Am postat acest citat (mare si bolduit) pentru ca el reprezinta, cel putin in spatiul care ne ocupa tot timpul, esenta evolutiei democratiei originale postdecembriste. Cu siguranta el este valabil si aiurea, peste mari si tari dar astazi ma opresc doar aici, pe dulcele nostru plai mioritic.
Gandurile de astazi s-au conturat dupa vizionarea si revizionarea unui film emblematic, TICALOSII. Astazi, in reluare am ascultat cu atentie multe din replicile care, datorita sonorizarii, nu se prea inteleg. Sunt replici din cotidianul politico-afacerist cu care suntem obisnuiti consacrate, parca modului "diversionist" pe care ni l-au implementat cei care ...
Aici vreau sa ma opresc, nu inainte de a mentiona ca filmul in sine, care este o poveste incalcita de coruptie si influenta la nivel inalt nu are nimic a face cu realitatea. O spune chiar preambulul care mentioneaza, insa in finalUL SAU: "si cum toate povestile incep cu A FOST ODATA...".
Concluzia se subantelege.
Deci, intorcandu-ma la cei care ne-au "modelat" destinele in acesti peste douazeci si cinci de libertate si democratie (indiferent daca noi am vrut sau nu) m-am gandit cate AVERTISMENTE mai trebuie sa primim pentru a ne trezi la realitate (afaceristul Dandu, din film a primit doua, usturatoare). De ce?
Pentru ca trecand in revista tot ce se intampla acum, ceva imi spune ca filmul este mai mult o previzionare a ceea ce urmeaza sa se continue, pentru ca Romania sa se scufunde tot mai mult intr-o mlastina morbida si de nesecat.
Mai multe materiale din mediul online mi-au completat opinia dar unul este de-a dreptul exploziv:http://www.nasul.tv/coldea-si-kovesi-o-mare-poveste-de-iubire/.
Sincer, pe mine nu ma intereseaza aceasta poveste de iubire. Dar ma intereseaza implicarea in "bucataria noastra" a unui anume serviciu dintr-o anume putere democrata in a face si desface lucruri care n-au nici o legatura cu democratia, chiar daca suntem prieteni. Dar, cu tristete trebuie sa aduc in atentie o butada care isi are originea intr-un adevar de netagaduit: prietenul iti da foc la casa si....
O fi avand recentele dezvaluiri ale unui fost presedinte legatura tot cu aceste imixtiuni?
Si m-am oprit la "cei care ne-au dat ... drumul" (nu nume, dupa cum se intituleaza un celebru album al unei formatii romanesti la fel de celebra) spre aceste noi orizonturi cu repere vechi. La ai nostri, nu la cei care au hotarat scenariul in valurile furioase ale Mediteranei.
Primul, a fost sarac si cinstit si a reusit in cele trei mandate, prin actiunea sau inactiunea sa, sa permita nasterea unei noi clase: baronetul politic local.
A urmat, apoi cineva care a fost invins de Securitate in asa fel incat a demonstrat cat de bine a functionat un scenariu extern care puncta toti pasii evolutiei postrevolutionare din spatiul estic. Dar baronetul mioritic s-a intarit.
Ultimul, dar nu cel din urma, urmand traiectoria pe care i-a permis-o o anume pozitie comunista a definitivat tragedia pe care o traversa Romania convalescenta sunjugand-o, de data aceasta, unui capitalism pana mai ieri incriminat, FMI-ul dupa ce a pus la picioare estului, acum dusman cateva cadouri. Dar ... baronetul mioritic s-a intarit si mai mult si si-a desavarsit evolutia, dovedind ca, intotdeauna afacerile sunt transpartinice.
Pentru situatia prezenta nu mi-am propus comentarii. Busola inca se invarte intr-un camp magnetic cu interferente majore chiar daca, vorba hit-ului orientarea este "GO WEST!" (1993).
Si atunci mi-am pus intrebarea: cat de utopici (sa nu zic fraieri) trebuie sa fim ca sa asteptam ca politicul nostru sa aiba principii?
Mi-am raspuns singur: cat am crezut ca democratia este pentru toti, uitand de bancul pe care l-am tot pus in postarile mele dupa care "DEMOCRATIA E SUS. Jos e ...".
Si mi-am adus aminte de timpurile cand, elev fiind invatam o poezie mult discutata si analizata acum (chiar am citit cateva polemici interesante in mediul online). Cum nu mi-am propus sa fac altceva decat sa ma gandesc la cate avertismente mai trebuie sa primim, pentru a ne trezi la frealitate redau, prin copy-paste, doar o idee din mediatia unui proletar care, confruntat cu realitatea dura a "economiei de piata" de atunci spunea:
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi."
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi."
(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/imparat.php)
Lectura intregii meditatii proletare din poezie merita atentie si acum chiar la distanta aceasta de timp.
Cum la fel merita atentie, desi nu i se acorda la adevarata sa valoare, un mare adevar care, pus in practica, ar reglementa si rezolva toate deferendele si disensiunile dintre noi:
Dar cum acest adevar tine numai de principii si nu de interese, pentru politicul mioritic este ceva ... iesit din comun.
Caci, dupa cum voteaza cu nonsalanta se vede clar ca n-au nimic comun cu dreptatea, principiile si tot ce urmeaza acestora, intr-o democratie reala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu