Ganduri ... explicitative

"Un vis pe care-l visezi singur e doar un vis. Un vis pe care-l visezi împreună cu ceilalți e realitate."

John Lennon

Un vis, devenit realitate amara, m-a facut sa-mi "incerc puterile" in zona blogosferei, fara pretentii de "marca". Era visul rezolvarii unei situatii disperate in care, din pacete, am fost aruncat  datorita "grijii deosebite" a unei foste conduceri "democrate", cu puternice conotatii anticonstitutionale, acum de trista amintire, dar inca in "carti".

Transformat intr-o realitate, dar foarte amara, dupa "scanteia" de solidaritate din ianuarie trecut (2012) si urmarile, visul a continuat sa existe, in speranta unei reparatii mici dintr-o MARE REPARATIE, strict necesara dezvoltarii proiectului democratic la care Romania este parte (chiar este?) din decembrie 1989. 

Nu vreau sa fac acum un bilant ci sa-mi mai exprim un gand care ma urmareste de ceva timp. Legat sau nu de orientare, relationare, istorie, spiritualitate samd, gandul  acesta puncteaza, parafrazand, un vis devenit realitate, dar transformat intr-o "ratare a tintei" datorita unor cauze ... negasite pana in prezent.

Un poet filosof, de profunzime, transpunandu-si ideile filosofice in versuri, scria:

"De pe stamine de alun, 

din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se deda Florarul."

si-si incheia poemul:

"Visand, intrezarim prin doruri –
latente-n pulberi aurii
paduri ce ar putea sa fie,
si niciodata nu vor fi."

Desi poem de dragoste, privit prin prisma dragostei pe care FLORARUL ne-a acordat-o si noua, in decembrie 1989, am putea deduce ca si peste noi a facut aceeasi risipa de binecuvantari. O interpretare.

Realitatea, insa, ne-a demonstrat de mai bine de 20 de ani ca ultima strofa este mai mult decat relevanta pentru situatia concreta, actuala si necosmetizata, cu care ne confrunta un destin, aproape blestemat.  

Si gandul imi reda, parafrazand, starea de rau pe care o traim noi, simplii cetateni:

"PROGRES CE-AR FI PUTUT SA FIE SI NICIODATA NU VA FI".

De unde acest destin blestemat?

Si mi-am amintit de o discutie, marturisire de fapt, facuta de ghidul nostru in Danemarca, in 1995, pe cand urmam un curs PAEM in localitatea Vajle, care viza relatiile si actualitatea pe care danezii au inteles-o. 

Ne spunea, ghidul, ca cel mai mare dusman al lor a fost Germania nazista care, in perioada celui de-al doilea razboi, i-a invadat fara nici o declaratie, desi erau neutri.  

Culmea este ca, la nivelul acelui an, ghidul ne spunea ca cele mai bune relatii externe sunt cu Germania.

Si mi-am mai amintit de un alt exemplu, dintr-o istorie recenta, cat se poate de sugestiv si explicitativ: la granita franco-germana, existau doua localitati unde primarii faceau parte tocmai din populatia de cealalta nationalitate. Trecand peste toate resentimentele care s-ar fi subanteles, datorita "mostenirii" ultimei conflagratii mondiale. (Cazul a fost mediatizat, dar din motive de "presiune familiala", nepot, nu mai pot cauta sursa). 

Oare noi de ce nu reusim sa ne lepadam de "fantomele trecutului"? De ce nu vrem sa invatam nimic din istoria mai noua sau mai veche?

Pentru ca avem, actualmente, numai visatori solitari, egoisti, egocentrici, rupti de realitatea maselor si poporului pe care, de fapt, il ignora? 

Nu stiu.

Stiu doar ca citatul regretatului John Lennon este la fel de sugestiv ca si proverbul cu care inchei gandurile de astazi:

"Multimea poporului este slava imparatului, lipsa poporului este pieirea voievodului." - (Prov.14:28)

PS. Am reusit sa fac micile corecturi necesare. Multumesc pentru intelegere!

Ganduri despre ... orientare

"Pentru ca nu putem schimba directa vantului, trebuie sa invatam sa orientam velele" - James Dean, actor american

Poate nu ne mai aducem aminte, dar de multe ori si in multe randuri am auzit sintagma "nu te-ai orientat bine tov-ule!". Mai ales intr-un anume domeniu.

Astazi, dupa cateva "clipuri" politice interesante vazute ieri, pe sticla, si verificate in media scrisa, dupa anumite comentarii si analize si dupa revederea unei biografii anume, pe Wikipedia, mi-am dat seama ca, desi avem instrumentarul, personalul si disponibilitatile necesare, plutim intr-o continua deriva, incapabili sa descoperim directia optima spre bine.

Poate cel mai relevant aspect al pierderii "Rozei Vanturilor", in traditie mioritica este redat de pasajul urmator, preluat dintr-o analiza interesanta:

"Eu nu vreau să punem în pericol USL, chiar dacă ACD nu mai funcţionează. Nu am ieşit public cu nemulţumirile noastre şi nu o vom face nici acum. E ca-ntr-o căsnicie, când se întâmplă o despărţire: soţul dă vina pe soţie, soţia pe soţ, dar merge toată lumea mai departe", i-a zis-o, lui Crin, şi Constantin.Ceea ce ne-a bulversat." (http://www.gandul.info/puterea-gandului/cum-a-divortat-crin-de-daniel-si-concubineaza-cu-victor-11037967)

Nu vreau sa fiu eu cel care concluzioneaza desi ar fi foarte multe de spus, chiar si ca simplu cetatean care a sprijinit aceasta "casatorie". Insa mi se pare total anapoda ca, in niste conditii si asteptari superioare oricaror ideologii si interese de partid, natiunea sa sufere din cauza "nurilor" unor refulati de tot felul, cu ifose de mari sefi si patrioti.

Pentru ca, mai intai, orice casatorie bazata pe principii solide si nu facuta din complezenta si interes, rezista, chiar si cu certuri sau neintelegeri, care sunt inerente. Mai ales cand este si binecuvantata de Dumnezeu.

In al doilea rand, indiferent cine ar fi Antonescu, Ponta sau Voiculescu (enumerare strict alfabetica) nu trebuie uitat postulatul lui Tudor Vladimirescu:  „pesemne dumneata pă nărod cu al căror sânge s-au hrănit și s-au poleit tot neamul boieresc, îl socotești nimic, și numai pe jefuitori îi numeri patrie... Dar cum nu socotiți dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“ (http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Vladimirescu)

Pentru o meditatie adanca! 

Nu mai antamez, acum, lipsa de orientare in politica externa.  Analistii si stra-tegii se bat deja, in articole si interventii media, pentru a reliefa cat am pierdut si cat am fi avut de castigat doar in speta "traseului pierdut al gazoductului".
Eu am ramas usor surprins de o chestiune legata de componenta, pe care nu vreau sa o "ratez" si care, logic, ar fi trebuit sa intereseze anume structuri spre decizie: 
"Actionarii consortiului Nabucco sunt OMV (Austria), Transgaz Medias (Romania), BEH (Bulgaria), MOL (Ungaria), BOTAS (Turcia) si GDF Suez (Franta)."
"Exploatarea gazeifera de la Sah Deniz, situata in Marea Caspica, este operata de gigantul birtanic BP, in parteneriat cu Statoil (Norvegia), SOCAR (Azerbaijan), Total (Franta), Lukoil (Rusia), NIOC (Iran), si TPAO (Turcia)."
"Compania azera de petrol si gaze SOCAR, controlata de stat, a castigat recent controlul companiei grecesti DESFA, operatorul retelei de transport al gazelor naturale din Grecia, dupa retragerea grupului Gazprom din cursa, potrivit presei internationale. Privatizarea DESFA a fost unul dintre obiectivele convenite in acordul de finantare externa incheiat de Grecia cu UE si FMI."
 "Proiectul TAP este dezvoltat de companiile Axpo (Elvetia), Statoil (Norvegia) si E.ON (Germania)."(http://stirileprotv.ro/stiri/financiar/romania-a-pierdut-proiectul-nabucco-omv-a-fost-aleasa-o-alta-ruta-pentru-transportul-gazelor.html)

In tot acest "hiatus"  orientativ, mi s-a redescoperit o biografie interesanta, din care redau un pasaj (http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_T%C4%83nase):
„Rău era cu «der, die, das»
Da-i mai rău cu «davai ceas»
De la Nistru pân' la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai moșie
Harașo, tovărășie” 

La mai bine de 50 de ani de la acest cuplet, lipsa orientarii noastre m-a facut sa redau gandurile de astazi, incheind cu o umila incercare pamfletareasca:

Satuli atat de “davai ceas”,

Ne-am aruncat spre "der, die, das"

Si "et" si "and", ce s-o gasi,

Europeni, sperand, c-om fi.

Acum, cand s-antrecut masura,

Si-ncepe sa ne doara gura,

Ravnim sa  "mearga bine tara".

Ne-ncurca numai ea, MIOARA.

42, un posibil raspuns ?

"A te mandri cu relatiile tale inseamna a recunoaste cat valorezi fara ele." - Emil Cioran


42. Nu este un numar de incaltaminte, nici un norocos din cele norocoase. Si nici ceva ocult, ezoteric, mistic sau, mai stiu eu, periculos in acceptiunea "suprave-ghetorilor libertatii de exprimare". Nu.

42 reprezinta un numar de ani care, tragico-comic, ne reprezinta mai ales azi, dupa doua "chix"-uri cu impact national, "izvoarele" gandurilor mele de astazi.

Primul, comentat si rascomentat, disecat, analizat, politizat, mai ales de o anume televiziune pentru a ostraciza, mi-a demosntrat unde poate duce nimicnicia umana. Si nu pentru ca a facut din ziua de ieri un motiv continuu de carcoteala,  critica si clara atitudine antinationala ci pentru ca, pur si simplu nu au rezonat cu Presedintia si presedintele, pe care-l apara cu ostentatie, care in acord cu starea de doliu propusa, a transmis mesajul urmator (redau prin copy-paste de pe http://www.presidency.ro/), in care mi-am permis sa mai subliniez o evidenta:

„Cu mare durere am aflat despre stingerea din viață a cetățenilor români în cumplitul accident rutier petrecut duminică în Muntenegru. Sunt alături de cei care au suferit această dureroasă pierdere și îmi exprim profunda compasiune pentru familiile victimelor tragicului accident. Doresc, de asemenea, să le mulțumesc autorităților din Muntenegru pentru sprijinul acordat victimelor, dar și autorităților române. Sincere condoleanțe famililor celor decedați! Dumnezeu să-i odihnească în pace! Traian Băsescu, Preşedintele României”

Al doilea, gafa sau nu, priveste mult comentata ruta a gazoductului care ne va ocoli. Desi nu sunt analist politic sau geostrategic-militar ma mir de lipsa de maturitate analitica a celor care "plang" dupa acest rateu.
Pentru ca, nu-i asa, era de asteptat ca "nobila" noastra U.E. sa "voteze" cu Grecia in defavoarea Romaniei. Care Grecie, intr-un potential colaps existential, ar fi putut insemna pierderi enorme, irecuperabile, pentru "greii" comunitari si nu numai. Si care Grecia, capitalista "din nascare" nu s-a aratat nici duplicitara, nici instabila, nici alunecoasa, nici ...

Si aici mi-a sarit in ochi acest numar, 42.
El reprezinta acea perioada de trista amintire, "de dezvoltare pe noi culmi de progres si civilizatie", care nu ne lasa sa revenim la ceea ce si noi am fost de sute de ani.

Sau poate nu am fost.
Caci asa cum comunismul s-a nascut in "veriga cea mai slaba" a sistemului feudalo-capitalist, imperiul tarist, si in Romania el a prins radacini tocmai din lipsa unor repere solide ale capitalismului (cred eu). Astfel, exploatarea burghezo-mosiereasca autohtona, de sorginte clar feudalo-fanarioto-balcanica, nu a avut cu nimic de a face cu ceea ce se intampla intr-o alta tara-sora, din "faimoasa" Ginta Latina, care cunostea tot o dictatura, diferita doar de "roza vanturilor", de extrema dreapta. Spania.

Sa ma explic.
Atat Spania cat si Romania au fost monarhii. Ambele au cunoscut, la un anumit moment dat, conducerea dictatoriala. 
Spania, sub Franco, intre 1939 - 1975, deci 36 de ani, a cunoscut o dura periooada de dictatura de extrema dreapta.
Romania, in periada "ciumei rosii" (termenul nu-mi apartine), intre 1947 - 1989, deci 42 de ani, a cunoscut ceea ce, in acceptiunea generala numeam s.s.m.d. (sau edificarea ei).

Interesant este ca dupa decesul lui Franco, asa cum specifica Wikipedia, "Conform dorinței dictatorului, după moartea sa a fost restaurată monarhia, prin înscăunarea actualului rege, Juan Carlos I, din dinastia de Bourbon." (http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisco_Franco), s-a "implementat" vointa lui "El Caudillo", cu roadele pe care le cunoastem in prezent.

Ce s-a intamplat in Romania, cu tot cu "procesul comunismului" cunoastem, la fel cum cunoastem si strangem roadele unor "vointe" implementate asa cum s-au implementat.
Ca intr-o parte este plus iar dincolo este minus, nu mai trebuie evidentiat. Cum nici beneficiarii "polurilor" nu mai trebuie scosi in evidenta. 
Relevant este ca, dupa 42 de ani de ideologie comunista, nu am reusit sa ne schimbam, nici ca mentalitate, nici ca analiza, nici ca relationari nici ...

Si in acest tablou, deloc magulitor pentru ansamblul mioritic in care coabitam, stau si ma intreb: cum au reusit DOAR 42 DE ANI, de ceata, sa ne schimbe atat de profund, cand la altii, 36 de ani nu au insemnat nimic? (diferenta de 6 ani mi se pare insignifianta)

Dar oare nu chiar acesti 42 de ani "de ceata la mal" reprezinta posibilul raspuns pe care il tot cautam? Si relatiile pe care le-am avut, le-am blamat si le avem, din acestia?

Daca am dori, intr-adevar, sa invatam din istorie, poate am rezolva, odata pentru totdeauna, "indescifrabila" pe care am mostenit-o. Tine cont, insa, cineva, de istorie. 

Sau, macar, de invataturile lasate prin cugetarile inaintasilor nostri?

Ganduri de la ... Est la Vest

"Acolo unde nu exista viziune, pier oamenii."

- Proverbe 29:18

Parca pentru a da raspuns unei intrebari recente, privind modul in care sarbatorim Ziua Drapelului (si, din pacate, a unui Tricolor cu cantec de glorie uitat) s-a produs o tragedie care determina, astazi, Ziua de Doliu National.

Ma alatur si eu celor care, intr-o solidaritate absolut normala, sunt alaturi de familiile greu incercate de accidentul recent din Muntenegru. Dumnezeu sa intareasca familiile indurerate si sa-i odihneasca pe cei plecati prematur!

Dar nu aceasta situatie mi-a determinat gandurile de astazi, cu toate ca "speta" in sine se poate constitui ca un "studiu de caz" intru clarificarea multelor si marilor dileme care ne urmaresc, fatidic, de mai bine de 20 de ani de "democratie originala, romaneasca". Pentru ca este vorba despre oameni si ... omenia (sau neomenia) care-i caracterizeaza.

Un cunoscut imi atragea atentia: "Vezi ce se intampla in Turcia si in Brazilia? Erau PE PLUS si au ajuns in vizorul "stapanilor lumii". De aceea au inceput acolo miscarile astea de strada, asemanatoare celor de la noi, din decembrie".

O fi adevarat sau nu, nu am acum dispozitia spre speculatii, indiferent care ar fi ele, cu toate ca...

Si am ajuns la "subiect". Un subiect despre care facusem referire intr-o postare mai veche, atunci cand aminteam despre "originea crestina a S.U.A." si "primavara Turca".

Pentru ca nu mi-am propus sa emit analize care tin de personalitati strict dedicate domeniului si nici sa fac recenzii voi folosi traditionalul copy-paste, pentru a reda ceea ce mi se pare extrem de relevant pentru creionarea tabloului care, in prezent, ne uimeste, uluieste, umileste sau oricum vrem sa ne explicam evolutia actuala a omenirii:

"Statele Unite ale Americii reprezintă un fenomen unic între națiunile lumii. Națiunea americană este singura alcătuită prin topirea laolaltă a tuturor celorlalte națiuni ale pământului. Orice familie care emigrează în Statele Unite, oricât de hotărâtă ar fi să-și păstreze etnicitatea, va pierde inevitabil bătălia, și copiii ei vor înceta să mai fie ce au fost părinții și vor deveni, cu siguranță, americani. Fenomenul este unic pe planeta noastră.

Statele Unite ale Americii cuprind un teritoriu imens, înzestrat cu multe bogății naturale. În privința aceasta însă, SUA nu este unică. Rusia are o suprafață de cîteva ori mai mare decît SUA, urmată de Canada, și are bogății naturale mult mai vaste. Cu toate acestea, nivelul de prosperitate și calitatea vieții sunt incomparabil mai înalte în SUA. Sunt și alte țări bogate și foarte dezvoltate în lume. Și totuși, de pe toate continentele și din toate țările lumii, oamenii visează să emigreze în SUA. De ce-i așa?

Acum 420 de ani, pe teritoriul care se numește acum SUA se așezau primii emigranți din Europa. Rezistența băștinașilor împotriva acestor străini a fost feroce.

Le-au trebuit emigranților 200 de ani pînă și-au format o țară a lor, independentă și deschisă tuturor celor ce voiau să i se alăture și să-i fie parte.

În alte 200 de ani țara aceasta a devenit incontestata putere care decide într-un mod substanțial destinele omenirii. Fie că ne place, fie că nu ne place, SUA dă tonul în politică, în religie și în multe alte domenii.

Autorii cărții Lumină și Glorie se duc până la origini. Două sunt ideile fundamentale ale acestei cărți. Prima este că Dumnezeu a avut un plan cu SUA, și pentru aceasta autorii scot în evidență elementele miraculoase din istoria întemeierii și dezvoltării noului stat. A doua este că oamenii care au venit la început în America au fost credincioși protestanți, persecutați în Europa pentru crezul lor, care căutau să-și întemeieze o țară în care să-și poată trăi liber credința. Mai mult însă, oamenii aceștea luau Biblia ca fiind în totalitatea ei Cuvântul lui Dumnezeu și când s-au așezat să definească natura țării pe care o întemeiază, și-au luat toate principiile din Biblie.

Teza de bază a acestor autori este că SUA au fost așezate pe principiile Bibliei și că acestea sunt motorul care a dus la dezvoltarea națiunii într-un mod atât de spectaculos și de unic.

Autorii, deasemenea, atrag atenția că în ultima generație asistăm la o abandonare în America a principiilor biblice și ei afirmă că tocmai lucrul acesta duce acum la o decădere a societății americane. SUA au devenit ceea ce sunt datorită așezării acestui stat pe Cuvântul lui Dumnezeu. Când aceste baze sunt abandonate, măreția, frumusețea și noblețea dispar și ele.

Ceea ce oferă autorii cărții Lumină și Glorie (Peter Marshall și David Manuel) sunt fapte istorice. Sunt idei fascinante, sunt lecții de mare valoare pentru noi ca indivizi și ca națiune…

din introducerea la ediția în limba română scrisă de Dr. Iosif Țon

mai multe despre Peter Marshall aici:  http://www.petermarshallministries.com/about/rev_peter_marshall.cfm" (http://cursdecasatorie.wordpress.com/2011/02/23/lumina-si-glorie/)

Cum am avut ocazia sa citesc aceasta "sursa" de adevar neluata in calcul de majoritatea analistilor si prognozistilor politici sau de orice alta natura, mai ales in contextul globalizarii, m-am gandit ca, trecand peste orice bariera, readucerea ei in "realitatea romaneasca" poate fi un "ajutor" in descifrarea "tainelor" multiplelor "insuccesuri" care ne caracterizeaza, ca natiune, acesti ultimi ani, "plini de demo-cratie". 

Am facut doua evidentieri dar a doua subliniere este mai mult decat relevanta, in descrierea realitatii coplesitoare care ne marcheaza, in acest al treilea mileniu dupa Cristos, inclusiv prin ceea ce se intampla acum.

Ca se accepta sau nu aceasta realitate, depinde doar de cei indriduiti sa conduca destinele natiunii noastre, prin acele puteri separate ale statului. 

Insa, pentru ca ei ne conduc dupa ce au jurat cu mana pe Biblie, mi s-a parut mai mult decat  oportun, chiar si in aceasta zi de doliu national, sa redau aceste ganduri, pe care le inchei tot asa cum am inceput. Cu un proverb biblic:

"Multe cai pot parea bune omului, dar la urma se vad ca duc la moarte." - Proverbe 14.12

Ganduri despre o ... istorie

Istoria este martorul care confirma trecerea timpului, ilumineaza realitatea, vitalizeaza memoria, ofera calauzire in viata de zi cu zi si ne aduce stiri din antichitate.

Marcus Tullius Cicero (106 i.Hr - 43 i.Hr)

Orator si om politic roman

In tura de ieri, zi de sarbatoare si de odihna, am avut o mare surpriza. 
Nu de serviciu, caci patronul nostru, "om de bine", inca nu a adus inlocuitor colegului operat, asa ca suntem nevoiti sa "inghitim" ture de 24 cu 24.

Nu existentiala caci, din pacate, inca mai astept o reparatie care nu se produce, desi unii sunt extrem de multumiti cu "firimiturile aruncate" de politic.
Si, pentru ca am ajuns aici, vreau sa-mi exprim si eu regretul fata de pierderea suferita, recent, de SCMD si familia celui care a fost generalul M. Popescu.

Dar exista un profund adevar, ignorat de cei mai multi dintre noi, care glasuieste asa: NE NASTEM PE RAND, MURIM PE SARITE.

Tocmai legat de acest adevar, care ne trimite la o alta abordare a existentei noastre, a aparut surpriza de ieri.

Intamplator sau nu, am avut la mine o Carte interesanta. Si pentru ca nu am avut nimic altceva de facut si pentru ca "obiectivul" era inchis si ferecat, am inceput sa citesc si m-am oprit la Cartea profetului Ieremia. Cineva poate comenta faptul ca am alunecat spre religiozitate, spiritualitate, idealism, ocultism samd. Este o optiune.

Dar stiti ce am gasit pe paginile acestei profetii, in afara de ceea ce se gaseste in orice comentariu biblic on-line sau de alta natura? Redau prin copy-paste:
"De aceea, asa vorbeste Domnul: "Iata, iti voi apara pricina si te voi razbuna! Voi seca marea Babilonului si-i voi usca izvorul." (Ieremia 51.36) (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ieremia/51/)

Adica, pur si simplu, redarea modului in care, peste ani, Cyrus va "implementa" aceasta previziune. 

Acum, daca tin cont ca Ieremia si-a trait viata in jurul anilor 600 i.Hr., cum se specifica in articolul de pe http://jurnalul.ro/special-jurnalul/ieremia-un-prooroc-al-plangerilor-506096.html, dar si de o referinta istorica despre un eveniment petrecut in anul 539 i.Hr., preluata tot prin copy-paste: "Viziunea militară a lui Cyrus poate fi de asemenea apreciată în căderea Babilonului. Pentru a captura oraşul el a abătut apele Eufratului care curgeau prin oraş, astfel încât trupele sale să poată intra pe sub zid." (http://infiniteladder.wordpress.com/2010/05/01/cyrus-cel-mare/) , nu pot sa nu raman surprins de o realitate evidenta: o previziune aratata cu cativa zeci de ani, s-a implinit exact.

Surpriza este ca Babilonul, asezat pe fluviul Eufrat, "marea Babilonului" a cazut exact asa cum se profetise, prin strategia unui mare comandant antic. Ca Cyrus a avut intelepti si strategi care au studiat trecutul, inclusiv Scrierile Sfinte ale evreilor, poate fi speculatie, mai mult sau mai putin. 

Evidentele arata, insa, clar ca ceea ce spusese Dumnezeu prin profetul Sau s-a implinit asijderea.


Suntem o Republica laica, asa cum specifica, intr-o activitate anume, Presedintele.
Suntem o tara crestina, majoritar ortodoxa, cum prezinta statisticile si B.O.R.
Suntem, prin alesii si numitii nostri tributari, in majoritatea cazurilor, unor juraminte care, invariabil, se incheie: "asa sa-mi ajute Dumnezeu". Cat cantaresc toate acestea in existenta noastra actuala, in contextul evidentelor istorice?

Pentru ca suntem, inca, in sarbatoarea Rusaliilor nu pot evita un alt paragraf, mai mult decat relevant, din aceeasi Carte a lui Ieremia:

"Poporul acesta insa are o inima darza si razvratita; se rascoala si pleaca, si nu zic in inima lor: "Sa ne temem de Domnul Dumnezeul nostru care da ploaie la vreme, ploaie timpurie si tarzie si ne pastreaza saptamanile hotarate pentru seceris." Din pricina nelegiuirilor voastre n-au loc aceste oranduiri, pacatele voastre va lipsesc de aceste bunatati. Caci in poporul Meu sunt oameni rai; ei pandesc ca pasararul care intinde laturi, intind curse si prind oameni. Cum se umple o colivie de pasari, asa se umplu casele lor prin viclesug; asa ajung ei puternici si bogati. Se ingrasa, lucesc de grasime; intrec orice masura in rau, nu apara pricina, pricina orfanului, ca sa le mearga bine, nu fac dreptate celor lipsiti. Sa nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, sa nu Ma razbun Eu pe un asemenea popor? 
Grozave lucruri, uracioase lucruri se fac in tara. Prorocii prorocesc neadevaruri, preotii stapanesc cu ajutorul lor, si poporului Meu ii plac aceste lucruri. Dar ce veti face la urma?" (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ieremia/5/)

Desi la mai bine de 2500 de ani si desi nu suntem noi poporul Lui, lectia primita de evrei, in istorie, ar trebui sa ne intereseze si pe noi. Mai ales pentru urmari.

Nu-i asa?

Ganduri la... un drum

Doua motive mi-au determinat postarea de astazi, "deturnandu-ma" de la ceea ce-mi propusesem.

Primul, este legat de marea sarbatoare pe care crestinatatea ortodoxa o va marca maine, Rusaliile sau, mai precis, Sarbatoarea COBORARII DUHULUI SFANT.
Nu intru in detalii deoarece sunt altii mai indreptatiti sa o faca.

Al doilea motiv, strans legat de primul dar, parca, in antiteza este legat de o conversatie auzita, intamplator, in microbuzul cu care ma intorceam, astazi, acasa. In speta, o domnisoara se confesa, la telefon, unei prietene aratandu-se ingrijorata de posibilitatea deconspirarii relatiei ei amoroase cu un barbat casatorit, folosind, mai mult decat des, expresia "Doamne fereste!".

Acum, eu nu sunt judecator al moralitatii si nici nu mi-am propus sa abordez aceasta tema. 
Dar gandindu-ma la cate s-au abatut si se abat asupra noastra, ca natiune care suntem constituita din individualitati aparte, si la faptul ca in decembrie 1989 (si de atunci), cu totii am afirmat "Dumnezeu este cu Romania", imi dau seama ca din multele cazuri izolate, ca cel de mai sus, impletite in mii si mii de astfel de spete, la toate nivelurile si nivelele existentei noastre nationale, se naste acea bariera redata, atat de sugestiv de unul dintre marii profeti biblici, Isaia:

"Nu, mana Domnului nu este prea scurta ca sa mantuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund fata Lui si-L impiedica sa v-asculte!

Caci mainile va sunt manjite de sange, si degetele, de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, si limba voastra vorbeste nelegiuiri.

Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judeca cu dreptate; ei se bizuie pe lucruri desarte si spun neadevaruri, zamislesc raul si nasc nelegiuirea. Clocesc oua de basilic si tes panze de paianjen. Cine mananca din ouale lor moare; si, daca se sparge vreunul, iese o naparca. Panzele lor nu slujesc la facerea hainelor, si nu pot sa se acopere cu lucrarea lor; caci lucrarile lor sunt niste lucrari nelegiuite, si in mainile lor sunt fapte de silnicie. Picioarele lor alearga spre rau si se grabesc sa verse sange nevinovat; gandurile lor sunt ganduri nelegiuite, prapadul si nimicirea sunt pe drumul lor.

Ei nu cunosc calea pacii, si in caile lor nu este dreptate; apuca pe carari sucite: oricine umbla pe ele nu cunoaste pacea. " (Isaia 59)

Si, in aceast context si timp, ma gandesc ca pentru cele doua zile de sarbatoare legala care urmeaza, evenimentul deosebit petrecut acum aproape 2000 de ani ar trebui sa ne capaciteze, sa ne "focuseze" (ca sa ma exprim intr-un termen comunitar) spre ceea ce este important, trainic si durabil.

Caci tot profetul Isaia spune, spre o rezolvare a problemelor:

"Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi; chemati-L cata vreme este aproape." (Isa.55:6)

Un indemn care, cred eu, merita urmat! 

Ganduri ... tulburate

"Ma tem ca am trezit un urias adormit".

Nu stiu de ce, dar in toata tura de ieri m-am gandit la aceasta expresie, din filmul-antologie, "Tora! Tora! Tora!", apartinand lui Isoruku Yamamoto, "Nelsonul fortelor navale japoneze" (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/isoroku-yamamoto-nelsonul-fortelor-navale-japoneze). 

Si nu pentru ca amestecul de stiri "de tabloid", cu prestatiile anoste ale alesilor si numitilor si cu "insertiile inedite" ale oaspetilor nostri straini mi-ar fi generat un gand anume. 
Nu. M-am obisnuit cu mediul nostru traditional mioritic, unde balacareala si anti-patriotismul sunt la loc de cinste, sub masca perfida a realizarii binelui national.

Un batran pensionar, fost director intr-o zona importanta a economiei "de trista amintire", mi s-a destainuit, deunazi, intrebandu-ma indignat: "cum domnule, pe "vremea aia" stateau vapoarele in rada si se incarcau cu cate 35.000 tone, unul, de laminate produse la noi, iar acum am facut totul varza?".

Un altul, vorbind despre dihonia noastra politica se intreba, retoric bineinteles, cum de americanii, atat de puternici cum sunt, au doar doua partide care, in cazuri de criza, sunt intr-un perfect consens national?

Am stat mult si m-am gandit, in tura de ieri, de ce noua nu ne iese nimic. De ce suntem si acum, in ceasul al doisprezecelea, tot dezbinati, tot divizati, tot rupti de realitatea care, tragic, nu ne trezeste.

Vorbea Presedintele, la un moment dat, despre revizuirea Constitutiei si Monarhie si spunea (citez din memorie) "lumea nu este inca pregatita pentru asa revenirea la aceasta". Dar de peste 20 de ani, s-a facut ceva pentru CEA MAI IMPORTANTA REPARATIE care era necesara asanarii societatii noastre?

Nu sunt monarhist, in acceptiunea generala a termenului. Dar daca tot am facut un proces al comunismului si "am ras" tot trecutul nostru (demonstrand cat de comunisti am ramas, de fapt, caci numai comunistii AU RAS TOTUL cand au venit la putere), mi se parea normal, civilizat, democratic sa se puna la loc ceea ce comunistii au distrus. Nu?

Si am ajuns la baza gandurilor de astazi.

De mult, de pe vremea cand "eram undeva", imediat dupa 1990, am asemuit trecerea noastra spre democratie cu o situatie cvasi-intalnita.
Acea a omului obisnuit, din clasa de mijloc, care vrea sa-si schimbe mobila din casa. Pentru ca a vazut in magazin una noua, mai frumoasa si mai aratoasa, si-a vandut mobila veche, cu gandul ca, a doua zi, isi va lua "visul gasit".
Doar ca, in economia de piata fiind, nu a luat in calcul fluctuatia preturilor, iar a doua zi s-a trezit ca acestea s-au schimbat iar el nu are de unde si cum sa-si completeze suma pe care o are. Nu a prevazut aceasta situatie.
In acest fel, omul nostru s-a trezit ca trebuie sa doarma, sa manance, sa locuiasca pe jos, intr-un mod la care nu s-a gandit, pana cand va reusi sa se "regleze" financiar.

Cam asa s-a intamplat si cu "democratia nostra originala".
Am inlaturat TOT, am ras tot, AM VANDUT TOT si acum ne plangem ca nu avem, ca nu suntem, ca nu putem.
Am avut la indemana sutele de ani de capitalism, dar noi l-am "implementat" doar pe cel de jungla cum, de fapt, au facut majoritatea tarilor din "zona rosie".

Dar uite, un exemplu elocvent de alt fel de implementare se vede in China, ramasa tot comunista.

Si aceasta paralela, a modului de implementare, coroborata cu niste versuri acum uitate:
" Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,
Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,

Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!",

mi-au adus in minte citatul de inceput.

De mii de ani omenirea traieste sub imperiul acestui monstru odios, BOGATIA, netinand cont de nimic, in evolutia ei.
Nici de legile date de Divinitate, nici de principiile democratiilor antice sau moderne, nici de realitatea actuala.

Cu parere de rau, imi dau seama ca, fara sa fim pregatiti, in decembrie 1989 am trezit un urias adormit, un demon care ne duce spre autodistrugere caci, asa cum am mai spus-o si in alta postare, "Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor".

Oare asemenea evidente nu ar trebui sa tulbure si constiintele calor care conduc destinele noastre, ale poporului?

Ganduri de ... inima

”De obicei, mândria e cauza tuturor marilor greşeli.”

John Ruskin

Gandurile de astazi s-au nascut dupa o experienta trista, traita ieri cand, cum era normal, ar fi trebuit sa fie a doua zi libera dupa tura de 24 de ore. Si nu le redau cu placere, pentru ca ele pot da apa la moara carcotasilor si tuturor celor care m-ar putea acuza de ... "nostalgii" trecute. Dar trebuie sa o fac, doar sunt gandurile mele.

Era mai bine inainte? O intrebare mai mult decat incomoda, confuza, retorica.

Cei care au cunoscut "teroarea" comunista spun ca nu. La fel cei care au avut de suferit datorita ingradirii libertatii de constiinta si cei apartinand grupurilor minoritar-prigonite. Si cei care luptau pentru libertatea de exprimare. Si multi altii.

Pentru mine, ca si pentru colegul meu, ambii la o varsta cand NIMENI nu se mai uita la tine, adica peste 50 ani, dupa experienta traita nu putem spune decat ca ERA MAI BINE, cel putin din punct de vedere al serviciului.

Practic, s-a intamplat ca cel care trebuia sa intre in tura de luni, in varsta de 54 de ani, a avut duminica seara o problema de sanatate. Pentru ca stia, insa, ca trebuie sa-si faca serviciul si ca nu putea sa se interneze, altfel putea sa-si piarda serviciul (cum, de altfel, s-a intamplat cu cativa cunoscuti si prieteni), nu s-a dus la spital, nici nu a chemat Salvarea. 

Asa s-a intamplat ca luni dimineata a facut un preinfarct, situatie care l-a pus direct pe masa de operatie si in salonul de reanimare unde, cu greu si-a revenit.

Socant a fost, pentru mine, ca luni dimineata a vorbit cu mine la telefon si m-a rugat sa-i fac tura, ca nu se simte bine si ca el va intra ziua urmatoare.

Dupa PATRU ORE ma rugam lui Dumnezeu sa-l tina in viata.

Asa ceva nu se intampla in vremurile "de trista amintire". 

Nu eram considerati niste simple unelte de care patronii se pot folosi asa cum le pofteste inima si buzunarul, dar mai ales vanitatea si setea continua de inavutire. Si chiar daca unii directori erau mai drastici, totusi cand era vorba de sanatate ERAU MAI UMANI decat CVASITOTALITATEA (daca ma pot exprima asa) actuala a patronilor, managerilor si imbogatitilor "democtatiei" (numiti si alesi) care au avut, nu-i asa, sansa sa inceapa o afacere. Mai mult, varsta nu era un impediment. 

Acum, dupa 50 de ani nu se mai uita nimeni la tine si trebuie sa supravietuiesti acceptand orice serviciu, cu acel minim slar pe economie, de batjocora si tinand cu dintii de el. Caci, vorba patronilor, "la poarta asteapta 100".

Am fost informat ca, momentan, viata colegului meu este in afara oricarui pericol, si-a recapatat cunostinta, poate vorbi, dar are mult de recuperat. Si nu se stie cat mai trebuie sa ramana internat.

Ma rog sa-I dea Dumnezeu sanatate si sa se poata pensiona. Daca s-o putea.

Si mie sa-mi dea sanatate, caci stau si eu cu Nitroglicerina in buzunar. Nu e grav, dar e preventiv.

Ma opresc. 

Pacat de tara asta, pacat de sangele varsat, pacat de "inteleptii" nostri care nu au intelepciunea sa repare marile greseli. Nici nu au cum.

MANDRIA ESTE MULT PREA MARE. 

Mai ales cu ceea ce se intampla atat in interior cat si in exterior.

Au dreptate cei care au postat imaginea de mai jos. Nu?

Ganduri cu ... doua intrebari bolduite

"Când ai pierdut războiul cu propria conştiinţă, ai câştigat." 

                                                                             - Proverb romanesc

O zbatere continua se observa, in aceasta perioada, in toate mediile, grupurile, sferele de putere si influenta autohtone. O continua dihonie politica, cu atacuri mai mult sau mai putin voalate, cu mesaje mai mult sau mai putin nuantate, cu imixtiuni si depasiri ale pragului de delimitare a ceea ce, constitutional vorbind, inseamna separatia puterilor in stat.

Concret, ceea ce opera caragialesca anunta, acum  peste 100 de ani, se mate-rializeaza acum, cand marea majoritate a alesilor si numitilor nostri sunt mai mult decat de acord cu butada: 

"Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!"(http://ro.wikisource.org/wiki/O_scrisoare_pierdut%C4%83)

De ce aceste ganduri astazi?

Pentru ca uitandu-ma in urma, la ceea ce am gasit in mediul on-line privitor la Constitutia Romaniei, ceva m-a pus pe ganduri. Si redau, conform Wikipedia, prin copy-paste:

"Constituția din 1923 este Constituția României adoptată după Marea Unire. A fost în vigoare până la adoptarea Constituției din 1938. A fost repusă în vigoare în 1944 până la 30 decembrie 1947, când a fost proclamată republica.

Potrivit Constituției din 1923, România era o monarhie constituțională, stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil. Constituția unificării, cum mai e numită, consfințește realizarea României Mari și are la bază constituția din 1866, dovadă fiind faptul că din cele 138 de articole, 78 s-au păstrat din cea de la 1866. Regele Ferdinand I (1914-1927) reprezinta elementul cheie al vieții politice. El exercita puterea executivă, numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legile, era șeful Armatei, avea drept de veto, putea bate monedă, conferea decorații, avea drept de amnistie și grațiere, convoca și dizolva Parlamentul, încheia tratate (acestea devenind valabile după ce erau aprobate de Parlament). Parlamentul constituia puterea legislativă în cadrul regimului democratic. El era bicameral (Senatul și Adunarea deputaților) și avea rolul de a vota legile, de a le abroga și avea drept de control asupra activității guvernului."

Daca tot se vorbeste despre revizuire, in interesul si binele poporului, nu cred ca era atat de greu sa se cerceteze, studieze si "implementeze" modelul romanesc al acelei Legi fundamentale, " apreciata la vremea sa a fi una dintre cele mai democratice legi fundamentale din Europa." (http://www.ziare.com/politica/constitutie/aniversare-constitutia-din-1923-una-dintre-cele-mai-democratice-ale-vremii-1226842)

Nu ma gandesc la nevoia de revenire la o normalitate care, dupa evenimentele din 1989, ERA NORMAL si trebuia SA SE INTAMPLE, doar daca ne gandim la modul in care a fost proclamata republica, in 1947. Cu toate ca asa ceva era normal sa se intample. Si ne-ar fi scutit de toata aceasta "reinventare a rotii politice", atitudine mioritica total defavorabila si nefasta unei natiuni tinuta "la rece" (si la propriu si la figurat) atatia amar de ani.

Ma gandesc doar, ca modelul care, postdecembrist,  trebuia sa-i inspire pe "parintii constitutionali" de pe dulcele plai mioritic putea fi unul autohton, ca de aia a fost "ridicata tara".

Imi amintesc, insa, ca in anii de inceput ai "democratiei noastre originale" inca ne luptam cu "duhurile capitaliste" ale partidelor istorice, cu inacceptarea monarhiei si, mai ales, cu personalitatea "periculoasa" a Majestatii Sale. Caci, nu-i asa, soarele tot de la rasarit rasarea (ideologic, caci natural nici nu se poate contesta acest adevar).

In aceste conditii, deci, de zbatere si dezbatere PARALELA a ceea ce, cred eu, ar fi trebuit sa insemne O ADEVARATA REVIZUIRE A CONSTITUTIEI, m-am vazut intr-un mare impas. 

Pentru ca, la ceea ce alesii nostri hotarasc ca inseamna revizuire, ma vad in postura unui alt personaj caragialesc, binecunoscut mai ales prin intrebarea "eu cu cine votez?".

Da, eu ce-am sa votez?

Proverbul romanesc de la inceput mi-a aratat de ce revizuirea propusa va re-prezenta inca o bifa in calendarul "arogantei politice" romanesti.

Castigand razboiul cu propria lor constiinta, politicienii nostri ne duc, in continuare, pe noi cai de decadere si regres, cu puternic iz caragialesc eludand si dupa 23 de ani de libertate, adevarul istoric care se cerea, imperios, reparat.

Nu stiu cat va castiga poporul si viitorul nostru. Stiu ca vor castiga politicienii care, din pacate, au alunecat mai mult spre ei insisi decat spre natiune.

Dar si acest lucru este tot un adevar. Caci:

"Cetatea se inalta prin binecuvantarea oamenilor fara prihana, dar este surpata prin gura celor rai. "

                                                                                      (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/proverbe/11/)

Oare acest adevar intereseaza pe cineva?