Aud materia plingind...
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre.
Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate mă izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mă gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.
De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si mă duce-un gând
Spre locuintele lacustre.
Desi, paradoxal, este un timp superb de toama cu un soare binevoitor, strofa a treia a "Lacustrei" bacoviene defineste, mai bine ca oricand starea pe care o resimt, cu siguranta, majoritatea compatriotilor mei. Si cum sa nu fie asa cand, cu toata vremea superba, in existenta si sufletele noastre ploua continuu cu neimpliniri, nerealizari, minciuni sau manipulari?
Un gol istoric se intinde, de mai bine de douazeci de ani, peste destinul blestemat al acestui popor care a ajuns sa priveasca neputincios cum i se scurg toate visele "de bine" cu care a fost momit intr-un decembrie mai mult decat tot bacovian pentru ... nimic bun ... care sa compenseze pierderea pricinuita de interesele meschine care, asemenea ploii diluviene prabusesc "pilotii" unui trai decent, pe care-l speram dar care nu mai vine.
Nu ca as face o analiza pesimista a poeziei dar ascultand, pe un post tv, cum un intemnitat are grija de niste copii urgisiti de soarta, cum o printesa "de Hohenzollern" de arata cat de departe suntem de democratiile adevarate si civilizate (mai ales din perspectiva identificarii nostre cu niste abrutizati si inumani chinuitori de animale) dar si cum un roman a ajuns erou in Irlanda, "ma duce-un gand" spre ceea ce puteam fi dar nu suntem.
Caci degeaba Premierul joaca baschet cu vestitul Muresan si da mana cu inalti demnitari americani, degeaba al doilea om in stat este de acord cu una dar contesta alta, legat de bogatiile aceste natii atat cat mai are ea, degeaba opozitia ridica pretentii de stabilitate printr-un purtator de cuvant care, si el, acum este intr-o tabara iar maine in alta, cand pe tot timpul celor aproape opt ani de guvernare nu a facut decat sa ingroape poporul pentru binele "stipendiatilor" portocalii si, din pacate, nu degeaba "masina de manipulat" dintr-o institutie emblematica a statului nu se mai opreste din denigrari, insinuari, diversiuni&co. Toate ne directioneaza spre "locuintele lacustre" de care, fatidic dar mioritic, in acelasi timp, nu ne putem rupe.
Aici este tot interesul si schepsisul.
Puteam fi ceva, dar nu suntem pentru ca EI, responsabilii nostri iresponsabili nu fac altceva decat sa ne aduca aminte ce am fost odata dar sa nu miste un deget spre ceea ce am putea fi.
Simpla butonare a canalelor media spune totul. De la modul cum, legislativ, se tergiverseaza tot ceea ce ar fi putut sa ne ridice la nivelul unor democratii normale, autentice, dar nu o face din motive demne de "epoca caragiale" si pana la modul in care, local, baronii de toate culorile isi demonstreaza cu ostentatie puterea aberanta si anormala, totul ne arata ca ne invartim in jurul cozii si bajbaim debusolati spre inapoi, intr-un intuneric care nu se mai termina, in timp ce democratiile adevarate inainteaza, chiar daca globalizarea ar putea sa afecteze principiile pe care, inca, le promoveaza.
De aceea, poate mai trist decat ar trebui, gandurile de astazi ma intorc la lacustrul exprimat artistic de cel mai important poet simbolist roman.
Doar ca realitatea este mai mult decat simbolista. Este cruda si lugubra. In conformitate cu cotidianul pe care-l suportam.
Exista, insa, un remediu si pentru aceast cotidian. Doar ca el, desi la indemana, este total ignorat, dezavuat, ridiculizat. De aceeasi responsabili iresponsabili care, nefericit, numai la acesta nu se gandesc.
Iata-l:
"9. De fapt: "Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nicio marturisire mincinoasa, sa nu poftesti" si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."
11. Si aceasta cu atat mai mult, cu cat stiti in ce imprejurari ne aflam: este ceasul sa va treziti in sfarsit din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut.
12. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sa ne dezbracam, dar, de faptele intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii.
13. Sa traim frumos, ca in timpul zilei, nu in chefuri si in betii; nu in curvii si in fapte de rusine; nu in certuri si in pizma;
14. ci imbracati-va in Domnul Isus Hristos si nu purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa-i treziti poftele."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/romani/13/)
Remediu adevarat, pur, nemanipulant dar cu implicatii majore asupra oricarei "intreprinderi". Materiale si, in special, spirituale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu