Departe de a ma lasa coplesit de vestile din ce in ce mai derutante si ingrijoratoare despre un iminent conflict, stare normala pentru o criza tot mai accentuata si previzibila, daca se iau in calcul toate precedentele pe care istoria ni le-a lasat ca subiect de meditatie, gandul ca puterea dragostei poate invinge dragostea de putere ma face sa revin la doua texte pe care le-am mai postat si care, cred, pot contura o solutie la "speta" care pare fara solutie, mai ales si daca este privita prin prisma divergenta a abordarii de catre Occidentul liber si democrat (dupa cum ascultam comentariile la recentele intalniri de negociere a unei solutii pasnice versus tendinta de rezolvare militara).
O importanta personalitate a literaturii noastre spunea, incheindu-si ultimul sau roman: "daca dragoste nu e, nimic nu e" transpunand, la vremea respectiva, o veche lectie din intelepciunea umanitatii spre meditatie la ceea ce si citatul de la inceput puncteaza:
"1. Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
3. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
4. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
5. nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
6. nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7. acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul."
8. Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.
9. Caci cunoastem in parte si prorocim in parte;
10. dar, cand va veni ce este desavarsit, acest "in parte" se va sfarsi.
11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12. Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
13. Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/corinteni-1/13)
Oare intamplator undeva, candva se nastea un cantec pe care multi din generatia mea l-au fredonat alaturi de alte celebre hit-uri ale Cenaclului Flacara:
Am numărat până la unul
Şi numărând murirăm noi
În primul mondial război
R: Trăiască-n veci şi înflorească
În modestia ei de gală
Pe toată scoarţa pământească
A treia pace mondială
Trăiască pacea mondială
2. Şi-n fii am înviat apoi
Şi-am numărat până la doi
Şi-am suferit tot noi, postumii
Al doilea prăpăd al lumii
3. Şi-acum, c-am devenit nepoţi
Ne-am hotărât aproape toţi
Sfârşiţi această nebunie
Al treilea să nu mai fie
4. Un dor năprasnic mi se face
De-un milion de ani de pace
Aşa dorim aceasta noi
Să număram doar pân' la doi
Versuri: Adrian Păunescu
(http://www.carpati.org/cantece_de_munte/a_treia_pace_mondiala-_gil_ionita/688/)
?
UN MARE SEMN DE INTRABARE, nu-i asa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu