Romania dublei masuri

Ramas fara cuvinte dupa adanca meditare de Craciun a celui ales de o majoritate care l-a balacarit ulterior si pe care eu l-am "sustinut", atat cat mi-a putut permite... laptopul, dar si dupa respingerea previzibila insa nemotivata de acelasi si, in acelasi timp, neluata in calcul de castigatorii vremelnici lipsiti, insa, de prezenta covarsitoare a anului 2012 ( o fi fost de vina schimbarile de paradigma - conducere ?), in aceasta zi trista (de aceea) de Sfantul Stefan nu ma pot gandi decat la tragismul Romaniei dublei masuri.

Nu intru in polemica daca penalul X este mai indreptatit decat penalul Y sau Z. Sau daca libertatea de constiinta stipulata in Constitutie este pro sau contra numirii cuiva. Media este plina de articole in speta si las analistii si specialistii sa se dueleze in argumente. 

Eu am gasit cateva pro si contra si, curios, intre ele am dat si peste unul care parca vine, daca mai era nevoie, sa-mi certifice chestia cu "dubla masura". Pentru curiosi, e usor de gasit pe media.imopedia.ro.

De aceea, gandul se astazi s-a oprit la niste versuri pe care le-am mai pus aici

si cu alta ocazie, dar care astazi se potrivesc cu atat mai mult cu cat completea-

za si incheie cele spuse anterior. Cum comentarii interesante se gasesc pe site-

ul de origine, doar le redau prin copy-paste. 

Corect, nu?

"Doina
Mihail Eminescu

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.

Din Hotin si pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;

Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;

Din Satmar pâna ‘n Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se ‘ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui.

Dela Turnu ‘n Dorohoiu
Curg dusmanii în puhoiu
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.

Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sânul,
Codrul – frate cu Românul –
De secure se tot pleaca
Si isvoarele îi seaca
Sarac în tara saraca!

Cine-au îndragit strainii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.

Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,
Doar s-a ‘ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mântui neamul tau!

Tu te ‘nalta din mormânt
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai s-aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri ‘n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile!

Cine ne-au dus Jidanii
Nu mai vaza zi cu anii
Ci sa-i scoata ochii corbii
Sa ramâe ‘n drum cu orbii
Cine ne-au adus pe Greci
N’ar mai putrezi în veci
Cine ne-au adus Muscalii
Prapadi-l-ar focul jalei
Sa-l arza sa-l dogoreasca
Neamul sa i-l prapadeasca

Cine tine cu strainii
Mânca-i-ar inima cânii
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia"

(https://sitadeasa.wordpress.com/2011/01/17/doina-necenzurata-de-mihai-eminescu/)