
De pe http://www.tribunainvatamantului.ro/ziua-independentei-romaniei-sarbatoare-lipsa-din-calendar/


"Ziua Independenţei României – sărbătoare lipsă din calendar



Ceea ce ţine de evoluţie, creaţie şi specific datorate oamenilor din spaţiul românesc nu este eliminat doar dintre disciplinele de studiu – cum se întâmplă mai de mult şi este pe cale să se legifereze acum. Istorie, valori clasicizate, performanţe certificate, merite autohtone, poziţionări în ierarhii mai largi decât conturul ţării sunt nu doar ignorate, ci şterse de-a dreptul din surse şi împrejurări care, şi ele, contribuie la dezvoltarea cunoaşterii, a educării copiilor şi tinerilor, ca şi a tuturor oamenilor, pentru că necesitatea învăţării pe toată durata vieţii nu este vorbă-n vânt. În contextul amputărilor făcute exact asupra disciplinelor de învăţământ care contribuie la formarea şi educarea pentru conştientizarea identităţii naţionale şi pentru întărirea pe această cale a propriei personalităţi, este de readus în atenţie dispariţia pe tăcute a zilei în care era celebrată Independenţa României – 9 Mai. Credeam că este o sărbătoare doar trecută sub tăcere, din pudoarea fără rost care de nişte ani a dus la schimbarea unor denumiri, la anularea unor simboluri şi la culpabilizarea care ne crispează multe dintre decizii, gesturi şi vorbe. Nu este însă aşa, ci ne găsim în prezenţa unei tăieri de-a dreptul. În calendarul anului 2016, de pe fila zilei de 9 mai, sărbătoarea Independenţei României lipseşte. La 9 mai, potrivit calendarului care notează cu minuţiozitate fiecare eveniment de sărbătorit în fiecare zi – că de-aia e calendar! – avem de celebrat Ziua Europei şi Ziua Adolescentului; atât.
Pe durata unui an, cât este el de mare, calendarul ne spune că nu există zi care să nu fie dedicată unei categorii umane mari sau mici, unei stări, unui concept etc., toate având scop educativ. Sărbătorim în zile anume, marcate în calendar: fericirea, vămile, rock-n-roll-ul, stângacii, protecţia datelor, justiţia socială, penitenciarele, eficienţa energetică, radioul, aviaţia şi cosmonautica şi altele, într-o frenezie de felul „Trăiască regnul animal/ Şi specia care a născut/ Cosmonautul ideal/ Inteligent şi priceput,/ Trăiască micul său radar,/ Trăiască ultimul şurub”…, cum îi cântă Ada Milea lui Apolodor. Ţinem şi o zi a Soarelui, rămânând numai să răsturnăm de pe acoperişuri coşuri pline cu mănuşi în piaţa publică şi să le împerechem, ca prietenii lui Habarnam în Oraşul Soarelui. Avem şi celebrări redundante, pentru că zile diferite cinstesc lucruri din aceeaşi categorie, cum sunt scriitorii, poezia, cărţile pentru copii, cartea şi dreptul de autor, bibliotecarul, tocmai bine ca rostul educativ al unor astfel de zile să eşueze în formalism şi să se dilueze în puzderie de „acţiuni” din acelea care încarcă clasele, portofoliile şi site-urile. Lumea şcolii – cu elevi, studenţi, copii, cadre didactice – are parte de o puzderie repetitivă calendaristic tocmai bună ca efectul vizat prin dedicarea unor zile să devină invers celui dorit. Există o zi naţională a învăţătorului şi mai târziu este şi una mondială, iar după aceasta, chiar a doua zi, este celebrată Ziua Internaţională a Cadrelor Didactice. De asemenea, suntem îndemnaţi să serbăm într-o zi anume nonviolenţa în şcoală şi în altă zi, ştiinţa de carte. Separat, celor care învaţă carte le sunt dedicate mai multe zile: două sunt zile internaţionale – una a copilului (clasicul 1 Iunie) şi alta (mai târziu, la 20 noiembrie) a drepturilor copiilor. Copiii străzii au o zi separată, a lor, tocmai bine ca unii făcători cu orice preţ de speculaţii să tresară la o asemenea delimitare temporală în funcţie de apartenenţa categorială. Există şi o zi Împotriva exploatării copilului prin muncă. Mai sunt o zi a studentului, o zi internaţională a solidarităţii tineretului şi o zi naţională, tot a tineretului. O culme a fost atinsă recent prin legiferarea unei zile internaţionale a bărbatului (de serbat în noiembrie), deşi exista deja una, decretată tot internaţională, în mai, precum şi o zi a tatălui şi alta a egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei.
Goana după un fel de educaţie ostentativă, tocmai bună ca să aibă efect opus celui căutat, este ilustrată şi de întrecerea în a reglementa intonarea imnului naţional, adică reglementarea a ceva ce este demult reglementat. Sub aspect educativ, darea unei legi peste Legea privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice (lege de peste 20 de ani) este la fel de neavenită precum deficienţa de exprimare a acelui demnitar pus tocmai să-i educe pe tineri, care a vrut să spună că imnul naţional nu se cântă toată ziua-bună ziua şi când colo a dat de înţeles că-l interzice.
Printre atâtea „iniţiative” care se doresc a fi contribuţii la educaţie nu s-a găsit vreuna care să perpetueze celebrarea zilei în care a fost proclamată Independenţa României. Ziua nu este marcată în calendar şi, evident, nu s-a pus vreun moment problema decretării ei ca zi liberă, în condiţiile în care parlamentarii fac ce fac şi mai încing câte o dezbatere care se finalizează cu legiferarea a încă unei sărbători, a încă unei zile libere. Pe un asemenea fond al atitudinilor, ar apărea cu totul deplasată ideea că Ziua Independenţei ar fi normal să constituie sărbătoarea naţională a României.
Pentru educaţie, absenţa din jur a unor repere ale trecutului care, firesc, se tot îndepărtează nu poate fi decât dăunătoare. Se face caz de nevoia regăsirii multor elemente din lecţii, din manuale în informal. Din câte se vede însă, ştergerea istoriei tinde spre generalizare.
Florin ANTONESCU"
Gandind, deci, la speta in cauza ma intreb: chiar daca referinta era anul 2016, mai este nevoie de alte comentarii la asa atitudini sau este nedoie DE O ALTA ATITUDINE?

luni, 8 mai 2017

Gand cu ... dedicatie

Cam asa cum spunea poetul, "de-atatea nopti aud pluand" aud si eu "materia" (nu materialul) plangand pe mai toate paginile online. 
Si gandul ma duce spre ce oare? Spre ... o originalitate redata si relevata printr-o clasa politica mioritica de ... doliu, despre care istoria va aminti, sau nu (spunea cineva, unul dintre mestrii scenei si redau din memorie "de aia ma imbrac in negru, ca muriti dupa mine!").

Nu e decat reflectia unor versuri gasite in timp ce incercam altceva decat "bubele, mucegaiul si gunoiul" democratiei noastre originale. Cu dedicatie.
Catre cei spre care, acum, se indreapta cele mai multe dedicatii!


"Corbii


  D-lui C. Pariano

O, corbi siniştri, vă iubesc!
Voi ce pe-al iernei alb linţoliu
Cădeţi în stoluri ce-ngrozesc
Ca nişte pete mari de doliu!

În fracurile voastre negre
De ciocli, aveţi ceva de gală,
Şi-n croncănitul vostru râde
O ironie triumfală!

Duşmani cetăţilor banale,
Prin vechi ruini v-adăpostiţi,
Şi sub dispreţul vostru rece
O lume-ntreagă-nvăluiţi.

Dacă vă muşcă foamea-ntocmai
Ca feudalii castelani,
Vă năpustiţi pe avuţia
Muncită-a bieţilor ţărani.

Şi negrul vostru e simbolic,
E doliul ce-ndurător
Purtaţi victimelor căzute
Sub ciocul vostru hrăpitor.

Chiar Edgar Poe în cinstea voastră
A scris balada-ntunecată
Al cărei leit-motiv e tistul
Şi-ngrozitorul: niciodată! 

O, corb sinistru, al meu suflet,
Scârbit de lupte şi de jale,
E-atras de doliul sarcastic
Ce-l poartă aripile tale!

Şi-aş vrea, pentru-a scăpa de viaţa
Sugrumătoare a cetăţii,
Să deviu regele ruinei,
Al păcii şi-al singurătăţii"
(http://www.cerculpoetilor.net/Cincinat-Pavelescu.html)

miercuri, 3 mai 2017

Despre ... o zi

Pentru ca am gasit intre postari si melodia "standard" a zilei si pentru ca sunt constient ca multi trec, astazi, prin aceasta stare de neputinta, datorita pierderii cuiva drag, m-am oprit la ea (eu n-am sa spun la care ea, se va subantelege!).

Am facut un comentariu langa distribuirea postarii si nu-l voi mai repeta.
Dar il voi completa cu ceva care merita pentru ca, punctand esenta la care ma refeream, ramane interesant si, de ce nu incitant, ce poate insemna ... O ZI.
De pe un site la indemana oricui: 
http://www.resursecrestine.ro/cantece/3170/un-timp-de-o-zi

"1. Eu sunt un om, sunt doar un om
Ajută-mi Te rog să cred mai mult ce pot a fi,
Să sper mai mult în al meu Domn,
Ajută-mă să Te slujesc timp de o zi.

R: /: Un timp de o zi, Isuse,
Atât este tot ce-mi doresc
O, dă-mi Tu puteri
Ce-am de făcut să-nfăptuiesc
Căci mâine nu ştiu, Isuse
Dacă va mai fi înc-o zi
Nu ştiu timpul când 
Viaţa mea se va sfârşi. :/

2. Îmi amintesc cum pe pământ
Cu oameni umblai şi le vorbeai prin Duhul Sfânt
O, vin şi azi, prezent să fii
Să ne vorbeşti prin Duhul Tău timp de o zi."



Refrenul mi se pare mai mult decat sugestiv, nu?