Despre ... o dreptate

„Dreptatea nu costă nimic, de aceea n-are circulație în comerț.“ - Liviu Rebreanu

De cateva zile urmaresc, cu mirare dar fara a fi uimit, cum o televiziune care desi se doreste, chipurile, independenta se pune tot mai mult in slujba unei anume entitati din cadrul puterilor separate ale statului (limbaj bombastic, totusi, daca ma gandesc ca separarea este doar pe hartie, in articolele Constitutiei deja luata in deradere de marea majoritate a reprezentantilor acestor puteri).

Gandul imi zboara, din nou, la acelasi roman pe care l-am amintit si in postarile anterioare unde am gasit, ca un paradox, explicitarea situatiei cotidianului mioritic cu care ne confruntam astazi, aici si acum: din cauza mult prea multelor interese personale si particulare care au guvernat actiunile celor care ne-au guvernat in cei peste douazeci de ani de democratie originala si a reminiscentelor comuniste de care nu s-au putut lepada, poporului i s-a interzis si refuzat accesul la adevaratele beneficii ale libertatii, democratiei si dreptatii. O demonstreaza viata de zi cu zi pe care cvasimajoritatea populatiei mintite, manipulate si dezinformate este obligata sa o suporte ca o consecinta a drepturilor democratice "castigate" postdecembrist.

Si daca despre libertate si democratie s-a tot scris si vorbit, gandurile de azi s-au oprit asupra dreptatii. Care, desi recunoscuta, este mai mult decat marginalizata. Este ridiculizata. Pentru ca ... n-are circulatie.

Nu avea dreptate marele Eminescu, acum uitat, cand spunea:

"Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă,
Trec zilele voioase şi orele surâd.
În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeaţă,
Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă -
Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid.

Virtutea pentru dânşii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebui să fie braţe tari,
A statelor greoaie care trebuie-mpinse
Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari." ?                                               (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/imparat.php)

Sau marele Rebreanu, in citatul de mai sus?

Atunci, despre ce se vorbeste in toate propozitiile si frazele de pe talk-show-urile tuturor posturilor media? Ce dreptate, care dreptate?

Cu tristete trebuie sa spun ca se intampla, cu noi, ceea ce cu cateva mii de ani in urma unul din marii profeti ai lumii a spus:

"Mai marii tai sunt razvratiti si partasi cu hotii, toti iubesc mita si alearga dupa plata; orfanului nu-i fac dreptate, si pricina vaduvei n-ajunge pana la ei." (Isaia 1:23)

"Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judeca cu dreptate; ei se bizuie pe lucruri desarte si spun neadevaruri, zamislesc raul si nasc nelegiuirea." (Isaia 59:4)

"Ei nu cunosc calea pacii, si in caile lor nu este dreptate; apuca pe carari sucite: oricine umbla pe ele nu cunoaste pacea."  (Isaia 59:8)
                                                               (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/isaia)

Crunta realitate straveche. Dar si mai crunta realitate actuala caci, asa cum s-a intamplat in istorie cu cei care au ignorat avertismentele si corectiile scrise Cartea Cartilor, se poate intampla si astazi (sau chiar se intampla?). Caci, nu-i asa, pentru sarmanul dezonorat, saracit si secatuit de "dreptatea LOR" ramane o intrebare grea si constanta:

Pe EI cine-i opreste din nedreptatea continua cu care ne sa ne invenineze viata?