Foarte pe scurt despre ...

Pe cand incercam sa-mi concentrez gandurile departe de tumultul politicului mioritic si sa-mi continui ideile din ultima postare, m-am vazut "blocat" de realitatea romaneasca, cea care ne aduce aminte in ce "republica fantastica" traim.

Nu ma surprinde indarjirea cu care se cauta schimbarea majoritatii in Parlament (de fapt, despre modul cum s-a creat precedentul, mi-am exprimat pozitia intr-o speta mai veche) si nici modul in care, eliberate de toate incorsetarile politice, institutiile statului par a intra in normalitate (spun par, pentru ca, inca, nu e sigur ca aceasta este normalitatea libera si democratica). Dar la ele ma gandesc.
Nu ma surpind nici transformarile pe care le sesizeaza foarte bine media, de orientare polirica sau de "schimbare la fata". Iar analizele care se fac, dovedesc cat de "adanca" si imprevizibila este "Ferma animalelor" de pe acest plai.

Ce m-a "blocat", fara a ma surprinde, totusi, este starea de fapt nascuta dupa interviul incendiar al celei care, pe cai mari pana mai ieri, produce cel mai puternic cutremur postdecembrist.

Ca simplu cetatean (dar fara a ma deroba de la ceea ce am fost) ma gandesc cum s-a ajuns aici si, mai mult, unde se va ajunge.
Nu vreau sa polemizez sau ca-i contrazic pe analistii de profil dar mi se pare ca totul face parte din ceea ce s-ar putea numi "dulcele joc al razbunarii" (cu toate ca scenariile incropite in speta sunt cu zecile, dupa cum se discuta, ieri, la un post de radio).

Dupa parerea mea, doamna in cauza, socata de ceea ce i se intampla si vazand ca nu s-a miscat ceva, dupa mesajul lansat pe facebook (deja fiind "in corzi"), si-a dat seama ca va trebui sa-si "vanda scump pielea". Si cum nu poate lovi direct caci, vorba precedentului "...pac la Rasboiu" s-a gandit ca, cel mai bine, va lovi prin interpusi. Iar cel care interpus, pare a fi slujit cel mai bine pana acum, nu putea fi decat "omul cu dosarele" (daca imi aduc eu bine aminte, ce dosare faine "explodau" dupa 2004...).

Acum, ca si asta poate fi un scenariu neviabil, este foarte normal in anormalitatea politica romaneasca.
Ce nu am inteles, si la asta stau si ma gandesc, este cum lasi "lupul paznic la oi" (cu verificarile, adica) si cum se uita ca ...

"1. Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.

2. Nasterea isi are vremea ei, si moartea isi are vremea ei; saditul isi are vremea lui, si smulgerea celor sadite isi are vremea ei.

3. Uciderea isi are vremea ei, si tamaduirea isi are vremea ei; daramarea isi are vremea ei, si zidirea isi are vremea ei;

4. plansul isi are vremea lui, si rasul isi are vremea lui; bocitul isi are vremea lui, si jucatul isi are vremea lui;

5. aruncarea cu pietre isi are vremea ei, si strangerea pietrelor isi are vremea ei; imbratisarea isi are vremea ei, si departarea de imbratisari isi are vremea ei;

6. cautarea isi are vremea ei, si pierderea isi are vremea ei; pastrarea isi are vremea ei, si lepadarea isi are vremea ei;

7. ruptul isi are vremea lui, si cusutul isi are vremea lui; tacerea isi are vremea ei, si vorbirea isi are vremea ei;

8. iubitul isi are vremea lui, si uratul isi are vremea lui; razboiul isi are vremea lui, si pacea isi are vremea ei."

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/eclesiastul/3)

Si, inchei eu, dezvaluirile, tradarea si ... razbunarea  isi au VREMEA LOR.

Dar astea sunt ... simple ganduri.

(scuze pentru ... greseli, fug la ... slujba).