miercuri, 29 aprilie 2015

Despre ... sistem

Desi am mai postat-o, astazi am in mite o poezie care, concentrand toate bucuriile si deziluziile libertatii postdecembriste, ofera tabloul complet si relevant al democratiei noastre originale. Pentru noi, simplii cetateni care nu ne permitem sa ...

Cateva stiri m-au "trimis" catre ea, o analiza ascultata ieri la radio cu trimitere la cine a fost premier mai bun si o aniversare despre care nu prea s-a mai vorbit.
In speta, e vorba despre ceea ce s-a numit "Golaniada" pentru ca acolo se cerea expres respectarea unui anume punct al proclamatiei din primul oras liber al tarii, despre bilantul premierului si comparatia lui cu predecesorii, despre noi dezvaluiri din serialul "corupti au fost, corupti sunt inca" si, nu in ultimua instanta, despre faptul ca cel putin zece persoane de pe dulcele nostru plai mioritic au platit, deja si asteapta cu nerabdare sa-si etaleze, cu mandrie capitalista, noul gadget Apple de 10.000- 20.000 euro.

Gandul de astazi s-a nascut la o coada unde am simtit umilinta si inutilitatea democratiei.
Umilinta, pentru ca oameni cu probleme, in varsta sunt purtati pe drumuri din cauza de ... sistem informatic.
Inutilitate, pentru ca desi suntem "indexati" printr-un cnp unic, suntem la cheremul unui sistem birocratic de care nu ne putem dispersa (concret, un sistem care poarta pe drumuri contribuabilul pentru ca nu are "interfata" intre plata si beneficiu).

Mai are sens sa ne intrebam cine este de vina?
Cred ca nu, din moment ce totul isi are originea in modul in care s-a facut tranzitia dintre sisteme si cine a facut aceasta tranzitie.
Oricum vonovati suntem doar noi, oamenii. Un singur exemplu este mai mult decat edificator si-l voi da, prin copy-paste din aceeasi Carte a Cartilor:

"32. Multimea celor ce crezusera era o inima si un suflet. Niciunul nu zicea ca averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obste.

33. Apostolii marturiseau cu multa putere despre invierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti.

34. Caci nu era niciunul printre ei care sa duca lipsa: toti cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau pretul lucrurilor vandute

35. si-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se impartea fiecaruia dupa cum avea nevoie.

36. Iosif, numit de apostoli si Barnaba, adica, in talmacire, fiul mangaierii, un levit, de neam din Cipru,

37. a vandut un ogor pe care-l avea, a adus banii si i-a pus la picioarele apostolilor.

1. Dar un om, numit Anania, a vandut o mosioara, cu nevasta sa Safira,

2. si a oprit o parte din pret, cu stirea nevestei lui; apoi a adus partea cealalta si a pus-o la picioarele apostolilor."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/fapte/4 si5)

Iar eu cred ca sistemul, indiferent de natura lui, este de vina daca nu vine in sprijinul si apararea celor multi.
Ca paranteza, cred ca ar merita o dezbatere pe tema "legii" asa cum a primit-o un anume popor si cum sta, inca la baza relatiilor cotidiene.

Si-atunci mi-a "sarit" in atentie poezia scrisa cu mai mult timp in urma, de fapt o lectie de viata adevarata:

George Coşbuc Decebal către popor

Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!

Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!

De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.

Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!

Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!
(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/decebal.php)

Nu-i asa ca pare de acualitate in conditiile in care sistemul, bolnav si handicapat are nevoie, rapida de leacuri adecvate?




luni, 27 aprilie 2015

Despre ... bilanturi

„Că ai căzut nu are nici o importanță deoarece numai modul în care te ridici contează.” — Nelson Mandela

Scriu aceste randuri cu intreruperi deoarece nu vreau sa ratez un meci interesant, cu miza desi scorul spune totul. A, am uitat sa precizez ca in aceasta perioada se desfasoara Sheffield Crucible World Snooker Championship 2015.

Dupa cum m-am pronuntat si cu alte ocazii, urmaresc acest "interesant" sport
din mai multe motive, unele mai "pasnice", altele mai ... nu. Astazi, intre alte meciuri, i-am urmarit si pe "The Magician" Shaun Murphy si "The Gentleman" Joe Perry. Si m-am oprrit la acest meci din ... alte motive.


Undeva, in aceasta perioada se analizeaza o anume perioada intitulata (oare de ce) 3 ani de la începutul sfârşitului regimului Băsescu-MRU-Predoiu(http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/Victor+Ponta+face+bilantul+celor+trei+ani+de+guvernare).
Bilantul, in sine, este ceva care se va antama (si s-a aintamat, deja) in toata media ceea ce ma face sa stau retras din punct de vedere al analizelor. Sunt specialisti mai competenti decat mine sa o faca.

Ma uimeste, insa titulatura. 
Caci, daca-mi aduc bine aminte, atunci nu a fost inceputul sfarsitului bla-bla-bla din titlu ci chiar inceputul sfarsitului U.S.L.
Ca sa nu mai spun de lovitura primita prin neputinta (daca a fost neputinta sau tradare, o vom sti peste ani) de a mobiliza inca vreo cinci sute-sase sute de mii de votanti pentru a demonstra viabilitatea actiunii. Nu spun nimic de faptele acum incriminate de justitie.

De aceea, intorcandu-ma la snooker i-am prezentat pe cei doi.
Un magician si un domn care s-au confruntat intr-un meci destul de dificil dar previzibil, chiar daca sustineri au fost pentru ambii combatanti.
Caci asa a fost si atunci, cu trei ani in urma.

Imi amintesc cum, cu o puternica sustinere populara un guvern de trista amintire a cazut si puterea a fost preluata, spre bucuria multora (dovedita, insa o simpla himera) de cei care, "uniti in cuget si-n simtiri" au decis sa repare tot ce s-a stricat pentru A TRAI BINE.
Ulterior preluarii puterii s-au facut toate demersurile pentru "finala" si ... s-a demonstrat MARELE CHIX (caci socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ).
Au urmat, fireste, sprijinul pentru o tabara sau alta, plangerile si jalbele trimise mai marilor lumii si cimentarea INCEPUTULUI SFARSITULUI PENTRU NOI, romanii de buna credinta, simplii cetateni care am sperat ca si in politica mioritica poat exista principii, morala, credinta. UTOPII COPILARESTI.

La meciul de snooker, incheiat cu un scor confortabil pentru Magicianul Murphy m-am uitat cu placere. Cel care a pierdut, "Domnul" Perry a jucat pana la ultima lovitura asa cum au jucat toti perdantii, dar nu sfarsitii, inclusiv campionul mondial en titre, Mark Selby care, ca orice sportivi confirma valabilitatea celebrului om politic sud-african. Ei raman ori magicieni, ori domni, ori ... cum le-ar fi porcla si-si continua drumul.

La bilantul de astazi mi-am propus sa nu ma uit.
Prea multe miciuni am inghitit si in acesti trei ani, prea multe dezamagiri si, mai mult, nu am inteles nicicum cine este DOMN si cine MAGICIAN.

Iar meciul mi se pare de mult pierdut, de cand am schimbat jugul. Care nu ni-a fost luat (asa cum s-a sperat cand s-a murit pentru libertate) ci doar schimbat.

Caci asta-i soarta celor care muncesc. Ca si-n poezia de mare actualitate cu care inchei, chiar daca am mai postat-o si cu alta ocazie:

"Rumegand cocenii de pe langa jug,
S-a-ntrebat odata boul de la plug:

- Doamne, pe cand altii huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur sa muncesc din greu?...

L-a-ntrebarea asta, un prelung ecou
I-a raspuns din slava:
- Pentru ca esti bou..." (
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/143026/Intrebare_si_raspuns)

PS Ca de obicei, cer scuze pentru greseli. Sunt somat sa las locul la "unealta".

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Despre ... avertismente

„Politica nu are principii. Are numai interese.” — Octavian Paler

Am postat acest citat (mare si bolduit) pentru ca el reprezinta, cel putin in spatiul care ne ocupa tot timpul, esenta evolutiei democratiei originale postdecembriste. Cu siguranta el este valabil si aiurea, peste mari si tari dar astazi ma opresc doar aici, pe dulcele nostru plai mioritic.

Gandurile de astazi s-au conturat dupa vizionarea si revizionarea unui film emblematic, TICALOSII. Astazi, in reluare am ascultat cu atentie multe din replicile care, datorita sonorizarii, nu se prea inteleg. Sunt replici din cotidianul politico-afacerist cu care suntem obisnuiti consacrate, parca modului "diversionist" pe care ni l-au implementat cei care ...

Aici vreau sa ma opresc, nu inainte de a mentiona ca filmul in sine, care este o poveste incalcita de coruptie si influenta la nivel inalt nu are nimic a face cu realitatea. O spune chiar preambulul care mentioneaza, insa in finalUL SAU: "si cum toate povestile incep cu A FOST ODATA...".
Concluzia se subantelege.

Deci, intorcandu-ma la cei care ne-au "modelat" destinele in acesti peste douazeci si cinci de libertate si democratie (indiferent daca noi am vrut sau nu) m-am gandit cate AVERTISMENTE mai trebuie sa primim pentru a ne trezi la realitate (afaceristul Dandu, din film a primit doua, usturatoare). De ce?

Pentru ca trecand in revista tot ce se intampla acum, ceva imi spune ca filmul este mai mult o previzionare a ceea ce urmeaza sa se continue, pentru ca Romania sa se scufunde tot mai mult intr-o mlastina morbida si de nesecat.
Mai multe materiale din mediul online mi-au completat opinia dar unul este de-a dreptul exploziv:http://www.nasul.tv/coldea-si-kovesi-o-mare-poveste-de-iubire/.
Sincer, pe mine nu ma intereseaza aceasta poveste de iubire. Dar ma intereseaza implicarea in "bucataria noastra" a unui anume serviciu dintr-o anume putere democrata in a face si desface lucruri care n-au nici o legatura cu democratia, chiar daca suntem prieteni. Dar, cu tristete trebuie sa aduc in atentie o butada care isi are originea intr-un adevar de netagaduit: prietenul iti da foc la casa si.... 
O fi avand recentele dezvaluiri ale unui fost presedinte legatura tot cu aceste imixtiuni?

Si m-am oprit la "cei care ne-au dat ... drumul" (nu nume, dupa cum se intituleaza un celebru album al unei formatii romanesti la fel de celebra) spre aceste noi orizonturi cu repere vechi. La ai nostri, nu la cei care au hotarat scenariul in valurile furioase ale Mediteranei.
Primul, a fost sarac si cinstit si a reusit in cele trei mandate, prin actiunea sau inactiunea sa, sa permita nasterea unei noi clase: baronetul politic local.
A urmat, apoi cineva care a fost invins de Securitate in asa fel incat a demonstrat cat de bine a functionat un scenariu extern care puncta toti pasii evolutiei postrevolutionare din spatiul estic. Dar baronetul mioritic s-a intarit.
Ultimul, dar nu cel din urma, urmand traiectoria pe care i-a permis-o o anume pozitie comunista a definitivat tragedia pe care o traversa Romania convalescenta sunjugand-o, de data aceasta, unui capitalism pana mai ieri incriminat, FMI-ul dupa ce a pus la picioare estului, acum dusman cateva cadouri. Dar ... baronetul mioritic s-a intarit si mai mult si si-a desavarsit evolutia, dovedind ca, intotdeauna afacerile sunt transpartinice.
Pentru situatia prezenta nu mi-am propus comentarii. Busola inca se invarte intr-un camp magnetic cu interferente majore chiar daca, vorba hit-ului orientarea este "GO WEST!" (1993).

Si atunci mi-am pus intrebarea: cat de utopici (sa nu zic fraieri) trebuie sa fim ca sa asteptam ca politicul nostru sa aiba principii?
Mi-am raspuns singur: cat am crezut ca democratia este pentru toti, uitand de bancul pe care l-am tot pus in postarile mele dupa care "DEMOCRATIA E SUS. Jos e ...".

Si mi-am adus aminte de timpurile cand, elev fiind invatam o poezie mult discutata si analizata acum (chiar am citit cateva polemici interesante in mediul online). Cum nu mi-am propus sa fac altceva decat sa ma gandesc la cate avertismente mai trebuie sa primim, pentru a ne trezi la frealitate redau, prin copy-paste, doar o idee din mediatia unui proletar care, confruntat cu realitatea dura a "economiei de piata" de atunci spunea:

"Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi."
(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/imparat.php)

Lectura intregii meditatii proletare din poezie merita atentie si acum chiar la distanta aceasta de timp.

Cum la fel merita atentie, desi nu i se acorda la adevarata sa valoare, un mare adevar care, pus in practica, ar reglementa si rezolva toate deferendele si disensiunile dintre noi:

"12. Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel" (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/7)

Dar cum acest adevar tine numai de principii si nu de interese, pentru politicul mioritic este ceva ... iesit din comun.
Caci, dupa cum voteaza cu nonsalanta se vede clar ca n-au nimic comun cu dreptatea, principiile si tot ce urmeaza acestora, intr-o democratie reala.

vineri, 24 aprilie 2015

Domnului Presedinte, cu dragoste!

"Asociază-te cu oameni de calitate dacă îţi respecţi propria reputaţie!"- George Washington (http://autori.citatepedia.ro/George Washington)

Si astazi as fi abordat o cu totul alta tematica, poate cea care ma intereseaza si pe care am urmarit-o constant patru ani, de cand parlamentul PDL ne-a demonstrat cum se face si s-a facut, in guvernarea de trista amintire, "ARTIMETICA" (am pus in pagina destule ganduri despre aceasta speta). Nu pot, tot din cauza de stiri. Iar stirea cea mai "tare", dupa parerea mea, este cea referitoare la scurgeri. De informatii. La Palatul Cotroceni, conform:(http://www.enational.ro/dezvaluiri/scurgeri-de-informatii-la-palatul-cotroceni-471477.html/).

Nu pot si nu-mi permit sa intru in detalii. Materialul publicat spune destule, adica atat cat poate spune media si are si un paragraf intitulat chiar "Avertismentul contrainformatiilor". E specialitatea lor.

Se pune, totusi intrebarea fireasca: cum este posibil?

Problema care m-a pus pe ganduri are doua aspecte.

Prima, de ordin tehnic vizeaza modul in care, in cei peste douazeci si cinci de ani de democratie originala, s-a tot dat de pamant si s-a minimizat rolul unui element foarte important si fundamental pentru munca specifica protectiei. Nu-l voi numi, deoarece nu vreau ca carcotasii (sic!) sa ma acuze de ceva, ci doar voi generaliza: factorul uman. Profesionistii stiu despre ce este vorba. 
Acesta, dus la o extrema periculoasa (dar exploatat perfect inclusiv in democratiile cu traditie) face posibil ca orice sa se poata intampla. Inclusiv scurgerea de informatii despre care vorbeste articolul.
Ca paranteza, stau si ma intreb cum se poate ca "acolo" tehnica sa nu fi ajuns, pentru a monitoriza locurile de importanta deosebita!?!

A doua problema este legata de una dintre primele declaratii ale Domnului nostru Presedinte dupa alegeri, privita in contextul citatului de la inceput.
Spunea Domnia sa, daca-mi amitesc corect, ca "nu este dator nimanui" (subliniez bolduit si cu caractere extra mari). Sau cel putin asa am inteles eu ca nu poate fi "manipulat", dirijat sau influentat de cineva sau ceva.
Nici speta aceasta nu o voi analiza, caci "specialistii" o dezbat pro si contra, pe toate partile chiar din momentul castigarii alegerilor.
Ma surprinde, insa ca o personalitate cu puternice legaturi in Occident sa nu se "orienteze" dupa modul in care omologii si relatiile sale si-au realizat echipa. Mai mult, ma surprinde ca avand ca model pe presedintele Germaniei, pastor luteran nu si-a "atras" in echipa oameni mai mult cu frica de Dumnezeu decat iubitori de placeri lumesti in ale puterii. Caci, cu siguranta avea de unde.

Abordand, asadar, "problema" in cauza, m-am gandit sa las spre reamintire doua crampee de intelepciune din aceeasi Carte a Cartilor, nu doar pentru vizitatorii blogului meu ci chiar pentru Domnul Presedinte si echipa sa. 

Primul completeaza minunat citatul celui care lasa posteritatii multe adevaruri acum ignorate, din care am inserat, deja cateva anterior:

"1. Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.
2. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie,
3. fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine,
4. vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu;
5. avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/timotei-2/3)

Al doilea se poate constitui chiar intr-un motto pentru o activitate viitoare cat mai prodigioasa si spune asa:

"21. Nu te lasa biruit de rau, ci biruie raul prin bine." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/romani/12)

Din si cu dragoste!

  





joi, 23 aprilie 2015

Un raspuns pentru ...

"În viitor, când înalta curte a istoriei ne va judeca pe fiecare în parte - şi va înregistra modul în care, în scurta perioadă de activitate, ne-am îndeplinit obligaţiile către stat - succesul sau eşecul nostru, indiferent de funcţie, vom fi măsuraţi prin răspunsurile la patru întrebări: am fost cu adevărat curajoşi?, am fost cu adevărat înţelepţi?, am fost cu adevărat integri?, am fost cu adevărat dedicaţi?" - John F. Kennedy (http://autori.citatepedia.ro/John F. Kennedy)

Nu vreau sa abordez subiectele la care m-am gandit ieri si astazi, cristalizate din stirile "despre viata pur si simplu". Prea multa tragedie, inconstienta, iresponsabilitate, dezastru. Nu m-a mai interesat nici prezentarea facuta de un jurnalist pe care am avut placerea sa-l cunosc si care analizeaza "primele esecuri" ale presedintelui nostru. Am lasat toate ideile nascute pe aceste teme pentru alta ocazie, deoarece mi s-a parut mai interesant sa raspund la o provocare facuta pe un site de socializare. Si cum eu nu sunt in "lista de prieteni" a "provocatorului" raspund pe aceasta cale.

Inainte de a-mi prezenta citatul care ma defineste, cred eu, am pus la inceput un alt citat celebru in speranta ca cei care ne monitorizeaza vor avea ideea benefica de a-l prezenta celor la care face referire si care se regasesc in el, chiar daca, geografic, sunt la mii de km departare in acest binecuvantat spatiu Carpato-Danubiano-Pontic. Macar spre cunoastere, daca nu spre intelegere, meditare si insusire.

La fel, mai redau un citat celebru dar de data asta cu trimitere chiar spre cel care a lansat provocarea in speranta ca, intelegndu-i profunzimea va avea sansa sa demonstreze ca "esecurile" care i se reproseaza pot fi foarte bine tranformate in reusite. Apropo, cat mi-am dorit ca pe lista activitatilor domniei sale sa apara si acel "mic dejun cu rugaciune" care se practica "in alte lumi" si care spune mult mai mult decat o pagina de socializare. Dar iata citatul:
"Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentruca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna." - 2 Timotei 3:16,17

Redau acum, deci, ca raspuns citatul de care ma simt foarte mult legat, cu toate ca ma simt legat de mult mai multe citate, inclusiv de cele din Cartea Cartilor, de unde tot picur cate unul, spre aceeasi conoastere si meditare (macar). El se gaseste si in pagina de prezentare a acestui blog si suna asa:

"If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings - nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!"

care tradus si postat pe site-ul http://www.pruteanu.ro/MeritaImag+Texte/if-daca-bil+.htm suna asa:

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată  
Cşi-n Mulţime - nu străin de ea;  
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;  
 Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,  
 treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare  
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!   
(Rudyard Kipling IF  /  DACĂ - Traducere de Dan Duţescu?)

Nu stiu daca raspunsul meu va ajunge la Domnul Presedinte, cu toate ca mi-as dori sa citeasca cele trei "citate", dar sigur va ramane ca subiect de meditatie pentru multi. 

Si DACA este asa, cred ca este un castig!

marți, 21 aprilie 2015

Ganduri tot despre ... MORALA

"Moralitatea este un izvor necesar al guvernării populare."
(din "Discursul de rămas bun" al lui George Washington)

Este usor de gasit referinta daca se intra pe Wikipedia. Este mai greu sa-i intelegi profunzimea mesajului, mai ales in acest secol plin de confuzii si contradictii.

Pentru ca vorbim despre morala si despre ... guvernarea populara, adica despre 
DEMOCRATIE.
Despre care tot Wikipedia da urmatoarea referinta:
"Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere” = "puterea poporului") este un regim politic care se bazează pe voința poporului."
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Democratie)Caci, nu-i asa, A GUVERNA inseamna A CONDUCE (conform DEX).

M-am oprit la toate aceste definitii nu pentru ca as vrea sa dau vreo lectie cuiva, cu toate ca lectia despre morala ar trebui reinvatata de toti politicienii care se considera democrati, indiferent de culoare sau apartenenta politica, nationala sau de oricare fel ar fi departajarea. 
Cateva stiri auzite la radio si apoi la TV m-au facut sa nu renunt la problema MORALEI.

Prima, externa, m-a pus pe ganduri nu prin impactul ei ci prin modul in care s-a prezentat moralitatea. Se preciza ca se vor lua toate masurile pentru clarificarea gravelor probleme cu care s-a confruntat justitia dintr-un anumit stat, prin modul de "rezolvare" a peste 2000 de cazuri fara sa se aminteasca un cuvant de modul in care vor fi "rezolvati" vinovatii (sau nu am citit eu in mediul online, si-mi cer scuze pentru scapare).

O alta, de pe meleagurile noastre priveste modul in care un fost il combate pe un actual dar si modul in care fostului i se sugereaza, subtil sa-si caute alte orizonturi (poate chiar sa-si creasca nepotii, as completa eu).
Dar morala nu este aici ci in modul cum, CURAT IMORAL, prin eludarea unui anume punct dintr-o proclamatie demult uitata au ajuns sa conduca cei care ar fi trebuit sa nu conduca. Ca paranteza, samburele imoralitatii a inceput sa incolteasca in chiar zorii democratiei noastre originale, asa ca orice comentariu este de prisos.

Ma intorc la extern si ma gandesc cat de moral a fost ca pornind o anume masinarie sa se uite, apoi ca cei pusi sa o foloseasca nu au si fost educati pentru aceasta, repercursiuni fiind multiple si cu impact major in speta din acest weekend cu dezastrul de pe Mediterana. Ca sa nu mai vorbesc de conflictele nascute din aceasta grava eroare previzionala, gata sa degenereze intr-o apocalipsa de care le este frica tuturor.

Ma opresc.
Sunt mult prea multe aspecte legate de morala si moralitate care ar trebui sa zbuciume si sa zguduie toate cancelariile si palatele puterilor democratice iar pe dulcele nostru plai sa constituie premizele unei eventuale sesiune extraordinare tripartite, in care toate puterile separate ale statului sa se autoevalueze.
Daca este sa vorbim despre DEMOCRATIE, asa cum le place mai marilor lumii sa proclame si cum mai marilor nostri sa batjocoreasca vointa poporului suveran.
Pentru ca ceea ce vedem si auzim cotidian prin balacaria si mizeria politica mioritica nu mai are nimic a face cu morala si democratia. Cel putin asa mi se pare mie. 

SI AR TREBUI SA INGRIJOREZE.

Caci tot de la primul presedinte american am retinut (SI TARE MI-AR PLACEA SA RETINA SI TOTI POLITICIENII NOSTRI) ca
"Este imposibil să guvernezi lumea fără Dumnezeu şi fără Biblie."
(citate de pe http://autori.citatepedia.ro/de.php?George+Washington)

Ce pacat ca aceste principii erau valabile DOAR cu peste doua sute de ani in urma!
Sau tocmai de aceea DEMOCRATIA si MORALITATEA sunt astazi altceva decat ar trebui ele sa fie?


luni, 20 aprilie 2015

Doua ...de la altii (prin copy-paste)

„Dacă i-am mulțumi lui Dumnezeu pentru ce a făcut pentru noi, n-am mai avea timp să ne plângem.”— Richard Wurmbrand

Astazi, departe de a ma implica in polemicile nascute de ultimele actiuni sau inactiuni, vreau sa las loc unui mesaj gasit pe un blog pe care-l urmaresc (mai rar, este drept dar din motive strict obiective).

Cu toate acestea, nu pot sa nu-l contrazic pe respectabilul si reputatul analist Emil Hurezeanu care analiza ultima prestatie a presedintelui nostru. Si scriu cu caractere mai mari si bolduit:
EXTRAORDINARA REALIZARE DIN NOIEMBRIE TRECUT NU A FOST REZULTATUL UNUI VOT MASIV PRO-IOHANNIS CI AL COPLESITORULUI VOT ANTI-PONTA (caci de ani buni nu mai votam pentru ceva ci contra ceva). Asta ca sa nu se minta si laude nimeni. Parerea mea.
De aceea am si apelat la primul citat, de altfel folosit si cu alte ocazii.

Sa revin acum la "materialul" in cauza pe care-l redau prin copy-paste, chiar daca nu am solicitat aprobarea autorului, fapt pentru care-mi cer iertare.
Iata-l:

"Morala, între trădare şi dumirire
N-am să ostenesc spunând că această atitudine de a da vina la nesfârşit pe alţii (de obicei pe cei care ne conduc, dar şi pe medici, pe poliţişti, pe preoţi, pe oamenii cu bani etc.etc.) nu poate fi o soluţie. Poate fi, eventual, o consolare că ceea ce mi se întâmplă nu e din vina mea, eu sunt perfect şi, dacă aş fi pus în locul lor,aş fi un conducător tot perfect, în orice caz cinstit şi priceput, cu soluţii la orice. Am întâlnit adesea pe acest blog atitudini similare. Cei care gândesc în felul acesta nu se întreabă, totuşi, de ce se întâmplă toate acestea, de ce ele se repetă la nesfârşit, de ce poporul îşi alege cu entuziasm conducătorii şi de ce, de fiecare dată îi alungă, de ce calitatea instituţiilor degenerează şi de ce spaţiul în care ne-am născut devine, tot mai mult, un spaţiu al sărăciei şi al deznadejdii. De ce, cu alte cuvinte, recolta de conducători pe care îi producem ni se pare apoi mai degrabă un stol de lăcuste decât un hambar plin cu grîne.

Am condus ţara într-o perioadă în care lucrurile păreau să se îndrepte. Salariile creşteau, locurile de muncă erau stabile, românii îşi construiau perspective de viitor. Au venit alţii care nu făcuseră lucruri similare, dar promiteau marea cu sarea, şi atunci românii au preferat să-i voteze pe aceia. Sigur că de vină sunt conducătorii care nu au făcut ce au promis dar oare cei care i-au votat chiar puteau crede că salariile bugetarilor pot creşte peste noapte, că românii care se reîntorc din migraţie vor primii zeci de mii de euro etc.etc.? Nu cumva avem de-a face cu un cerc vicios în care sărăcia cere promisiuni deşarte iar promisiunile deşarte adâncesc sărăcia?

Societatea omenească oferă, în evoluţia ei, o regulă de fier: oamenii nu pot fi deasupra regulilor, dar regulile pot fi deasupra oamenilor. Câtă vreme regulile sunt proaste, comportamentul oamenilor nu se poate îmbunătăţi iar cei care conduc vor conduce prost, oricât de pricepuţi şi de oneşti ar fi. Căci regulile proaste sunt mai ispititoare decât regulile bune şi într-o lume a regulilor proaste, cei care nu li se supun şi care rezistă tentaţiilor sunt rejectaţi de sistem. Regulile bune, în schimb, au o mare calitate: te feresc de răul pe care ţi-l pot face alţii, dar te feresc şi de răul pe care ţi-l poţi face singur. Regulile trebuie să te ferească de ispite. Regula bună alungă ispitele.

Un singur om nu poate schimba regulile într-o societate. Schimbarea regulilor trebuie să pornească dintr-un sentiment de redeşteptare naţională, un fel de pact naţional pe care să-l accepte şi partidele, şi breslele, şi glasul poporului (presa, creatorii de cultură etc.). E nevoie de aşa ceva în România, chiar dacă alte lucruri oferă satisfacţii mai imediate şi mai sângeroase.

De pildă, dacă am conveni că aceeaşi faptă e greşită indiferent cine o comite şi am respecta semnificaţia precedentului creat, atunci am avea o minimă şansă de a nu mai rătăci şi de a intra pe făgaşul unei evoluţii organice. Cu alte cuvinte, dacă un partid, atunci când e în opoziţie, protestează asupra unui act guvernamental, să nu aibă voie să-l repete, când ajunge la putere. Acum e aşa: acelaşi lucru, dacă îl fac ceilalţi e rău, dacă îl fac eu e bine. Şi atunci viaţa politică devine un fel de revanşă perpetuă, un fel de îndărătnicie în eroare.

Iată şi un exemplu. Traseismul politic. Dacă un om politic, fie el parlamentar, primar sau consilier, trece de la un partid la altul, cei de la care pleacă zic că e trădător, bine că am scăpat de el, adaugă, cu o bucurie care, totuşi, nu e a lor. Cei la care pleacă trădătorul îl iau de bun, omul, în sfârşit s-a dumirit. Trădător nu e el, ci cei de la care a plecat şi care au întinat idealurile de la care porniseră. Cei care sunt în opoziţie acuză majoritatea parlamentară încropită cu traseişti ca fiind ceata lui Piţigoi, o armată de strânsură etc.etc. Apoi, când lucrurile se schimbă nimic nu se schimbă. Decât poziţia protagoniştilor. Cei care acuzau armatele de strânsură ce încălcau voinţa alegătorilor şi creau guverne nelegitime, negociază pe sau pe sub tejghea, nestânjeniţi, alte majorităţi. Acum celui care primeşte, fiind colector şi nu donor, gestul i se pare nobil. Omul nu mai e trădător, armata nu mai e nelegitimă ci, dimpotrivă. Ba chiar sunt situaţii în care acelaşi om trădează şi se dumireşte de mai multe ori, în huiduielile unora şi uralele celorlalţi.

Acelaşi gest, cu alte cuvinte, e trădare sau dumirire, depinde de unghiul din care priveşti. Numai că morala are o regulă sfântă: acelaşi lucru are aceeaşi valoare de oriunde s-ar privi. O faptă morală e rotundă, nu are colţuri, nu are unghiuri."
(http://vosganian.ro/)

Nu vreau sa comentez sau sa fac vreo alta trimitere la ceea ce am tot postat de catva timp. Vreau sa aduc in atentie, langa citatul de la inceput un alt citat pe care l-am folosit si-l voi mai folosi, pentru ca merita atentie. Poate mult mai multa atentie decat pana acum, mai ales in contextul randurilor prezentate mai sus.

„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.” — Regele României Mihai-I

Si ma intreb, ca simplu cetatean, unde-am fi fost daca se tinea cont de aceste doua citate? 

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Astazi doar ... lirica

"Cei mai mulţi oameni îşi folosesc tinereţea pentru a-şi ruina bătrâneţea."— Jean de la Bruyere

Pentru starea cu care inchei saptamana si pentru pregatirea intrarii intr-una noua, tranzitie normala daca va ingadiu Cel de Sus m-am oprit la versurile unui cantec mult fredonat si indragit. Sunt pline de intelesuri, ele versurile si chiar sugestive mai ales pentru ca traim printre ei, cei ce se regasesc din plin printre ele.

E lumea plina de urmari
Eu sunt un om pe niste scari
În sus ce e? În jos-nimic
În jos ce e? În sus-nimic.

Vorbesc cu ceilalti care-au fost
Si-n sus si-n jos si nu-i dezic
Eu însumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic.

Vecinul meu praseste ciori
Vecina mea praseste farduri
Eu sunt un om pe niste scari
Si-un câine ulucind prin garduri.

O data, de mai multe ori
Caci ce pot fi aceste garduri
Decât cazute foste scari
Decât cazute foste garduri.

Vecine, domnule, straine,
Nu înteleg ce-aveti cu mine
Stiu, scarile ne sunt comune
Dar trec atât de rar pe-aici
Portarul însusi poate spune
Ca am ambitii foarte mici.

Din când în când mai vin pe-acasa
De ce va suparati când vin?
Arare talpa mea apasa
Pedalele cu pas strain.

Vecinul meu praseste ciori
Vecina mea praseste farduri
Abia m-am ridicat din garduri
Si mârâind în joase salturi
Eu sunt un om pe niste scari.

Si daca vreti sa fiu balada
Si fiindca eu nu am o stea
Accept, râvnesc, visez sa cada
Un corb nervos la moartea mea.

Si-acuma va implor zâmbiti
În lumea plina de urmari
Voi care farduri si ciori prasiti
Întunecati si spalaciti
Lasati-ma sa fiu pe scarï!
Na na na Na na
(Versuri "Pasărea Colibri - Un om pe niste scari" de la: http://www.versuri.ro/ )

Si pentru ca nu vreau sa renunt la scopul pe care l-am urmarit in aceasta saptamana (si nu numai) trebuie sa las si versurile unui alt cantec, ceva mai deosebit.
Nu de alta, dar poate acestea ii vor trezi la realitate pe "ai nostri tineri", alesi si numiti, care-si ruineaza batranetea, exact conform citatului de la inceput.

Eu sunt un om, sunt doar un om,
Ajuta-mi Te rog, sa pot sa cred, ce pot a fi
Sa sper mai mult, in al meu Domn
Invata-ma sa Te slujesc, timp de o zi.

Cor:
Un timp de o zi Isuse, atat este tot ce doresc
O da-mi Tu puteri, ce-am de facut sa-nfaptuiesc
Caci maine nu stiu, Isuse, daca va mai fi inca o zi
Nu stiu timpul cand viata mea se va sfarsi.


Imi amintesc cand pe pamant
Cu oameni umblai si le vorbeai prin Duhul Sfant,
Te chem si azi, prezent sa fii,
Sa ne vorbesti prin Duhul Sfant, inca o zi.

Cor:
Un timp de o zi Isuse, atat este tot ce doresc
O da-mi Tu puteri, ce-am de facut sa-nfaptuiesc
Caci maine nu stiu, Isuse, daca va mai fi inca o zi
Nu stiu timpul cand viata mea se va sfarsi.

(http://www.versuricrestine.ro/muzica-crestina/1319/Eu+sunt+un+om.html)

joi, 16 aprilie 2015

Gand la ... un articol

„Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni.” — Mihai Eminescu

M-am obisnuit sa fiu precaut atunci cand preiau diferitele informatii din presa online. Dar astazi am gasit un articol interesant si-l redau, prin copy-paste, integral pentru a puncta un gand care m-a urmarit continuu in aceasta perioada de sarbatoare, fara a-i comenta continutul. Doar am evidentiat, cu alt caracter si cu culoare rosie, ideea care m-a "focusat" si care se potriveste perfect cu citatul de la inceput. 






"Absolvent al Universităţii din Pennsylavannia, Don Lothrop a fost partener al Delphi Ventures timp de aproape zece ani. El a decis să renunţe la afacerile din Silicon Valley pentru a se concentra asupra investiţiilor din România.

Omul de afaceri a aflat despre situaţia din România în cadrul unui eveniment desfăşurat la San Francisco, când a donat 25.000 de dolari unui orfelinat. Ulterior, el a petrecut mai mult timp la noi în ţară, la un moment dat locuind la Ambasada Statelor Unite de la Bucureşti. După ce a studiat sistemul economic de la noi, Lothrop a ajuns la concluzia că iniţiativele existente nu au şanse de reuşită datorită corupţiei de la nivel înalt.
Proiectul RomaniaOne are scopul de a "ajuta România să rezolve problema corupţiei şi de a o ghida către un sistem democratic adevărat".

Lothrop, care spune că a făcut aproape 100 de vizite în România în ultimul deceniu, a investit prin intermediul firmei sale New Vista Partners, punând deasemenea bazele unei organizaţii neguvernamentale numită RomaniaOne.

Catherine Wanner, director al programului alumni din cadrul Universităţii din Pennsylvannia, este de părere că eforturile depuse de oameni de afaceri precum Lothrop s-au dovedit extrem de profitabile pentru ţările din sud-estul Europei. După revoluţiile din 1989, spune Wanner, mai multe state au adoptat un stil vestic de guvernare dar nu au reuşit să urmeze şi exemplul economic al statelor democrate." (A renunţat la viaţa de milionar în Statele Unite ca să pornească de la zero în România - Bogdan Angheluta postat la 16 aprilie 2015 http://www.businessmagazin.ro/actualitate/a-renuntat-la-viata-de-milionar-in-statele-unite-ca-sa-porneasca-de-la-zero-in-romania-14124209)

De un sfert de secol ne tot chinuim sa depasim faza de copilarie in ale democratiei si sa intram si noi, romanii in starea de maturitate asa cum s-a intamplat pe alte meleaguri. Si tot de un sfert de veac avem parte de alegeri libere si de politicieni care promit ca "vor face totul" pentru atingerea acestui vis, uitand imediat dupa investitura tot ce au promis. Nu comentez speta, ea este mult prea dezbatuta pe toate canalele media.

Incercand sa raspund la intrebarea fireasca DE CE ASTA, m-am oprit la ceea ce am postat cu cateva zile in urma si am meditat mai mult asupra tabloului.
Cu siguranta filozofii, psihologii si multe alte categorii socio-profesionale au dat si vor da raspunsuri pertinente acestei intrebari si temei in cauza.

Eu am gasit, iarasi si din nou in acest tablou, doua personaje care pot fi definitorii pentru gasirea unui raspuns, la fel cum sunt definitorii cele doua elemente din citatul eminescian: stejarul si buruienile.
Insa inainte de a puncta ideea vreau sa las un sambure de intelepciune pe care l-am gasit in aceeasi Carte a Cartilor la care tot fac referire:
"Am mai vazut ca orice munca si orice iscusinta la lucru isi are temeiul numai in pizma unuia asupra altuia. Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant." (Ecl.4:4)

Din vremuri imemoriale omul l-a pizmuit pe om iar povestea lui Cain si Abel este mai mult decat cunoscuta. Iar toata istoria umanitatii poarta stigmatul sangelui varsat printr-o crima comisa din pizma si ura.
Mult mai tarziu in timp si spatiu, aceeasi pizma a facut ca oamenii sa uite ceea ce primisera, prin scrierile sfinte ca promisiune ce se va implini si sa trimita la moarte pe Cel care constituia o amenintare totala, dupa cum s-a afirmat:
"49. Unul din ei, Caiafa, care era mare preot in anul acela, le-a zis: "Voi nu stiti nimic;
50. oare nu va ganditi ca este in folosul vostru sa moara un singur om pentru norod, si sa nu piara tot neamul?"

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ioan/11)
Astazi, aceeasi pizma face ca politicienii sa uita de ce sunt unde sunt si sa creioneze aceasta fresca imbatabila a mioriticului nostru destin postdecembrist, coruptia la nivel inalt.

Cred ca aici nu este vorba de stejari si buruieni.
Este vorba de doua categorii in care politicul mioritic este impartit si de care apartine total: cea a lui Cain sau Abel, a fariseilor sau a ucenicilor, a lui Petru sau a lui Iuda.
Si i-am ales, iarasi pe acestia din urma pentru modul in care ne invata cum se poate ajunge de la extaz la agonie.
Caci si Petru si Iuda L-au tradat de Invatator. Doar ca unul s-a dus si s-a spanzurat, fara sa se caiasca si sa-si ceara iertare pe cand celalat, prin cainta si iertarea primita a ajuns unul din parintii Bisericii.

Am trecut printr-un decembrie insangerat si stie Dumnezeu cat de mult a fost chemat in acea perioada. Ulterior, s-a ajuns atat de usor la scoaterea LUI din ecuatie incat multi (majoritatea?) dintre politicienii nostri au uitat de acele zile cand se scanda EXISTA DUMNEZEU.
Astazi, se pare, sunt prea multi Cain si Iuda printre fariseii politicii noastre si prea putini Petru care sa li se impotriveasca.
Dar si aceast fapt are o explicatie. Care se gaseste in aceeasi Carte a Cartilor ajunsa, tot din aceeasi pizma (oare?) doar obiect de folosit la investitura:

"13. Fratilor, voi ati fost chemati la slobozenie. Numai nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti pentru firea pamanteasca, ci slujiti-va unii altora in dragoste.

14. Caci toata Legea se cuprinde intr-o singura porunca: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."

15. Dar, daca va muscati si va mancati unii pe altii, luati seama sa nu fiti nimiciti unii de altii.

16. Zic, dar: umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti poftele firii pamantesti.

17. Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti.

18. Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti sub Lege.

19. Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea,

20. inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide,

21. pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea.
Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.

22. Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia,

23. blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege."

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/galateni/5)

Este, insa, doar un gand al meu despre o stare relevata de un privitor extern.

miercuri, 15 aprilie 2015

Despre EL si ... noi

Nu pot incheia gandurile la marea sarbatoare a Invierii Domnului fara a lasa, tot spre cunoastere, cercetare, meditare si orice mai este necesar spre asanarea societatii noastre, o poezie cu multa ... greutate.

Ca si cu alta ocazie, nu fac nici un comentariu. Lectura placuta!

Nu-i singur Iuda vinovat…
de Costache Ioanid

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu…

Nu patru ciue L-au pătruns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu…

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochii murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu…

Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă Şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu…

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu…

Şi-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreabă :”Da sau nu ?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu ? Dar tu?…

(http://www.misiune.ro/resurse-crestine/poezii-crestine/nu-i-singur-iuda-vinovat.html)

marți, 14 aprilie 2015

O poezie

Nu vreau sa las ca zilele acestea sa fie umbrite de ceva, desi daca "foiletezi" doar mediul virtual iti dai seama de contrariu. Nici nu mi-am propus sa polemizez pe teme filozofice sau teologice despre ceea ce inseamna Invierea Domnului.

In efervescenta marii sarbatori pe care, inca, o parcurgem (si normal ar trebui s-o traim permanent) am gasit o poezie care m-a pus pe ganduri. Nu doar pentru semnificatia ei ci si pentru autor.

O redau fara nici un alt comentariu, caci merita adusa in memorie:

"Se întoarce Dumnezeu în România (Petru Dugulescu)

Se-ntoarce Dumnezeu in Romania,
Trecand prin vama, fara pasaport!
S-alunge pe tirani si tirania,
Sa ne aduca-n tara omenia,
O marfa ce-am vandut-o la export.

Se-ntoarce Dumnezeu in Romania -
In tara Lui de care I-a fost dor…
Caci L-am chemat cu totii in agonia
Acelor ore cand veni urgia,
Ingenunchiati, smeriti, sub tricolor.

Se-ntoarce-n tara Domnul, sa ne spele
Si sa ne-nvete sa traim frumos.
Noi vrem un Dumnezeu de vremuri grele
Si-apoi sa plece dincolo de stele
Ca stim noi ce sa facem aici jos.

Se-ntoarce-n tara Domnul cu Scriptura -
Ca sa ne-nvete viata de crestini;
Dar ateismul si nomenclatura
Si-au transformat subtil coloratura
Si -I impletesc din nou cununi de spini.

Cu darul de iubire si dreptate
Se-ntoarce Dumnezeul Preainalt;
Sa nu mai fie-n tara strambatate,
Nici comunism si nici securitate,
Sa nu mai moara tineri pe asfalt.

Sta Dumnezeu la poarta, Romanie -
Dar cine Ii va spune: "bun venit!"?
La Parlament si la Presedentie
Se-aproba legi, se vrea democratie,
Dar, Numele Lui nu e pomenit.

Te cheama Creatorul azi, nu maine,
In ceasul de destin hotaritor -
Sa-ti franga-n dar a invierii paine;
Acum ori niciodata poti romane
Sa ai un Dumnezeu si-un viitor!"

(http://www.romanianvoice.com/poezii/crestine/seintoarce.php)

luni, 13 aprilie 2015

Pentru fericirea ... nefericitilor

„Majoritatea oamenilor îşi folosesc o mare parte din viaţă pentru a-şi face nefericită cealaltă parte.” — Jean de la Bruyere

Am gasit citatul de mai sus dupa ce, din curiozitate si spre informarea mea, am parcurs multe din comentariile aflate pe pagina http://www.gandul.info/puterea-gandului/evanghelia-dupa-sfantanita-iisus-n-a-avut-niciun-prieten-14117611. Bineinteles dupa ce am citit, cu atentie articolul in cauza. Daca este analizat cu atentie, citatul poate explica multe din provocarile articolului publicat, cum era normal, intr-un timp de meditatie si cercetare interioara, indiferent de diferentierile pe care le avem intre noi. In acelasi timp, poate explica permanenta nefericire si drama care se intrevede, printre randuri, in majoritatea aparitiilor autorului respectiv. Eu asa i-am perceput mesajul.

Dar nu vreau sa intru in polemica si nici nu vreau sa-i critic pozitia. In fond, fiecare dintre noi are dreptul la opinie si, pentru ca nu suntem nici roboti nici animale, trebuie sa ne respectam opiniile.
Ce vreau sa reliefez astazi, in plina sarbatoare a Invierii Domnului este ca si eu am fost un astfel de nefericit, un permanent si acru spirit critic, un continuu anti si intotdeauna gata sa blasfemiez, un ateu pregatit sa ridiculizeze credinta si tot ce tine de Divinitate, crezand ca sunt fericit. S-a intamplat, insa ca viata sa-mi ofere o  alta "traiectorie", opusa celei pe care o parcurgeam cu totala degajare si adanca nefericire. Insa despre asta, poate cu alta ocazie.

Astazi, pentru ca vreau sa las loc acelui mesaj cu care se incheia si articolul cu pricina "HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT!", ofer spre analiza trei "surse" de informare despatite, intre ele, prin sute de ani. Prima, o profetie implinita, a doua din trairea apostolului iubirii Ioan si ultima versurile unui cantec. Pentru linistea si fericirea fiecaruia.

"1. Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului?
2. El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumusete, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa.
3. Dispretuit si parasit de oameni, Om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit, ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama.
4. Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.
5. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.
6. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.
7. Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8. El a fost luat prin apasare si judecata. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu?
9. Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui, la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire si nu se gasise niciun viclesug in gura Lui.
10. Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta… Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui.
11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si Se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12. De aceea, Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentru ca S-a dat pe Sine insusi la moarte si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati."

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/isaia/53)


"30. Isus a mai facut inaintea ucenicilor Sai multe alte semne care nu sunt scrise in cartea aceasta.
31. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; si, crezand, sa aveti viata in Numele Lui."

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ioan/20/)


"E drept că Isus a murit
Purtând păcatul meu ?
Pe cruce cum a suferit
Fiul lui Dumnezeu?

Da, crucea-I acel loc unde m-am luminat
Am fost orb vedere-aici mi s-a dat.
Şi pe Isus în inimă L-am primit
Cânt voios pacea Lui am dobândit.


Simt ale Fiului dureri,
Ce scumpă-I rana Lui,
Prin care înteleg-deajuns
Iubirea Tatălui.

Isuse, datoria mea
Cu plans n-o pot plăti.
Te rog, cum sunt să mă primeşti
Că Ţie-ţi voi servi."

(„Alas! And did my Savior bleeds!”aşa se numeşte imnul compus de către Isaac Watts în anul 1707. În 1885, Ralph Hudson, a folosit versurile lui Isaac Watts, le-a adaugat un refren, a scris o linie melodică uşor modificată şi a publicat cântecul sub titlul “La cruce/ At the cross”. În această versiune, cântecul s-a răspândit printre creştinii de pretutindeni, încurajându-i şi amintindu-le, în momente de grea încercare, că biruinţa a fost deja câştigată de către Hristos, LA CRUCE. - https://privesteinsus.wordpress.com/2010/04/03/e-drept-ca-isus-a-murit/)

duminică, 12 aprilie 2015

HRISTOS A INVIAT!

E viu! E viu! Mormântul Lui e gol
E viu! E Viu! A’nviat Domnul meu,
E viu! E viu! în toată strălucirea,
Il vom vedea în slava Sa.
Maria, ucenicii, aleargă spre mormânt,
Un înger le aduce din cer mesajul sfânt;
Vă duceţi şi vestiţi: azi Cristos a înviat
Deci credeţi şi vă bucuraţi.
Maria stă şi plânge, ar vrea să ştie ce-i
Dar iată o minune! Isus ‘naintea ei
Ce mare fericire! ,,Rabuni!’’ zice ea,
Şi noi în cer Îl vom vedea!.
(https://cantece.wordpress.com/e/e-viu-e-viu-mormantul-lui-e-gol/)


Isus e viu! (Petru Dugulescu)

Miscat de forta vietii-n el aprinsa,
Pamantul s-a cutremurat in zori
Iar garda din armata neinvinsa,
Cuprinsa e de spaima si fiori.

Sfarmand obezi si lanturi milenare,
Frandandu-I mortii bratele ei reci,
Biruitor in lupta cea mai mare,
Isus e viu si viu va fi in veci!

Si nu vor fi pe lume straji romane
Nici pietre ca sa-L tina in mormant,
Caci biruind ostirile dusmane,
Isus e-n cer si-n inimi, nu-n pamant.

Triumfator, S-a ridicat din glie -
Isus Cel viu no poate sta ascuns;
Iar cand pe nori, cu slava o sa vie,
Il vor vedea si cei ce L-au strapuns.

Cantati-I imnuri, plini de bucurie,
Voi toti care-ati gemut incatusati;
Sfarsitu-s-a azi timpul de robie,
Isus e viu, iar voi eliberati!

Din crucea Lui curg valuri de iubire,
Ducand viata, pace-n unda lor ...
Tresalta azi si canta omenire!
Isus e viu - tu ai Mantuitor!

Voi toti care zaceti fara putere
Si va tarati viata prin noroi -
Isus a biruit prin inviere,
Isus traieste azi si pentru voi.

Si-n ziua glorioas-a revederii
Cand vom zbura spre Patria de sus,
Noi vom canta in corul Invierii,
Cantarea biruintei lui Isus!
(http://www.romanianvoice.com/poezii/crestine/isuseviu.php)



sâmbătă, 11 aprilie 2015

Despre ... ziua indoielii

De doua mii de ani crestinatatea, diferentiata omenesc, schismatic, rememoreaza o zi ca aceasta in tacere caci, dupa tragedia vazuta pe munte totul s-a redus la tacere. Si  la o groaznica indoiala.

Sigur se indoiau cei care-L urmasera pe Invatator si s-au trezit tradati in nestiinta lor. Se indoiau cei care-I hotarasera soarta si care, totusi, incercasera sa-L inteleaga. Se indoiau mai marii care pusesera, fara sa stie, in aplicare planul Marelui Scenarist si Creator.
Si cu siguranta se indoiau si se indoisera si cei doi actori relevanti ai scenei Sacrificiului Suprem, cuprinsi de remuscare si nesiguranta. In ordine strict alfabetica, este vorba de Chifa (zis si Petru) si Iuda.

Este o zi de rememorare, in tacere a unui Act care, nestiut si neinteles inca de noi, a dus la aparitia a ceea ce, peste putin timp se afirma: "Oamenii acestia, care au rascolit lumea, au venit si aici" (Fapt.17:6)

Astazi deci, in tacerea aducerii aminte a acelei zile, m-am gandit si eu, asa cum s-a gandit cu mult timp inainte cineva: "Ce este omul, ca sa Te gandesti la el? Si fiul omului, ca sa-l bagi in seama?" (Ps.8:4)

Se pune, totusi intrebarea: care om?

Pentru ca exista un singur raspuns pentru fiecare dintre noi (sau sunt mai multe raportat la actiunile sau inactiunile fatise sau ascunse pe care le facem si consecintele lor) dilema este simpla: Petru sau Iuda?

Ramane sa ne raspundem singuri pentru ca traim noi insine aceasta zi a indoielii, nu-i asa? 



vineri, 10 aprilie 2015

Despre ... un tablou

"In toate marile epoci de tranzitie, raul se confunda cu binele, viciul cu virtutea, idealismul cu patimile" - N.D.Cocea (http://www.citate-celebre-cogito.ro/in-toate-marile-epoci-de-tranzitie/)

O saptamana deosebita se apropie de final marcand, pentru zona noastra, cea mai mare sarbatoare, Invierea Domnului.
Si pentru ca mi-am propus sa meditez in liniste la ceea ce a fost si ce este pentru ca, normal, ma intereseaza ceea ce va fi am pastrat mai multa liniste in aceasta saptamana. A patimilor. Iar ele, patimile, nu s-au lasat asteptate demonstrand cat de valabil este citatul de la inceput.

Am avut parte, astfel de patimi interne politice, executive, judecatoresti, literare si de multe alte feluri impreuna cu patimi externe, la fel de diversificate si de impact. Pe cele externe le las in seama analistilor si specialistilor.

Cele interne, insa, m-au condus spre o scena care astazi, ca de doua mii de ani se repeta si este mult explicata in mediul spiritual.

Undeva, pe un deal, Cineva era privit de multime, pus pe cruce intre doi talhari. Din ea faceau parte cei care tocmai Il primisesera cu fast si triumf cu cateva zile in urma. Mai erau cei care-L condamnasera la moarte, apoi trecatorii ocazionali si nu in ultimul rand cei care-L urmasera pana in acel moment. Fiecare evidentiat si marcat, in Sfanta Scriptura, printr-o expresie, o actiune sau inactiune.

Ma gandesc astazi, in aceasta saptamana a patimilor noastre mioritice unde se pot incadra fiecare dintre "jucatorii" democratiei noastre originale. Cei care, nefericit, reproduc tabloul prin faptele si trairea lor aproape similara cu a mai marilor acelor vremuri.

Dar cum pentru mine saptamana aceasta este mult mai importanta decat orice patima mioritica, ma opresc din orice alta "speculatie" incheind aceste ganduri cu rugaciunea pe care Cel dat la moarte pentru pacatele noastre a facut-o si o face continuu:

"Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!"

 (http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/luca/23/)

duminică, 5 aprilie 2015

Despre ... joaca periculoasa

„Viața este un joc cu bumeranguri. Gândurile, cuvintele și faptele noastre se întorc la noi, mai devreme sau mai târziu, cu acuratețe năucitoare.” 
Neale Donald Walsch (născut pe 10 septembrie 1943) este un scriitor american, cunoscut pentru seria Conversații cu Dumnezeu.

De dimineata, in liniste, dupa ce mi-am citit partea mea de meditatie m-am apucat sa rasfoiesc presa online. M-am "focusat" nu doar asupra articolelor cat, mai ales, asupra comentariilor. Ce am gasit m-a determinat sa-mi reevaluez postarile, nu de alta dar nu vreau sa fiu categorisit in vreun fel sau altul deoarece scriu, asa cum am mai precizat, doar simple ganduri care nu au ceva de a face cu propaganda. Si nu sunt platit de nimeni pentru asta.

Subiectul cel mai fierbinte ramane, asa cum am inteles, conflictul dintre bine si rau, materializat in tragedia slava (in zona crestina) si in tragedia "libertatii" (in zona islamica). Cat priveste cealalta componenta a monoteismului, nu prea am gasit referinte de impact la ea desi, cu siguranta, aceasta este influentata si influenteaza  puternic "restul lumii".

Gandurile de astazi au pornit de fapt, daca ma gandesc bine, de la filmul revazut ieri "Razboiul lui Charlie Wilson", despre care am mai facut referire. De fapt de la doua remarci.
Incep cu a doua, care mi se pare definitorie pentru toata istoria noastra foarte recenta si care se afla in ultima fraza ce incheie proiectie: " ... SI AM DAT-O IN BARA!". Merita atentie, nu?
Dar prima, o frantura din discutia avuta dupa "victorie" (anuntul retragerii sovieticilor din Afganistan) este si mai interesanta (o redau din memorie, asa cum mi-o amintesc).
Stand de vorba cu partenerul sau de la CIA, congresmenului C. Wilson i se sugereaza sa se implice pentru refacerea societatii afgane, prin scoli, spitale samd, specialistul din serviciile secrete avertizand ca "deja au aparut fundamentalistii in capitala".
Cerere normala si legitima dar neonorata de Congres, din motive "de democratie" si cu urmari care se intrevad si astazi (filmul fiind realizat dupa fapte reale, nu din fictiuni).

Nu trebuie sa fii analist ca sa vezi cum se repeta greselile trecutului si cum se implinesc cele mai negre predictii (iar Dex-ul le spune si profetii, ca sa completez un comentariu de undeva) legate de "joaca de-a viitorul".
Tocmai de aceea m-am oprit si asupra citatului de la inceput. Care pare a fi cel putin ingrijorator, pentru cine vrea sa se gandeasca bine la viitor.

Pentru mine, insa, mi se pare mai ingrijorator un avertisment mult mai important care, de cateva mii de ani nu este luat in calcul ajungandu-se ca astazi el sa fie minimizat sau chiar, din pacate, bagatelizat desi se incheie cu un cuvant greu si grav chiar prin semnificatia lui: blestem.

"1. Caci iata, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea; ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura.

2. Dar pentru voi, care va temeti de Numele Meu, va rasari Soarele neprihanirii, si tamaduirea va fi sub aripile Lui; veti iesi si veti sari ca viteii din grajd.

3. Si veti calca in picioare pe cei rai, caci ei vor fi ca cenusa sub talpa picioarelor voastre, in ziua pe care o pregatesc Eu, zice Domnul ostirilor.

4. Aduceti-va aminte de Legea lui Moise, robul Meu, caruia i-am dat in Horeb randuieli si porunci pentru tot Israelul!

5. Iata, va voi trimite pe prorocul Ilie inainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare si infricosata.

6. El va intoarce inima parintilor spre copii si inima copiilor spre parintii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, sa lovesc tara cu blestem!"

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/maleahi/4/)

Si ce poate fi mai grav, pentru intreaga lume decat o joaca periculoasa de-a ...?