Desi imi propusesem o cu totul alta postare astazi, dupa ce am "rasfoit" presa online mi-am schimbat optiunea. Nu pentru ca nu as avea ce scrie.
De la continuul serial DNA la cele mai sumbre previziuni cu miros de razboi, de la "toti oamenii presedintilor" si pana la imprevizibilele schimbari comportamentale care au marcat, fatidic saptamana, ganduri multe ar putea fi lasate ca subiect de meditatie.
Am ales, insa, sa ma opresc asupra unui editorial care, in prag de sarbatoare, ar putea constitui un subiect interesant prin ceea ce el si-a propus sa reliefeze (bineinteles cu excluderea comentariilor ) : http://www.gandul.info/puterea-gandului/sa-lepezi-de-la-tine-mastile-falsei-vieti-14106201. Merita lecturat.
Pornind, astfel, de la acest material si trecand in revista toate grozaviile ultimelor saptamani, atat intern si extern, ma preocupa o intrebare: care este adevaratul sens al vietii noastre pe acest pamant?
Daca as fi malitios, as spune ca unul este cel caracterizat de "sublima" si inegalabila sintagma "Mai animalule!" care defineste, perfect atitudinea liber-cugetatoare a celor care imbratiseaza "originea speciilor".
Ar fi, apoi, sensul oferit de chimie, dupa care nu suntem decat un altfel de ingrasamant care sa "hraneasca" solul destinat unui apocaliptic sfarsit.
Sau, de ce nu, cel oferit de varianta experimentului extraterestru in care suntem doar simple rezultate ale unor experiente ale "initiailor" neintelese de noi, prostimea.
Dar cum ma consider altceva decat un carcotas, avand in minte citatul de la inceput si referintele din editorialul sus-amintit la cel care a influentat puternic ultimele decenii inclusiv prin lupta continua impotriva comunismului, m-am gandit ca cel mai sugestiv si nimerit ar fi, mai ales pentru aceasta perioada sa redau, spre meditare, unul din sensurile extraordinare care in aceasta lume nebuna, nebuna, nebuna scapa din atentie, in special "sus pusilor" pusi in functie pentru a ne fi supusi noua, poporului suveran.
Se afla in versurile unui cantec si le redau, prin copy-paste:
"Prin Har, Tu, Doamne m-ai zidit
Ca să Te-nalţ pe Tine
Şi-n toate ce mi-ai dăruit
Tu să Te vezi mai bine.
Mai făcut lucrarea Ta
Doamne pentru veci aşa
Să Te bucuri Tu de ea
Necurmat, necurmat,
Să te bucuri Tu de ea.
Doamne pentru veci aşa
Să Te bucuri Tu de ea
Necurmat, necurmat,
Să te bucuri Tu de ea.
Să fiu spre-al Tău folos deplin,
Să-Ţi ai plăcera-n mine
La tot ce-mi spui să zic “Amin!”
Şi să te înalţ pe Tine!
Să-Ţi ai plăcera-n mine
La tot ce-mi spui să zic “Amin!”
Şi să te înalţ pe Tine!
O harfă veşnică mi-ai dat
Cu strune-n veci divine,
Şi-n cântecul ei minunat
Să Te înalţ pe Tine.
Cu strune-n veci divine,
Şi-n cântecul ei minunat
Să Te înalţ pe Tine.
Acesta este rostul meu
Şi vreau să-l ştiu mai bine,
Cât pretutindenea, mereu
Să Te înalţ pe Tine."
Şi vreau să-l ştiu mai bine,
Cât pretutindenea, mereu
Să Te înalţ pe Tine."
(https://cantece.wordpress.com/p/prin-har-tu-doamne-m-ai-zidit/)
Nu-i asa ca alte decizii s-ar lua daca acesta ar fi senul adevarat al vietii tuturor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu