Într-un han, departe -
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur...
Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie -
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă...
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine -
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni...
Tremur, tremur, tremur...
Orice ironie
Vă rămâne vouă -
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur...
Veşnic, veşnic, veşnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme -
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic...
Singur, singur, singur,
Vreme de beţie -
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...
(http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/george-bacovia/rar)
Vremea mohorata de afara m-a "imboldit" spre o readucere aminte a tipicului bacovian. Nu ca as fi foarte afectat de ploaia care, parca, sta sa ne potopeasca (desi la noi, inca, e bine comparativ cu ceea ce vad la televizor ca se intampla in alte locuri).
Poezia, insa, mi-a adus aminte de postarea de ieri lasata, parca, in coada de peste din cauza unei concluzii care, din citat, se cerea expusa: cine ne sunt, dar, dusmanii si cine ne sunt prietenii?
Gandindu-ma la aceasta intrebare, am gasit un raspuns care, chiar scos din context, poate sa clarifice ambiguitatea duplicitara care ne marcheaza de mai bine de 20 de ani (uite ca era sa raman fara "legatura" din cauza vantului).
Cand afirm acest lucru ma gandesc, fara a intra prea mult in detalii, la tot ce s-a intamplat postdecembrist cu noi, poporul care a tot saracit si cu EI, potentatii politici samd care s-au tot imbogatit.
Contractul recent in dezbatere, contractul Behtel, modul in care am "pasat" exploatarea petrolului de pe recent descoperita platforma, plaprivatizarile "cu cantec" subevaluate repede realizate sunt numai cateva exemple, daca ne intoarcem in timp. Ca sa nu mai vorbim de "lichidarea CAP-urilor", distrugerea obiectivelor economice din cauza de "nerentabilitate" (dar acapararea terenurilor respective pentru amplele tunuri imobiliare si cu fier vechi) sau de "disparitia" misterioasa a ... ma opresc ca este subiect tabu.
Toate acestea, putine pe langa miile de "spete" neaflate(?) sub lupa celor care aveau datoria sa apere securitatea noastra, mi-au evidentiat, asa cum spuneam, adevarul pe care nu vrem sa-l recunoastem: DUSMANUL ESTE NUMAI SI NUMAI IN NOI.
Caci, cel putin pentru mine, nu noi, simplii cetateni, suntem "tinta" citatului trecut ci EI, toti responsbilii dezastrului "democratic" pe care-l suportam ca urmare a unei ... inconstiente, normale, pe care am manifestat-o.
Dar, asa cum spuneam, e prea multa ploaie, dezamagire si singuratate ca sa mai continui lamentarile "realitatii politice romanesti".
Ramane concluzia pe care am subliniat-o mai sus si care, chiar daca este scoasa din context, are la baza un adevar divin care se regaseste in aceeasi Carte a Cartilor la care tot fac referire si pe care sper sa o deschida vreo minte "luminata" si sa opreasca aceasta cadere libera spre niciunde (ba spre o gaura neagra, fara fund si fara iesire pentru poporul nostru atat de oropsit):
Si omul va avea de vrajmasi chiar pe cei din casa lui. (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/10/)
Dar este doar un gand, pe ploaie, cine sa-l ia in seama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu