vineri, 30 august 2013

Ganduri ...simple si scurte

Nu permite ca opiniile celorlalți să devină realitatea ta.
Leslie C. “Les” Brown (născut la 17 februarie 1945) este un autor de literatură motivațională, fost politician de Ohio, DJ la radio și fostă gazdă a șoului de succes The Les Brown Show.

Gandurile de astazi sunt simple si scurte.

Simple, pentru ca s-au nascut dupa vizionarea a doua stiri cu "rezonanta" pentru evenimentul extern major care preocupa lumea intreaga: Siria.

"Marea Britanie nu se va alatura unei eventuale actiuni militare impotriva Siriei. O motiune pe aceasta tema a fost respinsa, ieri seara, de parlamentul britanic.", prezenta  http://a1.ro/news/extern/marea-britanie-nu-va-interveni-in-siria.html.

"România este un aliat şi un membru serios al comunităţii internaţionale democratice şi, în coordonare totală cu partenerii noştri, vom avea o poziţie foarte clară în acest sens", a declarat premierul la Mamaia, la finalul Comitetului Exucutiv National al PSD, conform 
http://ph-online.ro/stiri-nationale/victor-ponta-regimul-de-la-damasc-este-ilegitim-si-criminal

Scurte, pentru ca situatia data mi-a amintit de un banc, pe care incerc sa-l redau din memorie:
"Elefantul si puricele treceau pe un pod. Si cum podul se zguduia sub calcatura elefantului, puricele ii spune:
- Ce puternici suntem noi, nene elefantule!"

Mai mult ce pot spune? 
Ca meditand la ceea ce a fost si la ce, posibil, va fi, mi-am amintit de o frumoasa melodie pe care o cantam in anii tineretii. Si o mai cant si astazi:


Ranitul dintre linii


Cântăreţ: Mircea Bodolan
Poet: Demostene Botez

Refren
Na,na na na, na na na na na na,
Na na na na, na na. Na

Strofa întâi

Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt,
Ce linişte-i în jur acum,
Mi-e viaţa numai fum.
Î-mi cad pe faţă fulgi de nea,
Ca pe un bulgăr de mormânt
Şi nu-i nici ploaie şi nici vânt,
Ce rece e pe faţa mea.

Refren

Strofa a doua

De unde-mi gură atât cobalt
Ce mult aş vrea să-mi fie cald
Să nu se audă nici un tun, 
Ce 'nalt e cerul şi ce bun.
Toate-s aproape şi departe
Şi parcă-s legănat de ape,
Cu ochii în eternitate,
Ce stranie singurătate.

Refren

Strofa a treia

Iar ninge tare şi mi-e frig,
Aş vrea să mă ridic să strig:
Cine-i alături şï mă cheamă,
Mamă, mamă!

Refren

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

joi, 29 august 2013

Ganduri la ... rascruce

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.- Regele Mihai I al Romaniei


Ca omenirea este la rascruce, nu incape indoiala. Doar daca te uiti la ceea ce se intampla, in aceste zile, in fierbintele Orient Apropiat si este de ajuns pentru a intelege "speta".

Ca Romania este la rascruce, de asemenea nu mai trebuie evidentiat. De peste 20 de ani nu reusim sa gasim busola dupa care sa ne orientam si, cu toata experienta intaiului comandant de cursa lunga, ne indreptam rapid spre "ochiul ciclonului", gata sa ne lasam devorati de cei care ne-au "implementat" democratia dar au uitat sa ne-o si demonstreze.

Am ramas mai mult decat surprin astazi cand, incercand sa-mi expun gandurile dupa o pertinenta analiza a ceea ce inseamna pericolul sirian ascultata, in tura de ieri, la un post de radio, am cautat un citat "la obiect". Surprinderea a venit de la site-ul http://cuvintecelebre.ro de unde am si preluat marea majoritate a acestora, ca si pe cel de astazi, dar nu pentru ca am gasit doar o singura redare a gandurilor Majestatii Sale, Regele Mihai ci pentru ca, asa cum este el, citatul, nu se regaseste si in Top 10.

O prezentare mai clara a unui viitor incert, cel putin pentru noi romanii, nu cred ca se putea face mai ales din perspectiva insumarii celor trei mari adevaruri existentiale: morala, credinta, memorie. Daca despre morala faceam referire si in ultima postare (nu stiu cu cat succes), daca despre credinta tot imi expun parerea de ceva vreme (fara pretentii de "specialist"), despre memorie mi-a ramas intiparit, asa cum l-am mai postat si anterior, celebrul citat care spune ca ISTORIA NE INVATA CA OAME-NII NU INVATA NIMIC DIN ISTORIE (am redat din memorie). De aceea am si spus ca viitorul nostru este incert.

In aceste conditii, trecand peste propaganda politica, peste luptele intestine din toate sferele, peste cotidianul incalcit si sumbru marcat de manipulare si dezin-formare nu este de mirare ca nu ne putem rupe de trecut, nu ne putem lepada de naravurile comuniste si nu putem respira, in voie, aerul democratic la care am visat si pentru care ne-am solidarizat in decembrie  1989. Sau, poate pentru ca aerul de atunci era atat de plin de pulbere si gloante, incat cei care l-au respirat au trebuit sa plateasca cu viata (cum sugera un banc al timpului), memoria noastra a ramas atat de atacata, viciata, virusata?

In context, ar fi mult mai multe de spus si despre MORALA, CREDINTA si MEMORIA Occidentului "liber si democrat". De la modul in care s-a facut impartirea postbelica a Europei, pe un servetel de hartie la modul in care s-au antrenat "luptatorii pentru libertate" deveniti inamici publici sau cum s-a aprins un fitil mai mult decat periculor in niste tari cat de cat guvernate, acum devenite adevarate bombe cu explozie intarziata (subiecte care ar trebui sa dea de gandit celor "mari" care au uitat de cei mici, oropsiti si manipulati).

Din aceasta cauza si tocmai pentru ca priveste viitorul atat de sumbru si incert, citatul Majestatii Sale ar trebui sa fie pus la loc de cinste, analizat, disecat, studiat si previzionat. 

Cat despre gandurile mele, chiar daca voi fi luat "in vizorul" celor care se ocupa de pacea mondiala, raman acelasi sustinator al ADEVARULUI care, de mii de ani, ne invata ca
"Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentruca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna."
2 Timotei 3:16,17

Caci, incercand o umila parafrazare a citatului de inceput, cred ca lumea de maine nu poate sa existe fara "omul lui Dumnezeu".
O demonstreaza istoria si in special istoria crestinismului.






marți, 27 august 2013

Ganduri la o ... dilema

Toate adevărurile sunt uşor de înţeles imediat ce sunt descoperite. Important este să le descoperi.- Galileo Galilei

Daca autorul celebrului "Apel catre lichele"  are dreptate, sau nu, in analiza facuta pe 23 August 2013 in cotidianul "Adevarul", nu stiu si nici nu-mi dau seama. 
Si doua sunt motivele.

Primul, de sorginte occidentala, priveste o cariera politica, de succes, a unui exponent al Germaniei de Est, despre care am mai facut referire si care era considerat de Helnut Kohl "fiica adoptiva", Angela Merkel. Dar nu biografia domniei sale sta la baza motivatiei ci un pasaj dintr-un material foarte interesant gasit pe net, pe care-l redau prin copy-paste:
"În 1998 Helmut Kohl pierdea alegerile federale, Uniunea Creştin Democrată ajungând în stare de şoc. Nu şi Angela Merkel. Ea recunoaşte oportunitatea întăririi poziţiei în era post-Kohl. Wolfgang Schäuble, noul şef al Uniunii, o numeşte secretar-general al partidului. "Important este să facem valuri" - aşa suna principiul ei în noua funcţie. După scandalul donaţiilor, în centrul cărora se află Kohl şi Schäuble, ea conduce căderea morală a fostului cancelar." (http://www.dw.de/angela-merkel-cum-a-fost-si-cum-este/)
Desi nu a facut parte din partidul comunist si, tot conform aceluias articol, "Ea nu a făcut nici un fel de opoziţie în Germania aşa-zis "Democrată". A avut câteva experienţe neplăcute, dar statul socialist nu i-a lăsat răni precum altor dizidenţi, explică Jacqueline Boysen. "Copilăria mea nu a fost deloc umbrită", declara Angela Merkel.", ascensiunea mi se pare mai mult decat identica cu cea a unui mioritic personaj care, bucurandu-se de increderea totala a unui lider de partid, a procedat asemanator.

De ce ar fi (inca) necesar un proces al comunismului?

Revin la al doilea motiv pentru care nu-mi pot exprima opinia, de data aceasta autohton, caracteristic spatiului, spiritului si traditiei noastre balcanice.
Comunismul a fost "condamnat" oficial cu multa pompa in Parlamentul Romaniei. "Si cu asta ce-am facut?", vorba unui cuplet celebru?
Autorul articolului in "speta" afirma in finalul lui: "După  părerea mea, acestea sunt dovezi incontestabile că Securitatea e vie şi continuă a juca un rol în viaţa noastră, iar comunismul n-a murit decât, poate, pe hârtie. E ca o bacterie perenă şi rezistentă la tratamentele cele mai sofisticate. Să nu ne amăgim cu ideea că ne-am însănătoşit. O, nu, boala e în noi. Şi în aerul pe care îl respirăm împreună cu Merce, Stănică, Vişinescu şi compania. Nu mai e lumea lor, desigur. Dar a devenit cu adevărat a noastră?"
(http://adevarul.ro/news/societate/de-inca-necesar-proces-comunismului)

Aici ma blochez si ma gandesc la, cu tristete, la saracul Cristian Paturca, cel care lansa acel "Imn al golanilor" cu refrenul sau imbatabil:
Mai bine haimana, decât trădător,/mai bine huligan, decât dictator./Mai bine golan, decât activist,/mai bine mort, decât comunist!“ 
(Cristian Pațurcă (n. 10 septembrie 1964 – d. 18 ianuarie 2011, București) a fost un cântăreț, compozitor, revoluționar și prodemocrat român. Este autorul “Imnului Golanilor” precum și al altor piese cântate la Manifestațiile din Piața Universității, în perioada aprilie – iunie 1990.)


Caci, din pacate pentru noi, romanii, uitam ca inainte de a fi Securitatea au fost COMUNISTII IMPORTATI SI INFILTRATI, ca inainte de a fi ororile tortionarilor si "gulagului securist" au fost ORDINELE SI IDEOLOGIA LIDERILOR NOMENCLATURII COMUNISTE din care au facut parte si multe personalitati ale "democratiei originale romanesti".

Dar cum pentru EI si doar pentru ei se aplica, fara discriminare, sloganul "nici ustoroi nu au mancat, nici gura nu le miroase", raman incriminati doar cei care le-au executat ordinele, "activistii de partid dintr-un domeniu special".

Nu ca as dori sa apar pe cineva
Vreau sa apar doar CEVA: ADEVARUL.
Care, oricat ar fi ascuns, mai devreme sau mai tarziu tot va iesi la iveala.

Cat despre morala postcomunista, la care s-a facut referire, trecand peste caragialescul "o sotietate fara printipuri, care vasazica ca nu le are", raman constant unui mesaj cu impact la aceste ganduri:
"Acest cuvânt este vrednic de încredere şi doresc să insişti asupra acestor lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie fruntaşi în a face fapte bune. Aceste lucruri sunt bune şi de folos pentru oameni." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Titus3)

Fara nici o dilema, suspiciune sau subanteles!




luni, 26 august 2013

Ganduri din ... trecut spre ... viitor

Învață din greșelile altora. Nu vei trăi atât de mult încât să le faci tu pe toate.
Anna Eleanor Roosevelt (n. 11 octombrie 1884 – d. 7 noiembrie 1962) a fost Prima Doamnă a Statelor Unite ale Americii, soția Președintelui Statelor Unite ale Americii Franklin Delano Roosevelt, diplomată și activistă pentru drepturile omului, una dintre femeile cele mai influente ale secolului al XX-lea. De asemenea a fost americanca ce a ocupat cel mai mult timp postul de Primă Doamnă.

As fi vrut sa scriu cu totul altceva dar, din nefericire, gandurile mele sunt "focu-sate" spre ceea ce, in aceste zile, ar trebui sa insemne "alegerea inteleapta" a PNL-ului. Si pentru linistea sufleteasca, a mea si a tuturor, nu voi face nici o referire la numele respective caci nu ma intereseaza.

Ce ma intereseaza si m-a determinat sa postez aceste ganduri are legatura cu postarea mai veche in care faceam referire la un interviu al purtatorului de cuvant al B.N.R., interviu pe care l-am vazut, in reluare, acum cateva zile.

Daca in postarea anterioara faceam referire la sacrificiu astazi, dupa ce s-a facut numirea, deja analizata, disecata, sustinuta sau contestata, la Ministerul Transporturilor, gandurile m-au dus cu o suta si ceva de ani in urma cand, punandu-se bazele nasterii Bancii Nationale a Romaniei,  o "TRIPLETA DE AUR" (cum a numit-o Mugur Stet) compusa din Regele Carol I, liberalul Ion C. Bratianu si Eugeniu Carada facea posibila  traiectoria ascendenta pentru noul regat aflat la rascruce de vanturi. dar nici despre acest aspect nu mi-am propus sa scriu. El se afla usor de gasit pe site-ul http://www.isciv.ro/istorie-si-civilizatie/bnr-2012/eugeniu-carada-ion-c-bratianu-si-intemeierea-bnr.

Astazi mi-am propus sa scot in evidenta, prin copy-paste, un pasaj din acelasi material spre stiinta conducatorilor liberali si nu numai si spre aducerea in memorie a ceea ce inseamna spiritul liberal:
„Ion C. Brătianu a fost acela care a accentuat mai cu vigoare ideea naţionalismului român; el a tins ca această idee să se traducă pe toate terenurile vieţii publice române, prin creaţiuni şi fapte concrete ce vor rămânea ca atâtea monumente ale iubirii de ţară, ale prevederilor adânci ale acestui cetăţean."

Iubirea de tara. Aceasta este ideea la care ma tot gandesc de ceva timp, mai ales de cand liderii USL, parca inscriindu-se in tiparul normal al anormalului romanesc, nu fac altceva decat sa repete greselile predecesorilor si sa ne convinga, inca odata, cat de multa nimicnicie se afla in "democratia originala romaneasca".

Din aceasta cauza stau si ma intreb: cand va trebui sa votam viitorul presedinte, vom reusi sa avem o personalitate care sa se asemuiasca "titanilor"politicii trecute? Ca despre "cadindatii" autopropusi ca de fapt despre toti politicienii actualei noastre realitati, versurile eminesciene sunt mai mult decat elocvente in partea a doua a "Scrisorii a III"-a din care redau, tot prin copy-paste:
"Voi sunteţi urmaşii ...? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!"


Intrebari aproape fara raspuns in cotidianul mioritic de astazi. Am gasit, insa, un raspuns mai mult decat relevant pentru liderii nostri aprinsi de "ceata" functiei si scaunului care, oricand, se poate clatina fara sa-si dea seama. Raspuns care vizeaza tocmai aceasta "racila" a existentei umane, mandria.
Doar ca el este intr-o altfel de Carte, decat agreaza ei si este redat prin unul din liderii "iubiti" atat de popor cat si de Dumnezeu, imparatul David care spunea:
"Pazeste, de asemenea, pe robul Tau de mandrie, ca sa nu stapaneasca ea peste mine! Atunci voi fi fara prihana, nevinovat de pacate mari." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/19/)

Simplu, normal, moral si ... crestineste.



sâmbătă, 24 august 2013

Cat de liberi suntem ?

Dacă libertatea înseamnă ceva, înseamnă dreptul de a spune oamenilor ceea ce nu vor să audă.
George Orwell (pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25 iunie 1903, India — d. 21 ianuarie 1950, Londra) a fost un scriitor englez, comentator al radio BBC, editorialist și reporter. El a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania de partea comuniștilor. A scris romane, eseuri și critică literară. George Orwell este autorul a două faimoase romane satiră în care care atacă totalitarismul: “Ferma Animalelor” (1945) și
“O mie nouă sute optzeci și patru” (1949).

Am ales acest citat de inceput pentru ca, vrem sau nu vrem, in aceste zile s-a tot vehiculat ideea de libertate. In prezentarea faptelor care au urmat istoricei zile de 23 August 1944 si, in special, dupa sacrificiul facut de Regele Mihai pentru salvarea Romaniei (un comentariu de exceptie a fost prezentat, in reluare, la "Ora Regelui" de purtatorul de cuvant al B.N.R.).

Ca s-a trait in libertate inainte de data de referinta, o stiu cei mai in varsta, parintii si bunicii nostri (cei care mai sunt inca in viata), istoricii si, nu in ultimul rand, nostalgicii acelor vremuri.
Ca am trait sau nu in libertatea comunista o stiu toti cei care, ca si mine, au crescut, au fost educati si s-au desavarsit profesional in perioada respectiva, contestatari sau nostalgici.
Ca traim, acum, in libertate o poate clama oricine dar cu multe amendamente, retineri sau interpretari.

In orice spectru de analiza ar fi antamata aceasta discutie, cu siguranta specialistii in domeniu vor da raspunsuri mai mult decat pertinente. Nu stiu, insa, cati vor analiza si citatul de la inceput. Dar nu despre aceasta am meditat astazi.

Astazi, urmarind multele dispute din stirile media, analizele sau reprogramarile amisiunilor istorice si, de ce nu, previzibilele discutii pro sau contra coabitare unionala si nu numai, mi-am dat seama cat de (ne)liberi suntem. Si de normalitatea acestul stadiu.

Da, am spus normalitate deoarece este normal ca astazi, la peste 20 de ani de asa-zisa libertate, sa nu ne dam seama cat de inrobiti suntem in libertatea "castigata" prin manipularea, minciuna, ipocrizia, parvenitismul "democratiei nostre originale".

Am fost "sub trei dictaturi", asa cum amintea un ilustru comunist lichidat tocmai de cei pe care-si slujise si cu care sa mandrea. Tragic este ca, inca, suntem sub nenumaratele dictaturi care ne "directioneaza" viata si existenta comunitara din secolul 21.
Intern este, mai intai, dictatura politicului (a apartenentei). Apoi, dicatatura non-valorii, a non-educatiei, a raului, sperjurului, mitei si a tuturor relelor care guverneaza firea, indiferent de cine ne conduce, adminsitreaza sau carmuieste conform puterilor separate ale statului.
Extern este dictatura cabinetelor occidentale, a intereselor de grup, a "alesilor" (si nu ma refer la efectul electoral).
Peste toate, domina si troneaza DICTATURA BANULUI care include toate, uneste toate si carmueste toate aceste racile pe care toate societatile le condamna.

Cat de liberi suntem?

Citatului de inceput este mai mult decat relevant. Pentru cine vrea sa-l inteleaga, mai ales daca a citit si cele doua faimoase romane specificate in scurta biografie. Chiar daca intrebarea ramane.

Nu voi incerca sa raspund la aceasta intrebare. Nu aici.

Dar pentru ca sunt de acord cu citatul de inceput nu pot incheia gandurile de astazi decat cu un pasaj despre care, cu siguranta, multi nu vor sa auda. Pasajul se gaseste in Sfanta Scriptura, in Evanghelia lui Ioan cap.8, versetul 32 si spune:
     "veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face liberi."

Dar importanta este toata aceasta Evanghelie. 
Si mai mult decat atat! Doar suntem liberi, nu ?
  

vineri, 23 august 2013

O zi ca oricare alta?

Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.“ - Edmunde Burke (12 ianuarie 1729, Dublin, Irlanda — 9 iulie 1797, Beaconsfield, Anglia) — reprezentant de seamă al conservatorismului. A scris: „Reflecții pe marginea revoluției din Franța” – respectarea tradiției: monarhie, biserică, aristocrație.

Este adevarat ca trecutul apropiat ne-a ramas amprentat, inca, de manifestatiile de amploare care marcau ziua de astazi si de modul in care eram "dirijati" pentru ca totul sa fie perfect. Si e normal sa incercam sa uitam. Dar ca nimic nu mai aminteste de ea astazi, intr-o democratie atat de prost inteleasa si aplicata mi se pare o absurditate.

Ca se dezbat ori s-au dezbatut, cu intentie tendentioasa sau nu, acele evenimente pentru scopuri mai mult sau mai putin oneste, era de asteptat.
Ca un post tv a realizat interesanta emisiune "23 august 1944 - Istorie furata"  este un semnal ca, totusi, cineva gandeste la ceea ce inseamna ignorarea istoriei.
Ca intr-o anume zona externa se prezinta denaturat ceea ce a insemnat aceasta zi in istoria zbuciumata a Europei, este meritul celui care a sesizat enormitatea si o bila neagra pentru cei platiti din bani publici sa ne sustina cauza, inclusiv cea istorica.
Ca in anumite reviste de presa nu se face nici o referire la aceasta "speta" mi se pare o confirmare a citatului cu care am inceput postarea de astazi. 
Nu fac nici o referire la materialele respective.

Ce vreau sa spun astazi, intr-o zi cu totul altfel decat oricare alta, este ca trecand peste ceea ce este "de senzatie", se cade sa ne aducem aminte, continuu, de aceasta zi si de actorii care au "regizat-o", indiferent daca ne convine sau nu. Si pentru ca ne trebuie mai multa modestie decat aroganta voi reda, prin copy-paste, un pasaj dintr-o "prezentare" mai veche, o recenzie la o lucrare de referinta, pe care ar trebui sa o cunoasca toti acei oameni buni care trebuie sa faca ceva, Ivon PorterMichael of Romania. The King and the Country, Sutton Publishing, 2005, 328 p:

"Autorul, care a lucrat la ea vreo cincisprezece ani, este domnul care a scris Operation Autonomous, carte tradusa la noi mai demult, in care povesteste cu verva cum, parasutat in Romania la sfarsitul lui 1943, arestat si pazit de jandarmii generalului Vasiliu in loc sa fie predat Gestapo-ului, cifra si descifra corespondenta lui Antonescu cu comandamentul britanic al Fortelor Aliate de la Cairo. In 1947 mai era la legatia din Bucuresti, trecand prin curier diplomatic materiale confidentiale. Ivor Porter a fost deci martorul evenimentelor de la 23 august, intalnindu-l chiar in seara acelei zile pe Mihai I, iar in dimineata urmatoare pe Maniu. Pe acesta din urma l-a auzit spunand despre maresal: “Nu e un tradator, cu toate ca asa va fi tratat acum”. Isi aminteste si cuvintele tanarului rege, incarcate de emotia responsabilitatii asumate: “Sper ca am facut ce trebuie”. A fi fost acolo, atunci, este o experienta morala si istorica exceptionala. "  (http://www.revista22.ro/regele-si-tara-.html)

Pentru ca raul sa nu triumfe! Mai ales raul care exista inca, desi comunismul a fost de mult contamnat iar oamenii buni nu au mai facut nimic altceva. 

Dar stau si ma intreb: nu doar pentru ca numai A FOST CONDAMNAT COMUNISMUL, raul isi continua existenta?



miercuri, 21 august 2013

Ganduri intre ... deceptie si (re)orientare

Mediocritatea e cu atât mai impresionantă cu cât o descoperi într-o structură ce se crede deasupra mediocrității.- Mircea Eliade

Ca voi supara sau nu, astazi vreau sa continui ideea pe care am postat-o ieri si care este legata de impotenta decizionala a unei structuri care pare sa confirme citatul marelui om de cultura care a fost Mircea Eliade. 

Subiectul mi-a fost sugerat de un blog pe care-l frecventez si care, cu tristete cred, spunea (redau prin copy-paste si sper ca am aceasta permisiune din partea titularului, http://www.stelian-tanase.ro/liberalii-trecut-si-prezent/):

"Ieri am aniversat de unul singur nașterea marelui lider politic Ion I. C. Brătianu ( n. 20 august 1864). "

Daca ar fi fost doar atat, poate m-as fi oprit. Dar cititnd, mai departe postarea am mai dat peste o alta monstra de deceptionanta atitudine pe care o redau tot prin copy-paste:

Am insă și un alt exemplu. Și la 24 mai a.c.- ziua fondării PNL ( in 1875 la București) - liberalii au dovedit o amnezie suspectă. Nici nu au amintit măcar de semnificația acelei zile. Pe locul unde se găsea casa (la intersecția străzilor Ion Câmpineau cu Academiei) unde s-au reunit Brătianu, Kogălniceanu, CA Rosetti, Golestii, Carada, etc, nu există nici azi o placă comemorativă deși în ultimii zece ani PNL este pentru a doua oară la guvern."

Si dandu-i dreptate autorului pentru intreaga sa postare, m-am gandit la timpurile cand, in plina "epoca de aur", ofiter fiind si avand in biblioteca lucrarea "Traditia istorica despre intemeierea statelor romanesti" (ratacita, din pacate, ca multe alte carti imprumutate "prietenilor"), m-a surprins nu doar biografia istoricului Gheorghe I. Bratianu ci si ceea ce, in prezent, Wikipedia subliniaza: "Asemeni lui Iuliu Maniu și a celorlalte personalități politice și culturale, care au murit sau au cunoscut teroarea comunistă a închisorilor, deportărilor și a coloniilor de muncă forțată, Gheorghe I. Brătianu se înscrie în constelația luminoasă de savanți și politicieni patrioți, ce legitimează identitatea etnică și culturală a poporului român."(http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_I_Bratianu)

Ca este mult sau putin ceea ce a reprezentat acest urmas al celui aniversat ieri, nu mi-am propus sa analizez acum. Sunt analisti si specialisti mult mai competenti decat mine.

Tinand cont, insa, ca structura numita PNL nu da dovada, prin prestatia lamentabila cu care se prezinta in aceste zile in fata noastra, decat de o groaznica mediocritate si (in)competenta pe masura, ma cutremur la gandul ca inaintasii liberali se rasucesc in morminte pentru modul in care spiritul liberal este nu numai perceput ci si tradus in viata de actualii lideri (sau doar de unul?).

De aceea, fiind in rezonanta cu analistul pe al carui blog a aparut postarea sus-mentionata, nu pot sa nu evidentiez citatul marelui ganditor Eliade si, din pacate, doar sa deplang cursul descendent pe care-l capata miscarea liberala prin transpunerea citatului in practica ad litteram, intocmai si la timp.

Cat despre legatura cu postarea de ieri nu pot, in incheiere, sa nu readuc in memorie citatul unui geniu, Albert Einstein: Un intelectual rezolvă problemele. Un geniu le evită.

Cum de intelectuali nu ducem lipsa, chiar si in speta in cauza, e de dorit sa apara un geniu care sa polarizeze, cu adevarat, spiritul si conceptul liberal intr-o forta asemanatoare celei pe care au avut-o inaintasii lor, sarbatoriti sau nu. 
Dar pentru asta este nevoie de intelepciune. Care are legatura tot cu postarea de ieri. Si cu Cartea pe care alesii liberali au jurat la investirea in functie, sau la numire. Caci, prin traditie, fiind de dreapta, ei nu sunt libercugetatori. Ci credinciosi. Sau ar trebui sa fie.

Si, pentru a nu reda acelasi mesaj ca si ieri, le aduc aminte de un alt mesaj important care-i poate ajuta in regasirea "orientarii pierdute":


"Nu strigă înţelepciunea? Nu-şi înalţă priceperea glasul? 
2 Ea se opreşte pe înălţimi, de-a lungul străzilor, la răspântii, 
3 lângă porţile care duc spre intrarea cetăţii, la uşi, şi strigă cu voce tare: 
4 „Oamenilor, către voi strig şi spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea! 
5 O, nesăbuiţilor, învăţaţi prudenţa, proştilor, învăţaţi priceperea! 
6 Ascultaţi, căci am să vă spun lucruri mari! Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept! 
7 Gura mea va spune adevărul, căci buzele mele urăsc ticăloşia. 
8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic necinstit sau sucit în ele. 
9 Toate sunt clare pentru cel priceput şi corecte pentru cei ce au găsit cunoştinţa. 
10 Primiţi îndrumarea mea în loc de argint şi alegeţi cunoştinţa în schimbul aurului ales, 
11 căci înţelepciunea este mai preţioasă decât rubinele şi orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea."(
http://www.bibleserver.com/text/NTR/Proverbele8)

Dar, oare, se doreste cu adevarat "gasirea nordului"?

marți, 20 august 2013

Ganduri cu ... trimitere

Un intelectual rezolvă problemele. Un geniu le evită.

Nu o spun eu. O spune un laureat al Premiului Nobel pentru Fizica care, vrem sau nu vrem sa acceptam, a fost el insusi un geniu. Dar nu despre Albert Einstein vreau sa dau frau gandurilor, nici despre descoperirile lui epocale.

Trecand in revista ultimele stiri media la tv, butonarea m-a dus la un canal de stiri care prezenta ceva istoric, foarte interesant: escaladarea Razboiului Rece si a cursei nucleare din anii '50. Si mi-am adus aminte de o "speta" din perioada comunista (parca  un desen animat de Gopo):

Un om a plantat o floare si, ca sa o protejeze, a facut un gard. Dar cum gardul era vulnerabil, a amplasat cateva cuiburi de mitraliera in punctele strategice. Care puncte au fost aparate cu cateva tancuri, care tancuri au fost aparate de o escadrila de aviatie si baterii de rachete, care dispozitiv a fost protejat de cateva ogive nucleare, care ... Floarea respectiva nu mai avea nici o valoare, mai ales ca nici nu se mai vedea.

Ca "Si vis pacem, para bellum" a fost un corolar a cursei aberante intre Est si Vest, imediat dupa a doua conflagratie mondiala, nu mai trebuie amintit.

Dar ce sens are acest slogan, acum si aici in Romania anului 2013 cand, trecand printr-o criza pe care o suporta doar cetatenii de rand, tara ar avea nevoie de liniste, coexistenta, coabitare si pace intre toti actorii esicherului politic si al puterilor separate ale statului?

Speta care m-a pus pe ganduri astazi si este in stransa legatura cu citatul celebrului om de geniu, al carui creier depaseste si ca structura intelegerea specialistilor, priveste ineptia ALGORITMULUI POLITIC si impotenta decizionala a unui partid care nu reuseste sa puna la un minister foarte important, cel al transporturilor, un om de valoare, curat (din din toate punctele de vedere), nesantajabil si fara "codite sau conexiuni speculative".

Stau si ma gandesc, ca simplu cetatean care este interesat de bunul mers al tarii: chiar ne-au pierit specialistii? Doar cei implicati politic trebuie promovati? Sau "cascavalul" puterii corupe atat de mult ca nu se poate gasi o solutie pentru rezolvarea acestei spete?

I-as recomanda Premierului o intoarcere in trecut, chiar daca s-a dezbarat de el. In perioada trecuta, cateva ministere aveau la conducere, interesant, persoane obisnuite cu ordinea si ordinele. Mai pe inteles, cadre ale armatei.
Daca tot nu se reuseste numirea unui ministru de la PNL ( ca asa-i algoritmul, bata-l vina), de ce nu se numeste un general (sau alt grad) cu competenta care sa-si puna in valoare experienta manageriala si eventual doctoratul, pentru a conduce, macar temporar (pana PNL-ul isi regaseste orientarea) acest minister? Caci tare imi este frica ca (sic!) deja se "lucreaza" la contracararea oricarei numiri se va face, duminica aceasta sau oricand. Pentru ca, nu-i asa, e un minister "vulnerabil si cu vulnerabilitati".

E doar un punct de vedere, subiectiv dar cu aplicabilitate. Macar pentru evitarea escaladarii unui conflict care numai a buna coabitare nu seamana.

Dar mai este nevoie de ceva. Pe care eu doar o amintesc, ea fiind relevata in ceea ce tot incerc sa fac cunoscut semenilor mei, Cartea Cartilor:

"Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate şi fără să mustre, şi ea îi va fi dată. 
6 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască, căci cel ce se îndoieşte este ca valul mării, purtat de vânt şi dus încoace şi încolo.
7 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, 
8 fiindcă este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile lui." (
http://www.bibleserver.com/text/NTR/Iacov1)
Pacat ca aceasta Carte lipseste din multe cabinete.

In rest, s-auzim numai de bine!
       


duminică, 18 august 2013

sâmbătă, 17 august 2013

Ganduri despre ... unii oameni

Cunosc mulți oameni care de departe par ceva, iar de aproape nimic.- La Fontaine


Nu reusim sa ne depasim infantilitatea. Politica, bineinteles. 
Aceasta stare anormala si primejdioasa, pentru natiune si tara, perpetueaza impotriva oricarei incercari de coabitare si de ajungere la normalitate, producand mai multe distrugeri decat ne-am putut inchipui. Dezintegreaza familii, dezbina prietenii de zeci de ani, stavileste elanurile si, nu in ultimul rand, ne arunca intr-un paganism cum numai in antichitate se putea gasi. Cu toate ca si acolo exista mai multa onoare, demnitate si morala.

Ultimele "puseuri" declarative dintre cele doua Palate, relevate si dezbatute in toata media, mi-au dat de gandit in aceste zile cand, aratandu-si "marinimia", guvernatii au mai oferit inca o portie de "paine si circ" prin aceasta mini-vacanta care intregeste marea perioada de relas national. Si nu pentru ca, poate anormal, un anumit grup de bugetari s-au adunat pentru a "oferi" un alt fel de audiere la un examen, sau pentru ca ies la iveala alte multe elemente din "mocirla" politica mioritica.

Nu, momentul de meditatie m-a "patruns" dupa ce, scarbit de politicul infantil pe care trebuie sa-l suportam (de fapt o joaca de copii suparati ca li se tot iau jucariile), am dat peste o declaratie, poate insignifianta, dar mai mult decat relevatoare contextului, pe care o redau mai jos:

"Ar fi păcat să moară un actor bun și să se nască un regizor prost." (http://www.dcnews.ro/2013/08/raspunsul-superb-dat-de-mircea-diaconu-la-intrebarea-de-ce-nu-ai-facut-si-regie/)

M-am gandit mult la aceasta declaratie deosebita a celui care a avut curajul, imediat dupa 1989, sa-si dea demisia si sa fie un aprig aparator al capitalismului. Nu pentru functia sa, pierduta in urma implicarii ANI. Si nici pentru controversele care au aparut in legatura cu prestatia sa democratica.

Aceasta declaratia mi-a dat de gandit pentru valoarea ei intrinseca si pentru ca, cred, ar merita sa fie preluata si dezbatuta in societatea romaneasca, atat de incercata si incurcata  de oameni "de bine" care nu au facut decat rau. Adica de cei care se cred buni in toate domeniile si, in realitate, demonstreaza contrarul. Exemple sunt cata frunza si iarba si nu vreau sa le mai evidentiez si eu caci "la politica si la fotbal se pricepe toata lumea" (parca asa se spune).
Iar raspunsurile, ca in majoritatea spetelor si domeniilor, sunt berechet.

Raman, din pacate, sub imperiul unei mari si noi dileme: daca sunt unii atat de buni in meseria lor, de ce nu raman acolo si sa-i lase in politica doar pe cei care sunt, intr-adevar, foarte buni?

La aceasta intrebare am gasit un raspuns-avertizare "de impact", care ar trebui sa dea de gandit tuturor "bunilor" nostri, alesi si numiti dar nu este luat in considerare, niciodata:
"Nu mai vorbiti cu atata ingamfare, sa nu va mai iasa din gura cuvinte de mandrie; caci Domnul este un Dumnezeu care stie totul, si toate faptele sunt cantarite de El. "(1Samuel 2:3)

Si nu este luat in considerare pentru ca oamenii uita ca, inainte de orice, ar trebui sa fie OAMENI BUNI.







joi, 15 august 2013

Despre (I)realitatea ... cotidiana

Viața nu înseamnă să ai în mână cărți bune, ci, uneori, înseamnă a juca bine având în mână cărți slabe.“ - Jack London

"Oficial imi merge bine" este titlul unui hit simplu al trupei "Simplu".

Meditam la acest titlu si la melodia in sine in timp ce asteptam, in gara, sosirea unui musafir drag noua si ma gandeam la cat de bine ne merge, astazi, cand cresterea economica, pe care o tot trambiteaza guvernantii, ne ajuta sa traim un trai decent. CU GHILIMELELE DE RIGOARE.  
Peste tot chistoace si ambalaje, pet-uri si doze goale, balarii si toate binefacerile "culturale" ale unei libertati prost intelese, intr-o democratie prost aplicata. Intr-o gara noua, cu pretentii.

Toate acestea, nu m-au impiedicat sa ma gandesc la ceea ce ar fi trebuit sa fie, in realitate,  societatea romaneasca daca ...

Si mi-am dat seama, rememorand informatiile de ieri, cat de IREALA este prezentata realitatea pe care o traim noi, oamenii de rand, simplii cetateni fara masini de lux si garda de corp, fara ifose, vile si iahturi de saraci bugetari, fara ...

Am pus aceste doua randuri de suspensie pentru ca mi-am adus aminte de un banc din "epoca de aur" care suna cam asa:

" La un C.A.P. o scroafa a fatat UN  godac.
Si cum situatia trebuia raportata, la CUASC s-au raportat doi. Si cum trebuia raportat tot mai sus, de la judet si pana la C.C. al P.C.R. s-a tot raportat, iar TOVARASULUI i s-a prezentat situatia:
- La CAP-ul "X" s-au fatat 12 godaci!.
Tovarasul a decis, transant:
- Un godac merge la export, restul pentru populatie, la consum!"

Si, pentru a relua ideia lasata in suspans, am inteles cat de importanta, pentru cresterea in ochii LOR, este institutia statisticii.
Caci cine altcineva poate oferi cifre fara acoperire si da sperante iluzorii, atunci cand trebuie (sau cand nu trebuie)? Doar ea, statistica.

Ca sunt fara nici o legatura cu viata de zi cu zi, ca nu incalzesc cu nimic somerul batjocorit sau muncitorul injosit, ca nu produc nici un efect in planul social lipsit de orice perspectiva si omenie, nu mai trebuie relevat. 
Cifrele sunt incolore, inodore, insipide, impersonale si sterile. 

Doar apolitice nu sunt. A demonstrat-o statistica indiferenta a anului 2012 si o demonstreaza statistica laudaroasa a (I)realitatii cotidiene.

Deci, oficial ne merge bine. Real, stim cu totii ca nu. Mai putin EI, cei care si astazi ne pregatesc un mod de viata asemanator bancului din "iepoca".
Lor si intregului aparat de dezinformare si manipulare le doresc sa aiba parte de tot binele pe care ni-l previzioneaza noua, simplilor cetateni.

Si tot LOR, le aduc aminte un adevar pe care, cu siguranta astazi, in timpul prezentei la inchinare, de Sfanta Maria, l-au ignorat:


"Porunceşte-le bogaţilor din veacul de acum să nu se îngâmfe, să nu-şi pună nădejdea în bogăţiile nesigure, ci în Dumnezeu, Care ne oferă din belşug toate lucrurile, ca să ne bucurăm.
Spune-le să facă binele, să fie bogaţi în fapte bune, să fie generoşi, gata să împartă cu alţii,
adunându-şi astfel drept comoară o bună temelie pentru viitor, ca să apuce adevărata viaţă."       

                                                                     (http://ro.bibleserver.com/text/NTR/1 Timotei 6)

Simplu, nu?



miercuri, 14 august 2013

Despre interesul ... cel mai bun

Oamenii își schimbă simpatiile și purtarea cu aceeași iuțeală cu care li se schimbă interesul.Arthur Schopenhauer

Cand am citit, pe http://www.wall-street.ro "Cum a ajuns Romania o tara de 10 bani", nu m-am lasat influentat de absolut nici o prejudecata. Am gasi o analiza interesanta despre imposibila noastra relansare economica si am retinut, intre altele, multele imputari facute Guvernului dar si cele cateva nedumerite "nu inteleg de ce"-uri.

Cum nu sunt in masura sa fac analiza continuei si generalei noastre prabusiri, dar urmarindu-l aseara, in treacat, pe Premier in timp ce dadea explicatiile de rigoare pe un anume post tv, nu am ramas uimit de comentariile articolului si nici de situatia, in sine, care de peste 20 de ani nu aduce nimic bun pentru cetateanul de rand.

Ma uimeste, din pacate, seninatatea cu care ni se prezinta, ca exemple, economiile si societatea occidentala, in general si comunitara, in special, uitandu-se ca, tot de peste 20 de ani, pe dulcele nostru plai mioritic poporul, "talpa tarii" trebuie sa suporte statutul de cobai pentru ca "falitii nostri" sa-si poata duce traiul de huzur intr-un total dispret fata de cei care le sustin "interesele" si le suporta exploatarea pentru ca, nu-i asa, s-a dorit democratie si libertate.

Pai, in Franta, Germania, ca sa nu mai spun Suedia, somerul (si chiar "sustinutii" social) au venituri cu mult mai mari chiar decat salariul nostru mediu pe economie, ca sa nu vorbim de cel minim, de mizerie si batjocora. De ce? Pentru ca economiile si societatea au avut la baza niste principii sanatoase, care i-a facut sa supravietuiasca. Inclusiv in situatii de criza.
Dar nu doar aceste tari dezvoltate nu ar trebui sa ne fie exemple.
Nici Polonia sau Cehia, foste "colege" cu noi de CAER, nu pot suferi comparatii.
Nu mai vorbesc de ce se intampla in "rasaritul indepartat".

Care sa fie motivul?

Scenarii si speculatii pot fi facute cu duiumul. Cu raspunsuri pe masura. De la "plamadeala" proprie, istorica si traditionala, ca popor, cu mii si sute de mii de studii, cercetari samd si pana la "Etica protestanta si spiritul capitalismului", a lui Max Weber (http://ro.wikipedia.org/wiki/Etica_protestanta_si_spiritul_capitalismului).

Eu cred ca raspunsul este dat chiar de citatul de inceput si priveste interesul.

Acesta a facut ca oamenii sa se schimbe, sa devina ceea ce sunt acum, mai ales cei ajunsi, prin votul liber exprimat, sa ne conduca, sa consfinteasca un alt citat important care, din pacate, in toate cabinetele si birourile alesilor si numitilor nostri este ocolit, eludat, ignorat: "Homo homini lupus est. (Omul este un lup pentru om)"

   Si mai este o cauza, in rezonanta certa cu interesul care "poarta fesul": vanitatea si mandria fara nici o limita si rusine.
   Caracteristica specifica omului, in general, si parvenitului roman (din toate puterile separate ale statului si nu numai) in special.

   Nu degeaba este scris (http://ro.bibleserver.com/text/NTR/Proverbele8):
   
"
Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa; eu stăpânesc cunoştinţa şi chibzuinţa.
Frica de DOMNUL te face să urăşti răul.
Iată ce urăsc eu
:
mândria şi aroganţa, calea rea şi vorbirea stricată
."

Ce avertizare ... de interes!