De doua mii de ani crestinatatea, diferentiata omenesc, schismatic, rememoreaza o zi ca aceasta in tacere caci, dupa tragedia vazuta pe munte totul s-a redus la tacere. Si la o groaznica indoiala.
Sigur se indoiau cei care-L urmasera pe Invatator si s-au trezit tradati in nestiinta lor. Se indoiau cei care-I hotarasera soarta si care, totusi, incercasera sa-L inteleaga. Se indoiau mai marii care pusesera, fara sa stie, in aplicare planul Marelui Scenarist si Creator.
Si cu siguranta se indoiau si se indoisera si cei doi actori relevanti ai scenei Sacrificiului Suprem, cuprinsi de remuscare si nesiguranta. In ordine strict alfabetica, este vorba de Chifa (zis si Petru) si Iuda.
Este o zi de rememorare, in tacere a unui Act care, nestiut si neinteles inca de noi, a dus la aparitia a ceea ce, peste putin timp se afirma: "Oamenii acestia, care au rascolit lumea, au venit si aici" (Fapt.17:6)
Astazi deci, in tacerea aducerii aminte a acelei zile, m-am gandit si eu, asa cum s-a gandit cu mult timp inainte cineva: "Ce este omul, ca sa Te gandesti la el? Si fiul omului, ca sa-l bagi in seama?" (Ps.8:4)
Se pune, totusi intrebarea: care om?
Pentru ca exista un singur raspuns pentru fiecare dintre noi (sau sunt mai multe raportat la actiunile sau inactiunile fatise sau ascunse pe care le facem si consecintele lor) dilema este simpla: Petru sau Iuda?
Ramane sa ne raspundem singuri pentru ca traim noi insine aceasta zi a indoielii, nu-i asa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu