Ganduri la o ... antiteza

„Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifestă: să știi că poți distruge pe cineva, să n-o faci și acela să nu știe.“ 
                                                                    Marin Preda (http://cuvintecelebre.ro/citate/autori/marin-preda/)

Nu cred ca exista cineva care sa nu stie cine a fost Marin Preda. De la "Morometii" si pana la "Cel mai iubit dintre pamanteni", majoritatea romanilor "de bine, bun simt si pasionati de adevar" cred ca i-au "devorat" opera. 
"Daca dragoste nu e, nimic nu e" ramane, de departe, una dintre incheierile sale celebre, care trimite cititorul interesat spre sursa a ceea ce ar trebui sa insemne adevarata dragoste, dragostea crestina.

Astazi, incercand sa reflectez la circul continuu al coabitarii am gasit, insa, un alt citat celebru care se potriveste, mai mult decat perfect, contextului in care ne ducem viata asa cum ne-o ducem, ingropati de o clasa politica pe cat de perfida pe atat de impotenta (in ceea ce priveste conlocuirea cu poporul care a "lansat-o" si o va sustine, din pacate, fara discernamant) si de doua elemente ale unei anume puteri separate ale statului, cea administrativa care, jucand la cacealma, ne conduce "pe noi cai de regres si non-dezvoltare (pentru a nu spune barbarie, antonimul gasit pentru civilizatie".

Nu am spus-o eu.
La o emisiune pe un anumit post, analizandu-se luni "discursul presedintelui" si cat ne costa prestatia lui, cineva (actor indragit) spunea (redau din memorie) ca "sub presedintia lui Romania nu a progresat ci, din contra, a fost aruncata in urma cu zeci de ani".

M-am gandit foarte mult la acel discurs, urmarit in pauzele legale dictate de CNA, si la incercarea, fortata si neinspirata a aparatorului G. Flutur care, pe alt post, se dadea de ceasul mortii sa arate ca CSAT-ul a procedat corect.
Noroc cu ceilalti doi participanti la dezbaterea respectiva, un fost ministru al transporturilor si un analist care, cu obiectivitate si pertinenta au subliniat ceea ce, de fapt s-a dorit si s-a intamplat: cineva si-a aratat puterea discretionara si "pohta cea pohtit". Adica, mai pe romaneste (in jargou si iertata sa-mi fie expresia), "i-a tras-o".

Ca toata aceasta coabitare seamana, perfect, a cacealma, nu  mai trebuie aratat. 
Cu mult timp in urma scriam ca ceea ce s-a intamplat, in vara trecuta, a fost tot o cacealma, o reglare "de conturi", o golaneala, un raspuns pe masura guvernarii antipopulare si antinationale, obedienta si lipsita total de orice urma de condescendenta.

Acum, schema s-a repetat, dar viceversa. Pentru a evidentia cine si cum are puterea. Perfect firesc, amoral, secular (ca sa nu spun pagan). Si este normal sa fie asa, atata timp cat firea este cea care dicteaza, dincolo de constiinta, responsabilitate si, in ultima instanta, credinta cu care s-a depus acel juramat de investire.
Caci "... faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. " (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/galateni/5/)

In antiteza, cel care are capacitatea sa inteleaga adevarata putere, in spiritul citatului de inceput si al credintei crestine este guvernat de cu totul alte principii: "dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor." 
                                                                                       (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/galateni/5/)

Dar cati tin cont de aceasta antiteza care nu mai are nevoie de alte comentarii?