O zi ca oricare alta?

„Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.“ - Edmunde Burke (12 ianuarie 1729, Dublin, Irlanda — 9 iulie 1797, Beaconsfield, Anglia) — reprezentant de seamă al conservatorismului. A scris: „Reflecții pe marginea revoluției din Franța” – respectarea tradiției: monarhie, biserică, aristocrație.

Este adevarat ca trecutul apropiat ne-a ramas amprentat, inca, de manifestatiile de amploare care marcau ziua de astazi si de modul in care eram "dirijati" pentru ca totul sa fie perfect. Si e normal sa incercam sa uitam. Dar ca nimic nu mai aminteste de ea astazi, intr-o democratie atat de prost inteleasa si aplicata mi se pare o absurditate.

Ca se dezbat ori s-au dezbatut, cu intentie tendentioasa sau nu, acele evenimente pentru scopuri mai mult sau mai putin oneste, era de asteptat.
Ca un post tv a realizat interesanta emisiune "23 august 1944 - Istorie furata"  este un semnal ca, totusi, cineva gandeste la ceea ce inseamna ignorarea istoriei.
Ca intr-o anume zona externa se prezinta denaturat ceea ce a insemnat aceasta zi in istoria zbuciumata a Europei, este meritul celui care a sesizat enormitatea si o bila neagra pentru cei platiti din bani publici sa ne sustina cauza, inclusiv cea istorica.
Ca in anumite reviste de presa nu se face nici o referire la aceasta "speta" mi se pare o confirmare a citatului cu care am inceput postarea de astazi. 
Nu fac nici o referire la materialele respective.

Ce vreau sa spun astazi, intr-o zi cu totul altfel decat oricare alta, este ca trecand peste ceea ce este "de senzatie", se cade sa ne aducem aminte, continuu, de aceasta zi si de actorii care au "regizat-o", indiferent daca ne convine sau nu. Si pentru ca ne trebuie mai multa modestie decat aroganta voi reda, prin copy-paste, un pasaj dintr-o "prezentare" mai veche, o recenzie la o lucrare de referinta, pe care ar trebui sa o cunoasca toti acei oameni buni care trebuie sa faca ceva, Ivon Porter, Michael of Romania. The King and the Country, Sutton Publishing, 2005, 328 p:

"Autorul, care a lucrat la ea vreo cincisprezece ani, este domnul care a scris Operation Autonomous, carte tradusa la noi mai demult, in care povesteste cu verva cum, parasutat in Romania la sfarsitul lui 1943, arestat si pazit de jandarmii generalului Vasiliu in loc sa fie predat Gestapo-ului, cifra si descifra corespondenta lui Antonescu cu comandamentul britanic al Fortelor Aliate de la Cairo. In 1947 mai era la legatia din Bucuresti, trecand prin curier diplomatic materiale confidentiale. Ivor Porter a fost deci martorul evenimentelor de la 23 august, intalnindu-l chiar in seara acelei zile pe Mihai I, iar in dimineata urmatoare pe Maniu. Pe acesta din urma l-a auzit spunand despre maresal: “Nu e un tradator, cu toate ca asa va fi tratat acum”. Isi aminteste si cuvintele tanarului rege, incarcate de emotia responsabilitatii asumate: “Sper ca am facut ce trebuie”. A fi fost acolo, atunci, este o experienta morala si istorica exceptionala. "  (http://www.revista22.ro/regele-si-tara-.html)

Pentru ca raul sa nu triumfe! Mai ales raul care exista inca, desi comunismul a fost de mult contamnat iar oamenii buni nu au mai facut nimic altceva. 

Dar stau si ma intreb: nu doar pentru ca numai A FOST CONDAMNAT COMUNISMUL, raul isi continua existenta?