Theodore Roosevelt, Jr. (27 octombrie 1858 – 6 ianuarie 1919), cunoscut de asemenea ca T.R. sau Teddy (publicului larg, dar niciodată celor apropiați sau familiei), a fost cel de-al douăzeci și cincilea vicepreședinte și cel de-al douăzeci și șaselea președinte al Statelor Unite ale Americii servind două mandate între anii 1901 și 1909.
"Discursul „Casa dezbinată” (în engleză House Divided) este o cuvântare ținută de Abraham Lincoln (care avea să devină Președinte al Statelor Unite) la 16 iunie 1858, în Springfield, Illinois, după ce a acceptat nominalizarea din partea Partidului Republican drept candidat pentru postul de senator federal din partea statului Illinois. Discursul a devenit punctul de lansare al campaniei sale nereușite pentru Senat împotriva democratului Stephen A. Douglas, în care au avut loc dezbaterile Lincoln-Douglas din 1858. Discursul a creat o imagine clară a pericolului divizării din cauza sclaviei, și i-a adus împreună pe republicanii din toate statele din Nord. Împreună cu Discursul de la Gettysburg și al doilea său discurs inaugural, a devenit unul din cele mai celebre cuvântări ale carierei.
Discursul conține citatul „O casă dezbinată în sine nu poate sta în picioare”, extras din Matei 12:25: „Orice împărăție care se dezbină în sine se pustiește, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui”. Lincoln se referea la dezbinarea țării între state libere și state sclavagiste. Fraza „casa dezbinată” mai fusese folosită și de alții înainte. Cu opt ani înaintea discursului lui Lincoln, în timpul dezbaterilor din Senat pe temaCompromisului din 1850, Sam Houston a spus: „O națiune dezbinată în sine nu poate rezista"." ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Discursul _Casa_dezbinat)
Am redat aceasta preluare, prin copy paste, pentru ca ultimele zile au fost, si sunt, marcate de un puternic zbucium politic pro sau contra modului de abordare a "imixtiunii" care anul trecut a fost privita drept un real sprijin. Nu vreau sa analizez si nici sa comentez "speta".
Uitandu-ma, insa, in jurul spatiului nostru existential, Carpato-Danubiano-Pontic am ramas uimit de coeziunea si solidaritatea care guverneaza statele vecine, si nu numai, in privinta problemelor de interes national vital. Iar cel mai bun exemplu este cel al vecinilor nostri maghiari care, uimitor sau nu, stiu sa-si apere si sa-si promoveze interesele cu tenacitate, perseverenta si, nu in ultima instanta, cu sprijin universal. Sa nu mai vorbesc de zona Orientului Apropiat care ne ofera exemple mult mai complexe si convingatoare.
De aceea, trecand peste toate gandurile care m-au urmarit astazi, am ajuns la discursul unui candidat la Senatul american devenit, ulterior, presedinte care, bazandu-se pe Sfanta Scriptura, a incercat sa opreasca macelul care urma sa se produca in Razboiul de secesiune. Abordarea si discursul in sine pot fi gasite si studiate, in profunzime, de toti cei implicati in slujirea natiunii si deveniti exponenti ai puterilor separate ale statului.
Problema este cum trebuie sa fie facute acestea.
Daca sunt privite ca o joaca, o va demonstra istoria si, din pacate, multi dintre liderii nostri politici nu sunt pregatiti sa recunoasca faptul ca ei vor ramane in aceasta doar ca "o trista amintire".
Daca nu este joaca, atunci stau si ma intreb, ca unul care am "platit" pentru niste scapari "organizatorice", cum de s-au permis acele lucruri atat de incriminate, acum, si atat de multumitoare, atunci (adica in anul de gratie 2012)?
Ma intreb, in acest context, cum reusim noi, ca popor, sa fim atat de dezbinati in tot ce inseamna stabilitate nationala, in conditiile in care o multitudine de elemente de spiritualitate ne este prezentata ca "indrumar si sprijin"? Probabil din cauza ca increderea poporului se schimba atat de usor, asa cum o redau si ultimele sondaje de opinie?
Chiar si asa, ar trebui sa retinem, ca un corolar, mesajul discurului "Casa dezbinata" si sa ne intrebam cat adevar are si citatul de la inceput, al altui presedinte american "de impact". Sau, daca nu, ce vrea sa insemne mai apropiata butada «Дружба — дружбой, а служба — службой» (drujba, drujba si slujba, slujba) (drújbă f. (vsl. družĭba, d. drugŭ, prieten. V. drușcă). Numaĭ în locuțiunea slujba-ĭ slujbă, și drujba drujbă. V. slujbă. Sursa: Scriban (1939) |)
Sau, poate si mai important si in stransa legatura cu respectivul dicurs, ar trebui sa ne intoarcem si noi la Cartea Cartilor care spune, pentru orice situatie sau "speta":
"Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta! (Proverbe 3:5)
Rezolvarea este doar la indemana noastra. Totul este s-o vrem, cu adevarat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu