Mai mult decat releva citatul de mai sus despre ceea ce nu suntem capabili sa invatam, nu pot spune. Anii acestia pierduti pentru noi, ca natiune, nu vor mai fi recuperati niciodata mai ales ca, in incetineala noastra spre normalitate, dorim sa (RE)facem toate greselile inaintasilor,
Un tragic destin pare sa ne insoteasca si, mai ales, sa-i domine pe toti alesii si numitii nostri, de la cel mai mare la cel mai mic in incredibila noastra calatorie spre nicaieri. Si astfel, ne invartim in jurul cozii incet, asa cum este normal pentru o natiune care, inca din comunism, se poate mandri cu "secretul longevitatii romanilor". Dar nu despre acest lucru vreau sa vorbesc. El se afla descris in paginile romanului pe care-l tot amintesc, deci la indemana tuturor.
Gandurile de astazi, marcate mai ales de vesnica, neincetata si nerezolvata neintelegere dintre Palate, m-au trimis spre ceva mai profund de care, realmente ne invata ceva extraordinar: cum sa fim traim corect sau, mai popular, sa ne "intindem atat cat ne e plapuma".
Cu riscul de a fi, iarasi si din nou, interpretat gresit fac trimitere la aceeasi Carte a Cartilor (dupa parerea mea inca ignorata si nestudiata de mai marii nostri, de la Presedinte in jos) unde am gasit doua mari referinte in "speta".
Prima, veche de cateva mii de ani, se refera la modul de "implementare" a judecatii umane si spune, in mai multe locuri din cartea Pildele sau Proverbele lui Solomon (si redau numai patru inestimabile pilde de intelepciune, niciodata luate in seama de actualii potentati postdecembristi):
"Este o cinste pentru om sa se fereasca de certuri; dar orice nebun se lasa stapanit de aprindere. (cap.20:3)
Imparatul, care sade pe scaunul de domnie al dreptatii, risipeste orice rau cu privirea lui. (cap.20:8)
Doua feluri de greutati si doua feluri de masuri sunt o scarba inaintea Domnului. (cap.20:10)
Daca zici: "Ah! N-am stiut!"… Crezi ca nu vede Cel ce cantareste inimile si Cel ce vegheaza asupra sufletului tau? Si nu va rasplati El fiecaruia dupa faptele lui? (cap.24:12"
A doua, mai recenta si mai "provocatoare", dar la fel de ignorata si, din pacate, ridiculizata se afla in invataturile Mantuitorului in Sfanta Evanghelie dupa Luca, cap. 12:
"Si le-a spus pilda aceasta: "Tarina unui om bogat rodise mult. Si el se gandea in sine si zicea: "Ce voi face? Fiindca nu mai am loc unde sa-mi strang roadele."
"Iata", a zis el, "ce voi face: imi voi strica granarele si voi zidi altele mai mari; acolo voi strange toate roadele si toate bunatatile mele; si voi zice sufletului meu: "Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea si inveseleste-te!"
Dar Dumnezeu i-a zis: "Nebunule! Chiar in noaptea aceasta ti se va cere inapoi sufletul; si lucrurile pe care le-ai pregatit ale cui vor fi?"
Tot asa este si cu cel ce isi aduna comori pentru el, si nu se imbogateste fata de Dumnezeu."
Nu mai comentez pasajele.
Ele insele spun mai mult decat orice alte justificari sau motivatii ale celor care ne demonstreaza continuu ca, pe mandrele noastre plaiuri mioritice, EI liderii nostri, de orice coloratura politica, n-au invatat nimic de la istorie.
Totusi, se va gasi cineva sa le aduca aminte ce pierd si ... pierdem?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu