sâmbătă, 28 februarie 2015

Despre ...alte orizonturi.

„Trăim cu toții sub același cer, dar nu avem același orizont.” — Konrad Adenauer

Evenimente recente, cu puternic impact emotional mi-au directionat gandurile spre postarea de fata, indiferent daca ele s-au petrecut departe sau aproape.
Dar nu ma voi referi la cele externe deoarece nu-mi permite nici timpul si nici disponibilitatea. Oricum, raman profund impresionat de ceea ce se intampla insa nu surprins.

Ceea ce ma "imboldeste" astazi si este legat strict de citatul de la inceput, se refera la marea deosebire dintre noi romanii, nu atat din punct de vedere politic cat al orizontului.

Am vazut acum cateva zile un film la care am meditat mult, mai ales ca a venit in completarea a ceea ce am tot citit si recitit despre istoria unui popor mult incercat, brutalizat si aproape exclus din lume dar care, surprinzator, a reusit sa renasca si, mai mult, sa se constituie ca stat de sine statator desi toate aparentele indicau contrariul. Iar ceea ce m-a surprins este tocmai contrariul la citat si nu numai si demonstrarea faptului ca acolo unde oamenii au acelasi orizont deosebirile, politice sau sentimentale, trec pe un loc secund sau chiar dispar.

Asa am ajuns sa ma gandesc la noi si la ultimele "spete" in materie de corectitudine, echitate si dreptate (de la latinescul "iustitia"), punandu-mi intrebarea daca noi mai avem acelasi orizont, asa cum se parea ca aveam atunci cand se murea pentru aceeasi echitate, dreptate, libertate si democratie.
Si mi-am dat seama ca, de fapt, asta este "cheia" si "substratul" dezbinarii noastre postdecembriste, sursa "maretelor realizari" spre care ne-au condus alesii si numitii nostri de toate culorile, gradele sau oricare alt fel de departajare s-ar lua in calcul. Dar este foarte normal sa fie asa. Caci una este sa privesti orizontul dintr-un anume balcon sau de pe o anume cabina de comanda si alta sa te aflii jos, in "marea muta" sau chiar mai la fund, la "talpa tarii". Iar deosebirea de perspectiva a nascut nu numai "cele doua Romanii" ci si dezbinarea care acum si aici, pe dulcele nostru plai mioritic, pare sa afecteze tot mai mult unitatea pe care "pusca si cureaua lata" a clamat-o, nu doar in cantec ci si in simtire vreo zece ani buni (sau nu?).
Ca acum unii din vajnicii rapsozi s-au declarat liberali, nu mai are importanta, din moment ce orizontul lor este cu totul altul decat al liberalismului adevarat.

Si ma intorc la subiect.

Dintr-o anume cabina de comanda (nu mai reiau chestia cu balconul care, evident, ar trebui sa aiba o alta abordare), un anume comandant de nava vede, cunoaste si stie tot "orizontul", avand la dispozitie toata gama de "unelte" pe care navigatia i le pune la dispozitie. Si, normal, cunoaste si toate orizonturile pe care le au marinarii (mai ales intr-o vreme trecuta cand fiecare incerca sa si-l "largeasca" prin "abordarea si aprovizionarea" cu produse capitaliste pentru uzul propriu sau cu alta destinatie), pentru ca de aceea este comandant.
Ma uit cu surprindere la "vehicularea" (spre si pentru orizontul lor) unor sume pe care oamenii obisnuiti, simplii cetateni nici macar in vis nu si le imagineaza.
Intr-un orizont comun, care nu i-a divizat in toti acei ani de guvernare (sau pseudoguvernare, daca ne amintim bine cine a condus tara in acea perioada). Cu un sistem atat de bine pus la punct (gen "mai Viorica, hai ca noi avem deja rezultatele") si cu toate parghiile la dispozitie chiar sa nu fi cunoscut "comandantul" ORIZONTUL spre care tinteau subaltenii sai?

Da, constitutional "comandantul" nu poate apartine vreunui partid dar in fapt nu exista o ruptura totala si irevocabila intre el si partidul care l-a "propulsat" (paradox mioritic care actioneaza si in actualul mandat printr-o imixtiune anormala in politic).

Si uite asa am ajuns la concluzia ca ORIZONTUL NOSTRU, CA TARA SI POPOR a fost ciobit, spart si disipat in cateva zeci de orizonturi mici si insignifiante, dupa cum sunt si conducatorii si liderii politici care le tintesc.
Sa ma mai mir, atunci de tradari, rupturi, turnatorii s.a.m.d.?

Ma intorc la fimul despre care am facut referire si ma gandesc cat de simplu este sa existe un singur orizont. Si cum poate fi el atins. 
Randurile urmatoare ar putea fi o sugestie spre meditatie, mai ales pentru cei care declara ca simt si traiesc romaneste:

1. Fiule, nu uita invataturile mele si pastreaza in inima ta sfaturile mele!

2. Caci ele iti vor lungi zilele si anii vietii tale si-ti vor aduce multa pace.

3. Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia: leaga-ti-le la gat, scrie-le pe tablita inimii tale.

4. Si astfel vei capata trecere si minte sanatoasa, inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor.

5. Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta!

6. Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile.

7. Nu te socoti singur intelept; teme-te de Domnul si abate-te de la rau!

8. Aceasta va aduce sanatate trupului tau si racorire oaselor tale.

9. Cinsteste pe Domnul cu averile tale si cu cele dintai roade din tot venitul tau:

10. caci atunci granarele iti vor fi pline de belsug, si teascurile tale vor geme de must.

11. Fiule, nu dispretui mustrarea Domnului si nu te mahni de pedepsele Lui.

12. Caci Domnul mustra pe cine iubeste, ca un parinte pe copilul pe care-l iubeste!

13. Ferice de omul care gaseste intelepciunea si de omul care capata pricepere!

14. Caci castigul pe care-l aduce ea este mai bun decat al argintului, si venitul adus de ea este mai de pret decat aurul;

15. ea este mai de pret decat margaritarele, si toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.

16. In dreapta ei este o viata lunga; in stanga ei, bogatie si slava.

17. Caile ei sunt niste cai placute, si toate cararile ei sunt niste carari pasnice.

18. Ea este un pom de viata pentru cei ce o apuca, si cei ce o au sunt fericiti.

19. Prin intelepciune a intemeiat Domnul pamantul, si prin pricepere a intarit El cerurile;

20. prin stiinta Lui s-au deschis adancurile si strecoara norii roua.

21. Fiule, sa nu se departeze invataturile acestea de ochii tai: pastreaza intelepciunea si chibzuinta!

22. Caci ele vor fi viata sufletului tau si podoaba gatului tau.

23. Atunci vei merge cu incredere pe drumul tau, si piciorul nu ti se va poticni.

24. Cand te vei culca, vei fi fara teama, si cand vei dormi, somnul iti va fi dulce.

25. Nu te teme nici de spaima naprasnica, nici de o navalire din partea celor rai;

26. caci Domnul va fi nadejdea ta, si El iti va pazi piciorul de cadere.

27. Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cand poti s-o faci.

28. Nu zice aproapelui tau: "Du-te si vino iarasi; iti voi da maine!" cand ai de unde sa dai.

29. Nu gandi rau impotriva aproapelui tau, cand locuieste linistit langa tine.

30. Nu te certa fara pricina cu cineva, cand nu ti-a facut niciun rau.

31. Nu pizmui pe omul asupritor si nu alege niciuna din caile lui!

32. Caci Domnul uraste pe oamenii stricati, dar este prieten cu cei fara prihana.

33. Blestemul Domnului este in casa celui rau, dar locuinta celor neprihaniti o binecuvanta.

34. Cand are a face cu cei batjocoritori, Isi bate joc de ei, dar celor smeriti le da har.

35. Inteleptii vor mosteni slava, dar partea celor nebuni este rusinea.
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/proverbe/3)


Dar oare intereseaza sa avem toti acelasi orizont?






miercuri, 25 februarie 2015

Despre ... viata

"Corupţia, să ştii, bădie,
Ca să-nţelegi şi  dumneatale,
Rămâne-aceeaşi, o hoţie,
Dar are-n plus... "patalamale"!" -
Viorel Francu


"Ce mă surprinde cel mai mult la umanitate? Omul. Îşi sacrifică sănătatea pentru a face bani. Apoi îşi sacrifică banii pentru a-şi recupera sănătatea. Apoi este atât de nerăbdător cu gândul la viitor încât nu se bucură de prezent. Rezultatul e că nu trăieşte în prezent, dar nici în viitor. Trăieşte de parcă n-ar muri niciodată şi apoi moare fără să fi trăit." - Dalai Lama

Astazi ma gandesc doar la ... viata, asa cum se poate ea intalni in "republica fantastica Romania" unde ni se prezinta, manipulant, un exemplu de corectitudine si loialitate cum rar s-a putut vedea pe scena politicului nostru mioritic postdecembrist. Caci de la acel candid "mai animalule", trecand prin batjocoritorul "sa traiti bine", si pana la "Romania lucrului bine facut" nimeni si nimic nu poate schimba sensul profund al citatului de mai sus, indiferent de culoare sau apartenenta politica.

Rememorez zilele imediat urmatoare "eliberarii" din decembrie 1989 si ma gandesc, cu tristete, cum am pierdut sensul libertatii castigata atat de greu si atat de crud. Si nu pot uita, dintre multele "chestiuni", doua faze definitorii ale democratiei noastre originale. Prima este lagata de invitatia insolita de a "numara oua (lele)" iar a doua, poate mai ceva, atentionarea impertinenta "ciocu' mic, ca acum suntem noi la guvernare".

Trecand prin cele doua afronturi caracteristice pentru o clasa politica in plina involutie nu ma mira, asadar, un altul facut la un post de televiziune, dupa care "cea mai curata, loiala si ...buna politiciana" nu a furat nimic.

Si este perfect adevarat.
In tara asta MARILE TUNURI nu s-au facut furand.

Nici bogatiile naturale, nici asazisele privatizari si nici macar "afacerile" de rasunet nu au fost facute prin furt.
Fura un gainar care-si duce viata doar in acest mod. Fura un oarecare care, invatat sa plece cu ceva de la serviciu, ca-n comunism, nu se poate abtine. Fura un cleptoman sau, mai tragic, fura un sarac (saracit de o politica inumana, antisociala si total impotriva propriului popor) care nu are ce da unui copil sa manance.

Restul sunt "afaceri", nu furturi.
Si din acest punct de vedere, domnul care-si apara atat de acerb "protejata" (mai ceva ca fratele, oare de ce?) are perfecta dreptate.

Politicienii si guvernantii nostrii (indiferent de culoare politica si apartenenta) nu fura. Ei, asa cum se prezenta o veche reclama, de trista amintire (daca ne mai aducem aminte) "lucreaza pentru noi". Pentru ca noi sa dormim linistiti.
Si aplica, perfect, citatul la care am facut referire.

Am ales, insa, si doua epigrame care vin sa contrazica pledoaria pentru "curatie" (de pe http://www.citatepedia.ro/hotie).
Ele apartin (oare intamplator ?) unui buzoian, prima si unui moldovean (de "dincolo", adica), a doua.

"Boul îşi dori şefie
Deci testat fu la… hoţie:
- Te primim de-ai vreun cusur!
- Fiţi pe pace, ştiu să fur!" -
Ion Cuzuioc


Merita meditat la ele macar asa, pentru viata.

   

duminică, 22 februarie 2015

Firesc sau nefiresc?

„Numai ticăloșilor le e ușor să mintă în orice situație.” — Feodor Dostoievski
In pragul unei noi nopti, pe care o doresc cat mai linistita, mi-am aruncat privirea peste facebook pentru a "puncta" noutatile. Si mi-a fost adusa in atentie o veche melodie, ascultata inca de pe bancile liceului si apoi prin cenacluri, care vine sa sublinieze nefirescul (oare?) acestor momente dramatice pentru multele colturi ale lumii zguduite de confruntari armate.

Gandindu-ma, asadar, la acest nefiresc mi-am adus aminte si de nefirescul din politicul mioritic.
O lume separata, "cele doua Romanii", fata de marea majoritate a simplilor cetateni ne arata, de peste un sfert de veac, adevaratul caracter al "falitilor nostri" (dupa afirmatia unui fost ministru postdecembrist), imbogatitii penali care, asa cum se titra in media, au facut ca "profitul din cazare" sa fie atins suta la suta si sa necesite masuri ample de ... extindere. 

De ce spun nefiresc?
Pai e nefiresc sa fii la putere si apt sa faci si sa desfaci nu numai "spete" economice si politice ci si destine ca apoi, din cauza de caracter, sa te trezesti intr-un spatiu limitat, cu miscari limitate si sa-ti aduci aminte ca esti foarte foarte bolnav si ca, asa dintr-o data ti s-a deschis pofta spre destainuiri.
Foarte firesc ar fi fost ca atunci cand, pe cai mari fiind, s-a creat acel paienjenis de interese si complicitati, omul de caracter sa se rupa de toata "oferta" si ispita coruptiei si sa-si demonstreze verticalitatea. Dar ... atunci nu ar mai fi aparut nici romanul si nici filmul legat de citatul de la inceput , "Ciocoii noi cu bodyguard" si "Ticalosii".

Cum nu mi-am propus sa analizez cele doua "productii" ale democratiei noastre originale si nici sa "intind" coarda in polemici pe "speta" de cea mai mare actualitate, m-am gandit sa las un alt fel de remarca, poate mult mai transanta decat celelalte, pe care toti alesii si numitii nostri o gasesc in aceeasi Carte a Cartilor pe care au jurat si, inca, jura in conditii mai mult sau mai putin placute:

"44. Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ioan/8/44)

Cat despre mine, nu pot decat sa-mi aduc aminte de melodia respectiva si sa redau versurile, asa spre aducere aminte (chiar daca le-am mai postat si cu alta ocazie):

"N-a stii nimeni ca m-am dus
Numa' or vedea ca nu-s

Sus e cerul, larga-i lumea
Bine c-a-nfrunzit padurea

Hai, hai, haidi, hai, dihai, dihai
Pe sub flori ma leganai
Haidi, hai, dihai

Sus e cerul, larga-i lumea
N-a sti nimeni ca m-am dus

Bine c-a-nfrunzit padurea
Numai or vedea ca nu-s

Hai, hai, haidi, hai, dihai, dihai
Pe sub flori ma leganai
Haidi, hai, dihaï"

Doru Stănculescu - Hai! hai! - Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 













sâmbătă, 21 februarie 2015

Doar o ... remarca

„De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem.” — Mihai Eminescu

In timpul tacerii din ultima perioada m-am gandit la ceva despre care s-a tot vorbit si se va mai vorbi. Si am observat cat de schimbatori sunt oamenii si ce dezastre pot produce atunci cand uita ce si cine sunt.

M-am intrebat de ce se intampla toate acestea si am incercat sa gasec un raspuns, altul decat cel gasit de mine in urma cu douazeci de ani. Asa am ajuns la citatul eminescian care este la fel de relevant astazi ca si atunci cand a fost rostit.

Meditand la el, m-am surpins dand dreptate celor care cred ca suntem un experiment extraterestru, niste roboti manipulati si teleghidati, gata oricand sa se autodistruga pentru binele si placerea experimentatorului.
Sau celor care, concluzionand ca ne tragem din maimuta, considera ca omenirea este o jungla in care doar "masculii alfa" supravietuiesc, asa cum prezinta multele emisiuni viata animalelor, emisiuni educative si instructive daca s-ar discerne bine chestia cu "diferenta", cea care ne separa totalmente de "restul lumii", dar care pare sa dispara in nebunia noastra de a tot agonisi fara sa intelegem ca NU LUAM NIMIC CU NOI, DINCOLO.
Si mi-a revenit in memorie un moment al istoriei noastre recente cand, sub gloante si inca in teroare, se striga "EXISTA DUMNEZEU".

Ce repede s-a uitat!

De aceea astazi, gandindu-ma la starea de lucruri care caracterizeaza nu numai internul zbuciumat de atatea si atatea "spete relevante" dar si externul plin de "masculi alfa" gata sa-si spulbere contracandidatul la "domnia peste nimic", raman la acea remarca extraordinara, materializata intr-o poezie care merita atentie, cel putin:

"Există Dumnezeu

Nu, nu suntem un vis, o intimplare,
un lut de sine insusi framintat.
Ci ne-a zidit o Forta creatoare,
o-Ntelepciune fara de hotare.
Exista Dumnezeu cu-adevarat! 

Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
gonite de un bici ne 'nduplecat.
Ci noi avem un duh si-o libertate
Si-o inima ce pentru ceruri bate.
Exista Dumnezeu cu-adevarat! 

N-ar fi simtit in veci de veci tarina
Surisul unui crin imaculat,
de n-ar fi-ntins Atotstapinul mina
sa umple-n noi de simtamint fintina-
Exista Dumnezeu cu-adevarat! 

Avem cu noi Scriptura ca dovada,
avem minuni si semne ne 'ncetat.
Iar cine vrea pe Dumnezeu sa-L vada
sa stea In fata Lui pe baricada!
Exista Dumnezeu cu-adevarat! 

Nu-i calea noastra vesnic insorita,
nu-i viata totdeauna un palat.
Dar o traim, caci merita traiti,
cind, peste lumea asta marginita,
Exista Dumnezeu cu-adevarat! 

Nu, nu suntem neant! Ce fericire!
Supremul adevar s-a revelat.
Isus e-n noi, lumini si iubire.
Iar moartea e un sbor spre nemurire.
Exista Dumnezeu! Ce minunat!"
(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/exista.php)







miercuri, 18 februarie 2015

Despre ... superioritate

"The superior man blames himself. The inferior man blames others." - Don Shula
(http://www.citate-celebre-cogito.ro/the-superior-man-blames-himself-the-inferior-man-blames-others/)

Am placerea sa ma bucur de un nou campionat de snooker si, astfel, sa ma detasez de tot ce-mi ofera, prin media, politicul mioritic. Astazi am vazut un meci care m-a pus pe ganduri si m-a condus catre postarea aici de fata.

"Magicianul" O'Sullivan, a pierdut un meci pe care-l avea ca si castigat. De ce? Pentru ca a facut si persistat in cateva greseli inexplicabile, dupa cum spuneau comentatorii, mai pregatiti decat mine in domeniu. Finalul s-a dovedit neiertator cu acestea si, in jocul decisiv "Racheta" a pierdut in fata celui care astepta ocazia de 12 ani.

O "speta" interesanta, m-am gandit eu.
Si m-am dus cu gandul la toate greselile pe care acest sfert de veac ni le-a "contabilizat" in devenirea noastra libera si democrata. Si inca ma mai gandesc, mai ales la ceea ce puteam fi daca nu exersam toate greselile pe care le-am experimentat chipurile din lipsa de experienta.

Dar uite ca s-a suprapus peste aceste "experienta" si una mult mai relevanta: o nimica toata de cateva sute de miliarde de euro din care niste "baieti destepti" s-au gandit sa profite, caci nu cred ca inlesnirile facute atator "oameni mici" au ramas fara "comision".

Si ma intorc la citatul de inceput.

"Omul superior se invinuieste pe sine. Omul inferior ii invinuieste pe altii". 

As putea continua pe aceasta tema dar ma opresc.
Pentru ca subiectul in tot contextul intern si international merita mult mai multa atentie decat cateva randuri pe un blog oarecare.

Tocmai de aceea ma opresc si ma indrept spre un alt model de om superior care ar trebui, la fel, sa puna pe ganduri alesii si numitii nostri si nu numai:


"1. (Un psalm al lui David. O cantare.) Ferice de cel cu faradelegea iertata si de cel cu pacatul acoperit!
2. Ferice de omul caruia nu-i tine in seama Domnul nelegiuirea si in duhul caruia nu este viclenie!
3. Cata vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4. Caci zi si noapte mana Ta apasa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usuca pamantul de seceta verii. (Oprire)
5. Atunci Ti-am marturisit pacatul meu si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: "Imi voi marturisi Domnului faradelegile!" Si Tu ai iertat vina pacatului meu. (Oprire)
6. De aceea orice om evlavios sa se roage Tie la vreme potrivita! Si, chiar de s-ar varsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.
7. Tu esti ocrotirea mea, Tu ma scoti din necaz, Tu ma inconjori cu cantari de izbavire. (Oprire)
8. "Eu - zice Domnul - te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfatui si voi avea privirea indreptata asupra ta."
9. Nu fiti ca un cal sau ca un catar fara pricepere, pe care-i strunesti cu un frau si o zabala cu care-i legi, ca sa nu se apropie de tine.
10. De multe dureri are parte cel rau, dar cel ce se increde in Domnul este inconjurat cu indurarea Lui.
11. Neprihanitilor, bucurati-va in Domnul si inveseliti-va! Scoateti strigate de bucurie, toti cei cu inima fara prihana!"
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/32)

Oare de unde putem invata sa fim superiori?






duminică, 15 februarie 2015

Toate-s vechi si noua toate!

Nu, astazi nu ma gandesc la GLOSSA eminesciana, cu toate ca ar merita, nu numai datorita personalitatii autorului ci si mesajului transmis si contextului.
Astazi ma gandesc cum trece pe langa noi, paradoxal (dar nu pentru mine), o invatatura si o intelepciune care ne-ar putea scuti de multe necazuri in timp ce noi, ahtiati dupa modernismul secolului, cautam solutii acolo unde nu trebuie.

De aceea nu fac alte comentarii si dau un indemn spre meditare la pasajul care urmeaza si, in special, la cel marit de la versetul 4.
Spre a se intelege de ce "toate-s vechi si noua toate".

"1. M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; si iata ca cei apasati varsa lacrimi, si nu este nimeni sa-i mangaie! Ei sunt prada silniciei asupritorilor lor, si n-are cine sa-i mangaie!
2. Si am gasit ca mortii, care au murit mai inainte, sunt mai fericiti decat cei vii, care sunt inca in viata.

3. Dar mai fericit decat amandoi am gasit pe cel ce nu s-a nascut inca, fiindca n-a vazut toate relele care se petrec sub soare.

4.
Am mai vazut ca orice munca si orice iscusinta la lucru isi are temeiul numai in pizma unuia asupra altuia. Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant.


5. Nebunul isi incruciseaza mainile si isi mananca insasi carnea lui.

6. Mai bine o mana plina de odihna decat amandoi pumnii plini de truda si goana dupa vant.

7. Am mai vazut o alta desertaciune sub soare:

8. un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, si totusi munca lui n-are sfarsit, ochii nu i se satura niciodata de bogatii si nu se gandeste: "Pentru cine muncesc eu si-mi lipsesc sufletul de placeri?" Si aceasta este o desertaciune si un lucru rau.

9. Mai bine doi decat unul, caci iau o plata cu atat mai buna pentru munca lor.

10. Caci, daca se intampla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur si cade fara sa aiba pe altul care sa-l ridice.

11. Tot asa, daca se culca doi impreuna, se incalzesc unul pe altul, dar cum are sa se incalzeasca daca e singur?

12. Si daca se scoala cineva asupra unuia, doi pot sa-i stea impotriva; si funia impletita in trei nu se rupe usor.

13. Mai bine un copil sarac si intelept decat un imparat batran si fara minte, care nu intelege ca trebuie sa se lase indrumat;

14. caci el poate sa iasa din temnita ca sa domneasca, macar ca poate chiar sa se fi nascut sarac in imparatia celui din urma.

15. Am vazut pe toti cei vii, care umbla sub soare, inconjurand pe copilul care avea sa urmeze dupa imparat si sa domneasca in locul lui.

16. Fara sfarsit era tot poporul in fruntea caruia mergea el. Si totusi cei ce vor veni dupa el nu se vor bucura de el. Caci si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/eclesiastul/4)

sâmbătă, 14 februarie 2015

Din nou despre ... responsabilitate

„Nu eşti răspunzător pentru că te naşti. Dar eşti direct răspunzător pentru ce trăieşti.” — Tudor Mușatescu

Cand deschizi televizorul, asculti radioul sau rasfotesti presa, autohtona bineinteles, iti "sar in atentie" cel putin doua lucruri: ori stirile soc despre cele mai recente dezvaluiri, descinderi si retineri ori cele mai indiscrete stiri tip tabloid. Intre acestea doua, invariabil, o sumedenie de exemple pe care le trecem cu vederea caci, daca nu socheaza, chipurile nu sunt importante. 
Cum in drumurile mele judetene am setat radioul pe un post pe care-l "prind" permanent, ma surprinde placut "STIREA BRAVO" din care redau, foarte pe scurt, una care merita: un medic in varsta de 72 ani a renovat si dotat, din banii lui, doua saloane pentru ca bolnavii sa dispuna de cele mai bune conditii. A facut lucrul acesta nu pentru onoruri, nu pentru reclama ci, pur si simplu, pentru ca (si redau din memorie) a vrut sa ramana ceva dupa el.

Gandindu-ma la aceasta stire si la multele altele pe care le pierdem din vedere cand cotidianul ne invadeaza cu "evenimentele explozive ale politicului mioritic", am urmarit, in tacerea mea, doua filme despre care am mai facut referire, "Ramasitele zilei" si "Razboiul lui Charlie Wilson"In primul rand, pentru ca ma "atrage" distributia si nu in ultimul rand, pentru mesaj.
Daca primul film este doar un subiect punctat printr-un roman de exceptie, al doilea se bazeaza pe fapte reale.
Iar ce m-a atras la aceste filme reprezinta tocmai esenta gandurilor de astazi: responsabilitateaSi pentru ca nu vreau sa fac, acum si aici, analiza acestora (exista destule recenzii online), ma opresc asupra subiectului care mi-a dat de gandit si care se contureaza inclusiv din citatul de la inceput, care-l evidentiaza fara nici o alta conotatie.

Doua aspecte m-au "intaratat" spre aceste ganduri.

Pe de o parte, gandul la responsabilitatea interna, cea care ar trebui sa-i faca (si sa-i fi facut) pe alesii si numitii nostri (ca, de altfel, pe orice sef) sa inteleaga ca TARA este cu totul altceva decat o mosie personala.
Din acest punct de vedere, primul film ar trebui sa fie o lectie pentru toti acesti sefi (de sus in jos si de la stanga la dreapta, sau viceversa) despre cum ei, servitorii, ar trebui sa se comporte cu MARIA SA POPORUL.
Caci ce altceva trebuie sa fie ei, alesii si numitii, decat niste servitori in slujba TARII?

Aici, fara nici o aluzie la ultima "speta" din Parlament ci doar amindind ca toti acesti "servitori" au jurat, in marea lor majoritate, cu mana pe Biblia care tocmai a fost invocata acolo, punctez un aspect esential al slujbei lor:
10. Tot asa si voi, dupa ce veti face tot ce vi s-a poruncit, sa ziceti: "Suntem niste robi netrebnici; am facut ce eram datori sa facem."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/luca/17/10)

Pe de alta ma gandesc la responsabilitatea externa, cea conturata perfect in al doilea film din care, intamplator sau nu, a disparut citatul de la final, cu ceea ce personajul real, C. Wilson, a spus dupa esecul suferit in spijinirea renasterii poporului ajutat cu UN MILIARD DE DOLARI sa-i invinga pe comunisti.
Cine nu stie "speta", trebuie amintit cum Congresul a aprobat suma sus amintita pentru inarmare dar a refuzat un milion de dolari pentru construirea unor scoli in acelasi spatiu eliberat, dar pustiu care, ulterior, a devenit ceea ce cunoastem astazi ca este.
Pentru ca filmul trateaza "o epoca incheiata" (oare?) dar are, din nefericire, mult prea multe "intersectii" cu "epoca contemporana", nu ma pot deroba de la ceea ce spune aceeasi Biblie despre un context cat se poate de asemanator si de luat in calcul:
"23. Domnul uraste doua feluri de greutati, si cantarul mincinos nu este un lucru bun. -"
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/proverbe/20/23/)


Ma opresc. Gandurile mele nascocesc mult prea multe variante dar stiu ca sunt si multe variabile pe care nu le pot lua in calcul, pentru ca ele apartin unor alte "lumi" (sau birouri si cabinete). Dupa cum o dicteaza interesul.
Din aceasta cauza cred ca responsabilitatea trebuie sa fie o tema speciala in agenda oricarui "slujitor" din aceste zile, din tara sau de peste hotare.
Conteaza, insa, ce fel de slujitor este, liber sau rob, dupa cum releveaza  si pasajul cu care inchei aceste ganduri. Care tine tot de responsabilitate.

"17. Oamenii acestia sunt niste fantani fara apa, niste nori alungati de furtuna; lor le este pastrata negura intunericului.
18. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele carnii si cu desfranari, pe cei ce de abia au scapat de cei ce traiesc in ratacire.
19. Le fagaduiesc slobozenia, in timp ce ei insisi sunt robi ai stricaciunii. Caci fiecare este robul lucrului de care este biruit."

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/petru-2/2/18)

Si-mi pun si eu intrebarea: dupa "EI" ce ramane?






miercuri, 11 februarie 2015

O atentionare

„Respect prea mult ideea de Dumnezeu ca să-l fac responsabil de o asemenea lume absurdă.”— Georges Duhamel

Stau si ma intreb, in aceste zile, ce se va intampla cu aceasta lume ... in plina criza (o celebra comedie descria, sub o cu totul alta forma, aceasta "O lume nebuna, nebuna, nebuna").

Intern, s-a nascut o criza de incredere pe care cu greu o vom depasi, in conditiile in care ceea ce aflam din media reprezinta, dupa parerea mea, doar varful icebergului.

International, mirosul prafului de pusca se accentueaza si, nefericit, pare sa devina caracteristica definitorie a acestui mileniu in care, absurd dar adevarat, domina acea butada celebra dupa care "Si vis pacem, para bellum", intr-o criza mult mai periculoasa si, din pacate, cu urmari imprevizibile.

In acest context m-am oprit putin din toata alergarea si planurile pe care mi le facusem, pentru ca am gasit o atentionare extrem de interesanta pentru aceste vremuri. O las pentru meditatie tuturor: simplilor cetateni, celor slabi dar mai ales CELOR PUTERNICI:

"32. Daca mandria te impinge la fapte de nebunie si daca ai ganduri rele, pune mana la gura:
33. caci baterea laptelui da smantana, scarpinarea nasului da sange, si stoarcerea maniei da certuri."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/proverbe/30)

duminică, 8 februarie 2015

Semn de intrebare

„Când puterea dragostei va copleși dragostea de putere, lumea va cunoaște pacea.” — Jimi Hendrix

Departe de a ma lasa coplesit de vestile din ce in ce mai derutante si ingrijoratoare despre un iminent conflict, stare normala pentru o criza tot mai accentuata si previzibila, daca se iau in calcul toate precedentele pe care istoria ni le-a lasat ca subiect de meditatie, gandul ca puterea dragostei poate invinge dragostea de putere ma face sa revin la doua texte pe care le-am mai postat si care, cred, pot contura o solutie la "speta" care pare fara solutie, mai ales si daca este privita prin prisma divergenta a abordarii de catre Occidentul liber si democrat (dupa cum ascultam comentariile la recentele intalniri de negociere a unei solutii pasnice versus tendinta de rezolvare militara).

O importanta personalitate a literaturii noastre spunea, incheindu-si ultimul sau roman: "daca dragoste nu e, nimic nu e" transpunand, la vremea respectiva, o veche lectie din intelepciunea umanitatii spre meditatie la ceea ce si citatul de la inceput puncteaza:

"1. Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.

2. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.

3. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.

4. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,

5. nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,

6. nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,

7. acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul."

8. Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.

9. Caci cunoastem in parte si prorocim in parte;

10. dar, cand va veni ce este desavarsit, acest "in parte" se va sfarsi.

11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.

12. Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.

13. Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea."

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/corinteni-1/13)

Oare intamplator undeva, candva se nastea un cantec pe care multi din generatia mea l-au fredonat alaturi de alte celebre hit-uri ale Cenaclului Flacara:

1. Cu viaţa noastră şi cu tunul
Am numărat până la unul
Şi numărând murirăm noi
În primul mondial război

R: Trăiască-n veci şi înflorească
În modestia ei de gală
Pe toată scoarţa pământească
A treia pace mondială
Trăiască pacea mondială

2. Şi-n fii am înviat apoi
Şi-am numărat până la doi
Şi-am suferit tot noi, postumii
Al doilea prăpăd al lumii

3. Şi-acum, c-am devenit nepoţi
Ne-am hotărât aproape toţi
Sfârşiţi această nebunie
Al treilea să nu mai fie

4. Un dor năprasnic mi se face
De-un milion de ani de pace
Aşa dorim aceasta noi
Să număram doar pân' la doi


Versuri: Adrian Păunescu

(http://www.carpati.org/cantece_de_munte/a_treia_pace_mondiala-_gil_ionita/688/)

?

UN MARE SEMN DE INTRABARE, nu-i asa?

sâmbătă, 7 februarie 2015

Despre ... schimbare

„Cum este posibil ca unii oameni să fie atât de atraşi de putere, încât atunci când rămân fără ea, li se prăbuşeşte tot universul? ”— Vaclav Havel

Incep postarea de astazi cu un citat dintr-un lider incontestabil care, desi trecut in nefiinta prematur, ar putea da lectii tuturor politicienilor nostri mioritici, de toate culorile si marimile, mai mult sau mai putin autointitulati anticomunisti. Si nu numai.  Ce m-a atras la acest citat este relevanta lui in contextul cotidianului romanesc, plin de actiuni si reactiuni, dezvaluiri si amenintari dar si de taceri inexplicabile.

Acum, ca o paranteza, trebuie sa recunosc ca nu sunt "ancorat" in toate dezbaterile media pentru ca, asa cum am mai afirmat si inainte, ma intereseaza mai mult snooker-ul care, prin Mastersul German, m-a facut sa uit, putin, ca "traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul".

Dar cum "rasfoiesc" zilnic facebook-ul, am gasit cateva informatii interesante dintre care le amintesc doar pe cele despre: 
"chestiunea" legata de modul in care s-a "ratat", voit si directionat, problema revenirii la Monarhie (dar oare de ce asa de tarziu se ridica valul de pe un lucru care ar fi trebuit clarificat cu mult timp in urma?) si, in context, o declaratie despre cel care "ne-a lasat in mana rusilor"; 

interminabila "speta" a cercetarilor (si aici trebuie sa redau o gluma faina, gasita intr-o revista de divertisment "Pastile antistres", revista de integrame si jocuri":
"- Un singur lucru mergea bine in tara asta si pe acela incearca Iohannis sa-l strice.
 - Care ?
 - CORUPTIA!") si cele

despre cea mai interesanta, dar si controversata, "speta", CEA A TACERII.

Nu ma voi lega de tacerea "greilor" si nici de cea legata de numirile care se asteapta, mai ales in sectoarele de importanta deosebita pentru TARA.

M-a "incitat" tacerea ... de si spre schimbare lasata noua, spre stiinta, de o anume declaratie cu substrat si subanteles:

“Aşa cum ştiţi, din 21.12.2014 nu am mai avut nici un fel de declaraţii publice şi pentru moment nu mi-am schimbat decizia. Îmi este tare bine în mijlocul familiei” (http://psnews.ro/traian-basescu-prima-reactie-dupa-dezvaluirile-elene-udrea/)

O.K. S-au schimbat multe de la data sus amintita si noi, romanii, asa cum ne-au invatat vremurile, ne-am obisnuit si sa suportam si sa iertam.

Dar daca trebuie sa spunem adevarul pana la capat si daca este cineva care trebuie sa invete ce inseamna aceea SCHIMBARE ADEVARATA, nu pot rata ocazia de a prezenta, nu doar spre stiinta ci, mai mult, spre meditare si "implementare" un exemplu mai mult decat relavant pentru toti:

"1. Isus a intrat in Ierihon si trecea prin cetate.
2. Si un om bogat, numit Zacheu, mai marele vamesilor,
3. cauta sa vada care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, caci era mic de statura.
4. A alergat inainte si s-a suit intr-un dud ca sa-L vada; pentru ca pe drumul acela avea sa treaca.
5. Isus, cand a ajuns la locul acela, Si-a ridicat ochii in sus si i-a zis: "Zachee, da-te jos degraba, caci astazi trebuie sa raman in casa ta."
6. Zacheu s-a dat jos in graba si L-a primit cu bucurie.
7. Cand au vazut lucrul acesta, toti carteau si ziceau: "A intrat sa gazduiasca la un om pacatos!"
8. Dar Zacheu a stat inaintea Domnului si I-a zis: "Iata, Doamne, jumatate din avutia mea o dau saracilor; si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, ii dau inapoi impatrit."
9. Isus i-a zis: "Astazi a intrat mantuirea in casa aceasta, caci si el este fiul lui Avraam.
10. Pentru ca Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut." (
http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/luca/19)

Nu are sens acum sa spun cine erau si ce faceau vamesii, la vremea respectiva si ce impact a avut schimbarea aceea in randul tuturor. Nici nu mi-am propus.

Ce mi-am propus este sa evidentiez ca orice schimbare trebuie dovedita, sustinuta, traita, demonstrata, explicata. Pentru a fi credibila.
Altfel, nu ramane decat relevanta citatului de la inceput care, tragic pentru noi, caracterizeaza nu numai un grup ci o clasa intreaga, cea mentionata si evidentiata anterior.

joi, 5 februarie 2015

Adevarata cauza a ... realitatii mioritice

Astazi, fara a mai comenta ceva despre realitatea mioritica, las un singur pasaj din Cartea Cartilor, ca subiect de meditatie pentru toti alesii si numitii nostri, de orice culoare si orientare politica sau statut actual (liberi, "in vizor" sau "ocupati"). 

Asta este, cred eu, adevarata cauza a ... realitatii noastre, dupa douazeci si cinci de ani de democratie originala.


"Asa ca, daca lumina care este in tine este intuneric, cat de mare trebuie sa fie intunericul acesta!" (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/6)


miercuri, 4 februarie 2015

Doar o intrebare



Preluat de pa Facebook, acest tablou perfect (as spune) al parcursului nostru democratic poate parea, pentru multi, usor de criticat.

L-am repostat aici pentru ca "speta" cea mai aprinsa a cotidianului mioritic vizeaza inclusiv modul in care acest teritoriu, inca numit tara, ROMANIA a fost aparat de cei care apar, atipic si anormal, in "chestiuni" care nu au cu nimic "de a face" (sau, tocmai, DE AFACERI !?!) cu siguranta si securitatea ei, el apartinand unei personalitati in materie de analiza.

Si cum nu mai vreau sa aud traditionalele si tromboanele tip Catavencu, gen "cat imi iubesc tarisoara mea", ma gândesc, cu tristete si nostalgie, in acelasi timp, ce minunat suna, totusi, asteptatul "S-AUZIM NUMAI DE BINE!".

Chiar, VOM MAI AUZI NUMAI DE BINE IN ACEST TERITORIU NUMIT, INCA, TARA?


marți, 3 februarie 2015

Foarte pe scurt despre ...

Pe cand incercam sa-mi concentrez gandurile departe de tumultul politicului mioritic si sa-mi continui ideile din ultima postare, m-am vazut "blocat" de realitatea romaneasca, cea care ne aduce aminte in ce "republica fantastica" traim.

Nu ma surprinde indarjirea cu care se cauta schimbarea majoritatii in Parlament (de fapt, despre modul cum s-a creat precedentul, mi-am exprimat pozitia intr-o speta mai veche) si nici modul in care, eliberate de toate incorsetarile politice, institutiile statului par a intra in normalitate (spun par, pentru ca, inca, nu e sigur ca aceasta este normalitatea libera si democratica). Dar la ele ma gandesc.
Nu ma surpind nici transformarile pe care le sesizeaza foarte bine media, de orientare polirica sau de "schimbare la fata". Iar analizele care se fac, dovedesc cat de "adanca" si imprevizibila este "Ferma animalelor" de pe acest plai.

Ce m-a "blocat", fara a ma surprinde, totusi, este starea de fapt nascuta dupa interviul incendiar al celei care, pe cai mari pana mai ieri, produce cel mai puternic cutremur postdecembrist.

Ca simplu cetatean (dar fara a ma deroba de la ceea ce am fost) ma gandesc cum s-a ajuns aici si, mai mult, unde se va ajunge.
Nu vreau sa polemizez sau ca-i contrazic pe analistii de profil dar mi se pare ca totul face parte din ceea ce s-ar putea numi "dulcele joc al razbunarii" (cu toate ca scenariile incropite in speta sunt cu zecile, dupa cum se discuta, ieri, la un post de radio).

Dupa parerea mea, doamna in cauza, socata de ceea ce i se intampla si vazand ca nu s-a miscat ceva, dupa mesajul lansat pe facebook (deja fiind "in corzi"), si-a dat seama ca va trebui sa-si "vanda scump pielea". Si cum nu poate lovi direct caci, vorba precedentului "...pac la Rasboiu" s-a gandit ca, cel mai bine, va lovi prin interpusi. Iar cel care interpus, pare a fi slujit cel mai bine pana acum, nu putea fi decat "omul cu dosarele" (daca imi aduc eu bine aminte, ce dosare faine "explodau" dupa 2004...).

Acum, ca si asta poate fi un scenariu neviabil, este foarte normal in anormalitatea politica romaneasca.
Ce nu am inteles, si la asta stau si ma gandesc, este cum lasi "lupul paznic la oi" (cu verificarile, adica) si cum se uita ca ...

"1. Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.

2. Nasterea isi are vremea ei, si moartea isi are vremea ei; saditul isi are vremea lui, si smulgerea celor sadite isi are vremea ei.

3. Uciderea isi are vremea ei, si tamaduirea isi are vremea ei; daramarea isi are vremea ei, si zidirea isi are vremea ei;

4. plansul isi are vremea lui, si rasul isi are vremea lui; bocitul isi are vremea lui, si jucatul isi are vremea lui;

5. aruncarea cu pietre isi are vremea ei, si strangerea pietrelor isi are vremea ei; imbratisarea isi are vremea ei, si departarea de imbratisari isi are vremea ei;

6. cautarea isi are vremea ei, si pierderea isi are vremea ei; pastrarea isi are vremea ei, si lepadarea isi are vremea ei;

7. ruptul isi are vremea lui, si cusutul isi are vremea lui; tacerea isi are vremea ei, si vorbirea isi are vremea ei;

8. iubitul isi are vremea lui, si uratul isi are vremea lui; razboiul isi are vremea lui, si pacea isi are vremea ei."

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/eclesiastul/3)

Si, inchei eu, dezvaluirile, tradarea si ... razbunarea  isi au VREMEA LOR.

Dar astea sunt ... simple ganduri.

(scuze pentru ... greseli, fug la ... slujba).