Spre ... LA MULTI ANI!

Pentru ca vad prea multa inversunare, indiferent de tabere si, in acelasi timp, mult prea multa golaneala, la fel si nu doar in limbaj, astazi, trecand peste orice poate insemna patima si in prag de nou an, am cautat.

Nu stiu cand (ora si minututl) a fost primit acel mesaj atat de discutat, analizat si disecat. Cert este ca am gasit ceva interesant care a fost publicat la o ora care spune multe. Iar acest ceva, indiferent de cine este in fata, trebuia sa fie in atentia echipei care tot graviteaza (sper ca nu spre ciolan) in jurul primului ministru desemnat si nu numai. Asa, ca ... profesionalism.

Iata-l, redat prin copy-paste (am evidentiat "punctul de interes" cu rosu):

"UPDATE Decretul privind desemnarea lui Grindeanu premier, semnat de președintele Iohannis

vineri, 30 Dec 2016, 10:05  •  POLITICĂ 
12791 afişări

Președintele Klaus Iohannis a semnat decretul privind desemnarea lui Sorin Grindeanu în funcția de premier.

*Sorin Grindeanu, desemnat premier de către președintele Klaus Iohannis (fișă biografică)

*Calendarul formării noului guvern — prevederi legale

* Decretul privind desemnarea lui Grindeanu ca premier, publicat în Monitorul Oficial

"Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a semnat vineri, 30 decembrie, decretul privind desemnarea domnului Sorin Mihai Grindeanu în calitate de candidat la funcția de prim-ministru, pentru a cere votul de încredere al Parlamentului asupra programului și listei noului Guvern, potrivit art. 103 alin. (2) din Constituția României, republicată", a anunțat Administrația Prezidențială.

Sorin Grindeanu a fost propus miercuri premier de PSD-ALDE. Șeful statului s-a întâlnit joi cu Grindeanu la Palatul Cotroceni.

AGERPRES/(A — autor: Florentina Peia, editor: Florin Marin, editori online: Simona Aruștei, Andreea Lăzăroiu)"

(http://www.agerpres.ro/politica/2016/12/30/decretul-privind-desemnarea-lui-grindeanu-premier-semnat-de-presedintele-iohannis-10-05-07)

Ca sa stam ... stramb si sa JUDECAM DREPT!

LA MULTI ANI!

Gandind la ... oare ce?

Nici nu are sens sa spui ceva in acest timp de ... meditatie adanca.

Tocmai de aceea, incercand sa depasesc momentul care, pentru unii vectori de imagine si nu numai, poate insemna chiar un atentat la siguranta nationala (redau expresia din memorie, nu si cine a spus-o), m-am cufundat in ... poezie. Astazi m-am oprit la un poet mai putin citat, dar foarte cunoscut. La care am gasit o poezie interesanta si incitanta. Parerea mea!

Concluziile si morala le las pentru ... restul.


"Ion Minulescu - De vorba cu diavolul

Azi-noapte, Diavolul din mine -
Un Diavol ce pretinde-a fi profet -
M-a luat cu vorba-ncet... încet...
Si m-a bagat în tainele divine,
Pe care eu - spun drept - mi-e frica
Sa nu care cumva sa le-nteleg,
Fiindca sunt taine care - când se strica -
Nu se mai dreg...

De-aceea nici nu sunt prea lamurit
Asupra celor ce mi-a povestit...
Dar cum azi-noapte Diavolul din mine
Vorbea ca un profet adevarat,
Sa nu-l ascult deloc mi-a fost rusine,
Si curios, ca orice om, i-am suportat
Nazbâtia cu care m-a-ngrozit
De la-nceput si pâna la sfârsit...

Mi-a spus ca-n viata trebuie sa stii
Ce nu stiu decât mortii
Când pleaca dintre vii.
Sa stii ca daca-ntâmplator vei fi flamând,
Sa nu te-arati bogatilor asa cum esti,
Sa nu te-auda prietenii plângând,
Sa nu-ntinzi mâna dreapta sa cersesti
Femeilor ce ti-au papat avutul,
Sa nu-ti compari prezentul cu trecutul,
Sa nu blestemi... si sa nu faci
Nimic mai mult decât ce face mutul:
Sa taci, sa taci, sa taci...
Si iar sa taci...
Iar când vei amuti complet,
Ca orice-autohton fara defect,
Tacerea, care-i aur controlat,
Te va-ndrepta spre lozul cu noroc,
Iar tu - un simplu sâmbure de-aluna -
Te vei schimba-ntr-un sâmbure de foc..."

(http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/m/ion-minulescu/de-vorba-cu-diavolul.html)

Clarificare

Am ramas, se pare, suspendat intr-o expresie pe care doresc, acum si aici, sa o clarific. Fara a intra, insa, in polemica. Pentru ca, nu-i asa, internetul are, deja, spatiu pentru ea: DUBLA MASURA.

Cum nu mi-am propus sa amplific eu subiectul si nici sa antamez altele la fel de sensibile, ma opresc doar la un singur si simplu banc si la un slogan-extensie din "trecut" care-l  completeaza, probabil arhicunoscute dar care clarifica exact si exhaustiv speta si nu numai. 

Cu scuzele de rigoare pentru cei integrii, bancul are trimitere (unde oare daca nu ?),  spre ... invatamant (dascali, profesori ... etc): 

"BULA CU PILE FOARTE MARI, CU PILE SI FARA PILE la examenul de ... istorie:

Bula cu pile foarte mari intra in sala de examen.

Seful comisiei de examen ii spune:

- Bine ati venit, dl Bula. Va rugam sa luati loc, sa trageti acest bilet si sa raspundeti afirmativ la urmatoarea intrebare: nu-i asa ca la rascoala din 1907 au murit 11.000 de tarani?

- Da, raspunde Bula.

- Felicitari, ati luat nota 10. La revedere!

Bula cu pile mari, intra in sala.

- Buna ziua, spune.

- A, dl Bula. Va rugam sa trageti acest bilet. V-a cazut rascoala din 1907?

- Da, raspunde Bula.

- Vreti sa ne raspundeti, daca stiti, cati tarani au murit in aceasta rascoala?

- 11.000 de tarani, raspunde Bula.

- Foarte bine, aveti nota 10.00. La revedere!

Bula fara pile bate la usa. Nici un raspuns. Insista.

Dupa o asteptare destul de lunga aude o voce dura care-i striga:

- Intra!

- Buna ziua, spune Bula.

- Da, cine esti si cu ce scop ne deranjezi la ora asta?

- Sunt Bula si m-am prezentat la examenul de istorie.

- Bine. Trage un bilet si spune ce ti-a cazut!

Trage Bula biletul si spune: 

- Mi-a cazut Rascoala din 1907.

- Bine. Ia spune tu cati tarani au murit in aceasta rascoala?

- 11.000 de tarani, raspunde Bula.

- Corect, zice seful comisiei. 

ACUM, SPUNE-I PE TOTI IN ORDINE ALFABETICA!"

Sloganul are mai multe zone-tinta si spune asa:

"Nu lasa pe maine ce poti face astazi. Lasa pe poimaine, poate nu mai trebuie facut!"

Ce frumos sfarsit de an, nu?

Romania dublei masuri

Ramas fara cuvinte dupa adanca meditare de Craciun a celui ales de o majoritate care l-a balacarit ulterior si pe care eu l-am "sustinut", atat cat mi-a putut permite... laptopul, dar si dupa respingerea previzibila insa nemotivata de acelasi si, in acelasi timp, neluata in calcul de castigatorii vremelnici lipsiti, insa, de prezenta covarsitoare a anului 2012 ( o fi fost de vina schimbarile de paradigma - conducere ?), in aceasta zi trista (de aceea) de Sfantul Stefan nu ma pot gandi decat la tragismul Romaniei dublei masuri.

Nu intru in polemica daca penalul X este mai indreptatit decat penalul Y sau Z. Sau daca libertatea de constiinta stipulata in Constitutie este pro sau contra numirii cuiva. Media este plina de articole in speta si las analistii si specialistii sa se dueleze in argumente. 

Eu am gasit cateva pro si contra si, curios, intre ele am dat si peste unul care parca vine, daca mai era nevoie, sa-mi certifice chestia cu "dubla masura". Pentru curiosi, e usor de gasit pe media.imopedia.ro.

De aceea, gandul se astazi s-a oprit la niste versuri pe care le-am mai pus aici

si cu alta ocazie, dar care astazi se potrivesc cu atat mai mult cu cat completea-

za si incheie cele spuse anterior. Cum comentarii interesante se gasesc pe site-

ul de origine, doar le redau prin copy-paste. 

Corect, nu?

"Doina
Mihail Eminescu

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.

Din Hotin si pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;

Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;

Din Satmar pâna ‘n Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se ‘ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui.

Dela Turnu ‘n Dorohoiu
Curg dusmanii în puhoiu
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.

Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sânul,
Codrul – frate cu Românul –
De secure se tot pleaca
Si isvoarele îi seaca
Sarac în tara saraca!

Cine-au îndragit strainii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.

Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,
Doar s-a ‘ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mântui neamul tau!

Tu te ‘nalta din mormânt
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai s-aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri ‘n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile!

Cine ne-au dus Jidanii
Nu mai vaza zi cu anii
Ci sa-i scoata ochii corbii
Sa ramâe ‘n drum cu orbii
Cine ne-au adus pe Greci
N’ar mai putrezi în veci
Cine ne-au adus Muscalii
Prapadi-l-ar focul jalei
Sa-l arza sa-l dogoreasca
Neamul sa i-l prapadeasca

Cine tine cu strainii
Mânca-i-ar inima cânii
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia"

(https://sitadeasa.wordpress.com/2011/01/17/doina-necenzurata-de-mihai-eminescu/)

Despre ... ziua cu "ratie"

Am pus titlul acesta pentru ca, dupa acest peste un sfert de veac de debusolare (altfel nu pot intelege de ce tot cautam, dar nu gasim, luminita de la capatul tunelului), mi-a revenit in memorie un slogan clamat atunci si devenit, dupa parerea mea, o groaznica realitate.

S-a spus, daca-mi aduc bine aminte: "DE CRACIUN NE-AM LUAT RATIA DE LIBERTATE!". Subtila fraza, mai ales pentru cei care au introdus-o. Si care stiau cum va sta "chestia" cu ratia.
Pentru ca iata, dupa 27 de ani, ratia s-a tot micsorat pentru poporul amarat care, prin iesirea in strada a demonstrat ca, indiferent de unde vine impulsul, se poate (s-au s-a putut in timpul "REVOLUTIEI SUPERBE din 16-22 decembrie 1989", cum am citit pe un site, parca "Universul Romanesc") si s-a tot marit pentru profitorii de tot felul si din tot spectrul alesilor si numitilor politic din puterile separate ale statului si nu numai. 

In acest context, speta revenita in memorie m-a dus spre asteptata zi a Craciunului despre care am mai scris, intrebandu-ma de ce doar acum trebuie sa fim mai umani (ca sa reduc la esenta formularea mediatizata peste tot si prin toate mijloacele). Si cum nu sunt eu acela care poate da raspunsuri, am gasit unul pe care-l las prin copy-paste. Iata-l, asa cum l-am gasit pe "sursa":

"Craciunul, o zi ca oricare alta…

Am fost invatati ca aceasta perioada este speciala. Si daca nu este asa, ar trebui sa facem neaparat ceva ca sa devina astfel.

Cand vine Craciunul trebuie sa iertam pe toata lumea, sa simtim tot ceea ce nu ne permitem sa simtim de obicei, in cursul anului, cand suntem prea ocupati cu vietile noastre artificial create. Acum trebuie sa fim intr-un anumit fel, sa ne reconectam cu familiile noastre neglijate, sa ne apropiem de sufletul nostru pe care am uitat sa-l ascultam, sa facem tot ce nu facem de obicei si sa traim toata viata netraita din interiorul nostru.

Acum, cand vine Craciunul.

Si toata aceasta presiune pe care o punem pe noi ne creeaza un gol interior mai profund decat oricand.

Alergand dupa ceva ce nu putem prinde pentru ca nu suntem antrenati sa traim prezent, constient, deplin si asumat in fiecare clipa a vietii noastre…

confruntati cu consumerismul urias din jur… acum cand trebuie sa golim toate rafturile magazinelor ca sa fim in randul lumii…cand trebuie sa ne amagim ca viata si familia perfecta afisata in reclamele si in filmele de Craciun…

acum cand e greu sa ne confruntam cu propria singuratate pentru ca societatea ne spune ca trebuie neaparat sa fim cu cineva…

acum, in aceasta perioada, in care am face orice doar pentru a ne umple golul interior… si, astfel, mancam mai mult, incercam mai mult, ne straduim mai mult. Iata reteta ideala pentru depresie in aceasta perioada.

Cum am reusit sa transformam pana si Craciunul intr-un alt motiv de stres si presiune care se manifesta in viata noastra?

A cui voce e aceea din capul nostru, care ne spune: „Astazi e Craciunul, deci trebuie sa facem asta si asta si nu trebuie sa facem asta si asta”? Pentru ca altfel nu putem simti ca e o zi speciala, altfel decat restul zilelor.

Ca si cum viata poate fi prinsa intr-o cutie de cadouri, pe care pui o eticheta si gata, trebuie sa fii fericit, pentru ca te-ai prins cum merg lucrurile si ai cutia ta plina cu fericire.

Anul acesta voi intampina altfel Craciunul. Nu voi face nimic „special” in aceasta perioada. Nu voi cumpara mai mult, nu voi gati mai mult si mai special, nu voi manca mai mult, nu voi simti mai mult sau mai putin ca de obicei, nu voi fi mai mult sau mai putin decat sunt de obicei.

Voi trai exact asa cum traiesc fiecare zi din viata mea, moment cu moment, cu sentimentele si emotiile care ma vor incerca in acea zi, asa cum vin, trecand prin ele si simtindu-ma vie, conectata cu mine si cu cei din jur, pe care viata ii va aduce in preajma mea in acele zile.

Nu voi mai desface “cutia cu fericire sau tristete speciala de Craciun”, nu voi mai incerca sa fac sau sa fiu altceva pentru ca „doar acum e Craciunul”.

Pentru ca nu exista lucru mai trist decat faptul ca fragmentam viata in felul acesta, in interiorul si in afara noastra.

Pastram rezerve de trait pentru atunci cand va veni acea perioada „speciala” din viata noastra care nu vine niciodata.

Ne pastram sa traim, sa simtim, sa ne bucuram, sa ne conectam doar in anumite perioade din viata noastra si in acele momente ne dam seama ca ne-am deconectat atat de mult de la inima noastra incat nu mai putem simti decat un mare gol.

Intregul marketing din preajma acestor zile vorbeste despre deconectarea profunda in care am ajuns sa ne traim viata.

Asa ca, in prag de Craciun, imi spun si va spun: Haideti sa nu mai pastram rezerve de traire pentru ziua de Craciun, ci sa traim acum! Craciunul este doar o alta zi din viata noastra. Sau fiecare zi ar trebui sa fie un Craciun, in care sa ne permitem sa fim si sa simtim."

(https://www.damaideparte.ro/ganduri-neinsemnate/craciunul-o-zi-ca-oricare-alta/)

Nu am decat un singur comentariu de facut: ultima fraza este mai mult decat importanta, relevanta si concludenta. In special daca vrem sa intelegem si sa stim ce inseamna, cu adevarat, Craciunul: SARBATOAREA NASTERII DOMNULUI.

Sarbatori linistite!

Dupa 27 de ani

Am citit, astazi, multe relatari si destainuiri despre aceasta zi interesanta care marcheaza, cel putin astronomic, incepututl iernii. 21 Decembrie.

O zi ca oricare alta, chiar daca este cea mai scurta in emisfera nordica.

O zi cu puternice ecouri pentru cei care si-o mai amintesc si care au trait-o acum 27 de ani.

Pentru mine a ramas, asa cum am mai scris, o demonstrare a Minunii. Caci, dupa un inceput de decembrie cu un ger naprasnic, de crapau pietrele, cel putin pana pe 18 sau 19, din seara respectiva atmosfera s-a schimbat radical. Cum radical s-a schimbat si ... soarta noastra. 

Dar, pentru ca nu sunt eu analistul indreptatit sa polemizeze pe aceasta tema, nu despre asta mi-am propus sa las acum, in prag de sarbatoare cateva ganduri.

Mi-am propus sa readuc in atentie, spre meditare niste versuri pe care, de altfel, le-am mai postat. Un "Cantec soptit".

Care, nu stiu de ce, parca in context cu tot ce ni se intampla acum si aici (si nu o spun ca un nostalgic), ramane ca un laitmotiv al incapacitatii noastre de a realiza unul din dezideratele inaintasilor nostri, „Vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decît atît“ (Petru Rareş).

O fi din cauza de ... non-patriotism, protestantism fara Dumnezeu, ploconism sau ...ori ce altceva ni se pregateste (conspirativ sau nu), nu stiu. Stiu doar ca imi tot ramane in memorie un singur vers care, parca spune tot, fara nici un fel de echivoc: CE-AI OMORAT, OMORAT RAMANE!

"Odata am ucis o vrabia

Am tras cu prastia-n ea si am lovit-o
Pe urma o zi
Si-o noapte întreaga
Am tot plâns-o si am tot jelit-o

Nu m-a batut mama, nu m-a certat
În mâna tineam o bucata de pâine
Degeaba mi-a spus
Degeaba mai plângi
Ce-ai omorât omorât ramâne

Mai târziu am crescut flacaiandru
Si m-am îndragostit nebuneste de-o fata
Dar nu stiu de ce
Într-o zi a murit
Si-n alta zi a fost îngropata

Demult nu mai trag cu prastia-n vrabii
Demult nu mai merg la nici o-ngropare
Când soarele-apune
Dupa niste maguri
Si rasare în flacari din mare."

(http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/s/zaharia-stancu/cantec-soptit)

Sugestiv cantec soptit, nu?

Azi ... doar lirica

Pentru ca ma uit cum nu "ninge, decembre" (cel putin aici, aproape de mare) si ma uit (adica citesc) despre niste alte zile de decembrie si nu vreau sa tulbur cu nimic indemnul, pe care-l tot primim prin media, de a fi mai buni in aceste zile (cu toate ca umanul din noi ar trebui sa se manifeste cel putin cat un an de zile, parerea mea), astazi sunt doar ... liric (scuze daca expresia se portiveste ca nuca-n perete!).

Si m-am oprit, din aceasta cauza, la o pagina gasita tocmai pentru aceasta.
Cu o poezie si un pasaj. Care cer, parca, atentie si nu numai.

Iata de ce:

Nu te-ntrista -Zaharia Stancu

Nu te-ntrista c-ai pierdut ce-ai pierdut,
Totul trece ca o tramba de nori,
Vine vantul si o destrama,
Vantul care scutura flori.

Nu te-ntrista ca nimic nu se-ntoarce,
Raurile curg toate spre mare.
Oricat ai merge de repede,
Nu poti s-ajungi pana la zare.

Unii caini latra doar, altii musca,
Bivolii sunt negri si-mpung.
Pa pajistea tanara, iezii
Sa-mbatraneasca n-ajung.

Lasa steaua sa cada chiar
Daca nu e de foc ci de gheata.
Poate venim din lumine ori poate
Din ceata venim si mergem in ceata.

Tu nu te-ntrista c-ai pierdut ce-ai pierdut.
Totul se destrama ca o tramba de nori.
Vine vantul si usuca dealurile
Pe care primavara se ivesc flori.

si

Sa nu uiti, Darie!

„Cum sa uit? Nimic n-am uitat imi aduc aminte de fiecare vis pe care l-am visat in somn si de fiecare vis pe care l-am visat treaz, cu ochii deschisi () Cum sa uit pe mama si pe tata? Cum sa uit pe fratii mei si surorile mele? Cum sa uit neamurile noastre? Cum sa uit chipurile si faptele oamenilor? Nu. Nu, n-am uitat nimic.”

(https://bibliotecaharlau.wordpress.com/2010/12/05/zaharia-stancu/)

Nu-i asa ca merita atentie si dupa ... 27 de ani?

Doar ... o speta. Pe cine intereseaza?

Sunt doar un cititor. De orice poate oferi cunoastere si deschidere spre nou si schimbare. inclusiv de stiri. Pe care le interpretez asa cum vad eu lucrurile, mai ales daca se "potrivesc" cu ceea ce ... a fost odata.

Iata de ce astazi, rememorand ceea ce se facea odata, ca "revista a presei" spre informare si nu numai, am dat peste o stire de ... comedie, dupa cum cred ca nimeni nu a reactionat si va reactiona in democratia noastra originala in care, asa cum spuneam si anterior, greutatile si cantarele folosite (eufemistic vorbind) mai ales de conducatorii nostri alesi democratic, nu fac altceva decat sa postuleze teoria murdara dupa care DEMOCRATIA ESTE DOAR SUS, jos fiind ... ruperea.

Cum nu sunt specialist si nici nu vreau sa intru in polemica, redau textul respectiv, prin copy-paste, din care se poate intelege, daca este adevarat, de ce ne merge noua, romanilor atat de bine. Nefiind vinovati nici (in ordine strict alfabetica) Putin, Soros, ungurii sau alti potentiali vectori.

Dar intereseaza pe cineva?

  

"Cum a pierdut Romania 1,4 miliarde de dolari din redeventele petroliere

Vineri, 16 Decembrie 2016, ora 14:35

Bugetul de stat a fost vaduvit cu 4,67 miliarde de lei (1,4 miliarde de dolari), in perioada 2011-2015, din cauza ca a incasat mai putini bani din redeventele petroliere decat ar fi trebuit.

Problema consta in faptul ca Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) nu a aplicat legea si a stabilit un pret de referinta a gazelor naturale extrase in Romania in alte conditii decat cele prevazute prin Legea petrolului din 2004, arata un raport de audit al performantei privind concesionarea resurselor minerale ale tarii in perioada 2011-2015, publicat de Curtea de Conturi.

Drept consecinta, suma incasata la buget a fost cu 4,67 miliarde de lei mai mica.
(Chevron si-a luat "jucariile" si a plecat fara sa ne exploateze gazele de sist, dar si fara sa dea banii la stat). (alt articol)

Potrivit Legii petrolului, ANRM ar fi trebuit sa efectueze studii care sa stabileasca pretul de referinta la titei si gaze naturale, in baza caruia se calculeaza redeventa petroliera, insa institutia a stabilit acest pret fara a avea la baza astfel de studii, arata Curtea de Conturi.
Astfel, conducerea ANRM a fost obligata sa ia masuri pentru analiza ordinelor emise, a legalitatii suspendarii dispuse prin aceste ordine si dispunerea de masuri in conditiile legii.
De asemenea, "evaluarea modului in care ANRM a determinat pretul de referinta pentru cantitatile de petrol exploatate in perioada auditata a scos in evidenta, modul defectuos in care ANRM si-a indeplinit aceasta atributie, avand efect in modul de determinare a redeventelor petroliere cuvenite bugetului de stat", mai arata raportul Curtii de Conturi." (http://www.ziare.com/economie/petrol/cum-a-pierdut-romania-1-4-miliarde-de-dolari-din-redeventele-petroliere-1446967)

Dar oare cat s-a mai pierdut asemanator?

Gand de ... asteptare

O perioada caracteristica de ... asteptare.

Unii asteapta rezultate. Altii, avantaje. Cei mai multi (si mari si mici), cadouri.

Din pacate multi, sau aproape multi din cat de multi au fost, asteapta un raspuns. Care, cu fiecare an care trece si nu se da, devine tot mai irelevant. Pentru modul ambiguu in care s-a tot prezentat.

In acest context, depasind faza mioritica a batjocurii politice multicolore postelectorale si a manipularii si dezinformarii media si nu numai, am gasit doua subiecte de meditatie in "speta".

Primul este o poezie prin care Nichita Stanescu incearca, peste timp sa na invete ce este asteptarea. Pe mine m-a convins.

"Un nu ştiu ce în seara aceea era,
plopii îmi păreau piroane în palme de Iisus
şi se făcea că în tăcere piatra ne cânta
un tril de sus, de foarte sus.

Stam blând şi fără de gândire,
doi ochi n-aveam, ci două inime aveam
şi trupuri multe-n nesfârşire,
ah, traversându-le le şi pierdeam.

Căzu pe mine un cuvânt
mai greu decât o cruce,
v-am zis de mult: nu am mormânt,
nici unde să-l pot duce.

Stau blând şi fără de visare
şi vast şi mult sărat,
cum orizontul peste mare
este coroană de-mpărat."
(http://www.poezie.ro/index.php/poetry/40175/Liniste)

Al doilea subiect, pe care-l las sa fie "descoperit", este o "gogorita umoristica", o gluma (chipurile) pentru umplutura. Asa o fi daca, asa cum am spus, peste ani nu s-a dat inca un raspuns. Cert este ca undeva, candva cineva citea randurile respective. Si poate, asa cum versurile de mai sus m-au convins pe mine, l-au (i-a) convins si pe el (ei) ca "sfaturile" date trebuie urmate. 
Mai ales pentru un concediu la mare, in decembrie!

PS: despre "sfaturile" respective am aflat mult, mult mai tarziu intr-un cu totul alt context.

In loc de concluzii

Las specialistii sa se bata. In idei, teorii de conspiratii si contra-conspiratii sau orice altceva se va mai inventa. Dupa aceste ultime alegeri care, dupa parerea mea, n-au iesit cu nimic din tiparul inceput cu BREXIT, alegerile de "PESTE LAC" (ca sa ma "esprim" dupa un cunoscut personaj de comedie si nu numai) s.a.m.d. (oare chiar analistii nostri sunt atat de orbiti de un "miracol" care nu mai este incat sa nu inteleaga realitatea, ori care ar fi ea?).

De aceea astazi, desi am tras niste concluzii personale, las concluziile pe alta data.

Acum si aici las, insa, niste versuri. Cu bataie, subanteles si chiar trimitere.

Parerea mea!

"Iată, iată - stropi de îngeri cad în fum,
Iată, iată - lupii ies la drum,
Iată, iată - aripi grele trec în scrum,
Iată, iată - te toceşti de-acum.

Cheamă-ţi câinii lângă tine
Lupii vin în cercuri line
Lupii cresc în nopţi tiptile
Nu te-ntoarce-acum

Urcă-aripi de fiare arse
Vremea-ascute foc prin plase
Vremea-nnoadă gânduri roase
Taie-ţi drum în drum

Cheamă-ţi câinii - se-mpletesc şoapte de lut,
Culcă-ţi paşii - lupii calcă mut,
Iată-ţi câinii - prin gropi calde se învârt,
Lasă-ţi câinii - boturi vechi se-ascut.

Înveleşte-ţi râsu-n umbre,
Prea-s în drum doar coturi strâmbe -
Gheara ştie lin să umble,
Uită ce şi cum,

Lin pe cale urcă-ţi urma,
Muşuroaiele-şi ţin gura,
Urma-n urmă scapă turma,
Primul, la ce bun?

Iată, iată - spini de pândă ard pe crâng,
Iată, iată - şoapte arse curg,
Iată, iată - căluşeii-n joc se frâng,
Iată, iată - aerul ţi-e strâmt.

Dimineaţa nu-i senină,
Lupii semnul şi-l anină,
Peste zare din colină,
Printre ochi de fum,

Lupii-şi flutură iar goana,
Haita-ntreagă-şi linge rana,
Haita lung îşi sună spaima,
Nu te-opri acum."
(http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13908974/Ce_de_lupi_se_nconjoara)

Gand la o ... incheiere pentru viitor (cu mult copy-paste)

Se incheie inca o campanie, electorala care corespunde, perfect, cu citatul celebrului om de stat prusac/german Otto von Bismark „Niciodată nu se spun mai multe minciuni decât în timpul războiului, după vânătoare și înainte de alegeri.” (http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/otto-von-bismarck/). Asa am inteles din multele comentarii media, de aproape oriunde am accesat prin spatiul virtual sau in mediul audio.

Dar nu despre asta mi-am propus sa scriu astazi. Sincer.
Nu ca nu as avea ce scrie ca subiect de meditare, dar mai ales de observare. Pentru acum si viitor.

Astazi mi-am propus sa punctez, prin mai multe copy-paste-uri cateva aspecte care au scapat si ne scapa, intentionat sau nu si care contureaza, daca mai era nevoie, tabloul ineficientei democratiei originale romanesti inca in coma, dupa dezastroasa si ratata cezariana prin care a venit pe lume in acel decembrie insangerat din 1989. Cauza o voi sublinia doar la sfarsit, tot prin copy-paste. Concluzia apartine ... restului lumii!

Dar sa incep...

Prin DEX si nu numai am gasit cateva ... atentionari spre semne de intrebare:

"ÎMPIEDICÁ, împiédic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni. ◊ Expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva)limba = a nu putea articula bine sunetele. A se împiedica la vorbă = a gângăvi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește. 2. Tranz. A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi. ♦ A înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu). ♦ A pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) împiedecá vb. I] – Lat. impedicare.
sursa: DEX '09 (2009) adăugată de blaurb.

ÎMPIEDICÁ, împiédic, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni, animale etc.; mai ales urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «în») A se lovi (cu piciorul) de ceva care stă în cale (și a cădea), a se poticni; a se izbi de cineva întîlnit în cale. Moș Șoric se împiedică de prag și se izbi cu capul de celalalt părete. SADOVEANU, O. III 570. Se împiedică de ceva și cade jos. CREANGĂ, A. 50. ◊ (Poetic) Năvalnic s-apropie pașii, Și-n goana lor cîntă arcașii, Și-așa de sălbatic li-e cîntul – Din piele de urs au vestmîntul, Și-n bărbile lor încîlcite Se-mpiedică vîntul. COȘBUC, P. II 31. ◊ Refl. reciproc.S-au împiedicat unul în altul. SBIERA, P. 242. ◊ Expr. A se împiedica în picioare = a se împletici.A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula ușor și bine sunetele (din cauza beției sau a unei boli, a unei infirmități). A se împiedica la vorbă = a gîngăvi. Dar ce ai în gură ? Te împiedici la vorbă. SAHIA, N. 104. ♦ Fig. A da mereu în drum peste ceva sau cineva. Li se părea că tot de el se-mpiedică. ISPIRESCU, L. 337. 2. Tranz. Fig. A opri, a ține în loc (pe cineva sau ceva), a sta cuiva în cale, a nu lăsa să se facă (sau să se înfăptuiască) ceva. Regimul burghezo-moșieresc a împiedicat dezvoltarea științei arheologice. IST. R.P.R. 7. Mersul înainte al omenirii nu-l poate împiedica nici fortăreața, nici arma de foc. STANCU, U.R.S.S. 121. Numai dumneata... poți să-l împiedici de la cine știe ce nebunie. C. PETRESCU, C. V. 336. 2. Tranz. A pune piedică la picioare, a lega picioarele din față sau cele din spate ale unui animal, ca să nu poată fugi. A-mpiedicat calul și și-a pregătit culcuș. STANCU, D. 21. Vorba-și isprăvea Și se arunca Cal de-mpiedica Și jos îl trîntea. TEODORESCU, P. P. 447. ♦ A pune opritoare la roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu); a înțepeni.Ion Jura împiedică roata dindărăt din dreapta, din partea rîpei, cu un lanț. DUMITRIU, N. 155. – Variantă: împiedecá (EMINESCU, O. I 146) vb. I.
sursa: DLRLC (1955-1957) adăugată de LauraGellner

ÎMPIEDICÁ vb. 1. a se poticni, (reg.) a (se) scăpăta. (Calul se ~ în mers.) 2. a se poticni. (Se ~ la vorbă.) 3. a înfrâna. (~ o căruță, la vale.) 4. a opri, a reține, (înv. și reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pot ~ să...) 5. a jena, a stingheri, a stânjeni. (Îl ~ în mișcări.) 6. v. zădărnici. 7. a înfrâna, a opri, a stăvili, (fig.) a frâna. (Nu puteau ~ avântul revoluționar.) 8. v. evita. 9. v. anihila.
sursa: Sinonime (2002) adăugată de siveco



ABUSUS NON TOLLIT USUM (lat.) abuzul nu împiedică uzul – Maximă din vechiul drept francez. Teama de a săvârși un abuz (de drept) nu trebuie să ducă la neexercitarea dreptului.
sursa: DE (1993-2009) adăugată de blaurb."

(https://dexonline.ro/definitie/impiedica)

Inchizand pagina respectiva, nu am putut ajunge altundeva decat la aproape esenta ideii. Iat-o:

Art. 52

(1) Împiedicarea prin orice mijloace a liberului exerciţiu al dreptului de a participa la referendum se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) În cazul în care prin fapta prevăzută la alin. (1) s-a pricinuit o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care necesită pentru vindecare îngrijiri mai mult de 60 de zile sau care a produs vreuna dintre următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 3 ani la 10 ani.

(3) Tentativa se pedepseşte.

Detalii: http://legeaz.net/legea-referendumului-3-2000/art-52-contraventii-si-infractiuni

Iar ca cireasa pe tort, am gasit, uitat de cei care ar fi trebuit sa se sesizeze din oficiu, conform aceleiasi legi de mai sus, un articol cu ... bataie, din care redau finalul:

"Colegiul Director al PDL a decis, marţi, să îndemne alegătorii să nu participe la vot la referendumul din 29 iulie pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu." (http://www.gandul.info/politica/basescu-catre-alegatori-indemnul-meu-este-sa-nu-se-prezinte-la-vot-dar-sa-inteleaga-de-ce-eu-ca-sef-al-statului-nu-pot-refuza-o-institutie-fundamentala-a-statului-roman-9903635)

Cum nu mi-am propus, aici si acum, sa fac vreun proces de intentie m-am gandit ca, totusi, nu este tarziu sa admitem ca directia gresita spre care mergem se datoreaza MAI ALES masurilor si greutatilor diferite, functie de mult prea multe variabile subiective, cu care mai marii nostri, alesi si numiti in puterile separate ale statului, conduc destinele acestui popor atat de oropsit si ieri, in trecutul hulit mai de toti DAR MAI ALES (iertare ca ma repet) ASTAZI, IN ACEASTA SINISTRA SI ODIOASA DEMOCRATIE ORIGINALA.

In care, desi crestini (dupa cum ne place sa ne laudam ca suntem), uitam complet de ceea ce ar trebui sa ne caracterizeze. Iar asta cuprinde, in speta, ceva simplu, dar de bun simt. Care tine nu doar de cei 7 (sapte sau sase) ani de acasa ci si de ... formare. CA OM. 

"Sa nu faceti nedreptate la judecata, nici in masurile de lungime, nici in greutati, nici in masurile de incapere. (Lev.19:35)

Sa aveti cumpene drepte, greutati drepte, efe drepte si hine drepte. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din tara Egiptului. (Lev.19:36)
Sa n-ai in sacul tau doua feluri de greutati, una mare si alta mica. (Deut.25:13)
Doua feluri de greutati si doua feluri de masuri sunt o scarba inaintea Domnului. - (Prov.20:10)
Domnul uraste doua feluri de greutati, si cantarul mincinos nu este un lucru bun. - (Prov.20:23)
Pot socoti Eu curat pe cel ce are o cumpana nedreapta si greutatistrambe in sac? (Mica.6:11)"

(http://www.ebible.ro/cautare-expresie.greutati)

Si atunci, pentru ca trebuie sa votam duminica, m-am gandit ca este important sa alegem pe cei care vor alege greutatile si masuratorile corecte, de unde si aceste randuri.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Despre o ... chestie caracteristica

Dragilor, nu m-am dezis de ceea ce-mi place, adica de snooker. 

Ca dovada, am urmarit si reurmarit frumoasa confruntare finala dintre "Racheta" si "Bufonul din Leicester" (http://www.prosport.ro/alte-sporturi/snooker-bufonul-din-leicester-scrie-istorie-mark-selby-l-a-invins-pe-ronnie-o-sullivan-in-finala-campionatului-regatului-unit-16015357). Ce m-a surprins si de aceasta data este reprezentativitatea. Calmul, tenacitatea si disciplina contra aventurii, chiar dusa la extrem. Cum, insa, nu sunt un bun comentator sportiv, cred ca toate detaliile se pot citi in paginile de specialitate. Cel mai bine.

Aici, in acest loc, mi-am propus sa "punctez" un alt aspect, cu totul si cu totul deosebit de snooker, dar la fel de reprezentativ. Ceva caracteristic mioriticului pe care un autor (businessman, patron, scriitor sau nu, nu ma bag) l-a portretizat perfect, desi criticabil, intr-un mesaj tulburator: E O TRAGEDIE. Nu, nu articolul respectiv vreau sa-l aduc in atentie, desi merita.

Vreau sa redau, prin copy-paste, ceva mai important, mult mai important care pare o caracteristica a ceea ce inseamna acest peste un sfert de veac de democratie originala romaneasca. Si, din pacate, ne reprezinta. Chiar daca nu in totalitate, in partile esentiale.

"Realizatorul de televiziune Dorin Chioţea, absolvent al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, eviscerează, pe Facebook, culisele cazului fondatorului MediaPro, Adrian Sârbu, acuzat că ar fi prejudiciat statul cu aproape 14 milioane de euro, interzicându-le angajaţilor să plătească taxele.

Unele din cele mai importante mărturii împotriva lui Sârbu au fost obţinute chiar de la colaboratorii apropiaţi ai omului de afaceri - Mihnea Vasiliu, unul dintre şefii trustului de presa, şi de la directorul financiar Mirela Dragnea. Aceasta din urmă a declarat că încă din 1999, când şi-a început activitatea în grup, optica managementului era de a declara taxele, dar să nu le plătească. Martora a mai arătat că Sârbu interzicea plata taxelor către bugetul de stat folosind ameninţări de tipul „vă rup capul!“. Redăm integram mai jos postarea lui Dorin Chiţea faţă de atitudinea celor au primit “10-20.000 € pe luna să “conducă” diviziile trustului”.

Două chestii interesante în rechizitoriul lui Adrian Sârbu:

1. A avut iubite oficiale fără număr şi neveste suficiente şi a avut grijă de toate. La cât era de ocupat cu alea 149 de firme, Shogunul avea timp să fie şi tată, şi amant, şi ex-soţ impecabil, şi taur comunal. Era coadă multinaţională şi multiculturală la babardeala, nenică. Vacanţe, vile, maşini, funcţii, nimănui din marea lui familie nu i-a lipsit ceva din ce-ar fi visat. Un domn, un boier, a ştiut să transforme în ladies nişte cartieriste banale.

2. Mulţi dintre aia pe care i-a făcut oameni şi pe care i-a inventat că manageri (în realitate nişte sclavi fără idei şi personalitate, dar plini de băşini) l-au turnat fără scrupule. Cred că au şi înflorit una-altă. Dacă erau atât de chinuiţi de remuşcări, păi se duceau din prima la organe, nu haleau pe săturate atâţia ani pentru a se trezi acum deontologia în ei. Cum i-a strâns niţel de c**ie procurorul, cum - pac! - şi-au vândut binefăcătorul. 10-20.000 € pe luna primeau să “conducă” diviziile trustului, în fapt căpuşe în jurul ProTV-ului. Ştiu vreo doi-trei care în `96 -`98 încasau din lefuri câte 13.000 de parai lunar, adică un apartament într-un cartier cu ştaif. Găleţi cu bani, plus combinagelile, bonusurile şi spagutele de rigoare în schimbul suportării hachiţelor Shogunului. Unii s-au trezit chiar acţionari. N-am remarcat niciun vizionar, niciun greucean care să salveze falimentul iminent. Guvernanţă corporatistă cu şuturi în cur, asta era stilul în Pro. Adică magraonii luau m**e de la genial, dar dădeau şi ei cât cuprinde la pălmaşii care le ţineau cururile pe scaune. Când te înconjuri de mercenari pupincurişti, de ciubucări împachetaţi în diplome MBA (maestru al blatului în afaceri, un fel de doctorat pe bani la care toţi farseurii visează), când uiţi că pe cine nu laşi să moară..., îţi cam meriţi soarta...

PS. Adrian Sârbu şi Cristian Burci au ajutat cândva, absolut dezinteresat şi constant, o redacţie a unui ziar pe care îl conduceam. N-am cum să uit asta vreodată.

PS 2. Iertare pt limbaj, însă nu pot să folosesc eufemisme când scriu despre jigodii."

(http://www.evz.ro/un-cunoscut-jurnalist-scrie-fara-eufemismedespre-cazul-lui-adrian-sarbu-un-domn-un-boier-care-a-stiut-sa-transforme-in-ladies-niste-cartieriste-banale.html)

De ce am ajuns la chestiunea respectiva?

Simplu: vin alegerile. Si cum "aleea noastra electorala" este plina de "tornade mioritice" vopsite si revopsite, mai mult sau mai putin, nu puteam sa nu aduc in atentie morala unui banc, care se potriveste ca o manusa la ceea ce urmeaza sa se ... aleaga. Nu voi spune tot bancul, dar voi nota finalul. Spre stiinta:

1. Nu toti cei care te baga in ... murdarie (sic!) iti vor raul!

2. Nu toti cei care te scot din ... murdarie (sic!) iti vor binele!

3. Daca te-ai bagat in ... baga-te sa nu te mai vezi!

Succes in ... alegere!!!!!!!!!!!!!!!!

Un scurt gand de ...ZIUA NOASTRA NATIONALA

Asa cum am postat anterior, dar si pe Facebook, astazi, in aceasta zi aniversara, nu-mi pot dori altceva decat isi dorea "poetul nepereche a carui opera invinge timpul"(http://ziarulunirea.ro/mihai-eminescu-poetul-nepereche-a-carui-opera-invinge-timpul-95078/): DULCE ROMANIE, ASTA TI-O DORESC!

Iar chintesenta acesteia, dupa parerea mea, se regaseste in ultimele patru (4) versuri pe care le redau cu rugamintea, pentru toti patriotii, de a fi citite, rascitite si intiparite in cuget si-n simtire, ca apoi sa le aplice (sau sa le aplicam, de ce nu):

"Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!"

Dar atentie (pentru ca exista si un mare semn de atentionare)!
Nu stiu daca este intamplator sau nu, dar tastatura ne poate face feste. Caci 4 se poate transforma, din neatentie (sau tocmai de aceea), in $ (dolar), semn care ne poate arunca intr-un cu totul alt context.

De aceea gandul meu scurt este indreptat spre cei care traiesc, gandesc, simt si actioneaza romaneste, mai ales dupa ce am urmarit, la Televiziunea Nationala, de Ziua Noastra, parada militara in intregime. De ce?
Din cauza de comentarii si nu numai (paranteza o pun doar pentru a evidentia cum poate fatidicul semn $ sa intunece mintile cu functii si grade mari, legat de aceleasi comentarii si un anume vers din inegalabila urare eminesciana).

In rest, de Ziua Noastra Nationala numai bine!

La multi ani Romania, la multi ani romani, oriunde v-ati afla!

Despre ... dorinte

Citind pe anumite site-uri despre momentul important care se apropie, Ziua Nationala, am gasit o intrebare care, cel putin mie imi pare retorica: "ce doresti de 1 Decembrie ?" (cred ca mai potrivit ar fi ce-i doresti Tarii, nu?).
De ce? Pentru ca de peste un sfert de veac tot dorim ceva ce nu se implineste, indiferent daca am fost condusi de un neo..., un anti..., un vaporean sau de un profesor (nu are nici o legatura cu chestia aia, cand "Radio Erevan" raspunde) si de guverne care mai de care mai colorate si, mai mult sau mai putin tehnocrate. Cazul 2016 pare mai mult decat exemplificativ.

Tot asa, citind pe un site care pana mai ieri apara o guvernare de trista amintire, mi-a ramas in memorie o sintagma: "daca "acolo" (las doritorii sa caute) ar fi existat patrioti adevarati, Romania nu ar fi ajuns in aceasta situatie si stadiu" (am redat doar din memorie si-mi cer scuze pentru inadvertente). Cum nu mi-am propus, acum si aici, sa polemizez pe tema patriotismului, tema pe care am mai abordat-o si cu alta ocazie, ma opresc la dorinte, caci ele mi-au ramas impregnate in memorie, dorinte pentru Tara noastra aflata, iata, in fata a doua mari "spete", cel putin: sarbatorirea Zilei Nationale si alegerile. 

Si spun dorinte, pentru ca sunt mai multe concretizate in doua pasaje esentiale.

Primul, o poezie de maxima intensitate si traire pentru cine mai gandeste romaneste, este relevat de "Luceafarul poeziei romanesti", inegalabilul Mihai Eminescu, cel care a imortalizat dorintele intr-o superba poezie pe care o redau, prin copy-paste, chiar daca am postat-o si in anii anteriori, tot cu acelasi prilej si nu numai:

"Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deşi moare valul, Dulce Românie, asta ţi-o doresc. Vis de răzbunare negru ca mormântul Spada ta de sânge duşman fumegând, Şi deasupra idrei fluture cu vântul Visul tău de glorii falnic triumfând, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ţi-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu lampa-i zboară lumea luminând, El pe sânu-ţi vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare, Dulce Românie, asta ţi-o doresc. Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăţie Ca a nopţii stele, ca a zilei zori, Viaţa în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală şi mândrie, Dulce Românie, asta ţi-o doresc!" (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/doresc.php) Al doilea tine, paradoxal, de ceea ce, mai ales reprezentantilor puterilor separate ale statului, le place sa evidentieze cel mai mult, mai ales in fata camerelor la evenimente importante si, din pacate, sa se bata cu pumnul in piept ca reprezinta credinta noastra. Fara a si face ceva in aceasta directie. De aceea pasajul este, de fapt, o aducere aminte a ceva care se uita prea usor, pentru ca tine, probabil, de "bagajul de cunostinte" acumulate prin strainataturile care i-au deznationalizat (am zis bine?) indiferent cu cate doctorate si-au impodobit CV-ul. Il redau tot prin copy-paste, cu aceeasi rugaminte. "Un cântec de pelerinaj. Al lui Solomon. 1 Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba trudesc cei ce o zidesc. Dacă nu străjuieşte Domnul o cetate, degeaba păzeşte străjerul. 2 Degeaba vă treziţi devreme şi vă culcaţi târziu, mâncând o pâine câştigată cu trudă. Preaiubitului Său însă El îi dă cu adevărat odihnă."  (http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi127)  Nu-i asa ca sunt, cu adevarat, niste dorinte deosebite?