Primul, este legat de marea sarbatoare pe care crestinatatea ortodoxa o va marca maine, Rusaliile sau, mai precis, Sarbatoarea COBORARII DUHULUI SFANT.
Nu intru in detalii deoarece sunt altii mai indreptatiti sa o faca.
Al doilea motiv, strans legat de primul dar, parca, in antiteza este legat de o conversatie auzita, intamplator, in microbuzul cu care ma intorceam, astazi, acasa. In speta, o domnisoara se confesa, la telefon, unei prietene aratandu-se ingrijorata de posibilitatea deconspirarii relatiei ei amoroase cu un barbat casatorit, folosind, mai mult decat des, expresia "Doamne fereste!".
Acum, eu nu sunt judecator al moralitatii si nici nu mi-am propus sa abordez aceasta tema.
Dar gandindu-ma la cate s-au abatut si se abat asupra noastra, ca natiune care suntem constituita din individualitati aparte, si la faptul ca in decembrie 1989 (si de atunci), cu totii am afirmat "Dumnezeu este cu Romania", imi dau seama ca din multele cazuri izolate, ca cel de mai sus, impletite in mii si mii de astfel de spete, la toate nivelurile si nivelele existentei noastre nationale, se naste acea bariera redata, atat de sugestiv de unul dintre marii profeti biblici, Isaia:
"Nu, mana Domnului nu este prea scurta ca sa mantuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund fata Lui si-L impiedica sa v-asculte!
Caci mainile va sunt manjite de sange, si degetele, de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, si limba voastra vorbeste nelegiuiri.
Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judeca cu dreptate; ei se bizuie pe lucruri desarte si spun neadevaruri, zamislesc raul si nasc nelegiuirea. Clocesc oua de basilic si tes panze de paianjen. Cine mananca din ouale lor moare; si, daca se sparge vreunul, iese o naparca. Panzele lor nu slujesc la facerea hainelor, si nu pot sa se acopere cu lucrarea lor; caci lucrarile lor sunt niste lucrari nelegiuite, si in mainile lor sunt fapte de silnicie. Picioarele lor alearga spre rau si se grabesc sa verse sange nevinovat; gandurile lor sunt ganduri nelegiuite, prapadul si nimicirea sunt pe drumul lor.
Ei nu cunosc calea pacii, si in caile lor nu este dreptate; apuca pe carari sucite: oricine umbla pe ele nu cunoaste pacea. " (Isaia 59)
Si, in aceast context si timp, ma gandesc ca pentru cele doua zile de sarbatoare legala care urmeaza, evenimentul deosebit petrecut acum aproape 2000 de ani ar trebui sa ne capaciteze, sa ne "focuseze" (ca sa ma exprim intr-un termen comunitar) spre ceea ce este important, trainic si durabil.
Caci tot profetul Isaia spune, spre o rezolvare a problemelor:
"Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi; chemati-L cata vreme este aproape." (Isa.55:6)
Un indemn care, cred eu, merita urmat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu