miercuri, 29 aprilie 2015

Despre ... sistem

Desi am mai postat-o, astazi am in mite o poezie care, concentrand toate bucuriile si deziluziile libertatii postdecembriste, ofera tabloul complet si relevant al democratiei noastre originale. Pentru noi, simplii cetateni care nu ne permitem sa ...

Cateva stiri m-au "trimis" catre ea, o analiza ascultata ieri la radio cu trimitere la cine a fost premier mai bun si o aniversare despre care nu prea s-a mai vorbit.
In speta, e vorba despre ceea ce s-a numit "Golaniada" pentru ca acolo se cerea expres respectarea unui anume punct al proclamatiei din primul oras liber al tarii, despre bilantul premierului si comparatia lui cu predecesorii, despre noi dezvaluiri din serialul "corupti au fost, corupti sunt inca" si, nu in ultimua instanta, despre faptul ca cel putin zece persoane de pe dulcele nostru plai mioritic au platit, deja si asteapta cu nerabdare sa-si etaleze, cu mandrie capitalista, noul gadget Apple de 10.000- 20.000 euro.

Gandul de astazi s-a nascut la o coada unde am simtit umilinta si inutilitatea democratiei.
Umilinta, pentru ca oameni cu probleme, in varsta sunt purtati pe drumuri din cauza de ... sistem informatic.
Inutilitate, pentru ca desi suntem "indexati" printr-un cnp unic, suntem la cheremul unui sistem birocratic de care nu ne putem dispersa (concret, un sistem care poarta pe drumuri contribuabilul pentru ca nu are "interfata" intre plata si beneficiu).

Mai are sens sa ne intrebam cine este de vina?
Cred ca nu, din moment ce totul isi are originea in modul in care s-a facut tranzitia dintre sisteme si cine a facut aceasta tranzitie.
Oricum vonovati suntem doar noi, oamenii. Un singur exemplu este mai mult decat edificator si-l voi da, prin copy-paste din aceeasi Carte a Cartilor:

"32. Multimea celor ce crezusera era o inima si un suflet. Niciunul nu zicea ca averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obste.

33. Apostolii marturiseau cu multa putere despre invierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti.

34. Caci nu era niciunul printre ei care sa duca lipsa: toti cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau pretul lucrurilor vandute

35. si-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se impartea fiecaruia dupa cum avea nevoie.

36. Iosif, numit de apostoli si Barnaba, adica, in talmacire, fiul mangaierii, un levit, de neam din Cipru,

37. a vandut un ogor pe care-l avea, a adus banii si i-a pus la picioarele apostolilor.

1. Dar un om, numit Anania, a vandut o mosioara, cu nevasta sa Safira,

2. si a oprit o parte din pret, cu stirea nevestei lui; apoi a adus partea cealalta si a pus-o la picioarele apostolilor."
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/fapte/4 si5)

Iar eu cred ca sistemul, indiferent de natura lui, este de vina daca nu vine in sprijinul si apararea celor multi.
Ca paranteza, cred ca ar merita o dezbatere pe tema "legii" asa cum a primit-o un anume popor si cum sta, inca la baza relatiilor cotidiene.

Si-atunci mi-a "sarit" in atentie poezia scrisa cu mai mult timp in urma, de fapt o lectie de viata adevarata:

George Coşbuc Decebal către popor

Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!

Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!

De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.

Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!

Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!
(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/decebal.php)

Nu-i asa ca pare de acualitate in conditiile in care sistemul, bolnav si handicapat are nevoie, rapida de leacuri adecvate?




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu