Din realitatea cotidiana mioritica mi-a "sarit" in minte butada de mai sus, mai ales ca sunt iindreptatit, ca orice simplu cetatean SI CONTRIBUABIL al acestei tari, nu numai la libertate si democratie (despre care se tot bate moneda peste tot) ci si la liniste, certitudine si, nu in ultimul rand, un trai decent. Toate, insa, raman utopii datorita fatidicului citat de mai sus care, vrem nu vrem, guverneaza in toate structurile puterilor separate ale statului.
Nu mai fac nici o referire, blogurile sunt pline de "evidente" astazi ci, meditand la tragicul care nu nise mai termina, las versurile unei frumoase poezii sa completeze cele de mai sus.
"Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.
Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;
Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec!"
Dar nu poezia eminesciana m-a determinat la aceasta postare desi si "Trecut-au Anii" ar trebui sa-i duca spre o adanca meditatie pe toti vinovatii realitatii groaznice care, incetul cu incetul, ne ingroapa. Nu.
Gandurile de astazi sunt legate de un sfat, total ignorat, eludat, ridiculizat cu toate ca el este in aceeasi Carte a Cartilor pe care EI au votat:
"Daca este cu putinta, intrucat atarna de voi, traiti in pace cu toti oamenii."
(Epistola catre Romani 12:18)
Indemn interesant, simplu pe care, din pacate, nimeni dintre alesii si numitii nostri se pare ca NU ESTE INDREPTATIT SA-L RESPECTE.
Dupa cum stau lucrurile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu