„Prostul are un mare avantaj față de deștept. Este întotdeauna mulțumit de el însuși.“ - Napoleon Bonaparte
Astazi m-am lovit de cateva "maruntisuri". Mai bine zis acestea mi-au deschis "fereastra" pentru gandurile prezente.
Concret, la o ora de varf in aceasta dimineata, pe bulevardul mult circulat unde se afla "congelatorul" in care-mi castig painea ca paznic, trei autobuze ale aceluias traseu impasibile si impersonale, unul dupa celalalt, prin atitudinea soferilor, demonstrau local cat de buna este organizarea institutiei care este pusa sa satisfaca cerintele contribuabilului.
La radio, intre stirile transmise la prima ora, se puncta "reusita" institutiilor care au putut, post-factum, sa descopere o "gaura" de 50 milioane de euro, actiune "record", dupa cum titra stiristul.
Am incheiat, in fine, studiul romanului care m-a acaparat cateva luni bune. Si nu am uitat sa aprofundez si referintele istorico-literare din care am selectat un simplu paragraf: "Intr-adevar, poate ca nici o carte nu vine cu o marturie mai vie despre incantarile, dar si dezastrele pe care intr-o epoca de seisme sociale si politice..." (Alexandru PIRU - O biografie a operei, Timpul n-a mai avut rabdare, Cartea Romaneasca, 1981).
Aparent trei "nimicuri".
Doar ca, stand si gandindu-ma ca simplu cetatean la implicarile majore pe care le aduc acestea cotidianului, mi-am zis ca nu-s chiar nimicuri. Si ca merita mai multa atentie. De ce?
Pai, luandu-le in ordine inversa, am gasit si raspunsul.
Romanul despre care tocmai am amintit, un tablou extraordinar de real si in zilele noatre, mai ales pentru modul in care "Era ticalosilor" s-a "rasfirat" in democratia originala romaneasca asa, ca o continuare intrinseca a dezastrelor sociale si politice care o guverneaza (pe "dansa", democratia) cred ca ar merita o atentie mai mare din partea factorilor responsabili ai puterilor separate ale statului nu numai pentru finalul sau, "daca dragoste nu e, numic nu e" ci, mai ales, pentru ceea ce poate sa-i invete.
In acelasi timp, datorita importantei aparitiei lui la o editura de prestigiu, "Biblioteca pentru toti" - 2009, cred ca ar necesita o revizuire, de "cap limpede", pentru eliminarea jenantelor greseli pe care le-am gasit in text.
Un "maruntis", asa cum am mai spus.
Ca organele abilitate ale statului au reusit sa "descifreze" un prejudiciu major, de 50 milioane de euro, este o chestiune de prestigiu.
Dar, tinand cont ca aceste organe sunt create tocmai pentru prevenirea unor asemenea "discontinuitati" si nu reusesc decat post-factum sa "le rezolve" nu stiu cat de prestigios este. Mai ales ca, tot post-factul, aflam ca multi dintre cei care au "organizat si regizat" adevarate "inginerii" de milioane de euro prin evaziune si au primit pedeapsa "aspra" a legilor tarii, dupa "liberare" se vor bucura nestingheriti de roadele acestor "inginerii" pentru care au "trudit" atat.
Un "maruntis", acolo.
Despre transportul in comun, nici nu mai trebuie sa amintesc. Acest "maruntis de milioane" face parte din cotidianul nostru cel de toate zilele in care noi, simplii cetateni trebuie sa suportam si aceasta organizare dezorganizata care face parte din responsabilitatile autoritatilor locale despre care, in multe cazuri, s-a semnalat ca apartine unor adevarati "baroni" nascuti din aceleasi dezastre pe care seismele sociale si politice le-au creat in aceasta era plina de convulsii si come ireversibile. Cel putin pentru noi, "cei mai napastuiti dintre pamanteni".
La "maruntisul" acesta insignifiant, pe langa muntele pe care-l suportam cu admirabil stoicism in aceasta epoca de care, fatidic, nu ne putem rupe, nu stiu cat de important mai poate fi citatul de inceput. Mai ales daca ramanem multumiti de noi insine si de ce am realizat postdecembrist.
Important, insa, mi se pare ca, cu aproape doua mii de ani in urma Cineva avertiza, cu bataie lunga:
"10. Cine este credincios in cele mai mici lucruri este credincios si in cele mari; si cine este nedrept in cele mai mici lucruri este nedrept si in cele mari."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/luca/16/)
Ori, acesta nu mai este un "maruntis" si nici nu tine de vreun citat celebru. Dar cine-i mai acorda atentie in "democratie"?
joi, 31 octombrie 2013
marți, 29 octombrie 2013
Despre ...exemple?
„Nu mi-e teamă de o armată de lei condusă de o oaie. Mi-e teamă de o armată de oi condusă de un leu.“
Alexandros III Philippou Makedonon (20 iulie 356 î.Hr.–10 iunie 323 î.Hr.), cunoscut sub numele de Alexandru Macedon, Alexandru cel Mare sau Alexandru al III-lea al Macedoniei, rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.), a fost unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie.
La inceputurile devenirii mele, sloagnul sau indemnul pe care-l auzeam cel mai des era "faceti ca mine!". Si, alaturi de colegii mei, asa faceam si ne bucuram, cand reuseam. Chestia asta ne-a condus, ce dulce amintire, cu loctiitorul nostru, "Gogoasa" la cabana Deia, unde a trebuit sa onoram un pariu pierdut ad-hoc. Adica,noi, o anume clasa a promotiei 1975.
Cu timpul, imprastiindu-ne in toate colturile tarii, am ajuns si noi sa spuneam
acelasi indemn si sa devenim exemple pentru altii. Si inaintand in grad si functie unii sa ajunga adevarati lideri.
Da, la liderii nostri de acum m-am gandit astazi, dupa recentele dezvaluiri ale cazurilor de coruptie inregistrate tocmai acolo unde, de drept si legal, aceasta racila a societatii ar trebui sa fie combatuta, repudiata, eradicata.
O utopie mai mult decat iluzorie, tinand cont de contextul pe care, involuntar, suntem constransi sa-l suportam postdecembrist.
Caci, dupa "implementarea libertatii", mai corect a pseudolibertatii, in spatiul nostru existential, "plinul de vid" nascut din inconstienta si somnul ratiunii care a urmat exploziei de fericire a "eliberarii" a creat, sau a fost nevoit sa suporte o serie intreaga de "personalitati" care au demonstrat cat de periculoasa se poate dovedi o expresie veche de mii de ani transpusa in practica moderna, a formei fara fond, numita democratie originala romaneasca. Exemple se gasesc la tot pasul, de la fel de fel de presedinti din diferitele entitati ale puterilor separate ale atatului, sefi de diferite institutii, structuri samd si pana la asa-numitii "baroni" de trist exemplu. Iar faptele care le contureaza si le caracterizeaza existenta vorbesc mai mult decat numele si-i declaseaza, etic si moral desi EI, erijandu-se in atotstiutori, atotcunoscatori si atotconducatori, ar vrea sa fie ca niste lei care conduc oile cu care ne asimileaza.
Fara sa stie cat de periculoasa poate fi "speta", tocmai prin citatul sugerat la inceput.
Gandindu-ma, deci, la toti acesti "lei" cu pretentii si la faptele lor mi-am dat seama ce pericol ne paste, de fapt. Pericolul descompunerii.
Caci, daca in trecut aveai la cine sa te uiti si pe cine sa urmezi, chiar daca s-a dovedit gresit, astazi avand un alt model si un alt tipar, nimeni nu pare sa-i acorde atentie, desi s-a dovedit, peste veacuri, a fi SINGURUL MODEL DEMN DE URMAT.
Nu o spun eu ci unul dintre titanii credintei crestine, Sfantul Apostol Pavel care ne-a lasat, nestirbit, modelul personal de urmare a Invatatorului Suprem in cel putin doua pasaje ale Cartii Cartilor:
"1. Calcati pe urmele mele, intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/corinteni-1/11/)
si
"8. Incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna si orice lauda, aceea sa va insufleteasca.
Alexandros III Philippou Makedonon (20 iulie 356 î.Hr.–10 iunie 323 î.Hr.), cunoscut sub numele de Alexandru Macedon, Alexandru cel Mare sau Alexandru al III-lea al Macedoniei, rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.), a fost unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie.
La inceputurile devenirii mele, sloagnul sau indemnul pe care-l auzeam cel mai des era "faceti ca mine!". Si, alaturi de colegii mei, asa faceam si ne bucuram, cand reuseam. Chestia asta ne-a condus, ce dulce amintire, cu loctiitorul nostru, "Gogoasa" la cabana Deia, unde a trebuit sa onoram un pariu pierdut ad-hoc. Adica,noi, o anume clasa a promotiei 1975.
Cu timpul, imprastiindu-ne in toate colturile tarii, am ajuns si noi sa spuneam
acelasi indemn si sa devenim exemple pentru altii. Si inaintand in grad si functie unii sa ajunga adevarati lideri.
Da, la liderii nostri de acum m-am gandit astazi, dupa recentele dezvaluiri ale cazurilor de coruptie inregistrate tocmai acolo unde, de drept si legal, aceasta racila a societatii ar trebui sa fie combatuta, repudiata, eradicata.
O utopie mai mult decat iluzorie, tinand cont de contextul pe care, involuntar, suntem constransi sa-l suportam postdecembrist.
Caci, dupa "implementarea libertatii", mai corect a pseudolibertatii, in spatiul nostru existential, "plinul de vid" nascut din inconstienta si somnul ratiunii care a urmat exploziei de fericire a "eliberarii" a creat, sau a fost nevoit sa suporte o serie intreaga de "personalitati" care au demonstrat cat de periculoasa se poate dovedi o expresie veche de mii de ani transpusa in practica moderna, a formei fara fond, numita democratie originala romaneasca. Exemple se gasesc la tot pasul, de la fel de fel de presedinti din diferitele entitati ale puterilor separate ale atatului, sefi de diferite institutii, structuri samd si pana la asa-numitii "baroni" de trist exemplu. Iar faptele care le contureaza si le caracterizeaza existenta vorbesc mai mult decat numele si-i declaseaza, etic si moral desi EI, erijandu-se in atotstiutori, atotcunoscatori si atotconducatori, ar vrea sa fie ca niste lei care conduc oile cu care ne asimileaza.
Fara sa stie cat de periculoasa poate fi "speta", tocmai prin citatul sugerat la inceput.
Gandindu-ma, deci, la toti acesti "lei" cu pretentii si la faptele lor mi-am dat seama ce pericol ne paste, de fapt. Pericolul descompunerii.
Caci, daca in trecut aveai la cine sa te uiti si pe cine sa urmezi, chiar daca s-a dovedit gresit, astazi avand un alt model si un alt tipar, nimeni nu pare sa-i acorde atentie, desi s-a dovedit, peste veacuri, a fi SINGURUL MODEL DEMN DE URMAT.
Nu o spun eu ci unul dintre titanii credintei crestine, Sfantul Apostol Pavel care ne-a lasat, nestirbit, modelul personal de urmare a Invatatorului Suprem in cel putin doua pasaje ale Cartii Cartilor:
"1. Calcati pe urmele mele, intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/corinteni-1/11/)
si
"8. Incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna si orice lauda, aceea sa va insufleteasca.
9. Ce ati invatat, ce ati primit si auzit de la mine si ce ati vazut in mine, faceti. Si Dumnezeul pacii va fi cu voi."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/filipeni/4/)
Acesta da exemplu, da lider adevarat!
luni, 28 octombrie 2013
Despre ... campanii responsabile
„Nu eşti răspunzător pentru că te naşti. Dar eşti direct răspunzător pentru ce trăieşti.“
Tudor Mușatescu (n. 22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel – d. 4 noiembrie 1970) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român.
"Venira americanii!"
Asa titreaza, astazi, media de toate felurile inceputul campaniei de modernizare a unui punct anume, de pe harta tarii, numit Deveselu. Ca nu sunt "acei americani" pe care i-au asteptat "teroristii anticomunisti", e altceva. Oricum, problema e rezolvata. Avem, sau vom avea, si noi scut. Acum depinde doar de noi daca vom fi sub el sau ... pe el. Nu-i asa?
"La mijloc de codru des,
Doi arabi stau si beau nes."
Asa jonglau astazi, pe un post de radio, doi prezentatori care incercau sa puncteze, intr-o campanie de sensibilizare, situatia bogatiei noastre de pret, numita "aurul verde" care, din pacate scade si tot scade fara ca nimeni, societate civila, ecologisti sau politicieni sa se sesizeze, sa se nelinisteasca, sa militeze pentru salvarea acesteia. Si trageau un semnal de alarma ei, cum ca ori se gasesc prea des exemple ca-n versurile de mai sus, ori pasarelele din anume paduri nu-si mai fac simtit glasul, ciripitul, trilul. Din cauze ...mecanice, adica glasuri de Husqvarna (sau alte tipuri de drujbe etc.).
Nu mai analizez si alte campanii, mai mult sau mai putin responsabile. Cele doua, de mai sus, mi-au amitit de hotia continua care, de mai bine de douazeci de ani, a saracit aceasta tara bogata, fara ca nimeni sa se sesizeze, sa militeze, sa protesteze asa cum fac, acum, aparatorii unei anume situatii pe motiv ca "ne vindem prea ieftin" (citat zarit pe un fluturas care chema la un mars de protest in municipiul unde, vremelnic, imi duc existenta, sau mai bine zis pe langa care gandesc, deci exist). S-au scris mult prea multe pentru a nu ma opri.
Totusi, pentru o campanie responsabila militez si eu. Dar nu una de genul celor nascute din frustrarile si pierderile pecuniare sau politice. Nu.
Eu militez pentru una mult mai importanta, pentru care ar trebui sa lupte toti responsabilii tarii, alesi si numiti si, mai ales, toti cei carte se doresc si se pretind, daca asa o fi, ca sunt lideri. Si este legata direc de citatul de inceput.
Si de Cartea care ar trebui sa-i sensibilizeze pe toti cei amintiti mai su si nu numai si care spune:
Tudor Mușatescu (n. 22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel – d. 4 noiembrie 1970) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român.
"Venira americanii!"
Asa titreaza, astazi, media de toate felurile inceputul campaniei de modernizare a unui punct anume, de pe harta tarii, numit Deveselu. Ca nu sunt "acei americani" pe care i-au asteptat "teroristii anticomunisti", e altceva. Oricum, problema e rezolvata. Avem, sau vom avea, si noi scut. Acum depinde doar de noi daca vom fi sub el sau ... pe el. Nu-i asa?
"La mijloc de codru des,
Doi arabi stau si beau nes."
Asa jonglau astazi, pe un post de radio, doi prezentatori care incercau sa puncteze, intr-o campanie de sensibilizare, situatia bogatiei noastre de pret, numita "aurul verde" care, din pacate scade si tot scade fara ca nimeni, societate civila, ecologisti sau politicieni sa se sesizeze, sa se nelinisteasca, sa militeze pentru salvarea acesteia. Si trageau un semnal de alarma ei, cum ca ori se gasesc prea des exemple ca-n versurile de mai sus, ori pasarelele din anume paduri nu-si mai fac simtit glasul, ciripitul, trilul. Din cauze ...mecanice, adica glasuri de Husqvarna (sau alte tipuri de drujbe etc.).
Nu mai analizez si alte campanii, mai mult sau mai putin responsabile. Cele doua, de mai sus, mi-au amitit de hotia continua care, de mai bine de douazeci de ani, a saracit aceasta tara bogata, fara ca nimeni sa se sesizeze, sa militeze, sa protesteze asa cum fac, acum, aparatorii unei anume situatii pe motiv ca "ne vindem prea ieftin" (citat zarit pe un fluturas care chema la un mars de protest in municipiul unde, vremelnic, imi duc existenta, sau mai bine zis pe langa care gandesc, deci exist). S-au scris mult prea multe pentru a nu ma opri.
Totusi, pentru o campanie responsabila militez si eu. Dar nu una de genul celor nascute din frustrarile si pierderile pecuniare sau politice. Nu.
Eu militez pentru una mult mai importanta, pentru care ar trebui sa lupte toti responsabilii tarii, alesi si numiti si, mai ales, toti cei carte se doresc si se pretind, daca asa o fi, ca sunt lideri. Si este legata direc de citatul de inceput.
Si de Cartea care ar trebui sa-i sensibilizeze pe toti cei amintiti mai su si nu numai si care spune:
Psalmii 37
(Un psalm al lui David.)
1.Nu te mania pe cei rai si nu te uita cu jind la cei ce fac raul;
7. Taci inaintea Domnului si nadajduieste in El. Nu te mania pe cel ce izbuteste in umbletele lui, pe omul care isi vede implinirea planurilor lui rele.
14. Cei rai trag sabia si isi incordeaza arcul, ca sa doboare pe cel nenorocit si sarac, ca sa injunghie pe cei cu inima neprihanita.
25. Am fost tanar, si am imbatranit, dar n-am vazut pe cel neprihanit parasit, nici pe urmasii lui cersindu-si painea.
28. Caci Domnul iubeste dreptatea si nu paraseste pe credinciosii Lui. Totdeauna ei sunt sub paza Lui, dar samanta celor rai este nimicita.
34. Nadajduieste in Domnul, pazeste calea Lui, si El te va inalta ca sa stapanesti tara: vei vedea pe cei rai nimiciti.
37. Uita-te bine la cel fara prihana si priveste pe cel fara viclesug; caci omul de pace are parte de mostenitori.
40. Domnul ii ajuta si-i izbaveste; ii izbaveste de cei rai si-i scapa, pentru ca se incred in El. (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/37/)
sâmbătă, 26 octombrie 2013
Despre ... un alt fel de rasunet
„Problema pe care o au oamenii nu este că ţintesc prea sus şi eşuează, ci că ţintesc prea jos şi reuşesc.“
Michelangelo Buonarroti
Realitatea cotidiana a citatului de mai sus mi-a fost data de un material aparut pe Facebook si care spune, in titlu, "Majestate, suntem prosti!".
Insa nu aceasta aparitie media mi-a nascut gandurile de astazi, cu toate ca ea ne arata, cu adevarat, masura ireparabila a ratarii, sau ratarilor, noastre ca popor si natiune (pe un post tv s-a facut, recent, foarte interesant, diferentierea si clarificarea acestora doua). Cei interesati o pot gasi aici: http://www.expresmagazin.ro/majestate-suntem-prosti/.
Gandurile de astazi s-au nascut in urma unei stiri media de ieri, prin care eram informati ca intr-un anume municipiu, anume conducatori auto si-au etalat anume "cunostinte ale noului cod rutier" prin agresarea "impertinentilor" care au avut curajul sa traverseze corect, pe "zebra", in timp ce ei n-au auzit de "cedeaza trecerea" si nici de sanctiunile prevazute de noul document reglementativ. Culmea, Politia nu a luat nici o masura pentru ca, chipurile, agresatii nu au facut reclamatie.
Si aici mi s-a parut mie ca suntem intr-o continua vrie birocratico-organizatorica de sorginte mioritico-pseudodemocrata.
Pai e nevoie de reclamatii cand camere de luat vederi iti arata clar, cu subiect si predicat, ca autorii n-au nici in clin nici in maneca cu respectarea legii? Este nevoie de asa ceva cand Codul Rutier este mai mult decat clar? Sau e vorba de altceva.
Si mi-am raspuns, singur, cu acea butada pe care o cunoastem cu totii, inca de pe vremea "cealalta": "Legea este o barieră peste care sar dulăii, pe sub care trec cățeii și în fața căreia se opresc numai boii". Doar traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.
Revenit, deci, pe Pamant si in Romania, mi-am dat seama ca nimic nu se va putea schimba "in tara asta prost facuta" din cauza ca cei pusi sa o administreze, sa-i legifereze si sa-i apare interesele vor tinti, mereu, numai in jos, mai ales spre buzunarele lor proprii.
De aceea sunt de acord cu aparitia evidentiata mai sus si sugerata spre analiza. Nu stiu, insa, cati o recunosc caci si acestia, putinii, au uitat ca si ei, si eu, am avut o vina la perpetuarea unei stari care ne-a adus in acest "hal". Am tintit prea jos.
Norocul meu este ca am gasit, asa cum sugeram si cu alta ocazie, un remediu.
Il reamintesc, cu unul din raspunsuri. Este Cartea Cartilor, Biblia sau Sfanta Scriptura care ne invata, in Psalmul 127:
Michelangelo Buonarroti
Realitatea cotidiana a citatului de mai sus mi-a fost data de un material aparut pe Facebook si care spune, in titlu, "Majestate, suntem prosti!".
Insa nu aceasta aparitie media mi-a nascut gandurile de astazi, cu toate ca ea ne arata, cu adevarat, masura ireparabila a ratarii, sau ratarilor, noastre ca popor si natiune (pe un post tv s-a facut, recent, foarte interesant, diferentierea si clarificarea acestora doua). Cei interesati o pot gasi aici: http://www.expresmagazin.ro/majestate-suntem-prosti/.
Gandurile de astazi s-au nascut in urma unei stiri media de ieri, prin care eram informati ca intr-un anume municipiu, anume conducatori auto si-au etalat anume "cunostinte ale noului cod rutier" prin agresarea "impertinentilor" care au avut curajul sa traverseze corect, pe "zebra", in timp ce ei n-au auzit de "cedeaza trecerea" si nici de sanctiunile prevazute de noul document reglementativ. Culmea, Politia nu a luat nici o masura pentru ca, chipurile, agresatii nu au facut reclamatie.
Si aici mi s-a parut mie ca suntem intr-o continua vrie birocratico-organizatorica de sorginte mioritico-pseudodemocrata.
Pai e nevoie de reclamatii cand camere de luat vederi iti arata clar, cu subiect si predicat, ca autorii n-au nici in clin nici in maneca cu respectarea legii? Este nevoie de asa ceva cand Codul Rutier este mai mult decat clar? Sau e vorba de altceva.
Si mi-am raspuns, singur, cu acea butada pe care o cunoastem cu totii, inca de pe vremea "cealalta": "Legea este o barieră peste care sar dulăii, pe sub care trec cățeii și în fața căreia se opresc numai boii". Doar traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.
Revenit, deci, pe Pamant si in Romania, mi-am dat seama ca nimic nu se va putea schimba "in tara asta prost facuta" din cauza ca cei pusi sa o administreze, sa-i legifereze si sa-i apare interesele vor tinti, mereu, numai in jos, mai ales spre buzunarele lor proprii.
De aceea sunt de acord cu aparitia evidentiata mai sus si sugerata spre analiza. Nu stiu, insa, cati o recunosc caci si acestia, putinii, au uitat ca si ei, si eu, am avut o vina la perpetuarea unei stari care ne-a adus in acest "hal". Am tintit prea jos.
Norocul meu este ca am gasit, asa cum sugeram si cu alta ocazie, un remediu.
Il reamintesc, cu unul din raspunsuri. Este Cartea Cartilor, Biblia sau Sfanta Scriptura care ne invata, in Psalmul 127:
(O cantare a treptelor. Un psalm al lui Solomon.)
1.Daca nu zideste Domnul o casa, degeaba lucreaza cei ce o zidesc; daca nu pazeste Domnul o cetate, degeaba vegheaza cel ce o pazeste.
2. Degeaba va sculati de dimineata si va culcati tarziu, ca sa mancati o paine castigata cu durere; caci preaiubitilor Lui El le da paine ca in somn.
5. Ferice de omul care isi umple tolba de sageti cu ei! Caci ei nu vor ramane de rusine cand vor vorbi cu vrajmasii lor la poarta. http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/127/
Pentru un alt fel de rasunet. Sau de desteptare a romanilor!
vineri, 25 octombrie 2013
Ganduri pentru ... sarbatoare
Prea multe cuvinte nu cred ca se pot spune astazi, in aceasta zi aniversara cu dublu continut. Cautand in mine insumi, adica in gandurile mele, mi-am amintit o minunata melodie pe care o redau, prin copy-paste , atat pentru cei de aproape cat si pentru cei de departe ((http://www.resursecrestine.ro/cantece/1929/domnul-pacii-sa-fie-cu-tine):
Domnul pacii sa fie cu tine
In furtuna sau zile senine!
Din potirul divin sa-ti dea pace din plin!
Harul Lui, pacea Lui peste tine.
Domnul vietii cu tine sa fie
Dimineata si-n noapte tarzie!
Din izvorul divin sa-ti dea viata din plin!
Viata Lui, viata Lui pe vecie!
Domnul milei te aiba in paza
In racoare si-n calda amiaza,
Ca pe drumul divin sa-I simti mila din plin!
Mila Lui, mila Lui vesnic treaza!
Domnul slavei ti-ajute intruna
Cand mugeste sau tace furtuna,
Iar in raiul divin sa-ti dea slava din plin!
Slava Lui, slava Lui ti-e cununa!
La multi ani, Mejestate!
La multi ani, Armata Romana!
Domnul pacii sa fie cu tine
In furtuna sau zile senine!
Din potirul divin sa-ti dea pace din plin!
Harul Lui, pacea Lui peste tine.
Domnul vietii cu tine sa fie
Dimineata si-n noapte tarzie!
Din izvorul divin sa-ti dea viata din plin!
Viata Lui, viata Lui pe vecie!
Domnul milei te aiba in paza
In racoare si-n calda amiaza,
Ca pe drumul divin sa-I simti mila din plin!
Mila Lui, mila Lui vesnic treaza!
Domnul slavei ti-ajute intruna
Cand mugeste sau tace furtuna,
Iar in raiul divin sa-ti dea slava din plin!
Slava Lui, slava Lui ti-e cununa!
La multi ani, Mejestate!
La multi ani, Armata Romana!
miercuri, 23 octombrie 2013
Despre ... un remediu
De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre.
Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate mă izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mă gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.
De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si mă duce-un gând
Spre locuintele lacustre.
Desi, paradoxal, este un timp superb de toama cu un soare binevoitor, strofa a treia a "Lacustrei" bacoviene defineste, mai bine ca oricand starea pe care o resimt, cu siguranta, majoritatea compatriotilor mei. Si cum sa nu fie asa cand, cu toata vremea superba, in existenta si sufletele noastre ploua continuu cu neimpliniri, nerealizari, minciuni sau manipulari?
Un gol istoric se intinde, de mai bine de douazeci de ani, peste destinul blestemat al acestui popor care a ajuns sa priveasca neputincios cum i se scurg toate visele "de bine" cu care a fost momit intr-un decembrie mai mult decat tot bacovian pentru ... nimic bun ... care sa compenseze pierderea pricinuita de interesele meschine care, asemenea ploii diluviene prabusesc "pilotii" unui trai decent, pe care-l speram dar care nu mai vine.
Nu ca as face o analiza pesimista a poeziei dar ascultand, pe un post tv, cum un intemnitat are grija de niste copii urgisiti de soarta, cum o printesa "de Hohenzollern" de arata cat de departe suntem de democratiile adevarate si civilizate (mai ales din perspectiva identificarii nostre cu niste abrutizati si inumani chinuitori de animale) dar si cum un roman a ajuns erou in Irlanda, "ma duce-un gand" spre ceea ce puteam fi dar nu suntem.
Caci degeaba Premierul joaca baschet cu vestitul Muresan si da mana cu inalti demnitari americani, degeaba al doilea om in stat este de acord cu una dar contesta alta, legat de bogatiile aceste natii atat cat mai are ea, degeaba opozitia ridica pretentii de stabilitate printr-un purtator de cuvant care, si el, acum este intr-o tabara iar maine in alta, cand pe tot timpul celor aproape opt ani de guvernare nu a facut decat sa ingroape poporul pentru binele "stipendiatilor" portocalii si, din pacate, nu degeaba "masina de manipulat" dintr-o institutie emblematica a statului nu se mai opreste din denigrari, insinuari, diversiuni&co. Toate ne directioneaza spre "locuintele lacustre" de care, fatidic dar mioritic, in acelasi timp, nu ne putem rupe.
Aici este tot interesul si schepsisul.
Puteam fi ceva, dar nu suntem pentru ca EI, responsabilii nostri iresponsabili nu fac altceva decat sa ne aduca aminte ce am fost odata dar sa nu miste un deget spre ceea ce am putea fi.
Simpla butonare a canalelor media spune totul. De la modul cum, legislativ, se tergiverseaza tot ceea ce ar fi putut sa ne ridice la nivelul unor democratii normale, autentice, dar nu o face din motive demne de "epoca caragiale" si pana la modul in care, local, baronii de toate culorile isi demonstreaza cu ostentatie puterea aberanta si anormala, totul ne arata ca ne invartim in jurul cozii si bajbaim debusolati spre inapoi, intr-un intuneric care nu se mai termina, in timp ce democratiile adevarate inainteaza, chiar daca globalizarea ar putea sa afecteze principiile pe care, inca, le promoveaza.
De aceea, poate mai trist decat ar trebui, gandurile de astazi ma intorc la lacustrul exprimat artistic de cel mai important poet simbolist roman.
Doar ca realitatea este mai mult decat simbolista. Este cruda si lugubra. In conformitate cu cotidianul pe care-l suportam.
Exista, insa, un remediu si pentru aceast cotidian. Doar ca el, desi la indemana, este total ignorat, dezavuat, ridiculizat. De aceeasi responsabili iresponsabili care, nefericit, numai la acesta nu se gandesc.
Iata-l:
Aud materia plingind...
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre.
Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate mă izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mă gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.
De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si mă duce-un gând
Spre locuintele lacustre.
Desi, paradoxal, este un timp superb de toama cu un soare binevoitor, strofa a treia a "Lacustrei" bacoviene defineste, mai bine ca oricand starea pe care o resimt, cu siguranta, majoritatea compatriotilor mei. Si cum sa nu fie asa cand, cu toata vremea superba, in existenta si sufletele noastre ploua continuu cu neimpliniri, nerealizari, minciuni sau manipulari?
Un gol istoric se intinde, de mai bine de douazeci de ani, peste destinul blestemat al acestui popor care a ajuns sa priveasca neputincios cum i se scurg toate visele "de bine" cu care a fost momit intr-un decembrie mai mult decat tot bacovian pentru ... nimic bun ... care sa compenseze pierderea pricinuita de interesele meschine care, asemenea ploii diluviene prabusesc "pilotii" unui trai decent, pe care-l speram dar care nu mai vine.
Nu ca as face o analiza pesimista a poeziei dar ascultand, pe un post tv, cum un intemnitat are grija de niste copii urgisiti de soarta, cum o printesa "de Hohenzollern" de arata cat de departe suntem de democratiile adevarate si civilizate (mai ales din perspectiva identificarii nostre cu niste abrutizati si inumani chinuitori de animale) dar si cum un roman a ajuns erou in Irlanda, "ma duce-un gand" spre ceea ce puteam fi dar nu suntem.
Caci degeaba Premierul joaca baschet cu vestitul Muresan si da mana cu inalti demnitari americani, degeaba al doilea om in stat este de acord cu una dar contesta alta, legat de bogatiile aceste natii atat cat mai are ea, degeaba opozitia ridica pretentii de stabilitate printr-un purtator de cuvant care, si el, acum este intr-o tabara iar maine in alta, cand pe tot timpul celor aproape opt ani de guvernare nu a facut decat sa ingroape poporul pentru binele "stipendiatilor" portocalii si, din pacate, nu degeaba "masina de manipulat" dintr-o institutie emblematica a statului nu se mai opreste din denigrari, insinuari, diversiuni&co. Toate ne directioneaza spre "locuintele lacustre" de care, fatidic dar mioritic, in acelasi timp, nu ne putem rupe.
Aici este tot interesul si schepsisul.
Puteam fi ceva, dar nu suntem pentru ca EI, responsabilii nostri iresponsabili nu fac altceva decat sa ne aduca aminte ce am fost odata dar sa nu miste un deget spre ceea ce am putea fi.
Simpla butonare a canalelor media spune totul. De la modul cum, legislativ, se tergiverseaza tot ceea ce ar fi putut sa ne ridice la nivelul unor democratii normale, autentice, dar nu o face din motive demne de "epoca caragiale" si pana la modul in care, local, baronii de toate culorile isi demonstreaza cu ostentatie puterea aberanta si anormala, totul ne arata ca ne invartim in jurul cozii si bajbaim debusolati spre inapoi, intr-un intuneric care nu se mai termina, in timp ce democratiile adevarate inainteaza, chiar daca globalizarea ar putea sa afecteze principiile pe care, inca, le promoveaza.
De aceea, poate mai trist decat ar trebui, gandurile de astazi ma intorc la lacustrul exprimat artistic de cel mai important poet simbolist roman.
Doar ca realitatea este mai mult decat simbolista. Este cruda si lugubra. In conformitate cu cotidianul pe care-l suportam.
Exista, insa, un remediu si pentru aceast cotidian. Doar ca el, desi la indemana, este total ignorat, dezavuat, ridiculizat. De aceeasi responsabili iresponsabili care, nefericit, numai la acesta nu se gandesc.
Iata-l:
"9. De fapt: "Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nicio marturisire mincinoasa, sa nu poftesti" si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."
11. Si aceasta cu atat mai mult, cu cat stiti in ce imprejurari ne aflam: este ceasul sa va treziti in sfarsit din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut.
12. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sa ne dezbracam, dar, de faptele intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii.
13. Sa traim frumos, ca in timpul zilei, nu in chefuri si in betii; nu in curvii si in fapte de rusine; nu in certuri si in pizma;
14. ci imbracati-va in Domnul Isus Hristos si nu purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa-i treziti poftele."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/romani/13/)
Remediu adevarat, pur, nemanipulant dar cu implicatii majore asupra oricarei "intreprinderi". Materiale si, in special, spirituale.
marți, 22 octombrie 2013
Despre ... viziune
"Grecia e un adversar puternic, bine organizat, care joaca pe puncte. Reusesc aproape de fiecare data sa castige. Noi plecam cu sansa a doua. E clar acest lucru, chiar daca i-am invins in amical."(http://www.ziare.com/nationala-romaniei/victor-piturca/piturca-declaratie-surprinzatoare-despre-barajul-cu-grecia)
Nu sunt un impatimit al fotbalului. Prefer snooker. Asta, insa, nu ma impiedica sa apreciez frumoasa realizare a tenismenei noastre, Simona Halep ca si pe acelea ale tuturor sportivilor nostri, care duc "Tricolorul" dincolo de granite. Si sa recunosc atasamentul lor fata de o cauza superioara. Nu degeaba deviza Jocurilor Olimpice este "Citius, Altius, Fortius".
Ori, tocmai plecand de la aceasta deviza si ascultand ieri, dupa tragerea la sorti a barajului pentru "Mondialul de la Rio" pozitia antrenorului nostru am ramas pe ganduri, profund dezamagit.
Dom'le, mi-am zis, ca antrenor si pregatitor are dreptate, suntem pe pozitii de egalitate, sansele sunt "fifty-fifty". Dar oare este normal ca tu, cap luminat si strateg sa pleci intr-o competitie cu sansa a doua? Daca nu strategic, e normal psihologic sa nu le dai tu, conducatorul, aripi oamenilor tai? Adica sa-i "dinamitezi" din start cu o pozitie mai mult decat defetista?
Apoi mi-am adus aminte ca de peste douazeci de ani asa procedam noi, in toate domeniile. Nu avem nici o sansa in confruntarea cu lumea. Si asa s-a decis, politic:
Ce ne trebuie flota? Am facut-o varza, inexistenta.
Ce ne trebuie industrie? Am facut-o dolari si euro din vanzarea fierului vechi.
Ce ne trebuie agricultura? Am "lichidat-o" impreuna cu C.A.P.-urile.
Ce ne trebuie sanatate? Am dat-o pe "ingropaciune", ca solutie finala pentru cresterea bugetului.
Ce ne trebuie invatamant? "Desteptii" nostri pot studia si peste hotare.
Ce ne trebuie armata? Are cine sa ne tina sub "protectie" multinationala.
Ce ne trebuie ... dar ma opresc.
Nimic din ce trebuia realizat, ca potentiala forta de contracarare a influentelor externe, nu a fost realizat pentru natiune si popor ci pentru interese personale, de partid. Pentru ca, din pacate, defetismul nostru mioritic i-a determinat pe responsabilii nostri iresponsabili sa procedeze, postdecembrist, asa cum a declarat antenorul nationalei, ieri.
Toate astea pentru ca, nu-i asa, noi am fost invatati ca suntem, din pacate, pe locul doi intotdeauna. Sau am fost manipulati, prin mecanisme bine studiate, sa ni se inoculeze aceasta defetista strategie. Si asta in problemele majore, nu in exceptiile care, conform sloganului, confirma regula.
Sa ma mai intreb cine este de vina?
Nu mai conteaza acum, cand in plina campanie de declaratii controversate ale puterii imi dau seama ca si anul trecut, cand lumea jubila pentru "schimbarea" facuta, cei care au initiat-o plecau, de fapt, la lupta cu un handicap: se considerau, ca un adevarat "outsider", invinsi din start.
Si am vazut, cu totii, unde s-a ajuns. Eu, cel putin, m-am convins.
In aceasta stare de "lasa-ma sa te las", nu pot uita un indemn (chiar daca este lasat intr-un alt context):
Nu sunt un impatimit al fotbalului. Prefer snooker. Asta, insa, nu ma impiedica sa apreciez frumoasa realizare a tenismenei noastre, Simona Halep ca si pe acelea ale tuturor sportivilor nostri, care duc "Tricolorul" dincolo de granite. Si sa recunosc atasamentul lor fata de o cauza superioara. Nu degeaba deviza Jocurilor Olimpice este "Citius, Altius, Fortius".
Ori, tocmai plecand de la aceasta deviza si ascultand ieri, dupa tragerea la sorti a barajului pentru "Mondialul de la Rio" pozitia antrenorului nostru am ramas pe ganduri, profund dezamagit.
Dom'le, mi-am zis, ca antrenor si pregatitor are dreptate, suntem pe pozitii de egalitate, sansele sunt "fifty-fifty". Dar oare este normal ca tu, cap luminat si strateg sa pleci intr-o competitie cu sansa a doua? Daca nu strategic, e normal psihologic sa nu le dai tu, conducatorul, aripi oamenilor tai? Adica sa-i "dinamitezi" din start cu o pozitie mai mult decat defetista?
Apoi mi-am adus aminte ca de peste douazeci de ani asa procedam noi, in toate domeniile. Nu avem nici o sansa in confruntarea cu lumea. Si asa s-a decis, politic:
Ce ne trebuie flota? Am facut-o varza, inexistenta.
Ce ne trebuie industrie? Am facut-o dolari si euro din vanzarea fierului vechi.
Ce ne trebuie agricultura? Am "lichidat-o" impreuna cu C.A.P.-urile.
Ce ne trebuie sanatate? Am dat-o pe "ingropaciune", ca solutie finala pentru cresterea bugetului.
Ce ne trebuie invatamant? "Desteptii" nostri pot studia si peste hotare.
Ce ne trebuie armata? Are cine sa ne tina sub "protectie" multinationala.
Ce ne trebuie ... dar ma opresc.
Nimic din ce trebuia realizat, ca potentiala forta de contracarare a influentelor externe, nu a fost realizat pentru natiune si popor ci pentru interese personale, de partid. Pentru ca, din pacate, defetismul nostru mioritic i-a determinat pe responsabilii nostri iresponsabili sa procedeze, postdecembrist, asa cum a declarat antenorul nationalei, ieri.
Toate astea pentru ca, nu-i asa, noi am fost invatati ca suntem, din pacate, pe locul doi intotdeauna. Sau am fost manipulati, prin mecanisme bine studiate, sa ni se inoculeze aceasta defetista strategie. Si asta in problemele majore, nu in exceptiile care, conform sloganului, confirma regula.
Sa ma mai intreb cine este de vina?
Nu mai conteaza acum, cand in plina campanie de declaratii controversate ale puterii imi dau seama ca si anul trecut, cand lumea jubila pentru "schimbarea" facuta, cei care au initiat-o plecau, de fapt, la lupta cu un handicap: se considerau, ca un adevarat "outsider", invinsi din start.
Si am vazut, cu totii, unde s-a ajuns. Eu, cel putin, m-am convins.
In aceasta stare de "lasa-ma sa te las", nu pot uita un indemn (chiar daca este lasat intr-un alt context):
"7. Cereti, si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti, si vi se va deschide.
8. Caci oricine cere capata; cine cauta gaseste; si celui ce bate i se deschide." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/7/)
Cu toate ca este putin probabil ca aventurosul nostru antrenor sa-l cunoasca pentru viziunea cu care urmeaza sa-si pregateasca "baietii".
duminică, 20 octombrie 2013
Despre ... putin pentru mult
"Nu sunt destept, dar cand privesc in jur prind curaj."
Pare neverosimil acest citat astazi? Nu cred ci, din contra, pare a ne da un imbold si mai mare pentru o introspectie mai mult decat serioasa in noi insine, ca natie si popor beneficiari al unei existente bimilenare, cum ne place sa ne autodefinim. Iar daca mai adaugam si pretentia noastra de "crestini de mai bine de doua mii de ani", butada sagalnicului Nica a lui Stefan a Petrii poate avea conotatii mult mai adanci decat ne inchipuim.
Sau imi inchipui eu, tinand cont de toata brambureala socio-politica din ultimele zile zguduite de o golaneala mai mult decat iresponsabila.
Tocmai de aceea astazi ma gandesc la un avertisment aproape multimilenar care ar trebui sa ne dea curaj sa privim cu mai mare atentie la "tot ce misca-n tara asta" si sa ne faca, cu adevarat, mai destepti chiar daca ne place sa ne consideram asa dar, din pacate, fara a avea o baza reala.
"1. In vremea aceea au venit unii si au istorisit lui Isus ce se intamplase unor galileeni, al caror sange il amestecase Pilat cu jertfele lor.
Pare neverosimil acest citat astazi? Nu cred ci, din contra, pare a ne da un imbold si mai mare pentru o introspectie mai mult decat serioasa in noi insine, ca natie si popor beneficiari al unei existente bimilenare, cum ne place sa ne autodefinim. Iar daca mai adaugam si pretentia noastra de "crestini de mai bine de doua mii de ani", butada sagalnicului Nica a lui Stefan a Petrii poate avea conotatii mult mai adanci decat ne inchipuim.
Sau imi inchipui eu, tinand cont de toata brambureala socio-politica din ultimele zile zguduite de o golaneala mai mult decat iresponsabila.
Tocmai de aceea astazi ma gandesc la un avertisment aproape multimilenar care ar trebui sa ne dea curaj sa privim cu mai mare atentie la "tot ce misca-n tara asta" si sa ne faca, cu adevarat, mai destepti chiar daca ne place sa ne consideram asa dar, din pacate, fara a avea o baza reala.
"1. In vremea aceea au venit unii si au istorisit lui Isus ce se intamplase unor galileeni, al caror sange il amestecase Pilat cu jertfele lor.
2. "Credeti voi", le-a raspuns Isus, "ca acesti galileeni au fost mai pacatosi decat toti ceilalti galileeni, pentru ca au patit astfel?
4. Sau acei optsprezece insi, peste care a cazut turnul din Siloam si i-a omorat, credeti ca au fost mai pacatosi decat toti ceilalti oameni care locuiau in Ierusalim?
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/luca/13/)
Un gand scurt, pentru o meditatie mare si profunda. De duminica!
sâmbătă, 19 octombrie 2013
Despre ... nevoia de vindecare
Intrat-a o boala in lume,
fara obraz, fara nume.
Faptura e? Sau numai vant e?
N-are nimenea grai s-o descante.
Bolnav e omul, bolnava piatra,
se stinge pomul, se sfarma vatra.
Negrul argint, lutul jalnic si grav
sunt aur scazut si bolnav.
Piezise cad lacrimi din veac.
Invoc cu semne uitare si leac. (Boala de Lucian Blaga)
si
Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea fiintei mele.
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care pâna atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc în fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât si am iubit, am învatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gândit,
Am fost bun si-am fost frumos...
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am îmbolnavit de moarte
Într-o zi
Când m-am nascut. (Boala de Marin Sorescu)
Doua poezii, acelasi subiect. Doua societati, aceeasi realitate. Dar doar o stare pentru o natiune.
Nu ca alte natii nu trec prin aceeasi contemporana boala dar la noi, tragico-comic, este ceva caracteristic mai ales pentru o democratie despre care putem cu tarie afirma, asemenea marelui nostru poet "azi o vedem si nu e" (sau poate "azi o vedem si-n U.E.")
Si cum sa nu fie asa cand toata media, de multi ani buni, prezinta incontestabile dovezi de neseriozitate politica si nu numai, realitatea demonstreaza incompatibilitati socante, documentele prezinta "spete" incalificabile si, cu uimire, observi ca ... nu se intampla nimic.
Uimirea este cu atat mai mare cu cat apar tot mai multe date si detalii despre imixtiuni si omisiuni, abuzuri si speculatii samd dar minic, absolut nimic nu-i poate zdruncina pe EI, cei care nu numai le accepta si le sustin dar le si acopera. Nimic nu demonstreaza, astfel, ca traim intr-o societate libera, democrata, responsabila.
Cu gandurile la ultimele aparitii de pe blogurile pe care le urmaresc conatant, imi dau seama ca problema este mult mai grava, cancerul politic care ne macina neputand fi eradicat nici de chimioterapia societatii civile si nici de interventia chirurgicala a democratiilor originale.
Sa nu mai fie nici o sansa? Nu cred. Sunt convins ca mai exista una, dar este inchisa, asa cum in mitologie, dupa eliberarea tuturor relelor pe pamant, iresponsabilii au blocat tocmai eliberarea sperantei.
Aceasta singura sansa, cred eu, este legata de vindecarea noastra si insemna o intoarcere la tot ce am "ratat" dupa acel decembrie insangerat, la singurul exemplu pe care ar trebui sa-l urmam, exemplul lectiei Invatatorului care, intre altele, spune:
"13. Voi sunteti sarea pamantului. Dar daca sarea isi pierde gustul, prin ce isi va capata iarasi puterea de a sara? Atunci nu mai este buna la nimic decat sa fie lepadata afara si calcata in picioare de oameni.
fara obraz, fara nume.
Faptura e? Sau numai vant e?
N-are nimenea grai s-o descante.
Bolnav e omul, bolnava piatra,
se stinge pomul, se sfarma vatra.
Negrul argint, lutul jalnic si grav
sunt aur scazut si bolnav.
Piezise cad lacrimi din veac.
Invoc cu semne uitare si leac. (Boala de Lucian Blaga)
si
Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea fiintei mele.
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care pâna atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc în fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât si am iubit, am învatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gândit,
Am fost bun si-am fost frumos...
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am îmbolnavit de moarte
Într-o zi
Când m-am nascut. (Boala de Marin Sorescu)
Doua poezii, acelasi subiect. Doua societati, aceeasi realitate. Dar doar o stare pentru o natiune.
Nu ca alte natii nu trec prin aceeasi contemporana boala dar la noi, tragico-comic, este ceva caracteristic mai ales pentru o democratie despre care putem cu tarie afirma, asemenea marelui nostru poet "azi o vedem si nu e" (sau poate "azi o vedem si-n U.E.")
Si cum sa nu fie asa cand toata media, de multi ani buni, prezinta incontestabile dovezi de neseriozitate politica si nu numai, realitatea demonstreaza incompatibilitati socante, documentele prezinta "spete" incalificabile si, cu uimire, observi ca ... nu se intampla nimic.
Uimirea este cu atat mai mare cu cat apar tot mai multe date si detalii despre imixtiuni si omisiuni, abuzuri si speculatii samd dar minic, absolut nimic nu-i poate zdruncina pe EI, cei care nu numai le accepta si le sustin dar le si acopera. Nimic nu demonstreaza, astfel, ca traim intr-o societate libera, democrata, responsabila.
Cu gandurile la ultimele aparitii de pe blogurile pe care le urmaresc conatant, imi dau seama ca problema este mult mai grava, cancerul politic care ne macina neputand fi eradicat nici de chimioterapia societatii civile si nici de interventia chirurgicala a democratiilor originale.
Sa nu mai fie nici o sansa? Nu cred. Sunt convins ca mai exista una, dar este inchisa, asa cum in mitologie, dupa eliberarea tuturor relelor pe pamant, iresponsabilii au blocat tocmai eliberarea sperantei.
Aceasta singura sansa, cred eu, este legata de vindecarea noastra si insemna o intoarcere la tot ce am "ratat" dupa acel decembrie insangerat, la singurul exemplu pe care ar trebui sa-l urmam, exemplul lectiei Invatatorului care, intre altele, spune:
"13. Voi sunteti sarea pamantului. Dar daca sarea isi pierde gustul, prin ce isi va capata iarasi puterea de a sara? Atunci nu mai este buna la nimic decat sa fie lepadata afara si calcata in picioare de oameni.
15. Si oamenii n-aprind lumina ca s-o puna sub obroc, ci o pun in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa.
16. Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune si sa slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/5/)
Ca sa ne demonstram sanatatea. Si trupeasca si sufleteasca!
joi, 17 octombrie 2013
Despre ... o ALTA abordare
„Nu da cu piciorul în cel nefericit, căci soarta este comună tuturor.“
Menandru (n. aprox. 342 – d. 291 î.Hr.) a fost un poet dramatic grec și principalul reprezentant al comediei noi (a cărei perioadă cuprinde aproximativ intervalul 336 – 250 î.Hr.).
Astazi, mai mult ca oricand, voi lasa sa vorbeasca intelepciunea unei minti profectice care, cu mult inainte de "producere", a avut curajul sa faca cunoscut necunoscutul. Si prin aceasta sa creeze ceea ce, gandesc eu, inseamna exemplul Adevarat.
Da, la exemple m-am oprit cu gandurile mele dupa ce ieri, butonand, am urmarit un serial interesant, "Istoria terorismului" si intr-o emisiune tabloida, pozitia unei familii luata in vizor tocmai pentru a demonstra incapacitatea noastra organizatorico-analitica.
Pe scurt, foarte pe scurt pentru ca vreau sa las sa vorbeasca Esenta, serialul prezenta adevarul despre o persoana mult clamata si in democratia noastra, mai ales pentru spiritul sau revolutionar realitatea demonstrand cu acte, fapte si documente, adica cu subiect si predicat, ca respectivul a fost un terorist sangeros, temut si contestat nu doar de dusmani ci si de conationali, parteneri si prieteni. Nu-i redau numele deoarece nu merita cu toate ca, pe dulcele nostru plai mioritic, cel putin doi importanti lideri politici il au ca exemplu.
Luarea in vizor a familiei sus-mentionate, o adevarata "gaselnita" pentru media tabloida dar caracteristica statutului nostru de balcanici mi-a confirmat, inca odata, ineptul heirupism bugetar care ne dirijeaza socialul si asa subrezit si nonvaloarea CV-urilor pline de studii si doctorate fara esenta. Si cum altfel pot interpreta acerba dorinta de dreptate manifestata fata de un nefericit care a avut curajul sa-si recunoasca greselile facute intr-un moment de cumpana al existentei sale? Geme tara de parinti iresponsabili si abrutizanti fara ca cei in drept sa miste un deget ca acum, gasind marele exemplu care trebuie dat, toti sa sara si sa dea cu piciorul in nefericitul care a fost pe buza prapastiei. Halal exemplu, halal democratie, halal competente!
Of, i-ar m-am intins si nu asta am urmarit.
Gandindu-ma la cele doua "spete" media dar si la multele altele, bine ascunse sub masca "personalitatii" cum le place LOR sa se autointituleze, mi-am dat seama cat de departe suntem de acel Exemplu care a fost in stare sa-i faca pe urmasii Lui sa se comporte in asemenea mod incat sa se spuna despre ei "
"Oamenii acestia, care au rascolit lumea". (Faptele Apostolilor 17.6)
Si pentru ca este timpul maditatiei si pentru ca suntem inzestrati cu gandire si ratiune, ce bine ar fi daca si EI, alesii si numitii nostri si-ar lua ca exemplu nimic altceva decat Exemplul Suprem din aceeasi Carte pe care tot voteaza atunci cand sunt investiti (ca si la ultima, nu?) si nu s-ar mai lauda cu toti ...si toate ...
Ca cel din "lectia" de mai jos
"1. Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului?
2. El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumusete, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa.
Menandru (n. aprox. 342 – d. 291 î.Hr.) a fost un poet dramatic grec și principalul reprezentant al comediei noi (a cărei perioadă cuprinde aproximativ intervalul 336 – 250 î.Hr.).
Astazi, mai mult ca oricand, voi lasa sa vorbeasca intelepciunea unei minti profectice care, cu mult inainte de "producere", a avut curajul sa faca cunoscut necunoscutul. Si prin aceasta sa creeze ceea ce, gandesc eu, inseamna exemplul Adevarat.
Da, la exemple m-am oprit cu gandurile mele dupa ce ieri, butonand, am urmarit un serial interesant, "Istoria terorismului" si intr-o emisiune tabloida, pozitia unei familii luata in vizor tocmai pentru a demonstra incapacitatea noastra organizatorico-analitica.
Pe scurt, foarte pe scurt pentru ca vreau sa las sa vorbeasca Esenta, serialul prezenta adevarul despre o persoana mult clamata si in democratia noastra, mai ales pentru spiritul sau revolutionar realitatea demonstrand cu acte, fapte si documente, adica cu subiect si predicat, ca respectivul a fost un terorist sangeros, temut si contestat nu doar de dusmani ci si de conationali, parteneri si prieteni. Nu-i redau numele deoarece nu merita cu toate ca, pe dulcele nostru plai mioritic, cel putin doi importanti lideri politici il au ca exemplu.
Luarea in vizor a familiei sus-mentionate, o adevarata "gaselnita" pentru media tabloida dar caracteristica statutului nostru de balcanici mi-a confirmat, inca odata, ineptul heirupism bugetar care ne dirijeaza socialul si asa subrezit si nonvaloarea CV-urilor pline de studii si doctorate fara esenta. Si cum altfel pot interpreta acerba dorinta de dreptate manifestata fata de un nefericit care a avut curajul sa-si recunoasca greselile facute intr-un moment de cumpana al existentei sale? Geme tara de parinti iresponsabili si abrutizanti fara ca cei in drept sa miste un deget ca acum, gasind marele exemplu care trebuie dat, toti sa sara si sa dea cu piciorul in nefericitul care a fost pe buza prapastiei. Halal exemplu, halal democratie, halal competente!
Of, i-ar m-am intins si nu asta am urmarit.
Gandindu-ma la cele doua "spete" media dar si la multele altele, bine ascunse sub masca "personalitatii" cum le place LOR sa se autointituleze, mi-am dat seama cat de departe suntem de acel Exemplu care a fost in stare sa-i faca pe urmasii Lui sa se comporte in asemenea mod incat sa se spuna despre ei "
"Oamenii acestia, care au rascolit lumea". (Faptele Apostolilor 17.6)
Si pentru ca este timpul maditatiei si pentru ca suntem inzestrati cu gandire si ratiune, ce bine ar fi daca si EI, alesii si numitii nostri si-ar lua ca exemplu nimic altceva decat Exemplul Suprem din aceeasi Carte pe care tot voteaza atunci cand sunt investiti (ca si la ultima, nu?) si nu s-ar mai lauda cu toti ...si toate ...
Ca cel din "lectia" de mai jos
"1. Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului?
2. El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumusete, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa.
3. Dispretuit si parasit de oameni, Om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit, ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama.
4. Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.
5. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.
6. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.
7. Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8. El a fost luat prin apasare si judecata. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu?
9. Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui, la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire si nu se gasise niciun viclesug in gura Lui.
10. Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta… Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/isaia/53/)
Nu este interesanta o asemenea abordare?
Nu este interesanta o asemenea abordare?
miercuri, 16 octombrie 2013
Despre ... comorile noastre
„Dezvaţă-te să respecţi faţada până ce n-ai văzut interiorul.“- Tudor Arghezi
Multe ar fi de spus despre adevarul exprimat, mai sus, de unul dintre "autorii cei mai contestati din intreaga literatura romana." Chiar si asa considerat, astazi i-am preluat citatul deoarece, asa cum a fost, a avut curajul sa spuna ca "Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscant-am frumuseti si preturi noi". (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/testament.php)
Poate cineva sa se laude, aici si acum, ca a reusit sa faca asa ceva?
Pai ... dupa cum se prezinta cotidianul, autohton si planetar iar media, interna si internationala, titreaza, analizeaza si, din pacate, manipuleaza cu siguranta nu ci, din contra, viceversa.
Gandurile despre o asemenea "intorsatura" mi-au fost sugerate de doua stiri comentate in media si o constatare personala.
Incep cu cea externa caci, cu siguranta, produce furnicaturi si "infarcturi" pe mapamond si nu numai si priveste apropiata "apocalipsa financiara" americana. Acum, starea ca atare a finantelor americane nu o pot eu comenta caci au facut-o si o fac specialistii, unii chiar sugerand sa vina F.M.I.-ul. De ce, nu stiu. Dar intelegand pericolul care planeaza aupra planetei, ma gandesc ca ar putea macar sa-i traga de urechi pe cei care, dupa ce ne-au "binecuvantat" cu o criza financiara nascuta din nesatula lor vrere dupa "verzisori", acum sunt gata sa arunce, inca odata, in haos lumea.
Aici "intervine" problema mea, acel viceversa de care aminteam la inceput.
Pai cum sa fie O.K. finantele LOR cand bancherii, finantistii si toti "iluminatii" in ale manipularilor financiaro-economice vinovati de criza recenta si, inca, netrecuta au ramas, bine mersi, in functii cu aceleasi comisioane (sau chiar mai mari) si dau, incontinuare, lectii chiar daca s-au schimbat "polii" puterii politice?
Asa s-a produs acel viceversa. Intr-o normalitate relativa, socanta prin promisiuni electorale dar divergente, intre legislativ si executiv, America ne arata cum din frumuseti si preturi noi, adica ceea ce abia s-a reusit sa se stabilizeze intr-un secol atat de controversat, poate se poate ajunge, intr-o clipa la bube, mucegaiuri si noroi planetare. Caci, asa cum se analiza ieri la un post radio, fragilila stabilitate mondiala sta, aproape total, in stabilitatea hartiei verzi.
Cat de bine suna, astfel, citatul de inceput! Ca si butada "afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul".
Dar, mare-i Dumnezeu, Cel pus inclusiv pe acea hartie ("In God we trust")!.
Din pacate, pentru a doua stire nu pot incheia ca la prima, cu toate ca si aici tot Dumnezeu e mare. Dar, din pacate si gradina Lui e mare si ...
Ori tocmai aici e aici si se naste viceversa.
Se analizeaza, pe toate canalele media, afirmatia si prestatia liderului PNL in legatura cu modul "exemplar" de blocare a privatizarii CFR. Pentru ca nu sunt in masura sa-mi dau cu parerea, ma abtin de la orice analiza. Nu pot, insa, sa nu remarc acel viceversa care se naste din noua disonanta USL-ista, o alta "piatra de moara" la gatul acelei entitati in care oamenii si-au pus increderea.
Bubele, mucegaiul si noroiul pe care, acum si aici, pe dulcele plai mioritic si le vor arunca, cat de curand, opozitia si puterea in speta in cauza vor certifica tocmai citatul autorului poeziei "Testament" si vor confirma statutul de ... gaura neagra pe care, tot mai mult Romania si-l atrage din cauze multiple, una fiind si "normalitatea de fatada". Ingropand, din pacate, firavele frumuseti care pareau sa se nasca anul trecut, in primavara.
Aceste ganduri, poate incurcate, m-au urmarit in tura de ieri cand, reluindu-mi serviciul am stat de vorba cu o cunostinta, afectata la maxim de nenorocirile socio-politice care nu se mai termina. Exprimandu-mi si parerea personala mi-am permis sa punctez doua aspecte.
Mai intai, inabilitatea specialistilor nostri care, mergand continuu pe acceptarea salariului minim pe economie nu fac altceva decat sa submineze bugetul statului. Si e normal sa fie asa cand marea majoritate a angajatilor (nu cei multi, care lucreaza "la negru") sunt platiti in batjocura, datorita "darilor" colaterale care impovareaza angajatorul si-l fac insensibil atat fata de proprii lui angajati cat si de stat, in general (cu toata legislatia antiprotectie sociala permisiva).
Apoi (si aici, cu siguranta voi supara pe multi) modul inabil si inadecvat prin care pensionarilor li se permite sa lucreze si dupa castigarea acestui statut. La cate mii, zeci si sute de mii de someri tineri sunt in tara asta nu e normal ca respectivii sa se bucure de ceea ce, legal, li se cuvine dar sa lase loc si generatiilor urmatoare pentru afirmare? Nu ar trebui gasite acele metode, mijloace si cai care sa incurazeje munca tinerilor, in toate domeniile si sectoarele, chiar daca experienta lor lasa de dorit?
Ma opresc. Nu pentru ca nu vreau sa supar pe cineva. Parerea mea oricum nu conteaza in acest mare tavalug al anormalului devinit normal aici, in Romania.
Ma opresc pentru ca mi-am amintit de un avertisment care, trecand peste tot ceea ce am scris, ar trebui sa ne trezeasca la realitate pe toti mari si mici, saraci si bogati, lucratori si pensionari, politici sau apolitici. Avertisment legat, tocmai de ceea ce am spus pana acum:
Multe ar fi de spus despre adevarul exprimat, mai sus, de unul dintre "autorii cei mai contestati din intreaga literatura romana." Chiar si asa considerat, astazi i-am preluat citatul deoarece, asa cum a fost, a avut curajul sa spuna ca "Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscant-am frumuseti si preturi noi". (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/testament.php)
Poate cineva sa se laude, aici si acum, ca a reusit sa faca asa ceva?
Pai ... dupa cum se prezinta cotidianul, autohton si planetar iar media, interna si internationala, titreaza, analizeaza si, din pacate, manipuleaza cu siguranta nu ci, din contra, viceversa.
Gandurile despre o asemenea "intorsatura" mi-au fost sugerate de doua stiri comentate in media si o constatare personala.
Incep cu cea externa caci, cu siguranta, produce furnicaturi si "infarcturi" pe mapamond si nu numai si priveste apropiata "apocalipsa financiara" americana. Acum, starea ca atare a finantelor americane nu o pot eu comenta caci au facut-o si o fac specialistii, unii chiar sugerand sa vina F.M.I.-ul. De ce, nu stiu. Dar intelegand pericolul care planeaza aupra planetei, ma gandesc ca ar putea macar sa-i traga de urechi pe cei care, dupa ce ne-au "binecuvantat" cu o criza financiara nascuta din nesatula lor vrere dupa "verzisori", acum sunt gata sa arunce, inca odata, in haos lumea.
Aici "intervine" problema mea, acel viceversa de care aminteam la inceput.
Pai cum sa fie O.K. finantele LOR cand bancherii, finantistii si toti "iluminatii" in ale manipularilor financiaro-economice vinovati de criza recenta si, inca, netrecuta au ramas, bine mersi, in functii cu aceleasi comisioane (sau chiar mai mari) si dau, incontinuare, lectii chiar daca s-au schimbat "polii" puterii politice?
Asa s-a produs acel viceversa. Intr-o normalitate relativa, socanta prin promisiuni electorale dar divergente, intre legislativ si executiv, America ne arata cum din frumuseti si preturi noi, adica ceea ce abia s-a reusit sa se stabilizeze intr-un secol atat de controversat, poate se poate ajunge, intr-o clipa la bube, mucegaiuri si noroi planetare. Caci, asa cum se analiza ieri la un post radio, fragilila stabilitate mondiala sta, aproape total, in stabilitatea hartiei verzi.
Cat de bine suna, astfel, citatul de inceput! Ca si butada "afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul".
Dar, mare-i Dumnezeu, Cel pus inclusiv pe acea hartie ("In God we trust")!.
Din pacate, pentru a doua stire nu pot incheia ca la prima, cu toate ca si aici tot Dumnezeu e mare. Dar, din pacate si gradina Lui e mare si ...
Ori tocmai aici e aici si se naste viceversa.
Se analizeaza, pe toate canalele media, afirmatia si prestatia liderului PNL in legatura cu modul "exemplar" de blocare a privatizarii CFR. Pentru ca nu sunt in masura sa-mi dau cu parerea, ma abtin de la orice analiza. Nu pot, insa, sa nu remarc acel viceversa care se naste din noua disonanta USL-ista, o alta "piatra de moara" la gatul acelei entitati in care oamenii si-au pus increderea.
Bubele, mucegaiul si noroiul pe care, acum si aici, pe dulcele plai mioritic si le vor arunca, cat de curand, opozitia si puterea in speta in cauza vor certifica tocmai citatul autorului poeziei "Testament" si vor confirma statutul de ... gaura neagra pe care, tot mai mult Romania si-l atrage din cauze multiple, una fiind si "normalitatea de fatada". Ingropand, din pacate, firavele frumuseti care pareau sa se nasca anul trecut, in primavara.
Aceste ganduri, poate incurcate, m-au urmarit in tura de ieri cand, reluindu-mi serviciul am stat de vorba cu o cunostinta, afectata la maxim de nenorocirile socio-politice care nu se mai termina. Exprimandu-mi si parerea personala mi-am permis sa punctez doua aspecte.
Mai intai, inabilitatea specialistilor nostri care, mergand continuu pe acceptarea salariului minim pe economie nu fac altceva decat sa submineze bugetul statului. Si e normal sa fie asa cand marea majoritate a angajatilor (nu cei multi, care lucreaza "la negru") sunt platiti in batjocura, datorita "darilor" colaterale care impovareaza angajatorul si-l fac insensibil atat fata de proprii lui angajati cat si de stat, in general (cu toata legislatia antiprotectie sociala permisiva).
Apoi (si aici, cu siguranta voi supara pe multi) modul inabil si inadecvat prin care pensionarilor li se permite sa lucreze si dupa castigarea acestui statut. La cate mii, zeci si sute de mii de someri tineri sunt in tara asta nu e normal ca respectivii sa se bucure de ceea ce, legal, li se cuvine dar sa lase loc si generatiilor urmatoare pentru afirmare? Nu ar trebui gasite acele metode, mijloace si cai care sa incurazeje munca tinerilor, in toate domeniile si sectoarele, chiar daca experienta lor lasa de dorit?
Ma opresc. Nu pentru ca nu vreau sa supar pe cineva. Parerea mea oricum nu conteaza in acest mare tavalug al anormalului devinit normal aici, in Romania.
Ma opresc pentru ca mi-am amintit de un avertisment care, trecand peste tot ceea ce am scris, ar trebui sa ne trezeasca la realitate pe toti mari si mici, saraci si bogati, lucratori si pensionari, politici sau apolitici. Avertisment legat, tocmai de ceea ce am spus pana acum:
"19. Nu va strangeti comori pe pamant, unde le mananca moliile si rugina si unde le sapa si le fura hotii;
20. ci strangeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura.
21. Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/6/)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)