Despre ... "circoteca" mioritica

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul
Ca umbra-n casa sa nu am,
Sa nu ma doara capul?"

Persiflam, glumim cu poante mai mult sau mai putin sarate crezand ca daca facem asa, implinim butada care, de sute de ani, spune: "Ridendo castigat mores." (râzând înfrânezi moravurile.) Numai ca nu-i asa.

Astazi, departe de a mai comenta ceea ce, tragic, ni se intampla de mai bine de douazeci de ani, citind ultimele comentarii ale analistilor m-a cuprins, asa, firesc sau nu, o lehamite. De toata circoteca asta (cum bine se puncta pe un blog pe care-l vizitez permanent), de tot pseudo-profesionalismul unor anume entitati abilitate cu sarcini specifice dar folosite in vendete politice (cum se sugereaza pe alt bolg), de toata aceasta neseparare a puterilor statului cu costuri distructive pentru noi, simplii cetateni dar, mai ales, de lipsa de verticalitate, impostura si parvenitism cu care ne improsca, in batjocora, alesii si numitii nostri.

Iar circul continua, caci traind in Romania nimic nu trebuie sa semene cu democratiile adevarate si, mai mult, nimic nu trebuie sa "vindece".

Imi vine in minte un pasaj interesant din romanul pe care nu l-am terminat inca, pasaj cu relevanta pentru circul mioritic din vechime dar si cotidian, pe care voi incerca sa-l redau, prin copy-paste:   

"Se spune că un arhitect neamţ, prieten cu Carol I, după ce a stat vreo zece ani la noi şi a construit cîteva edificii frumoase, i-a cerut regelui permisiunea să se întoarcă în Germania. De ce, Franţ, l-a întrebat suveranul, nu-ţi place ţara asta? Maiestate, i-a răspuns arhitectul, ţara e frumoasă, oamenii veseli femeile atrăgătoare, dar prea mult p... mo-ti! Adică cum? s-a mirat regele. Păi, i-a explicat neamţul, deraiază un tren, morţi, răniţi, românul zice p... mo-ti! Secetă, inundaţii, incendii, p... mo-ti! Prea mult p... mo-ti!" (http://bookspot.ro/file_Marin+Preda+-+Cel+mai+iubit+dintre+pamanteni+_Vol.1, pag 57)

Suna cunoscut? Cred ca da, pentru multa lume, daca nu pentru toata. De la "vladica pana la opinca" (ca sa fim in "speta"). Chiar daca nu in esenta exprimarii.

Ce-ar mai putea fi spus?
Eu nu mai spun nimic, Redau, tot prin copy-paste, gandurile unei personalitati marcante ale vietii noastre "democratice", care indeamna la o adanca si sincera meditatie:

"Ştiu că suntem la o răspântie existenţială a istoriei noastre. Şi mai ştiu că semnele acestei înţelepciuni abia dacă se întrevăd din când în când, atât de greu perceptibile încât nu putem avea curajul să ne bucurăm de teamă să nu devenim ridicoli. Iar în acest timp nu pot să nu observ cum, tristă şi plină de umor, băşcălia este o ţară, o ţară care se întinde de la Prut până la Dunăre şi de la Tisa până la Mare." 
(http://www.crisana.ro/stiri/cultural-5/ana-blandiana-despre-bascalie-la-romani-html)

Si trei indemnuri mai vechi dar, din pacate, fara impact in "cercul stramt al extraterestilor politici romani":

Pleaca-ti urechea si asculta cuvintele inteleptilor, si ia invatatura mea in inima. - (Proverbe 22:17)

Cuvintele inteleptilor, ascultate in liniste, sunt mai de pret decat strigatele unuia care stapaneste intre nebuni. (Eclesiatul 9:17)

Cuvintele inteleptilor sunt ca niste bolduri; si, stranse la un loc, sunt ca niste cuie batute, date de un singur stapan. (Eclesiastul 12:11)
(http://www.ebible.ro/cautare-expresie.cuvintele+inteleptilor)

Interesante pasaje, nu?