„Cunosc mulți oameni care de departe par ceva, iar de aproape nimic.“ - La Fontaine
Nu reusim sa ne depasim infantilitatea. Politica, bineinteles.
Aceasta stare anormala si primejdioasa, pentru natiune si tara, perpetueaza impotriva oricarei incercari de coabitare si de ajungere la normalitate, producand mai multe distrugeri decat ne-am putut inchipui. Dezintegreaza familii, dezbina prietenii de zeci de ani, stavileste elanurile si, nu in ultimul rand, ne arunca intr-un paganism cum numai in antichitate se putea gasi. Cu toate ca si acolo exista mai multa onoare, demnitate si morala.
Ultimele "puseuri" declarative dintre cele doua Palate, relevate si dezbatute in toata media, mi-au dat de gandit in aceste zile cand, aratandu-si "marinimia", guvernatii au mai oferit inca o portie de "paine si circ" prin aceasta mini-vacanta care intregeste marea perioada de relas national. Si nu pentru ca, poate anormal, un anumit grup de bugetari s-au adunat pentru a "oferi" un alt fel de audiere la un examen, sau pentru ca ies la iveala alte multe elemente din "mocirla" politica mioritica.
Nu, momentul de meditatie m-a "patruns" dupa ce, scarbit de politicul infantil pe care trebuie sa-l suportam (de fapt o joaca de copii suparati ca li se tot iau jucariile), am dat peste o declaratie, poate insignifianta, dar mai mult decat relevatoare contextului, pe care o redau mai jos:
"Ar fi păcat să moară un actor bun și să se nască un regizor prost." (http://www.dcnews.ro/2013/08/raspunsul-superb-dat-de-mircea-diaconu-la-intrebarea-de-ce-nu-ai-facut-si-regie/)
M-am gandit mult la aceasta declaratie deosebita a celui care a avut curajul, imediat dupa 1989, sa-si dea demisia si sa fie un aprig aparator al capitalismului. Nu pentru functia sa, pierduta in urma implicarii ANI. Si nici pentru controversele care au aparut in legatura cu prestatia sa democratica.
Aceasta declaratia mi-a dat de gandit pentru valoarea ei intrinseca si pentru ca, cred, ar merita sa fie preluata si dezbatuta in societatea romaneasca, atat de incercata si incurcata de oameni "de bine" care nu au facut decat rau. Adica de cei care se cred buni in toate domeniile si, in realitate, demonstreaza contrarul. Exemple sunt cata frunza si iarba si nu vreau sa le mai evidentiez si eu caci "la politica si la fotbal se pricepe toata lumea" (parca asa se spune).
Iar raspunsurile, ca in majoritatea spetelor si domeniilor, sunt berechet.
Raman, din pacate, sub imperiul unei mari si noi dileme: daca sunt unii atat de buni in meseria lor, de ce nu raman acolo si sa-i lase in politica doar pe cei care sunt, intr-adevar, foarte buni?
La aceasta intrebare am gasit un raspuns-avertizare "de impact", care ar trebui sa dea de gandit tuturor "bunilor" nostri, alesi si numiti dar nu este luat in considerare, niciodata:
"Nu mai vorbiti cu atata ingamfare, sa nu va mai iasa din gura cuvinte de mandrie; caci Domnul este un Dumnezeu care stie totul, si toate faptele sunt cantarite de El. "(1Samuel 2:3)
Si nu este luat in considerare pentru ca oamenii uita ca, inainte de orice, ar trebui sa fie OAMENI BUNI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu