De... inca o data

E greu cand imparti cu altcineva. Strain!

Dar si mai greu cand trebuie sa imparti cu cineva la care tii!

Cum mai mult nu vreau sa comentez si pentru ca, inca, impartim aceasta unealta numita laptop, astazi raman la o poezie. Timpul nu-mi permite mai mult acum!

"Nu mi-e destul. Si dupa orisice

as spune: inc-o data!
Orice se-ntampla-i ca si cum
s-ar intampla c-o fata.

Ah, nici un rod nu mi-e destul,
il vreau si-n alte chipuri.
Se poarta raul catre mari,
dar piere in nisipuri.

Nu-i apa sa astampere de-ajuns,
nu mi-e destul vieata, cartea.
Iubire-as vrea, pierzare, jar,
cum voi simti odata moartea.

Nici din lumina n-am destul,
caci ea-i doar o legenda, iata.
Nimic sub zare nu-i destul,
vreau totul inc-o data!"

(http://www.lucianblaga.eu/opere/poezii/inca_o_data.html)

Gand dupa niste ...extrase

Mi-am propus astazi, dupa o scurta analiza, sa las un simplu gand, dupa o postare. Si gandul este acesta: de aceea!

Cum gandul mi-a fost sugerat de postarea unui prieten pe care-l urmaresc, am facut si un comentariu. Si cum in comentariul meu exista si o trimitere, acelasi gand m-a imboldit spre a da un sens mai puternic trimiterii.
Astazi, deci, in completarea postarii de referinta voi adauga, prin copy-paste desigur, cateva detalii spre ... mai multe! 

DE ACEEA!

Acesta este mesajul postarii:

"Extrase dintr-un recent discurs al Vicepreședintelui SUA Mike Pence (via Liviu Petrina): “Libertatea religiei a fost înscrisă în Constituție ca întâia noastra libertate, pentru că ea este în centrul fondării Americii și pentru că ea este izvorul ordinii în societate. Cel dintâi Vicepreședinte al SUA, John Adams, spunea <Constituția noastră a fost făcută numai pentru un popor moral și religios. Este absolut inadecvată pentru un guvern fără morală și fără religie>. Noi, Administrația Trump-Pence am acționat pentru protejarea libertății de expresie în locurile de rugăciune, am restaurat forța federală a legilor noastre ce țin de conștiință, am acționat pentru protejarea drepturilor de conștiință ale medicilor și asistentelor medicale, am mers în justiție pentru a apăra dreptul la exprimare religioasă in locurile publice. În continuare vom acționa pentru a face familiile și națiunea noastră mai sigure. Iar pentru a apăra națiunea noastră vom apăra libertățile noastre, vom întări fundamentele credinței și religiei, care au fost întotdeauna izvorul binefăcător al caracterului American”

Acestea sunt "detaliile" pentru o lectura captivanta, instructiva si, de ce nu, relevanta. 



https://www.stephanus.ro/lumina-si-glorie/

"Sunt pe deplin constient de suferinta, de sangele si de pretul pe care va trebui sa-l platim ca sa pastram aceasta Declaratie, ca sa ne sprijinim si sa ne aparam tara. Dar prin negura aceasta deasa vad stralucind raze fascinante de lumina si glorie."

Fragment din scrisoarea lui John Adams adresata sotiei sale la cateva ore dupa semnarea Declaratiei de Independenta.

Autorii acestei istorii captivante a Americii reusesc sa dovedeasca intr-un mod convingator ca razele de lumina si glorie despre care vorbea presedintele John Adams au inceput sa strapunga negura inconjuratoare acum 500 de ani, cand un genovez, al carui nume inseamna de fapt "purtator al lui Cristos", a fost convins ca Dumnezeu il cheama sa duca Lumina Mantuitorului spre Apus, pe taramuri necunoscute...

Niciodata pana acum saga fondarii Americii n-a fost depanata din perspectiva planului lui Dumnezeu pentru aceasta tara si niciodata nu s-a mai spus ca El a intervenit in repetate randuri pentru ca America sa aiba sansa de a exista. Lumina si glorie dezvaluie tocmai acest plan, afectand in mod dramatic punctul de vedere conventional asupra istoriei natiunii americane si a scopului ei in lume."

Undeva, in preumblarile mele prin judetul Constanta, am intalnit locatia unei societati care are o deviza speciala, "NIMIC FARA DUMNEZEU".

Dor de...altceva!

Desi de dragoste, versurile cantecului urmator mi-au trezit un puternic sentiment de dor. Dupa alceva! 

Nu pentru ca as fi nostalgic ci pentru ...linistea de alta data. Cum gandurile mele nu sunt relevante las, in aceasta zi, doar versurile sa vorbeasca. 
Iata-le de pe https://www.versuri.ro/versuri/vasile-seicaru-din-prea-mult-sau-prea-putin.html

Poate.....

"Vasile Șeicaru - Din prea mult sau prea putin

Nu merg nici calare, nici pe jos
Nu sunt nici urat, dar nici frumos
Nu merg seara cu trasura
Dar mai simt in piept arsura
Dorului, prea dor, de ochii tai.
Nu ascult de gura lumii
Chiar daca insista unii
Dar mi-e dor, prea dor, de ochii tai.

Refren: Din prea mult, sau prea putin
As mai bea un strop de vin
Si o ceasca de cafea,
Ori mai buna, ori mai rea
Si-apoi ce-o mai fi, om mai vedea.

Nu merg seara neica, la sosea
Nici nu port costum de catifea,
Mai gasesc vreun ban, mai vere
De benzina, sau de-o bere
Dar mie dor, prea dor, de ochii tai.
Nu ascult de gura lumii
Chiar daca insista unii
Dar mi-e dor, prea dor, de ochii tai.

Refren:.....................................

Daca am pe frunte semnul meu
Si daca mai cred in Dumnezeu
E pentru ca-n fata mortii,
Sau a vietii sau a sortii
Mi se face dor, de ochii tai.
Nu ascult de gura lumii
Chiar daca insista unii
Dar mi-e dor, prea dor, de ochii tai.

Refren:.....................................

Refren:....................................."

O chestiune de actualitate

Citesc, asa cum m-am obisnuit, cu interes investigatiile jurnalistice. Si ma gandesc asa, ca simplu cetatean, cata relevanta au, pentru o democratie reala, informatiile prezentate intr-un articol sau altul.

Si nu ca o paranteza, imi aduc aminte de celebra "Afacere Watergate", un "succes mediatic din anii 1970 din Statele Unite care a dus la o criză politică majoră, culminând cu demisia președintelui Statelor Unite, Richard Nixon. Ziarul Washington Post și reporterii Bob Woodward și Carl Bernstein au primit premiul Pulitzer pentru ancheta desfășurată." (https://ro.wikipedia.org/wiki/Afacerea_Watergate)
La fel si de marturia unuia dintre consilierii presedintelui care a demisionat dupa acea afacere, Charles Colson, condamnat in speta respectiva si care si-a publicat experienta din detentie.

O investigatie nu la fel de rasunatoare, ar spune carcotasii, se desfasoara in aceste zile in "speta" Caracal. Devoalarile facute public arata o vechime de cel putin 14 ani intr-o "industrie" cu multe ramificatii, implicatii, complicatii si "buget". Caci ce poate fi mai incitant, intr-o lume in plina dezvoltare, decat puterea?

Si iarasi, ca o paranteza de data aceasta, ma opresc tot "dincolo de lac" unde unul din miliardarii lumii, inclusiv cu o insula personala, fiind acuzat ca a pus la punct o retea de trafic de persoane intre altele, s-a sinucis in timp ce era retinut sub stricta observatie. 

Coincidente, speculatii sau teorii ale conspiratiei? Las specialistii si analistii sa desfaca firul in cat de mult se poate pentru a gasi un raspuns fara echivoc.
Mie mi se pare foarte clara chestiunea de stricta actualitate pe care o ignoram cu totii, in incercarile noastre de a ne situa de o parte sau alta a talerului balantei.

Cand vorbim de putere, singura traiectorie valabila este sageata ascendenta a castigului, cuantificata in miliardele din conturi, proprietati, investitii. Adica, pe romaneste BANII.

Cum setea de avere a condus omenirea spre ceea ce vedem, traim si suportam astazi, aceasta este chestiunea care, dupa parerea mea, ne va ingropa in cataclismul apocaliptic care deja se manifesta, dar nu vrem sa-l bagam in seama. Caci cu bani se cumpara orice, de la informatii si persoane la teritorii si resurse. Care, in final, dau culoare puterii.

Iar noi, estul "aproape virgin", am fost o tinta clara a potentatilor lumii, doritori dupa suprematia globala. Caci din momentul deschiderii "portilor" spre democratie si libertate am fost asaltati, cu dedicatie, de toate relele care, mai mult sau mai putin voalat stateau la panda, intr-o semoadormire ideologica, dupa "Cortina de fier". Si ne-am trezit o societate de consum liber de pradat si manipulat, cu crochiuri si strategii de implementare deja confirmate in lumea libera pe care am dorit-o atat de mult, pe buna dreptate.

Dar nu-i asa CA NU ASA?

Ramane o intrebare care persista si va persiata cat vom exista, ca umanitate: CE-I DE FACUT?

Mi-o pun si eu, asa cum cred ca o pun milioane de romani de buna credinta.

Interesant este daca si-o pun toti cei indriduiti, de la prima personalitate a statului pana la ultimul slujbas pentru tara din structurile puterilor separate ale statului. Caci rezolvarea de ei depinde si nu dela ei in jos. Aceasta mi s-a parut chestiunea de actualitate care ne macina. Si care trebuie, neaparat, rezolvata.

Nu pentru ca este an electoral, ci pentru ca AVEM, inca, O TARA!


PS: cum, inca, pensia nesimtita nu-mi permite achizitionarea unui laptop, cedez locul nepotului si nu mai am timp de corecturi. Sper sa fiu inteles!

Pentru ca mi-e dor de normalitate

Intr-o lume atat de previzibila in traiectoria sa autodistructiva, mi-am propus o perioada de tacere aici. Prea relevante sunt prezicerile dincolo!

Si in tacerea asta, un gand m-a urmarit: dorul de normalitate.

Astazi, pentru ca este o zi altfel, cand ne putem linisti din alergarea pe care o facem cu lumea, in lume si pentru lume (caci ce altceva ne impinge in a nu fi altfel decat frica de a nu fi ca lumea?), cautand acea normalitate dupa care imi este dor, am dat peste niste versuri atat de frumoase si pure in normalitatea lor. Iata-le, ca o provocare, de pe https://www.poezie.ro/index.php/poetry/120439/Bunica:

"Cu părul nins, cu ochii mici

Și calzi de duioșie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus,
Din zori și până-n seară;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la țară...

Căta la noi așa de blând,
Senină și tăcută;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viața ei trecută.

De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte..."

Nu-i asa ca-i interesant de frumoasa normalitatea asta?

Profesionism - continuare

"cari să-și facă din ...PROFESIUNE... scopul și ocupația vieții lor întregi"!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
(preluare din definitia expusa anterior, prin copy-paste!)

Ramanand ancorat, inca, in incalcitele ite care compun "Nodul Gordian" din Oltenia mioritica si, cu siguranta, nu numai, m-a incitat la aceste ganduri reactia unui politist pensionar, vazuta pe un post media, vizavi de balbele "profesionistilor" de tot felul din "speta Caracal". Cu adevarat suparat pentru gafele facute, aproape ca-i venea sa dea de pamant cu fostii sai colegi, din toate structurile care acum, mai mult decat direct, terfelesc munca celor care, cu adevarat, isi fac datoria.

Pentru ca, indiferent daca vrem sau nu, sunt sigur ca in toate structurile sigurantei si apararii cetateanului si statului sunt oameni dedicati, care mai cred inca in onoare, principialitate si, de ce nu sacrificiu.

Despre acest gand mi-am propus sa las cateva randuri, in conditiile in care doamna Premier are intentia sa creeze comitete si comisii care sa....

Sa ma intorc la filmul punctat ieri, "PROFESIONISTUL", care prezinta o speta ipotetica, sau nu, si o implicare profesionala deosebita din partea unui politist care, cunoscand toate dedesupturile muncii, s-a hotarat sa-si duca, pana la capat, misiunea. Cu asumarea tuturor riscurilor, inclusiv a celui suprem.

Cum tabloul sumbru si periculos al "spetei" noastre, cu conexiuni in toate directiile, mediile si structurile, devine din ce in ce mai intunecat si impenetrabil, cum eschivarile par mai grave decat o simpla eroare de procedura iar responsabilitatea, o pasare mai abila decat in meciurile cu mare miza, ma intreb ce comitet si ce comisie poate fi apta pentru o lupta unde este nevoie de profesionisti si doar de profesionisti.

Am vazut, de-a lungul anilor, filme si filme, unele de fictiune, unele dupa cazuri reale. Am avut posibilitatea sa citesc documentare dupa fapte reale petrecute in trecut, dar si fictiuni mai mult sau mai puti siropoase. M-au fascinat si pe mine investigatori ca Hercule Poirot dar si Minerva Tutovan si nu numai.

Dar...

Indiferent cat de bune ar fi romanele politiste si cat de interesante, realitatea este mult mai dura si mai tragica. Pentru ca...

Atunci cand lucrurile treneaza, se incurca itele iar descurcarea pare de nerealizat, ceva este putred. O caracatita mai complexa decat insusi filmul cere un Cattani pe masura. Iar daca in "speta" intra subiecte mai deosebite, se cer masuri mai deosebite. Odata, la cazuri de genul acesta actionau toate structurile importante ale statului, fara concurenta sau subminari. Odata...

Si nu in ultimul rand, aducandu-mi aminte de ceea ce am trait si ...am trait, factorul om nu poate fi ignorat. De la incriminati la surse, trecand pri filtrul investigatorilor si al celor care asigura, tehnic si nu numai, clarificarea spre rezolvare. Dar eu, ca neinitiat in acest domeniu, nu fac decat sa redau lucruri pe care le-am citit sau vazut in filme, ca ideale.

Ma intorc, de aceea, la profesionism.
Un profesionism care ar cere o celula de criza, condusa de un profesionist, cu un purtator de cuvant profesionist care sa conlucreze cu media, nu speculand ci facand posibila o transparenta atat cat permite o investigatie de acest fel sau fara nici o colaborare pana la finalizare, daca impactul poate aduce atingere sigurantei nationale. 

Si, de ce nu, cu asumare. A tot si toate, mai ales daca tinem cont ca, in democratia noastra originala, mai multe au fost gradele acordate pentru spete aproape asemanatoare, decat finaluri ca cel din filmul amintit.

Dar si asta tine tot de profesionalism!

Daca am invata....

Am luat nu la intamplare, ci cu trimitere, definitia unui termen des uzitat zilele acestea desi inca neimplicat total. O definitie veche care, aparent, nu prezinta mare importanta. Citind, insa, in context textul evidentiat prin al caracter de redare, Times, m-am intrebat ce ar insemna termenul respectiv, implementat corect in democratia originala romaneasca in care politica se face pe Facebook, investigatiile la televizor, odihna in Parlament iar sforariile cam peste tot unde puterile separate ale statului au sau nu cotloane cu "Accesul interzis". Mai ales in ultima lui parte, bolduita si redata italic pentru relevanta.

Dar iata definitia:

"PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f. Persoană care exercită o profesiune; (în opoziție cu amator și diletant) care exercită permanent un meșteșug, o artă, un sport pe baza unei pregătiri profesionale. Liber-profesionist v. liber. ◊ (Adjectival) Sîntem de asemenea de acord că n-avem încă critici profesioniști, meseriași în sensul superior al cuvîntului, cari să-și facă din critică scopul și ocupația vieții lor întregi. GHEREA, ST. CR. III 146. sursa: DLRLC (1955-1957)" - https://dexonline.ro/definitie/profesionist

Si gandul m-a dus spre multele surse de inspiratie spre invatare si calauzire pe care, daca le-am fi inteles postdecembrist, probabil ca altfel ar fi aratat "eterna si fascinanta" noastra Romanie!

Cum nu mi-am propus, astazi si aici, sa fac critica sau polemica pe o tema data, dar si pentru ca ar trebui sa intelegem, chiar si in ceasul al doisprezecelea, ca nu tot ce zboara se numeste avion, voi incheia scurta mea postare cu un singur exemplu in context, de fapt o trimitere spre studiu, invatare si nu numai.

Paranteza: nu pentru ca nu as fi de acord cu o parere vizavi de un posibil ministru de interne care, numit, ar revolutiona MAI-ul am incercat o scurta digresiune in cotidianul mioritic. Personalitatea evidentiata este, intr-adevar, o solutie. Doar ca singura, aceasta solutie nu are nici o sansa in schimbarea care se doreste. Au incercat-o si altii si au suportat consecintele "lantului slabiciunilor" care nu se lasa atat de usor "demontat". Nu fac nici o referire!

Deci, ca incheiere, recomand tuturor curiosilor si interesatilor sa revada, nu doar ca divertisment, un film din 1981 bazat pe romanul premiat "Moartea unui animal cu piele subtire". Sunt destule de invatat...si cu bune si cu rele.

Daca am invata...!!!???!!!